Evenimentele Zilei de 4 aprilie în Istorie: De la înființarea NATO și a Academiei Române, la tragicul bombardament asupra Bucureștiului
Reperele Zilei
Ziua de 4 aprilie marchează momente de cotitură în istoria universală și națională. Este ziua în care s-au pus bazele celei mai mari alianțe militare (NATO), s-a născut cel mai înalt for de cultură al României (Academia Română) și s-a consumat una dintre cele mai negre pagini din istoria Bucureștiului: bombardamentul din 1944.
Sărbători și Comemorări naționale și internaționale
Ziua Academiei Române: Instituită în anul 2000 pentru a celebra înființarea „Societății Literare Române” (1/13 aprilie 1866).
Ziua internațională pentru conștientizarea pericolului reprezentat de minele antipersonal: Instituită de ONU în 2005.
Ziua internațională a animalelor fără stăpân.
Cronologia Istorică: 4 Aprilie
Antichitate și Ev Mediu
188: S-a născut împăratul roman Caracalla (d. 217).
397: A trecut la cele veșnice Sfântul Ambrozie, teolog și arhiepiscop de Milano, unul dintre cei patru Părinți ai Bisericii Apusene.
896: Moartea controversată a Papei Formosus, cel care a fost ulterior subiectul „Sinodului Cadavrului”.
1081:Alexios I Comnenul devine împărat al Bizanțului, întemeind dinastia Comnenilor.
1147: Prima atestare documentară a orașului Moscova.
1459: Se încheie Tratatul de pace moldo-polon, prin care Ștefan cel Mare reîntoarce cetatea Hotin în componența Moldovei.
Epoca Modernă
1581: Corsarul englez Francis Drake este înnobilat de Regina Elisabeta I după circumnavigația Pământului.
1796: Georges Cuvier, părintele paleontologiei, susține primul curs de anatomie comparată la Paris.
1818: Congresul SUA adoptă designul actual al drapelului american (13 dungi și stele pentru fiecare stat).
1841:William Henry Harrison moare de pneumonie, devenind primul președinte american care moare în timpul mandatului (la doar o lună de la instalare). (Eveniment adăugat)
Secolul XX – Momente definitorii
1920: Se desființează Consiliul Dirigent al Transilvaniei, atribuțiile trecând către Guvernul României.
1921: Se înființează la București Institutul Cantacuzino (Institutul de Seruri și Vaccinuri).
1944: Bombardamentul asupra Bucureștiului. Cel mai sângeros raid al aviației anglo-americane. Peste 3.000 de morți și distrugeri masive în zona Gării de Nord și Grivița.
1945: Ungaria şi oraşul slovac Bratislava au fost eliberate de către trupele româno-sovietice;
1949: Semnarea Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). 12 state semnează la Washington actul de naștere al alianței.
1968: Asasinarea lui Martin Luther King Jr. Liderul mișcării pentru drepturile civile este împușcat în Memphis, Tennessee. (Eveniment adăugat)
1975: Paul Allen și Bill Gates înființează compania Microsoft.
4 aprilie 188 - S-a născut Caracalla, împărat roman din dinastia Severilor din anul 211 pana in 217; (d. 8 aprilie 217).
Marcus Aurelius Antoninus (4 aprilie 188–8 aprilie 217), cunoscut sub numele Caracalla sau Caracala, a fost împărat roman din dinastia Severilor (211 – 217). A fost asasinat în timpul campaniei militare din Mesopotamia, la instigarea prefectului pretoriului, Marcus Opellius Macrinus, care s-a proclamat apoi împărat.
4 aprilie 397 - A murit Sfantul Ambrozie, teolog si arhiepiscop al orasului Milano (n. cca.338). A fost unul dintre ce patru Părinți ai Bisericii Apusene si Doctor al Bisericii. De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturale, tratate de morală, de ascetism și 91 de scrisori. El a demonstratcă religia creștină poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile naturale pe care lumea păgână, îndeosebi cea romană, a știut să le exprime.
4 aprilie 896 - A murit, probabil otravit, papa Formosus (n.cca. 816 ), care a condus Biserica Romei, de la 6 octombrie 891 pana la moartea sa.
Papa Formosus- foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Papa Formosus a fost papă al Romei între 891 și 896. A fost deshumat în vederea unui faimos proces macabru numit și „conciliul cadavrului”. Lui Formosus i s-a aplicat , “Damnatio memoriae“, o practică judiciară veche din Roma Antica, dupa ce in aprilie 896,fusese numit papă un dușman înverșunat al sau, Stefan al VI-lea, până la acea dată episcop de Agnani, consacrat în această demnitate chiar de către Formosus.
La începutul anului 897, papa Ștefan al VI-lea a condus într-o bazilică din Lateran un macabru proces al resturilor trupești ale fostului pontif. A fost imbracat in vesmintele papale, așezat pe un tron si judecat în ceea ce sa numit “Sinodul cadavrului” si acuzat că și-a încălcat jurământul depus la Troyes și că episcop fiind și-a abandonat dioceza pentru scaunul papal.
Cadavrul a fost declarat vinovat și condamnat, iar măsurile adoptate în timpul pontificatului său au fost anulate. Apoi, a fost deposedat de veșminte și de atributele pontificale și i s-au tăiat trei degete de la mâna dreaptă, cele cu care creștinii binecuvântează.
A fost apoi târăt de picioare afară din biserică și pus într-un mormânt comun. Un nou val de ură a făcut ca trupul lui Formosus să fie dezgropat și aruncat în Tibru, insă după câteva zile a fost găsit de niște călugări și îngropat. Papa Teodor al II-lea a ordonat ca rămășițele lui Formosus să fie mutate la Roma și înmormântate cu ceremonie solemnă în bazilica Sfântul Petru.
Jean-Paul Laurens, Le Pape Formose et Étienne VII (“Papa Formosus şi Ştefan al VII-lea]”), 1870 – foto: ro.wikipedia.org
4 aprilie 1081 - Alexios I Comnenul devine împărat al Bizantului, luându-i locul lui Nikeforos al III-lea Botaneiates si intemeind dinastia Comnenilor, ai cărei reprezentanți vor conduce Imperiul Bizantin mai bine de un secol.
Alexie I Comnenul (n. 1048 – d. 1118) a fost împărat bizantin între anii 1081 – 1118.
Nichifor Botaneiates, împărat bizantin între 1078 și 1081 - foto: ro.wikipedia.org
Nichifor Botaneiates a fost un împărat bizantin între 1078 și 1081, numărându-se pe sine printre urmașii neamului Phokas. Fără îndoială, el se bucura de mai multă autoritate în mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului decât incapabilul Mihail VII Ducas. În orice caz, după încoronarea lui Botaniates (3 aprilie 1078), el a fost recunoscut suveran până și de independentul Philaretos Bahramios.
Noul basileu l-a executat pe Nichiforitzes, care era detestat de mulți, însă în schimb i-a înălțat pe doi favoriți, nu mai puțin cruzi și lacomi, „sciții” Borilos și Germanos, foștii săi sclavi. În ciuda bătrâneții sale, Nichifor al III-lea s-a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deși primul soț al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viață. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema asupra basileului.
4 aprilie 1147 - Prima referire documentara privitoare la orasul Moscova, când era un orășel obscur într-o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numită Merva. Intr-o veche cronică rusa se spune că prințul rus Iuri Dolgoruky l-a invitat pe cneazul Svyatoslav de Novhorod- Siverskii și aliatul său, pentru sa-l viziteze : “. Vino la mine, frate, vino la Moscova”.
În 1156, cneazul Iuri Dolgoruki a fortificat orasul, înconjurandu-l cu ziduri. După anul 1238,când mongolii lui Batu han au distrus orasul masacrand toti locuitorii sai, Moscova a fost reconstruita și a devenit capitala cnezatului independent al Moscoviei .
4 aprilie 1284 - Moare regele Castiliei, Alfonso al X-lea cel Înțelept; (n. 1221).
4 aprilie 1292 - A decedat Papa Nicolae al IV-lea; (n. 1227).
4 aprilie 1459 - Se încheie Tratatul de pace moldo-polon in urma caruia Ştefan cel Mare, domnul Moldovei reîntoarce oraşul Hotin în componenţa principatului sau. Se prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei si recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan. Tratatul a fost semnat de reprezentantul Poloniei, Andrei Adrowasz, după un asediu de doi ani a cetăţii Hotinului.
Abia după semnarea tratatului de pace domnul Ştefan izbuteşte să pună stăpînire pe cetatea propriu zisă. Trebuie remarcat că cetatea Hotinului a fost înălţată în timpul domniei lui Alexandru cel Bun în Moldova şi a fost cedata polonezilor de Ilie, feciorul lui Alexandru, la 1436 în schimpul unui ajutor polon. Petru Aron a recastigat cetatea, dar e nevoit sa cedeze Tîrgul Siretului şi alte localităţi. După un timp Hotinul trece din nou în mîinile polonezilor, pînă la recucerirea lui de catre Ştefan cel Mare.
Cetatea Hotin, cetate localizată pe malul abrupt al râului Nistru în orașul Hotin din regiunea Cernăuți (în vestul Ucrainei) – foto: ro.wikipedia.org
4 aprilie 1581 - Dupa incheierea calatoriei in jurul lumii, corsarul englez Francis Drake a fost innobilat de regina Elisabeta I a Angliei.
Francis Drake (1540 – 1596) – foto: en.wikipedia.org
Francis Drake (n. cca. 1540, d. 27 ianuarie 1596) a fost un corsar, navigator, neguțător de sclavi și om politic englez din era elisabetană. El a fost al doilea comandant al flotei engleze ce a luptat împotriva flotei spaniole în 1588. A fost primul englez care a efectuat circumnavigația Pământului din 1577 până în 1580, iar la întoarcerea sa a fost făcut cavaler de regina Elisabeta I a Angliei.
A murit de dizenterie, după ce a atacat fără succes San Juan, Puerto Rico în 1596. Faptele lui sunt semi-legendare și au făcut din el un erou pentru englezi, dar pentru spanioli el era asemenea unui diavol. Drake a fost cunoscut ca și El Draque (Dragonul), care era traducerea literară a numelui său, datorită acțiunilor sale. Regele Filip al II-lea a oferit o recompensă de 20 000 de ducați (cam 10 mil. de dolari după standardele din 2007) pentru capul lui. În timp ce în Anglia era plâns, în Spania era sărbătoare și bucurie.
4 aprilie 1660 - Este emisa de regele Charles al II-lea al Angliei, Declarația de Breda, în care a promis iertarea generală pentru crimele comise în timpul războiului civil englez pentru toți cei care l-au recunoscut ca rege legal, păstrarea de către actualii proprietari a proprietatilor cumpărate în aceeași perioadă; toleranță religioasă; plata arieratelor salariale armatei. Primele trei angajamentele au fost supusedezbaterilor in Parlament. La 1 mai 1660, conținutul Declarației și scrisorile însoțitoare au fost făcute publice. La 8 mai, Charles a fost proclamat rege.
4 aprilie 1796 - Zoologul francez Georges Cuvier (n. 23 august 1769 – d. 13 mai 1832), fondatorul științei paleontologiei, expune primul său curs de paleontologie la École Centrale du Pantheon a Muzeului Național de Istorie Naturală din Paris.
Cuvier este considerat unul din cei mai mari oameni de știință ai secolului al XIX-lea,un pioner în domeniul anatomiei comparate și părintele paleontologiei vertebratelor, fiind primul om de stiinta care a studiat sistematic fosilele vertebratelor. A încercat să facă o clasificare a animalelor, sistematizand clasele în încrengături. A fost un creationist convins și a elaborat o teorie a catastrofismului . Deși era un antievoluționist , lucrările sale în domeniul paleontologiei au fost deseori citate de către darwiniști in sprijinul teoriilor lor.
4 aprilie 1817 - Moare maresalul francez André Masséna; (n. 1758).
André Masséna (Andrea Massena) n. 6. Mai 1758 in Nizza; d. 4. Aprl 1817) Masséna nu s-a numărat niciodată printre apropiații lui Napoleon, dar este probabil mareșalul pe care împăratul l-a apreciat cel mai mult, numindu-l “copilul iubit al Victoriei”. Strateg de geniu, unul dintre puținii comandanți capabili să comande independent, mareșalul este considerat astăzi de mulți istorici ca fiind una dintre cele mai strălucite minți ale epocii în domeniul militar. Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și a fost înmormântat la cimitirul parizian Père Lachaise, unde o alee îi poartă numele.
4 aprilie 1818 - Congresul american a decretat arborarea steagului tarii, ”Stars and Stripes”, cu cate o stea pentru fiecare stat al SUA.
4 aprilie 1841 - A incetat din viata William Henry Harrison, al 9-lea presedinte american; ( n.1773). A murit în birou, in urma complicatiilor unei pneumonii si a avut cel mai scurt mandat de presedinte al Statelor Unite ale Americii din istorie ( 4 martie -4 aprilie 1841) .
William Henry Harrison (n. 9 februarie 1773 – d. 4 aprilie 1841) a fost un lider militar american, politician și cel de-al nouălea președinte al Statelor Unite ale Americii (4 martie 1841 – 4 aprilie 1841). Harrison a servit ca primul guvernator al Teritoriului Indiana și, mai târziu, ca membru al House of Representatives și senator din partea statului Ohio.
4 aprilie 1850 - In Moldova s-a înființat Corpul Jandarmilor. Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a emis un „Ofis domnesc”, la 3 aprilie 1850, „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în Corp de jandarmi” prin transformarea slujitorilor din ținuturi. Adoptarea legii prin care au fost reglementate structurile și atribuțiile instituției a constituit izvorul noilor și numeroaselor reglementări în perioada ce a urmat. Prin această lege, Jandarmeriei i-a fost atribuit un statut juridic și s-a urmărit crearea unei instituții moderne pentru asigurarea ordinii interne în Moldova, similară instituțiilor deja existente în centrul și vestul Europei.
4 aprilie 1877 - Se semneaza la Bucureşti, România, Convenţia româno-rusa, prin care se permitea armatelor ruseşti trecerea pe teritoriul României spre Balcani. În acelaşi timp guvernul rus se obliga să menţină şi să apere integritatea teritorială a României şi să respecte drepturile politice ale statului român.
4 aprilie 1902 - Se încheie la Bucureşti in România, Tratatul secret de alianţă româno – austro-ungar, care îl reînnoieşte pe cel încheiat la 13 iunie 1892. La tratat aderă în 12 iulie – Germania, iar în noiembrie – Italia. Tratatul prevedea prelungirea sa automată după cinci ani, dacă niciuna din părţi nu-l denunţă.
4 aprilie 1904 - În sala de festivităţi a Seminarului Teologic din Chişinău s-a desfăşurat şedinţa de inaugurare a Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din gubernia Basarabia. Decan al Societăţii este ales protoiereul A.V.Ianovski, locţiitor – A.M.Parhomovici si şef al serviciului administrativ – Ion Halippa.
4 aprilie 1905 - Un cutremur devastator care a avut loc la Kangra in India, s-a soldat cu moartea a 370.000 de oameni.
4 aprilie 1914 - S-a nascut scriitoarea franceza Marguerite Duras; (d. 1996).
4 aprilie 1920 -Consiliul Dirigent al Transilvaniei se desfiinţează, atribuţiile acestuia trecînd printr-un decret-lege, asupra guvernului regal al Romaniei.
4 aprilie 1920 - Primul film de desene animate românesc – Păcală în lună, creat de desenatorul Aurel Petrescu.
4 aprilie 1921 - S–a infiintat la Bucuresti, Institutul de seruri si vaccinuri “Dr. Ion Cantacuzino”.
Ion Cantacuzino – foto: ro.wikipedia.org
Ion Cantacuzino (cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, n. 25 noiembrie 1863, București – d. 14 ianuarie 1934, București), medic și microbiolog român, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române.
4 aprilie 1929 - A murit Karl Benz, inginer german (n. 25 noiembrie 1844, Mühlburg ; decedat la 4 aprilie 1929 in Ladenburg).A fost un pionier al automobilismului.
4 aprilie 1930 - Politicianul roman de origine basarbeana Constantin Stere, urmat de grupul condus de el, se retrage din Partidul Naţional-Ţărănesc din România şi constituie Partidul Ţărănesc-Democrat, .
4 aprilie 1931 - În România guvernul naţional-ţărănesc, prezidat de G.G.Mironescu isi da demisia.
4 aprilie 1931 - Se crează Banca Agriculturii Româneşti pentru asanarea financiară şi economică a agricultorilor din România.
4 aprilie 1932 - S-a nascut regizorul rus de film Andrei Tarkovsky; (d. 1986).
Printre cele mai apreciate filme ale sale se numara : Copilăria lui Ivan (Ivanovno detstvo) (1962), Andrei Rubliov (1966 ), Solaris (1972) .
4 aprilie 1932 - S-a nascut Anthony Perkins, actor american de teatru și film; (d. 1992).
Anthony Perkins (n. 4 aprilie 1932 – d. 12 septembrie 1992). A fost nominalizat pentru premiul Academy Award. Perkins a ramas in memoria publicului cinefil pentru rolul lui Norman Bates din filmul Psycho a lui Alfred Hitchcock.
4 aprilie 1933 - S-a nascut Ștefan Tapalagă, actor român de teatru și film; (d. 1994).
Ștefan Tapalagă (n. 4 aprilie 1933, Dorohoi – d. 21 mai 1994, București) a fost un actor român. A jucat pe scena Teatrului de Comedie București. În tinerețe a fost campion la scrimă. A fost fratele actriței Rodica Tapalagă – foto: cinemagia.ro
Ștefan Tapalagă (n. 4 aprilie 1933, Dorohoi – d. 21 mai 1994, București) a fost un actor român. A jucat pe scena Teatrului de Comedie București. În tinerețe a fost campion la scrimă. A fost fratele actriței Rodica Tapalagă.
4 aprilie 1938 - S-a nascut Aristide Buhoiu, realizator TV, scriitor român; (d. 2006).
4 aprilie 1939 - Glen Miller înregistreaza populara melodie ”Moonlight Serenade”, care devine un standard pentru întreaga epoca big band.
Alton Glenn Miller (March 1, 1904 – missing in action December 15, 1944) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
4 aprilie 1939 - Faisal al II-lea devine rege al Irakului.
4 aprilie 1942 - A murit Gheorghe Adamescu, istoric literar, bibliograf și membru corespondent al Academiei Române din 1921. (n.1869)
Gheorghe Adamescu (n. 23 iulie 1869, București – d. 4 aprilie 1942, București) a fost un istoric literar, bibliograf, autorul unor manuale de literatură din perioda interbelică și membru corespondent al Academiei Române din 1921. A scris o istorie a literaturii române de la origini până în 1910.
4 aprilie – 19 august 1944 - Al treilea mare raid al aviatie americane asupra teritoriului Romaniei În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Bucureştiul a fost bombardat masiv de aviaţia anglo-americană, in urma atacului inregistrandu-se distrugeri grave si mii de morţi şi răniţi.
Al treilea mare raid a fost declanșat la 4 aprilie 1944 de către Armata 15 aeriană americană, tot cu bombardiere ,,Consolidates B‑24 Libertador”, escortate, de această data, de numeroase avioane de vânătoare (P.38 ,,Leighting” și P.51 ,,Mustang”), precum și de către Grupul 205 aerian britanic (avioane ,,Welington” și ,,Halifax”), care au decolat de pe aerodromurile italiene din zona Foggia, Brindisi, Bari.
Cele mai puternice atacuri au fost date asupra orașului Ploiești (începând cu 5 aprilie 1944), considerat de generalul american N.F. Twining ,,unul din cele mai bogate izvoare de carburanți de înaltă calitate ale Luftwaffei și Wehrmacht‑ului”, rezultând ,,Bătălia aeriană a Ploieștiului”, denumită tot de N.F. Twining ,,una din cele mai mari epopei a celui de‑al doilea război mondial”.
În afara Ploieștilor au mai fost lovite și alte zone ale țării (București, Brașov, Turnu Severin, Giurgiu, Reșița, Anina, Deva, Simeria, Hunedoara, Galați, Constanța, Focșani etc.) în care se aflau obiective industriale, aerodromuri, noduri de cale ferată etc. Nu de puține ori, au fost vizate și centre urbane și rurare, urmărindu-se intimidarea și terorizarea populației.
Unele bombardamente au fost executate prin sistemul ,,în covor” (pe o suprafață mare de teren, cu 300-400 de bombardiere, însoțite de 100-200 de avioane de vânătoare), altele prin sistemul ,,navetă” (după ce bombardau obiectivele din România, avioanele aterizau pe aerodromurile sovietice de la Mirgorod, Piriatin, Poltava și reveneau lovind aceleași obiective de pe teritoriul românesc).
Primul bombardament din 1944 (și cel mai puternic) a avut loc la 4 aprilie, asupra Capitalei (în zona Gării de Nord, Atelierele CFR și cartierul Grivița, la ora 13.45, când zona era foarte aglomerată, inclusiv cu refugiați din zona frontului, înregistrându-se un mare număr de victime (circa 3 000 de morți și peste 2 000 de răniți), care au fost înmormântate într-o margine a cimitirului calvin, denumită ,,Cimitirul 4 aprilie”.
Descriind imaginile din centrul Capitalei, Gheorghe Zane, consemna: ,,Am ieșit cu Lena din hotel și cu un sentiment de oroare ne-am îndreptat spre Athénée Palace, care tot ardea, flăcări ieșeau de prin fiecare fereastră; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor.
În spatele Ateneului devastat, mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme; călcam cu prudență și ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngrozitoare ravagii. Am văzut un tramvai surprins din mers; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul în pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai departe”.
Descrierea dezastrului din zona Gării de Nord și a cartierului Grivița ne-au fost lăsate de Ioan Hudiță: ,,Case dărâmate, copaci scoși din rădăcină, străzi pline de moloz pe unde nici nu putem trece cu mașina. Cordoane de soldați și sergenți de stradă caută să dirijeze circulația. Soldați și cetățeni caută să scoată de sub dărâmături cadavrele celor morți și pe cei care mai pot fi în viață”.
La 4 zile după masacru, Mihail Sebastian consemna și el: ,,Ieri am fost în cartierul Grivița. De la Gară la Bulevardul Basarab nicio casă – niciuna – n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz.
Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am fost în stare să trec dincolo de Basarab – și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și de putință”. Asemenea imagini aveau să fie văzute de nenumărate ori în perioada următoare în numeroase orașe ale țării.
Puternice au fost și bombardamentele din 5 aprilie de la Ploiești, din 28 iunie din București, din 10 și 18 august 1944 din zona petroliferă (când s-a atacat cu 700 – 800 de bombardiere, însoție de 200-300 de avioane de vânătoare).
Timp de peste 4 luni, bombardierele americane au executat 41 de lovituri aeriene, din care 11 pe timp de noapte (aprilie – 6 atacuri de zi și 1 de noapte, mai 5 de zi și 3 de noapte, iunie – 4 de zi și 1 de noapte, iulie – 8 de zi și 4 de noapte, august – 7 de zi și 2 de noapte), cele mai multe lovituri fiind date asupra zonei Ploiești – Câmpina (30 de atacuri), urmată de București (20 de atacuri), Brașov (7), Giurgiu, Focșani și Turnu Severin (câte 5).
cititi mai mult pe alesandrudutu.wordpress.com
4 aprilie 1944 - În România, este înlăturat Ştefan Foriş din funcţia de secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Se constituie o conducere provizorie, în frunte cu Emil Bodnăraş, Constantin Pîrvulescu şi Iosif Rangheţ. In scurt timp, Foris avea sa fie asasinat in pur stil mafiot, in timpul luptei pentru putere din cadrul Partidului Comunist Roman.
Ștefan Foriș (n. maghiară Fóris István 9 mai, 1892, Tărlungeni, Brașov – d. 1946, București; pseudonim: Marius) a fost un activist și jurnalist comunist de origine maghiara[1] din România și Ungaria. În perioada 1940-1944, Foriș a fost secretarul general al PCR.
4 aprilie 1945 -Al doilea razboi mondial – La 4 aprilie 1945, întreg teritoriul Ungariei şi oraşul slovac Bratislava au fost complet eliberate de sub ocupaţia nazistă, de către trupele sovietice şi române. Pe frontul din Ungaria, armata română a angajat peste 210.000 de militari, dintre care au căzut în luptele purtate în diferite zone ale Ungarie peste 43.000 de ostaşi români, potrivit http://www.memorialsighet.ro/.
(…) La 2 aprilie 1945, trupele române şi sovietice au început luptele din estul oraşului slovac Bratislava, eliberând rapid localităţile Vajnory şi Dúbravka. Luptele aprige au continuat, iar în dimineaţa zilei de 4 aprilie, cu ajutorul celui de-al doilea Regiment de tancuri româneşti şi navele de război din flotila sovietică aflată pe Dunăre, Armata Roşie şi-a croit drum spre Bratislava. Trupele germane ale Wehrmacht-ului au fost nevoite să se retragă în Austria, Bratislava fiind eliberată în cele din urmă, potrivit https://enrsi.rtvs.sk/.
4 aprilie 1949 - Douasprezece natiuni – Statele Unite, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Luxemburg, Norvegia, Islanda, Canada si Portugalia, au semnat Tratatul Nord Atlantic, punand bazele NATO.
The Founding of NATO (April 4th, 1949) – President Truman signs the treaty – foto preluat de pe www.historytoday.com
Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Carol a murit în Portugalia, fiind depus la capela Regilor Portugaliei din mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona. Mai târziu, lângă el, a fost depus și sicriul Elenei Lupescu.
În 13 februarie 2003 rămășițele sale au fost aduse în România, fiind depuse la Mănăstirea Curtea de Argeș (într-o criptă special amenajată în paraclisul mănăstirii), în afara bisericii în care se odihnesc ceilalți regi ai României. Fiul său Mihai nu a participat la ceremonie, fiind reprezentat de principesa moștenitoare Margareta și soțul acesteia, iar la ceremonie a participat și Paul Lambrino, fiul lui Mircea Lambrino. Rămășițele Elenei Lupescu au fost separate de cele ale lui Carol, fiind îngropate în cimitirul unei bisericuțe de lemn.
4 aprilie 1968 - Pastorul american Martin Luther King Jr., militant pentru drepturile persoanelor de culoare din SUA, a fost asasinat la Memphis- Tennessee.
Martin Luther King Jr. (n.15 ianuarie 1929, Atlanta, Georgia – d. 4 aprilie 1968, Memphis, Tennessee) a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii. Cunoscut şi sub abrevierea MLK, a organizat şi a condus marşuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregare rasială şi alte drepturi civice elementare pentru cetăţenii de culoare nord-americani. Cele mai multe astfel de legi, şi anume Civil Rights Act, Voting Rights Act, au fost promulgate sub preşedinţia lui Lyndon B. Johnson. În timpul unui marş pentru libertate (28 august 1963) a pronunţat unul dintre cele mai celebre discursuri: I have a dream (Am un vis).
În 29 martie 1968, Martin Luther King s-a deplasat la Memphis, Tennessee, pentru a da o mână de ajutor muncitorilor de culoare de la societatea de canalizare locală, aflaţi în grevă din 12 martie, pentru salarii mai bune şi tratament nediscriminatoriu în raport cu albii. Pe 3 aprilie, adresându-se unei adunări la Mason Temple, cartierul general mondial al Church of God in Christ, King a rostit ultimul său discurs, intitulat “Am fost în vârful muntelui” (“I’ve Been to the Mountaintop“) Zborul său spre Memphis fusese întârziat de o ameninţare cu bombă.
Referindu-se la aceasta, în încheiere, el a spus: “Deci – nu ştiu ce se va întâmpla în continuare. Avem în faţă oarece greutăţi. Dar nu mă mai interesează acum. Pentru că am fost în vârful muntelui. Nu-mi pasă. Ca oricare altul, aş dori să am o viaţă lungă. Longevitatea are locul ei bine stabilit. Nu doresc decât să îndeplinesc voinţa Domnului. El mi-a îngăduit să merg până în vârf. De unde, am privit împrejur. Şi am văzut ţara făgăduită. Nu pot merge cu voi acolo. Dar vreau să ştiţi în seara asta, că noi, ca popor, vom ajunge în ţara făgăduită. De asta sunt fericit în această seară. Nimic nu mă îngrijorează. Nu mă tem de nimeni. Ochii mei au văzut măreţia apariţiei Domnului.”
Martin Luther King a fost cazat în camera 306 a Motelului Lorraine din Memphis. La ora 6:01 p.m., în 4 aprilie, 1968, în timp ce acesta se găsea pe balconul camerei sale de la etajul al doilea al motelului, s-a auzit un foc de armă. Alarmat, Ralph Abernathy, militant din anturajul său, a pătruns în cameră şi l-a găsit pe King întins pe balcon, împuşcat în obrazul drept.
Glontele îi spărsese maxilarul, după care a pătruns prin măduva spinării, oprindu-se în umăr. Transportat imediat la spitalul St. Joseph, medicii nu au putut decât să constate decesul acestuia la 7:05 p.m. Deşi în vârstă de doar 39 de ani, la autopsie medicii au constatat că avea inima unei persoane de 60 de ani, posibil datorită stresului din ultimii 10 ani de luptă pentru drepturile civile ale populaţiei de culoare.
4 aprilie 1968 - Programul Apollo: NASA lansează Apollo 6.
4 aprilie 1968: Programul Apollo: NASA lansează Apollo 6 – foto: ro.wikipedia.org
4 aprilie 1973: In SUA sunt finalizate lucrarile la New York World Trade Center – turnurile gemene, care, cu cei 1350 de metri ale lor au devenit oficial cele mai inalte cladiri din lume.
4 aprilie 1979 - In Pakistan, fostul prim-ministru Zulfikar Ali Bhutto, a fost spânzurat în ciuda apelurilor internaţionale pentru clemenţă.
4 aprilie 1983 - Prima misiune orbitala a navetei spatiale americane ”Challanger”.
Naveta Spațială Challenger, construită pentru zborul pe orbită OV-099, a fost a doua navetă spațială construită de NASA, prima fiind Columbia. Prima misiune a început pe 4 aprilie 1983. Naveta a reușit să efectueze 9 misiuni complete, cea de-a zecea lansare fiind și ultima lansare pe care a efectuat-o naveta Challenger.
Pe data de 28 ianuarie 1986, naveta a explodat la doar 73 de secunde de la lansare, din explozie rezultând și decesul celor șapte membri ai echipajului. Din cauza acestui accident, timp de doi ani și jumătate nici o navetă americană nu a mai realizat vreo misiune spațială, până la lansarea lui Discovery în anul 1988, în cadrul misiunii STS-26. Challenger a fost înlocuită de Endeavour, lansată pentru prima dată în 1992.
4 aprilie 1992 - A murit scriitorul roman Vintilă Horia, scriitor din exil, autor al romanului “Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 (“Mai sus de miazănoapte”, “Viitor petrecut”, “A murit un sfânt”); (n. 18 decembrie 1915).
Vintilă Horia (pseudonimul literar al lui Vintilă Caftangioglu, n. 18 decembrie 1915 (S.N. 31 decembrie), Segarcea – d. 4 aprilie 1992, Collado Villalba, Madrid, Spania) a fost un diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet și romancier român, care a scris în special în limbile română și franceză, cunoscând consacrarea internațională după exilul său.
4 aprilie 1997 - A fost fondată echipa de fotbal Sheriff Tiraspol.
4 aprilie 2002 - Guvernul angolez si rebelii UNITA semneaza un tratat de pace prin care se pune capat razboiului civil din aceasta tara.
4 aprilie 2003 - A fost inaugurat Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi – la Bucureşti.
Apărut la iniţiativa primului ministru, Adrian Năstase, acest muzeu reuneşte documente rare, hărţi de o mare valoare istorică.
4 aprilie 2006 - În Kuweit femeile au votat pentru prima dată, dupa ce li s-au acordat drepturi politice egale în anul 2005.
4 aprilie 2009 - Franța redevine membru al NATO.
4 aprilie 2023 - Finlanda devine al 31-lea membru al NATO, dublând granița alianței cu Rusia..
Deputaţii Sfatului Ţării participanţi la şedinţa legislativului basarabean în ziua de 27 noiembrie/10 decembrie 1918, la care s-a votat reforma agrară şi unirea necondiţionată a Basarabiei cu România
Sfintele Mucenițe Matrona din Tesalonic și Lidia- Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta muceniță Matroana din Tesalonic (sau Matrona din Tesalonic, gr. Ἡ Ὁσία Ματρώνα ἡ Ὁμολογήτρια ἡ ἐν Θεσσαλονίκῃ) este o creștină care a murit mucenicește pentru Hristos la sfârșitul secolului al III-lea în Tesalonic (Grecia)
Ziua mondială a teatrului este marcată în fiecare an la 27 martie, cu scopul de a promova activitatea comunităților de teatru în întreaga lume și de a conștientiza valoarea teatrului în toate formele sale.
Instituită de Institutul Internațional de Teatru (ITI), în anul 1961, această zi este sărbătorită anual începând din 1962, de către Centrele ITI și de comunitatea internațională de teatru.
Institutul Internațional de Teatru reprezintă cea mai importantă organizație non-guvernamentală din domeniul artistic și a fost înființată în 1948, la inițiativa UNESCO, potrivit www.world-theatre-day.org.
Ziua Unirii Basarabiei cu România este sărbătorită în fiecare an la 27 martie, fiind instituită prin Legea nr.36/2017.
Propunerea legislativă privind instituirea acestei Zile a fost iniţiată de deputatul Eugen Tomac, acesta susţinând, în expunerea de motive, că “Ziua de 27 martie 1918 este una dintre cele mai semnificative din istoria poporului român. Atunci, după 106 ani de ocupaţie ţaristă, Basarabia a revenit în graniţele ei fireşti, fiind prima provincie românească care s-a unit cu România. (…) Este obligaţia noastră, a celor care astăzi răspundem în faţa românilor, de a demonstra că preţuim valorile româneşti de veacuri şi pe cei care ni le-au lăsat moştenire“, potrivit www.cdep.ro.
La 27 martie 2025 se împlinesc 136 de ani de la înființarea primei agenții de presă ‘românești, naționale și autonome’, având titulatura de Agenția Telegrafică a României sau Agenția Română – ‘Agence Telegraphique de Roumanie’ – ‘Roumagence’.
De-a lungul timpului, a trecut prin numeroase schimbări, care au presupus și alte denumiri.
Până în 1917, a purtat numele de Agenția Telegrafică a României sau Agenția Română, apoi din 1921 și până în 1949 a fost Agenția Telegrafică Română ‘Orient-Radio’ – RADOR.
Timp de 40 de ani, până în 1989, s-a numit Agenția Română de Presă ‘Agerpres’. Între 1990 – 2008 a fost Agenția Națională de Presă ROMPRES și, apoi, din 2008, Agenția Națională de Presă AGERPRES.
Împăratul Zhao Han (94-74 î.Hr.) a domnit ca împărat al dinastiei Han de Vest, intre anii 87-74 î.Hr.. Era cel mai tanar fiu al împăratului Wu de Han urcand pe tron la numai 8 ani si a murit după o domnie de 13 ani, la vârsta de 20 de ani.
Robert al II-lea (franceză Robert II le Pieux) (27 martie 972 – 20 iulie 1031) a fost rege al francilor.
A domnit între 996-1031, a fost singurul fiu al regelui Hugo Capet, membru al Dinastiei Capeţienilor, rege al Franței și al principesei Adelaida de Aquitania.
27 martie 1416 - S-a născut Antonio Squarcialupi, organist și compozitor italian (d 1480.)
Bust of Antonio Squarcialupi by Benedetto da Maiano, Florence Cathedral- foto preluat de pe en.wikipedia.org
Antonio Squarcialupi (d. 6 iulie 1480), compozitor italian , considerat cel mai faimos organist în Italia la mijlocul secolului al-15-lea.
A facut parte din curtea lui Lorenzo de Medici; există numeroase referiri elogioase la el în mijlocul secolului al 15-lea.
Nici una din compozitiile sale nu s-a pastrat pana in zilele noastre.
Faima sa în istoria muzicii, în afară de faima lui ca un organist, este aceea de a fi dat numele său splendidului Squarcialupi Codex, un document deținut de el care este cea mai bogata sursa de muzică din Italia secolulului al 14 -lea.
Vasili al II-lea Vasilievici cel Orb (n. 10 martie 1415 – 27 martie 1462) a fost un Mare Cneaz al Moscovei a cărui lungă domnie (1425–1462) a fost afectată de cel mai mare război moscovit din istoria veche rusă.
27 martie 1513 - Exploratorul spaniol Juan Ponce de Leon ajunge la capătul nordic al insulei Bahamas în prima sa călătorie spre Florida.
27 martie 1522 - S-a născut poetul si scriitorul austriac Rachel Akerman; (d. 1544)
A fost prima evreica cunoscuta in istoria literaturii care a scris poezie germană.
Născut probabil la Viena, a murit la Iglau, Moravia, 1544.
Ea pare să fi primit o educație excelentă, după ce a studiat atât latină și greacă.
Din cauza poemului ei, “Geheimniss des Hofes” (“Misterele Curtii”), în care a descris intrigi de curte, Rachel și tatăl ei au fost expulzați din Viena, unde trăiau.
A murit în Iglau,in Moravia.
27 martie 1613 - A decedat la Praga, principele Ardealului Sigismund Báthory; (n. 1573).
Sigismund Báthory (1572 sau 1573 – 1613), portret de Dominicus Custos – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sigismund Báthory (n. 1572 sau 1573 – d. 27 martie 1613, Praga), a fost un principe al Ardealului, fiul lui Cristofor Báthory și al Elisabetei Bocskai.
A avut o încercare de realizare a primei uniri a Transilvaniei cu Țara Românească și cu Moldova, așa numitul „plan dacic”.
Invins la Guruslău de oastea formată din trupele generalului austriac lui Basta și ale lui Mihai Viteazul, el a fugit în Moldova , iar comandantul său de oști, Moise Székely, în Turcia.
În 1602, după ce adepții săi au fost învinși în bătălia de la Teiuș de trupele generalului austriac Basta, a renunțat pentru a patra și ultima dată la tronul Transilvaniei și s-a retras în Cehia.
27 martie 1625 - A murit regele Iacob I al Angliei și Irlandei. A domnit si in Scotia sub numele de Iacob al VI-lea ; (n. 1566).
A fost succedat la tron de Carol I, devenit rege al Angliei, Scoției și Irlandei.
Iacob I al Angliei (portret de John de Critz, c. 1605) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Iacob (n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoţia – d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoţiei ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 şi rege al Angliei şi Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa.
A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției.
Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581.
Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori.
Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.
Carol I al Angliei (Daniel Mytens) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Carol I al Angliei (engleză Charles I of England) (n. 19 noiembrie 1600 – d. 30 ianuarie 1649) a fost rege al Angliei, Scoției și Irlandei din 27 martie 1625 până la execuția sa din ianuarie 1649.
După încoronare Carol, care a fost adeptul puterii divine și absolute a regalității, s-a aflat într-o permanentă luptă cu parlamentul care încerca să-i reducă prerogativele de conducător absolut.
În prima fază a domniei sale, a dus o dispută dură pentru putere împotriva Parlamentului, pe care de altfel l-a și dizolvat la 10 martie 1629.
Văzând tendițele sale absolutiste, mai ales în modul de a impune taxe fără aprobare, Parlamentul s-a opus regelui Carol I al Angliei.
O altă cauză de conflict cu societatea engleză a fost și politica sa religioasă: ostil atât fundamentalismului cât și tendințelor reformatoare, și adoptând calea de mijloc, regele Carol I al Angliei a fost acuzat de supușii săi că ar fi filo-catolic, favorizează catolicismul și se opune reformei Bisericii Anglicane.
Tensiunile politice și religioase cumulate în decursul anilor, au explodat în războiul civil englez: împotriva lui s-au ridicat forțele Parlamentului, care se opunea tentativelor sale de centralizare a puterii în sens absolut.
Alături de Parlament s-au aliat Puritanii, ostili politicii sale religioase.
Războiul s-a încheiat cu înfrângerea regelui Carol I al Angliei, care a fost prins, judecat sub acuzația de trădare, condamnat la moarte și executat la 30 ianuarie 1649. Monarhia a fost abolită și în locul ei a fost instituită o republică.
Aceasta însă, după moartea liderului ei principal (capul revoluției, care l-a detronat pe Carol), Oliver Cromwell, a intrat în criză, consimțind ca regele Carol al II-lea, fiul lui Carol I, să restaureze monarhia.
Carol I al Angliei este sanctificat de Biserica Anglicană, care-l amintește pe 30 ianuarie.
27 martie 1697 -Sinodul de la Alba Iulia, convocat de mitropolitul ortodox Teofil, a acceptat Unirea cu Roma, pe baza celor patru puncte: recunoasterea suprematiei papale, a existentei purgatoriului si a purcederii Sfantului Duh si de la Fiul, precum si impartasirea cu azima, in schimbul pastrarii ritului, a egalitatii in drepturi cetatenesti depline, act care a pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma.
27 martie 1703 – În Rusia, imparatul Petru cel Mare a fondat orasul Sankt-Petersburg, numit apoi Petrograd, si Leningrad, sub regimul comunist. Orasul si-a reluat numele originar in 1991.
Petru cel Mare și planurile orașului Sankt Petersburg – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sankt Petersburg (cunoscut în limbajul colocvial ca Piter, ca Petrograd, 1914–1924 și în perioada sovietică sub numele de Leningrad 1924–1991) este un oraș din Rusia.
Se află în Rusia de nord-vest, în delta râului Neva, în partea de est a golfului Finic al Mării Baltice.
A fost fondat de țarul Petru cel Mare, în 1703, ca o “fereastră către Europa”, fiind de la acea dată capitală a Imperiului Rus până în 1918.
Cu cei aproape 4,5 milioane de locuitori (2002), este în ziua de azi cel de-al doilea oraș ca mărime al Rusiei, al patrulea oraș ca mărime al Europei, un centru european de cultură extrem de important și cel mai important port rusesc la Marea Baltică.
Sankt Petersburg este cel mai nordic oraș european cu peste 1 milion de locuitori.
Centrul orașului este unul dintre siturile protejate de UNESCO ca parte a patrimoniului universal.
Orașul, care a fost pentru mai bine de două secole centrul politic și cultural al Rusiei, este și în zilele noastre extrem de important și, pentru a-l onora, oamenii îl mai numesc, deseori, “Capitala Nordului”.
Sankt Petersburg este centrul administrativ al Regiunii Leningrad și al Districtului Federal Nord-Vestic.
27 martie 1784 - S-a născut filologul secui Sándor Kőrösi Csoma, cunoscut pentru faptul că a publicat primul dicționar tibetan-englez, fiind considerat părintele tibetologiei.
27 martie 1785 - S-a nascut Ludovic al XVII-lea; (d.8 iunie 1795),
Ludovic XVII, rege al Franţei şi al Navarrei -foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ludovic al XVII-lea (franceză Louis XVII) este numele dat lui Louis Charles de France (27 martie 1785 – 8 iunie 1795), fiul lui Ludovic al XVI-lea şi al Mariei Antoaneta, considerat de regalişti ca fiind rege al Franţei de la moartea tatălui său din 1793.
După moartea acestuia, micul Louis Charles a fost smuls de către revoluţionari din grija mamei şi pus sub supravegherea lui Antoine Simon, un pantofar beţiv, temnicer al închisorii Temple.
Acesta era unul din cei mai exaltaţi iacobini, recomandat pentru această slujbă de către înşişi liderii revoluţiei, Marat şi Robespierre.
Misiunea sa era să-l transforme pe micul Capet (nume dat in derâdere de către revoluţionari familiei regale, care nu purta nume de familie, după acela al primului rege din dinastia omonimă) într-un bun cetăţean al noii republici, să-l dezbare de prejudecăţile trecutului regal.
Drept urmare, Simon a iniţiat reeducarea micului prizonier. Mai întâi l-a privat de somn.
Noaptea, după ce Louis Charles adormea, Simon îl trezea, strigându-l.
După ce prinţul dădea fuga la el, Simon îl trimitea înapoi cu un şut, strigându-i invective.
Louis Charles a fost învăţat să-şi înjure familia, aristocraţia şi să-L hulească pe Dumnezeu.
A fost forţat să bea şi, în cele din urmă, s-a deprins cu băutura.
Au fost aduse prostituate şi a fost forţat să se culce cu ele, de la care s-a molipsit de boli venerice, inclusiv tuberculoză.
Suferea de diaree continuă.
Era ameninţat constant cu ghilotina, ceea ce-i provoca acestuia frecvente leşinuri.
În cele din urmă, a fost pus să semneze o declaraţie prin care recunoştea că mama sa îl învăţase să se masturbeze şi că s-a culcat cu ea.
A fost pus să repete aceste lucruri în faţa mamei şi a mătuşii sale.
Mărturia lui, în lipsa oricăror altor probe, a fost folosită pentru condamnarea la moarte a mamei sale, în procesul intentat acesteia de către revoluţionari.
La 16 octombrie 1793, regina Maria Antoaneta a fost ghilotinată.
Izolat complet singur într-o celulă secretă timp de 6 luni, după rechemarea lui Simon la municipalitate în ianuarie 1794, fiul ei, micul Ludovic al XVII-lea, cum îl numeau monarhiştii, s-a stins de tuberculoză, într-un mister sordid în iunie 1795, la vârsta de numai 10 ani.
27 martie 1794 - Guvernul american a decis infiintarea marinei militare (US Navy) si autorizeaza construirea a sase fregate.
27 martie 1797 - S-a născut scriitorul francez Alfred Victor de Vigny (d. 17 septembrie 1863, Paris), unul dintre promotorii principali ai curentului literar romantic.
27 martie 1821 - Boierii din Bucureşti, Muntenia, sunt constranşi de Tudor Vladimirescu să trimită Porţii, Rusiei şi Austriei memorii prin care să justifice mişcarea condusă de el.
27 martie 1845 - S-a născut Wilhelm Conrad Röntgen, fizician german, laureat al Premiului Nobel (d. 1923)
Wilhelm Conrad Röntgen – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Wilhelm Conrad Röntgen (n. 27 martie 1845, Lennep, Germania – d. 10 februarie 1923, München, Republica de la Weimar) a fost un fizician german.
Ca profesor al universității Würzburg, studiind descărcările electrice în tuburi vidate, a descoperit în anul 1895 emisia unor radiații penetrante, pe care le-a numit radiații X care, după moartea sa și în pofida testamentului său, au fost denumite raze Röntgen.
În anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică. Motivația juriului Nobel
„ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea remarcabilelor raze (raze X)”.
27 martie 1848 - La 27 martie/ 8 aprilie la hotelul Patersburg din Iasi, a avut loc o mare întrunire care a adoptat “Petitiunea – proclamatiune a boierilor si notabililor moldoveni” care a marcat inceputul miscarii revolutionare din Moldova.
Acţiunea a întrunit circa 1 000 de oameni, burghezi din toate păturile, boieri liberali, cîţiva boieri conservatori opoziţionişti printre ai căror conducători se numărau Alexandru Ioan Cuza (viitorul domn) si Emanoil (Manolache) Costache Epureanu (viitor ministru şi prim-ministru).
27 martie 1848 - Românii aflaţi la Pesta, împreună cu masele maghiare, il eliberează din închisoare pe patriotul revoluţionar Eftimie Murgu.
Eftimie Murgu – foto: ro.wikipedia.org
Eftimie Murgu (n. 28 decembrie 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin – d. 30 aprilie 1870, Budapesta), jurist și profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta.
27 martie 1849 - La Frankfurt, în timpul Revoluției Germane din 1848/49, Adunarea Națională a decis Paulskirchenverfassung („Constituția de la Paulskirche”), prima constituție democratică în Germania. In ziua următoare aceasta intră în vigoare, însă nu poate fi aplicată.
27 martie 1850 - Primul număr al revistei săptămânale Household Words, coordonat de Charles Dickens, a fost publicat la Londra.
27 martie 1863 - S-a născut Sir Henry Royce, fondatorul companiei de automobile Rolls-Royce.
27 martie 1866 - Din iniţiativa lui Vicenţiu Babeş şi subvenţionat de familia Mocioni apare la Viena, apoi la Pesta, ziarul Albina, subvenţionat de familia Mocioni.
După alte surse ziarul apare la 23 martie 1866 stil vechi (8 aprilie 1866 stil nou).
Albina a apărut din iniţiativa lui Vicenţiu Babeş şi Andrei Mocioni, al cărui prim număr a apărut la Viena.
Din 1869 pînă în 1877, Vinceţiu Babeş a continuat tipărirea la Budapesta, cu toate că fusese interzis în Ungaria în 1869.
Deviza sub care apărea ziarul era: „Daco-românia morală, culturală, una şi indivizibilă”.
Ziarul s-a remarcat printr-o atitudine antidualistă pronunţată, fapt pentru care redactorii au fost trimişi de nenumărate ori în judecată.
Principalul finanţator a fost familia Mocioni.
O bună parte din fonduri se trăgeau din numărul destul de mare de abonamente.
27 martie 1871 - S-a născut scriitorul german Heinrich Mann; (d.1 martie 1950).
Heinrich Mann in 1906 – foto: en.wikipedia.org
Ludwig Heinrich Mann (n. 27 martie 1871, Lübeck – d. 11 martie 1950) a fost un romancier german, autorul unor opere cu tematică socială, ale căror nuanțe critice au dus în cele din urmă la exilul lui, în 1933.
A fost fratele mai mare al scriitorului Thomas Mann. Dupa instaurarea regimului nazist a plecat in exil.
A murit sărac în Santa Monica, statul american California.
Romanul său, Professor Unrat, a fost ecranizat cu succes, sub numele Îngerul albastru, avand in rolul principal pe renumita actrita Marlene Dietrich.
27 martie 1875 - A murit Edgar Quinet, istoric francez filoroman; (n. 17 februarie 1803).
Edgar Quinet by Louis Bochard, 1870 – foto: en.wikipedia.org
Edgar Quinet (n. 17 februarie 1803, Bourg-en-Bresse, Ain – d. 27 martie 1875, Versailles) a fost un reputat scriitor, istoric și om politic francez.
În perioada 1842-1846 a fost profesor la Collège de France, unde i-a avut ca studenți pe mulți dintre „pașoptiștii” români.
În 1852, după moartea primei sale soții, s-a căsătorit cu Hermione Asachi, fiica scriitorului român Gheorghe Asachi.
A rămas cunoscut și ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul moral pe care l-a acordat generației de la 1848 din Țările Române.
Pentru atasamentul sau fata de poporul roman,, a fost ales membru de onoare al Academiei Romane și i s-a acordat cetățenia română.
De asemenea o stradă din centru Bucurestiului și una din cartierul Mănăștur Sud, al municipiului Cluj Napoca, se numesc strada Edgar Quinet.
I-au fost traduse in limba romana: “Românii principatelor dunerene”, traducere Nicolae Istrati, Iași, Tipografia Institutului Albinei, 1856; “1815 și 1840″: istoria ideilor mele, traducere Loreto Bogza și Alexandrina Vornicelu, Vălenii de munte, editura Datina Românescă, 1925; “Opere alese”, traducere Angela Cismas, București, Minerva 1983.
27 martie 1879 - Prin decret regal Societatea Academică Română a fost transformată în Academia Română.
Membrii Societăţii Academice (august 1867) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de cultură din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879, printr-o lege specială, Societatea Academică Română a fost decretată instituţie naţională cu numele de Academia Română, funcţionând ca for al moralităţii şi independenţei ştiinţifice.
Preocupările sale s-au extins în domeniul artelor, literelor şi ştiinţei.
De atunci, Academia Română funcţionează ca forum naţional recunoscut al cercetării ştiinţifice, literare şi de creaţie artistică.
Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii şi literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naţionale române şi cercetarea în cele mai importante domenii ştiinţifice.
Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicţionarul limbii române, Dicţionarul explicativ al limbii române, Dicţionarul general al literaturii române, Micul dicţionar academic şi Tratatul de istoria românilor. Academia Română are 181 de membri activi aleşi pe viaţă.
27 martie 1886 - Celebrul luptător apaș, Geronimo, se predă armatei americane, încheindu-se astfel faza principală a războaielor apașe.
Goyaałé- foto: ro.wikipedia.org
Goyaałé, scris uneori Goyathlay (sau Goyahkla în engleză; n. 16 iunie 1829 – d. 17 februarie 1909), numit mai târziu și Geronimo, a fost un lider și vraci din triburile apașe Chiricahua.
S-a remarcat în luptele care au durat câteva decenii împotriva Mexicului și impotriva Statelor Unite și a expansiunii acestor state în zonele locuite de apași.
Din necrologul făcut de New York Times pe 18 februarie 1909, aflăm că Geronimo, conducătorul Apaşilor amerindieni, a murit de pneumonie în spitalul din Fort Sill, la vârsta de aproape 90 de ani, fiind îngropat în Cimitirul Indian de misionari (se convertise la creştinism cu şase ani înainte de moarte).
La mijlocul secolul XIX, tânărul pe atunci şef de trib al Apaşilor Chiricahua, numit de părinţii săi Goyaałé („cel care cască” în limba amerindienilor), s-a remarcat prin cruzime şi viclenie, conducându-şi vreme de peste două decenii războinicii împotriva albilor din teritoriile aflate în nordul Mexicului şi apoi cele din sud-vestul Statelor Unite, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru supravieţuire.
Raidurile sale răzbunatoare au pornit după ce un atac mexican asupra tribului său a dus la uciderea mamei sale, soţiei şi a celor trei copii, după ce dusese o viaţă relativ liniştită de şef de trib vreme de trei decenii, conform smithsonian.com.
Capturat de nenumărate ori, a reuşit să evadeze de fiecare dată până când o mica patrulă condusă de căpitanul H.W. Lawton şi de chirurgul Leonard Wood l-a prins în vara anului 1886, după o lungă şi obositoare campanie de hărţuire de ambele părţi.
Geronimo a fost întâi trimis la Fort Pickens şi mai târziu la Fort Sill (unde a şi murit 20 de ani mai târziu), dar nu şi-a pierdut niciodată speranţa de a redeveni liderul tribului său, încercând să evadeze de mai multe ori.
15/27 martie 1889 - A fost înfiinţată prima agenţie de presă “românească, naţională şi autonomă“, cu titulatura de Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română – “Agence Telegraphique de Roumanie” – “Roumagence”.
Documentul care atestă înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES (15/27 martie 1889) – Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO – preluat de pe www.agerpres.ro
Prima agenţie de presă “românească, naţională şi autonomă” a fost înfiinţată la 15/27 martie 1889, cu titulatura de Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română – “Agence Telegraphique de Roumanie” – “Roumagence”.
Documentele oficiale care au stat la baza înfiinţării primei agenţii naţionale de presă datează din zilele de 15/27 şi 16/28 martie 1889, ambele conţinând în mare aceleaşi înscrisuri, şi poartă semnăturile ministrului român de externe, Petre P. Carp, şi a directorului şi proprietarului “Politische Correspondenz“, Erich Schaffer.
Ministrul de Externe Petre P. Carp ceruse la 24 ianuarie/5 februarie 1889, “Direcţiunii Generale a Telegrafelor şi Poştelor” din subordinea Ministerului de Interne, să ofere o ”odae mare în casele ce le ocupă” viitoarei agenţii telegrafice pentru a-şi începe activitatea.
(“Un secol de agenţii de presă româneşti 1889-1989“, Florica Vrânceanu, Editura Paralela 45, 2000).
27 martie 1899 - Fizicianul Guglielmo Marconi a realizat prima legatura telegrafica fara fir intre Anglia si Franta.
27 martie 1901 - S-a nascut Eisaku Sato , politician japonez, laureat al Premiului Nobel; (d. 1975).
27 martie 1907 - Aflat la Paris, Constantin Brâncuși, ucenic al sculptorului August Rodin, a hotărât să părăsească atelierul acestuia, rostind celebrele cuvinte:
„Sub umbra unui stejar nu poate crește decât iarbă”.
Tot din acel an, Brâncuși a renunțat la modelajul tradițional, lucrând direct în piatră.
27 martie 1914 - A fost fondat Comitetul Olimpic Român si este recunoscut în același an de Comitetul Internațional Olimpic. Comitetul Olimpic şi Sportiv Român este o asociaţie de interes naţional aparţinând mişcării olimpice, care este organizată şi funcţionează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu prevederile Chartei Olimpice şi cu legislaţia română în vigoare.
Comitetul Olimpic Român a fost înfiinţat la 27 martie 1914, la cererea lui George Plagino, membru al Comitetului Internaţional Olimpic din partea României. La aceeaşi dată au fost desemnaţi primii delegaţi români la Congresul Internaţional al Comitetului Internaţional Olimpic de la Paris, conform site-ului oficial al instituţiei, www.cosr.ro.
Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării menționând că: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA„. În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretar.
27 martie 1918 - A murit scriitorul american Henry Adams.
27 martie 1923 -Adunarea Deputaţilor şi Senatul României votează o nouă Constituţie, promulgată printr-un decret la 28 martie şi publicată la 29 martie.
Prevederile noii Constituţii întăreau rolul parlamentului în viaţa politică. Constituţia mai prevedea libertatea cuvîntului, a întrunirilor, a presei, egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor, etc.
27 martie 1924 - La Viena, are loc Conferinţa româno-sovietică la care a fost discutată problema Basarabiei.
27 martie 1927 - S-a născut Mstislav Rostropovici, violoncelist si dirijor rus.
27 martie 1938 -La Chişinău, România, s-a desfăşurat festivitatea de aşezare a temeliei statuii regelui Ferdinand I, statuie pe care urma să o înalţe Asociaţia ofiţerilor de rezervă din Basarabia aflată sub preşedinţia lui Gherman Pîntea.
La 27 martie 1938 la Chişinău, România, s-a desfăşurat festivitatea de aşezare a temeliei statuii regelui Ferdinand I, statuie pe care urma să o înalţe Asociaţia ofiţerilor de rezervă din Basarabia aflată sub preşedinţia lui Gherman Pîntea.
27 martie 1943 - S-a născut fotbalistul Nicolae Pescaru, jucător al echipei naționale a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970.
27 martie 1956 - S-a născut in satul Beuca, județul Teleorman, cunoscută solistă româncă de muzică populară Floarea Calotă.
27 martie 1958 - Nichita Hrusciov a devenit premier al URSS.
Nikita Hrușciov In Vienna 1961- foto preluat de pe en.wikipedia.org
Nikita Sergheevici Hrușciov (n. 3/15 aprilie 1894, Kalinovka, Gubernia Kursk, Imperiul Rus – d. 11 septembrie 1971, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un om politic rus care a condus Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece.
A ocupat funcția de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice între 1953 și 1964, și pe cea de președinte al Consiliului de Miniștri între 1958 și 1964.
Hrușciov a rămas în istorie pentru destalinizarea Uniunii Sovietice, pentru susținerea primelor progrese ale programului spațial sovietic și pentru mai multe reforme de un relativ liberalism în unele arii ale politicii interne.
Colegii de partid l-au înlăturat de la putere în 1964, înlocuindu-l cu Leonid Brejnev ca secretar general al PCUS și cu Alexei Kosîghin ca premier.
Quentin Jerome Tarantino (n. 27 martie 1963, Knoxville, Tennessee, Statele Unite ale Americii) este un regizor de film, scenarist, producător și actor american.
Cele mai cunoscute creații ale sale sunt: Reservoir Dogs (1992), Pulp Fiction (1994), Jackie Brown (1994), Kill Bill Vol. 1 (2003), Kill Bill Vol. 2 (2004), Death Proof (2007), Inglourious Basterds (Ticăloși fără glorie, 2009).
Filmele realizate de Tarantino i-au adus acestuia premii la Oscar, Globul de Aur, BAFTA și Palme d’Or.
În 2007, Total Film l-a clasat pe locul 12 în topul celor mai buni regizori din toate timpurile.
Iuri Alexeevici Gagarin (n. 9 martie 1934, Klușino, RSFS Rusă, URSS — d. 27 martie 1968, Kirjaci, RSFS Rusă, URSS), Erou al Uniunii Sovietice, a fost un cosmonaut sovietic.
La 12 aprilie 1961, el a devenit primul om în spațiu și primul pe orbita Pământului.
El a primit numeroase medalii în diferite țări pentru călătoria sa de pionierat în spațiul cosmic.
27 martie 1969 - S-a născut Mariah Carey, cântăreață, compozitoare, producătoare și actriță americană.
27 martie 1977 - Catastrofa aeriană de pe Aeroportul Los Rodeos: În condiții de ceață densă, în timp ce una un avion Boeing 747 staționa pe pistă, o altă aeronavă Boeing a vrut să decoleze și a intrat în plin în avionul care stătea pe loc.
Din cele 644 de persoane aflate la bordul ambelor avioane, 583 au murit și doar 61 au supraviețuit.
Este considerat cel mai grav accident din istoria aviației civile, cu cel mai mare număr de victime.
Catastrofa aeriană de pe Aeroportul Los Rodeos (27 martie 1977) – Epava aeronavei KLM pe pista de la Los Rodeos – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Catastrofa aeriană de pe Aeroportul Los Rodeos este considerată cea mai gravă din istoria aviației civile, cu cel mai mare număr de victime.
Catastrofa a avut loc în anul 1977, pe Aeroportul Los Rodeos (azi Aeroportul Tenerife-Nord) din Tenerife.
Două avioane Boeing 747, unul al companiei Pan Am, iar altul KLM, au fost redirecționate aici, după ce pe aeroportul din Gran Canaria fusese o amenințare cu bombă.
Aeroportul era acoperit de o ceață densă, iar o greșeală de comunicare a dus la tragedie: în timp ce una dintre aeronave staționa pe pistă, cealaltă a vrut să decoleze și a intrat în plin în avionul care stătea pe loc.
În urma ciocnirii, avioanele au explodat, pierzându-și viața 583 de oameni.
Au decedat toți cei 248 de pasageri și membri ai echipajului de pe avionul KLM, în timp ce 335 de oameni aflați în avionul Pan Am și-au pierdut viața.
Ancheta a stabilit că pilotul avionului KLM, Van Zanten, este vinovat de producerea accidentului, pentru că nu a respectat indicațiile turnului de control.
În total, KLM a plătit victimelor sau rudelor victimelor compensații de 110 milioane de dolari.
Dintre cele 396 de persoane de la bordul avionului Pan Am au scăpat 70, deși nouă dintre ele au murit mai târziu din cauza rănilor.
Majoritatea supraviețuitorilor stătuseră în partea din față a avionului și își datorau viețile încercării disperate a pilotului de a vira brusc, ieșind de pe pistă.
Cinci dintre cei care au supraviețuit erau membri ai echipajului, printre care însuși pilotul, copilotul și mecanicul de bord.
Toți cei 248 de oameni de la bordul avionului KLM au pierit, în total înregistrându-se 583 de decese.
27 martie 1990 - A inceput sa functioneze postul american TV ”Marti”, ale carui emisiuni propagandistice erau destinate Cubei comuniste.
27 martie 1990 - Organizația Studenților din Universitatea de Vest Timișoara (OSUT) și-a câstigat personalitatea juridică, având ca scop reprezentarea și apărarea intereselor studenților din Universitatea de Vest din Timișoara.
27 martie 1993 - Jiang Zemin a fost ales presedinte al R.P. Chineze.
27 martie 1994 - La alegerile parlamentare din Italia, Partidul Forza Italia a lui Silvio Berlusconi a devenit o forță dominantă, care i-a permis să-și formeze un guvern de centru-dreapta.
27 martie 1997 - Catastrofa aeriana in insula Tenerife: doua jumbo jeturi s-au ciocnit deasupra insulei din arhipeleagul Canarelor, accidentul soldandu-se cu 583 de morti.
27 martie 1998 - Viagra, pilula ”minune” care trateaza impotenta la barbati, a fost aprobata pentru comercializare in Statele Unite.
27 martie 1998 - A decedat Ferdinand Anton Ernst Porsche, fondatorul renumitei companii de automobile care-i poarta numele.
27 martie 2006 - A murit scriitorul polonez Stanislaw Lem, cunoscut pentru scrierile sale ştiinţifico-fantastice (Solaris, „Omul de pe Marte”).
27 martie 2008 - A murit, in urma unui infarct miocardic, George Mihail Pruteanu, fost senator si cunoscut lingvist si eseist roman; (n.15 decembrie 1947)
George-Mihail Pruteanu (n. 15 decembrie 1947, Bucureşti – d. 27 martie 2008, Bucureşti) a fost un politician şi filolog român.
A fost initiatorul unui proiect de lege (legea Pruteanu), privitor la respectarea regulilor gramaticale ale limbii romane in spatiul public si de asemenea autorul unei emisiuni televizate foarte populare despre limba romana, intitulata “Doar o vorba sa-ti mai spun”
Parlamentul României, constituit în Ședința solemnă la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu patria mamă, astăzi, 27 martie 2018:
– consideră ca fiind pe deplin legitimă dorința acelor cetățeni ai Republicii Moldova care susțin unificarea celor două state ca o continuare firească în procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române și subliniem că acest act depinde de voința acestora,
și
– declară că România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinței suverane a acestora. cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
27 martie 2020 – Macedonia de Nord a devenit cel de-al 30-lea stat membru al NATO.
Localizarea Republicii Macedonia de Nord pe continentul European – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Macedonia de Nord (în macedoneană Северна Македонија, transliterat: Severna Makedonija), oficial Republica Macedonia de Nord (în macedoneană Република Северна Македонија, transliterat: Republika Severna Makedonija; ; denumită până în 2019 Macedonia sau Republica Macedonia), este o țară din peninsula Balcanică în Europa de Sud-Est.
Este unul dintre statele succesoare ale fostei Iugoslavii, față de care și-a declarat independența în 1991.
A devenit membră a organizației Națiunilor Unite în 1993, dar, ca urmare a unei îndelungate dispute cu Grecia pe tema numelui de Macedonia, a fost admisă sub denumirea provizorie de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (abreviat în engleză FYROM), denumire utilizată și de către organizații internaționale cum ar fi Uniunea Europeană, Consiliul Europei și NATO.
Pe 12 februarie 2019, Republica Macedonia și-a oficializat schimbarea denumirii în Republica Macedonia de Nord, așa cum era prevăzut în Acordul de la Prespa semnat în 2018.
Drapelul Macedoniei de Nord reprezintă un soare galben la răsărit cu opt raze pe un fond roșu – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Macedonia de Nord nu are ieșire la mare. Se învecinează cu Kosovo la nord-vest, cu Serbia la nord, cu Bulgaria la est, cu Grecia la sud și cu Albania la vest.
Teritoriul ei constituie aproximativ treimea nord-vestică a mai marii regiuni geografice și istorice Macedonia, care cuprinde și părțile învecinate din nordul Greciei și mici porțiuni din sud-vestul Bulgariei și sud-estul Albaniei.
Capitala țării este orașul Skopje, cu 506.926 de locuitori conform recensământului din 2002. Alte orașe sunt Bitola, Kumanovo, Prilep, Tetovo, Ohrida, Veles, Știp, Koceani, Gostivar, Kavadarți și Strumița.
Ea are peste cincizeci de lacuri, și șaisprezece munți mai înalți de 2000 m.
Macedonia de Nord este stat membru al ONU și al Consiliului Europei.
Începând cu anul 2005, are și statut de candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, iar în 2020 a devenit cel de-al 30-lea stat membru al NATO.
„Dați-mi libertate sau dați-mi moarte!” (Patrick Henry, 23 martie1775) discurs, reprezentat într-o litografia din 1876 de Currier și Ives, găzduită acum în Biblioteca Congresului din Washington, DC
Sfântul Mucenic Nicon (+ 251)- Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe basilica.ro
Greco-catolice
Sf. cuv. m. Nicon și cei 199 învățăcei ai lui († 273)
Turibiu de Mongrovejo (Toribio Alfonso de Mogrovejo) (n. 16 noiembrie 1538, Mayorga, Prov. León, Spania – d. 23 martie 1606, Saña, lângă Lima Peru) a fost un misionar catolic, Episcop de Lima, sfânt.
S-a născut în Spania în anul 1538 şi a studiat teologia şi dreptul canonic la Valladolid, Salamanca şi Coimbra.
Şi-a încheita studiile cu o Licenţă în Drept Canonic la Santiago de Compostela, în 1568 şi un doctorat la Salamanca, în 1573.
A fost Mare Inchizitor al Granadei (1573 – 1580).
Ales episcop de Lima în anul 1580, a plecat în America de Sud.
Înflăcărat de zel apostolic, a întrunit sinoade şi concilii pentru promovarea vieţii religioase în întreg ţinutul.
Sinodul din Lima (1582/83) a fost de importanţă fundamentală pentru Biserica din întreaga Americă Latină.
În urma acestui sinod a apărut prima carte tipărită pe continentul american (1584), un Catehism redactat în limbi indigene (Quechua, Aimara), de către José de Acosta.
În 1590, Turibiu a întemeiat primul Seminar de tip colegiu universitar din America, pe baza reformei tridentine.
A apărat cu fermitate drepturile Bisericii, s-a ocupat cu râvnă de turma ce-i era încredinţată, vizitând-o deseori şi acordând o grijă deosebită indigenilor.
Munca lui Turibiu a fost însă îngreunată din multe direcţii: atât din partea clerului şi călugărilor, cât şi a regimului colonial.
Administraţia colonială cenzura drastic corespondenţa Episcopului, pentru a îngreuna comunicarea acestuia cu Roma.
A fost unul din puţinii care a încercat să pună în aplicare şi în Lumea Nouă hotărârile Conciliului Tridentin, spre înnoirea Bisericii în întreaga Americă de Sud.
A murit în anul 1606. În 1679 a fost beatificat, iar în 1726, canonizat.
Ziua mondială a meteorologiei este marcată oficial pe 23 martie.
Încă din 1961, Ziua mondială a meteorologiei (‘World Meteorological Day’) este marcată la 23 martie, în fiecare an, această dată reprezentând în 1950 ziua în care a intrat în vigoare Convenția Organizației Națiunilor Unite (ONU), care a transformat vechea Organizație Meteorologică Internațională într-o organizație interguvernamentală, cunoscută sub numele de Organizația Meteorologică Mondială (‘World Meteorological Organization – WMO), precizează site-ul organizației, https://public.wmo.int.
La 23 martie 1956, Pakistanul devine prima republică islamică din lume
Pakistan – foto: ro.wikipedia.org
Pakistanul este așezat în Asia de Sud, în bazinul fluviului Ind se învecinează cu Afganistanul în nord-vest, China în nord, cu India la est, Iran la vest și are ieșire la Marea Arabiei în sud.
- 23 martie 625 – Armata musulmană condusă de Mahomed a suferit o înfrângere împotriva quraișiților în bătălia de la Uhud;
- 23 martie 1775 – Patrick Henry a ținut celebrul discurs “Dați-mi libertate sau dați-mi moarte!“, cerând legislativului să acționeze împotriva Imperiului Britanic;
- 23 martie 1839 – Un cutremur a lovit centrul Birmaniei, provocând pagube semnificative și ucigând aproximativ 300 până la 400 de persoane;
- 23 martie 1847 – Un incendiu uriaș distruge 20% din orașul București;
- 23 martie 1898 – Se adoptă Legea învățământului secundar și superior, elaborată de Spiru Haret și C. Dimitrescu-Iași;
- 23 martie 1917 – Proclamația regelui Ferdinand I, prin care se promite pământ și vot universal;
- 23 martie 1919 – Benito Mussolini și susținătorii săi au fondat Fasci Italiani di Combattimento, predecesorul Partidului Național Fascist;
- 23 martie 1945 – Legiferarea reformei agrare. Au fost expropriate proprietățile mai mari de 50 ha, fiind împroprietărite peste 900.000 de familii de țărani.
- 23 martie 1956 – Pakistanul devine prima republică islamică din lume, marcând un moment major în procesul global de decolonizare;
- 23 martie 1983 – Ronald Reagan anunță inițiativa „Star Wars” (Strategic Defense Initiative), care a schimbat echilibrul puterii globale și a accelerat sfârșitul Războiului Rece prin inovație tehnologică;
- 23 martie 1991 – Războiul Civil din Sierra Leone a început odată cu invazia Frontului Revoluționar Unit, în încercarea de a-l răsturna de la putere pe președintele Joseph Saidu Momoh;
- 23 martie 2001 – Stația spațială Mir a fost distrusă, dezmembrându-se și prăbușindu-se controlat în Oceanul Pacific;
- 23 martie 2021 – O navă container a eșuat și a obstrucționat Canalul Suez timp de șase zile;
23 martie 625 – Armata musulmană condusă de Mahomed a suferit o înfrângere împotriva quraișiților în bătălia de la Uhud.
Bătălia de la Uhud (23 martie 625) a fost o bătălie între arabii musulmani și arabii politeiști din tribul Quraish din Mecca. Bătălia a avut loc la poalele muntelui Uhud și s-a soldat cu victoria arabilor politeiști.
Papa Iulius al III- lea (d. 10 septembrie 1487 ), născut la Giovanni Maria del Monte Ciocchi, a fost Papa din 7 februarie 1550 pana la moartea sa.
A fost un bun diplomat si a fost ales ca un candidat de compromis după moartea lui Paul al III- lea.
În timpul pontificatului său, catolicismul a fost restaurat în Anglia sub Regina Maria în 1553.
S-a dedicat unei vieti de plăceri.
Reputația lui și a Bisericii Catolice, au fost foarte afectate de relația sa homosexuala cu un tanar cerșetor de 17 ani, pe care l-a fǎcut cardinal, fapt ce a inspirat poezia “În cinstea sodomiei”, scrisa probabil de un arhiepiscop nemulțumit.
23 martie 1749 - S-a născut Pierre Simon, marchiz de Laplace; (m.1827), matematician si astronom francez, profesor de matematica la Școala militară din Paris, membru al Academiei franceze.
Pierre-Simon, Marchiz de Laplace (1749 - 1827) – foto: ro.wikipedia.org
ierre-Simon, Marchiz de Laplace (n. 23 martie 1749, Beaumont-en-Auge – d. 5 martie 1827, Paris) a fost un matematician, astronom și fizician francez, celebru prin ipoteza sa cosmogonică Kant-Laplace, conform căreia sistemul solar s-a născut dintr-o nebuloasă în mișcare.
A formulat ecuația Laplace și a pus la punct transformata Laplace, care apare în multe ramuri ale fizicii matematice, un domeniu în al cărui dezvoltare a jucat un rol esențial.
Operatorul Laplace, utilizat pe scară largă în ecuațiile cu derivate parțiale, este, de asemenea, numit după el.
Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori „Newton al Franței”.
A fost conte al Primului Imperiu Francez (din 1806) și marchiz din 1817, după restaurația Bourbonilor.
23 martie 1775 - Patrick Henry a ținut celebrul discurs “Dați-mi libertate sau dați-mi moarte!“, cerând legislativului să acționeze împotriva Imperiului Britanic.
Discursul „Trădare” al lui Patrick Henry în fața Casei Burgeselor într-un tablou din 1851 de Peter F. Rothermel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
„Dați-mi libertate sau dați-mi moarte” (în engleză Give me Liberty, or give me Death!) este un citat celebru dintr-un discurs al lui Patrick Henry ținut la Virginia Convention la 23 martie 1775, în biserica Sfântul Ioan din Richmond, Virginia, discurs despre care se spune că a înclinat balanța în favoarea acordării de către legislativul (House of Burgesses) coloniei Virginia de trupe în favoarea războiului american de independență.
Printre delegații de la convenție s-au numărat viitorii președinți ai SUA Thomas Jefferson și George Washington.
Cei prezenți, după ce au auzit discursul, ar fi repetat strigând fraza give me liberty or give me death!
23 martie 1801 - A murit Țarul Pavel al Rusiei (n. 1754), asasinat de către un grup de ofiţeri conspiratori care au năvălit în în dormitorul său de la Castelul Sf. Mihail şi au incercat sa-l forţeze să semneze abdicarea.
El a rezistat şi unul dintre atacatori l-a lovit cu o sabie, apoi a fost strangulat şi călcat în picioare până la moarte.
L-a urmat la tron fiul sau Alexandru.
Pavel I al Rusiei (portret de Stepan Shchukin) – foto preluat de pe commons.wikimedia.org
Pavel I al Rusiei (1 octombrie (S.V 20 septembrie) 1754 – 23 martie (S.V 11 martie) 1801) a fost împărat al Rusiei în perioada 1796 – 1801.
Alexandru I Pavlovici Romanov, (n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825), țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei.
23 martie 1813 - S-a născut poetul roman Cezar Boliac; (d. 25 februarie 1881). Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București – d. 25 februarie 1881, București).
A fost unul dintre fruntașii revoluției din 1848, un poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar roman.
A participat la toate acțiunile revolutionare importante din anul 1848, fiind prezent la citirea proclamației revoluționare.
A fost însărcinat “să ridice tabacii și mărginații și tinerimea din București, să meargă gloată la Palat și să ceară sancționarea Constituțiunii” (Ion Ghica, “Scrisori”).
A fost de asemenea secretar al Guvernului provizoriu revolutionar, vornic al Capitalei, membru în comisia pentru dezrobirea țiganilor. După înfrângerea revoluționarilor, a luat drumul exilului, mai întâi în Ardeal.
În primăvara anului 1849 editează la Brașov ziarul politic ‘Espatriatul’, care are ca subtitlu “Dreptate, Frăție”.
În toamna lui 1849 a trebuit să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susținut pe revoluționarii unguri).
Trece prin Constantinopol și ajunge la Paris spre sfârșitul anului 1850.
Se stabilește la Paris împreună cu majoritatea revoluționarilor exilați.
În 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societății studenților români din Paris.
În 1857, apare la Paris poemul sau intitulat “Domnul Tudor. Episode de la revolution roumaine de 1821″ și revista ‘Buciumul’, care avea mai mult un caracter politic, fără a lipsi insa din ea literatura.
Cezar Bolliac (1813 – 1881) , portret de Th. Aman – foto: ro.wikipedia.org
Revenind în ţară, la mijlocul anului 1857 devine director al „Monitorului Adunării Ad-hoc”, susţinând unirea.
În timpul pregătirilor electorale, optează pentru dubla alegere a domnitorului Cuza.
În 1867, deputat fiind, îşi asumă un important rol în pregătirea reformei monetare, relevând, în toate discursurile sale, rolul baterii monedei în întărirea suveranităţii naţionale.
A fost unul dintre cei mai activi participanţi la evenimentele timpului său, însemnătatea omului politic, publicistului, literatului, a puternicului animator şi propagator al ideilor moderniste din această perioadă extrem de plină de schimbări, pe toate planurile, creşte enorm în pondere în opera lui.
23 martie 1821 -Revolutia de la 1821 - Se ajunge la un acord cu boierii ramasi in București (juramintul reciproc de credinta).
În virtutea acestui acord, Tudor Vladimirescu recunoaste “vremelnica stapinire” a tarii, alcatuita din boierii “patrioti”, acceptând sa conducă țara impreuna cu ei.
Boierii declara ca “pornirea slugerului Tudor nu este rea” fiind astfel legitimate actiunile lui Tudor de catre clasa politica.
Theodoros Vryzakis (pictură în ulei, 1849) – Sfinţirea steagului grecesc de către Mitropolitul Germanos din Patras, la Agia Lavra (locul revoltei naţionale împotriva turcilor din 25 martie 1821) – foto: ro.wikipedia.org
Războiul de independenţă al Greciei, cunoscut şi ca Revoluţia greacă, a fost declanşat de revoluţionarii greci şi s-a desfăşurat între anii 1821 – 1829.
Revoluţionarii au beneficiat într-o etapă mai târzie a războiului de sprijinul unor puteri europene, iar Imperiul Otoman a fost sprijinit de vasalii săi, Egiptul şi într-o oarecare măsură Vilaietul Tunisia.
23 martie 1839 - Un cutremur a lovit centrul Birmaniei, provocând pagube semnificative și ucigând aproximativ 300 până la 400 de persoane.
Cutremurul din Ava din 1839, cunoscut și sub numele de cutremurul din Amarapura sau cutremurul din Inwa, a fost un eveniment seismic dezastruos care a lovit centrul actual al Myanmarului pe 23 martie. Acest cutremur, cu o magnitudine estimată la 8,3, a fost unul dintre cele mai mari din țară din 1762 încoace. I s-a atribuit un maxim de XI (Extrem) pe scara de intensitate Mercalli modificată și a fost resimțit în Rangoon și Bhamo. Pagubele au fost enorme în Ava, soldând cu moartea a sute de oameni.
O teorie susţine că OK este abrevierea pentru “oll korect”, un termen de jargon care poate fi asemănat cu OMG-ul sau LOL-ul zilelor noastre.
Expresia OK a apărut sub forma unei glume în 1839, în The Boston Morning Post, cel mai popular ziar din New England la vremea aceea, in data de 23 martie.
Al optulea preşedinte al SUA, Martin Van Buren, a fost cel care a popularizat aceasta expresie.
Susţinătorii preşedintelui erau cunoscuţi sub numele de OK Club , OK fiind considerata prescurtarea de la Old Kinderhook, porecla lui Van Buren.
Unele surse au scris că Van Buren ar fi început să folosească OK drept semnătură.
foto: smithsonianmag.com
În 1919, presedintele Woodrow Wilson care susţinea că termenul provine din limba Choctaw l-a rescris sub forma “okeh”, pentru ca mai târziu această scriere să fie înlocuită de ortografierea mai modernă “okay”
Dicţionarul de limbă Choctaw, scris de Cyrus Byington în 1915, este cea mai recentă dovadă care confirma spusele presedintelui Wilson.
Potrivit lui Byington şi unor dicţionare care au fost publicate mai târziu, okeh însemna “este aşa şi în niciun alt mod”. Deşi se insistă asupra ortografierii OK .
Multe limbi l-au împrumutat, fiind astăzi o expresie aproape universală.
Nu există un consens cu privire la ortografiere: poate fi găsit sub formele „OK”, „O.K.”, „ok”, „okay”, „okee”, „okie”, „kay”, „k” sau „kk”.
23 martie 1842 - S-a stins din viață scriitorul francez Henri Beyle, cunoscut sub pseudonimul Stendhal, considerat un pionier al romanului modern francez prin celebrele sale opere “Rosu si negru” (1830) si “Manastirea din Parma” (1839).
Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 ianuarie 1783, Grenoble – 23 martie 1842, Paris), a fost un scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor sale și pentru lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său.
Se crede că Stendhal și-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxonia-Anhalt (Germania).
Stendhal a participat la războaiele care au urmat Revoluției franceze și din perioada Primului Imperiu Napoleonian ca ofițer de dragoni și ca intendent militar.
“Marele Foc”, acuarelă de Mustacoff – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Focul a distrus 12 biserici cu mahalalele lor: „Sfântul Dumitru“, Curtea Veche (două), „Sfântul Gheorghe-Nou“, „Sfântul Gheorghe-Vechi“ şi Bărăţia, Stelea, Udricani, Vergului, Lucaci, Ceauş Radu, „Sfântul Ştefan“, dar şi alte mahalale: Colţea, Răzvanul, „Sfântul Nicolae“ – Şelari, Şerban Vodă, „Sfântul Ioan Nou“, „Sfânta Vineri“, Oltenii, Delea Nouă şi Hagiului.
Nicolae Iorga scria în „Istoria Bucureştilor“: „Prezenţa vitejească a Domnului (Gheorghe Bibescu, n.r.) zi şi noapte nu putu să înlăture dezastrul. (…) Domnul observă consulului francez că, ” acest nou pârjol , dacă s-ar fi început noaptea, oraşul întreg ar fi pierit“.
23 martie 1847 - S-a născut Alexandru D. Xenopol, istoric, filosof si critic literar, membru al Academiei Romane, autorul celui dintai tratat de “Istoria Romanilor”.
Este printre cei mai mari istorici romani, alaturi de Nicolae Iorga. Alexandru Dimitrie Xenopol avea parinti de origine aromana, iar potrivit unor alte surse istorice s-ar fi nascut in 24 martie, la Iasi.
Alexandru Dimitrie Xenopol (1847 – 1920,) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Dupa absolvirea liceului in orasul natal, a realizat studii universitare de filozofie, drept si istorie (1867-1871).
A devenit doctor in drept la Berlin, apoi doctor in filozofie la Giessen, in acelasi an, 1871, fiind puternic influentat de savantii germani.
Reintors in tara, Alexandru D. Xenopol a intrat in magistratura, fiind, in 1872, prim-procuror al Tribunalului din Iasi, iar din 1883 s-a integrat, ca profesor, Universitatii din Iasi.
A fost ales, in 1893, membru titular al Academiei Romane, dar si membru al altor academenii din tara si strainatate Alexandru D. Xenopol a respins ”Teoria lui Roesler privind disparitia inaintasilor romanilor din Dacia Traiana”,insa lucrarea sa de capatai este ”Istoria Romanilor din Dacia Traiana”, lucrare structurata in sase volume si totalizand aproape 4.000 de pagini.
Este prima prezentare sistematizata, analitica si complexa a istoriei romanilor, din toate provinciile traditionale, incepand tratarea problematicii din cele mai vechi timpuri pana la unirea din anul 1859.
Savantul roman a murit la 27 februarie 1920 in Bucuresti.
Gheorghe Magheru (n. 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, județul Gorj – d. 23 martie 1880, București) a fost un haiduc celebru din zona Băileștiuluifost, comandant militar în oastea lui Tudor Vladimirescu (1821), apoi comandant în războiul ruso-turc din 1828-1829, vătaf al județului Romanați (din 1831), unul dintre conducătorii revoluției de la 1848 din Țara Românească, membru în guvernul provizoriu revoluționar pașoptist, generalul armatei din principat, luptător pentru Unirea Principatelor Române.
Era văr cu Tudor Vladimirescu, prieten apropiat cu Nicolae Bălcescu și sprijinitor al lui Avram Iancu.
La 10 octombrie/28 octombrie 1848, Magheru s-a refugiat în Transilvania, iar de acolo la Triest și în cele din urmă la Viena.
În 1857 s-a reîntors în Țara Românească, unde a redevenit activ politic.
23 martie 1881 - S-a născut Roger Martin du Gard, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1937; (d.22 august 1958).
23 martie 1887 - S-a născut la Madrid pictorul Juan Gris (José Victoriano Carmelo Carlos González-Pérez); ( d. 11 mai 1927 in Franta).
Juan Gris (1887 – 1927) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Juan Gris (n. 23 martie 1887, Madrid – d. 11 mai 1927, Boulogne-sur-Seine, Franța), cu numele adevărat José Victoriano Carmelo Carlos González-Pérez, a fost un pictor spaniol.
Alături de Pablo Picasso și Georges Braque, este unul din principalii reprezentanți ai cubismului.
Juan Gris a pictat mai ales compoziții cu natură moartă, folosind în construcția tablourilor colaje alăturate sau suprapuse.
La inceput, Gris a pictat in stilul analitic al Cubismului, dar dupa 1913 a inceput sa treaca la Cubismul sintetic, devenind un reprezentant permanent, folosind mult colajele de hartie.
Spre deosebire de Picasso si Braque, ale caror lucrari au fost monocromatice, Gris a pictat intro armonie de culori luminoase si indraznete in combinatii inedite in maniera prietenului sau, Matisse.
A decedat la Boulogne-sur-Seine (Paris) in in primavara anului 1927 la varsta de 40 de ani, lasandu-i singuri pe sotia sa, Josette si fiul Georges.
Pretul cel mai mare la o licitatie pentru lucrarile sale a fost de 20.8 milioane $ pentru lucrarea sa, “Livre,pipe et verres”.
Juan Gris – “Livre,pipe et verres” (1915)- foto: christies.com
23 martie 1887 - S-a născut prințul Felix Iusupov, nobil rus, asasinul misticului rus Rasputin, favorit al familiei imperiale ruse ; (d. 1967, Paris).
23 martie 1898 - Se adoptă Legea învățământului secundar și superior, elaborată de Spiru Haret și C. Dimitrescu-Iași, care instituie învățământul secundar de opt clase, în două cicluri (inferior și superior) și în secții (modernă, reală și clasică), gimnazii și școli normale și organizează mai temeinic învățământul superior.
Spiru C. Haret (n. 15 februarie 1851, Iași – d. 17 decembrie 1912, București), matematician, astronom și pedagog român de origine armenească, renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al educației, pe care a deținut-o de trei ori.
Constantin Dimitrescu-Iași (n. 25 februarie 1849, Iași – d. 16 aprilie 1923, Turnu Severin) a fost un pedagog român, profesor de psihologie, pedagogie și estetică la Universitatea din Iași, profesor de sociologie, filosofie și morală la Universitatea din București și rector al acestei universități (1898-1911).
A ocupat funcția de inspector general al învățământului fiind, alături de Spiru Haret, unul dintre reformatorii învățământului românesc.
Bucuresti – Piata Universitatii in perioada interbelica – foto: ro.pinterest.com
23 martie 1903 - Americanii Orville si Wilbur Wright au inregistrat patentul aeroplanului experimentat de ei dupa lungi ani de cercetari.
23 martie 1904 - S-a născut la San Antonio, Texas, actrita americana Joan Crawford, pe numele adevarat Lucille Fay LeSueur.
Joan Crawford (n. 23 martie 1904 San Antonio, Texas, USA – d. 10 mai 1977, New York City, New York, USA) a fost o actriță americană de teatru și film, laureată a premiului Oscar. La inceput a lucrat ca si dansatoare intr-un club de noapte. A debutat pe marile ecrane in anul 1928, in filmul mut ”Our Dancing Daughters”.
A devenit o adevarata vedeta si chiar a catigat un premiu Oscar pentru rolul principal din productia ”Mildred Pierce” (1945).
Ultimul rol mare l-a avut in ”Whatever Happened to Baby Jane?” (”Ce s-a intamplat cu Baby Jane ?” – 1962), in care a impartit rolul principal cu Bette Davis.
A decedat la 10 mai 1977. A fost căsătorită de patru ori, primele trei sfârșindu-se prin divorț, iar al patrulea prin decesul soțului.
A adoptat cinci copii, relația dintre ea și fiica sa Christine fiind descrisă de aceasta din urmă ca fiind plină de abuzuri emoționale și fizice, în cartea de memorii “Mommie Dearest”, care a fost ecranizata in 1981.
23 martie 1909 - Wilhelm si Karl Maybach au infiintat Luftfahrzeug – Motoren GmbH la Bissingen, Germania, trust care va produce motoare pentru dirijabilele Zeppelin si automobilele de lux Maybach.
23 martie 1910 - S-a născut Akiro Kurosawa, regizor, scenarist si producator, autor al marilor succese cinematografice japoneze ”Rashomon” (1950), ”Cei sapte samurai” (1954).
Akira Kurosawa (n. 23 martie 1910 – d. 6 septembrie 1998) a fost un important regizor, producător și scenarist japonez, considerat unul dintre cei mai de valoare artiști din țara sa, și printre numele mari ale cinematografiei universale – in imagine, Akira Kurosawa la filmarea filmului Seven Samurai (1953).
23 martie 1912 - S-a născut în Wyrzysk, Prusia, Wernher von Braun, fizician german, asistent al lui Herman Oberth, creator al rachetelor militare naziste V1 si V2. (d. 16 iunie1977, Alexandria, Virginia, SUA).Von Braun este considerat „părintele” programului spațial al Statelor Unite.
Wernher von Braun în biroul său de la Marshall Space Flight Center, Huntsville, Alabama, în mai 1964, cu diferite modele din familia de rachete Saturn – foto – ro.wikipedia.org
Wernher Magnus Maximilian, Freiherr von Braun, cunoscut mai ales ca Wernher von Braun (n. 23 martie 1912, Wyrzysk, Prussia, d. 16 iunie 1977, Alexandria, Virginia, SUA) om de știință germano-american, pionier și vizionar al dezvoltării tehnologiei și zborurilor rachetelor.
A lucrat la programul militar american ICBM (Intercontinental ballistic missiles “rachete balistice intercontinentale”), apoi la NASA, ca director al Centrului Marshall pentru Zboruri Spațiale (Marshall Space Flight Center) și ca șef al proiectului rachetei Saturn V, superracheta anilor 1960 care a permis Statelor Unite să lanseze în spațiu nave din ce în ce mai performante din seria programului spațial Apollo, care a culminat cu aselenizarea astronauților americani.
23 martie 1914 - S-a născut la Toplita, compozitorul si criticul muzical George Sbârcea, alias Claude Romano (d. 2005).
A fost pianist, compozitor, muzicolog, istoric muzical, jurnalist , scriitor , traducător , diplomat.
George Sbârcea - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
George Sbârcea (alias Claude Romano). (n. 23 martie 1914, Toplita – d. 27 iulie 2005, Bucuresti), pianist, compozitor, muzicolog, istoric muzical, jurnalist , scriitor, traducător , diplomat.
A fost arestat de câteva ori, prima data de contrainformatiile maghiare, mai târziu de Siguranta statului, apoi de Securitatea româna.
A decedat la 27 iulie 2005 in Bucuresti. A scris tangouri melodioase şi romantice, pentru care a fost apreciat şi premiat în anii interbelici.
1931. Studentina este cea mai populară piesă în centrele universitare din România
1934. Nenita este decalarat Cel mai frumos tango al anului de către editura pariziană Julio Garzon
1935. Primul laureat al concursului organizat de presa austriacă pentru cel mai iubit cântec vienez
1936. Artistul este promovat într-un concurs pe ţară a revistei Realitatea ilustrată, pe vremea când era compozitor secund la Teatrul Alhambra Bucureşti.
1937. Cel mai mare succes la Teatrul Alhambra Bucureşti a fost Ionel-Ionelule , slagarul nemuritor cantat pentru prima data de Lulu Nicolau şi Lisette Verea, un duet de succes al epocii.
Unele piese de succes semnate de George Sbârcea / Claude Romano (Un tango de adio, Dar-ar naiba-n tine dragoste, Inimioară inimioară) au depăşit graniţele timpului, devenind foarte populare pana in zilele noastre.
Hitul i Ionel, Ionelule au fost traduse în franceză, germană, engleză şi spaniolă În anii 60, George Sbârcea a fost un apreciat ca muzicolog şi critic de artă.
23 martie 1917 - În contextul retragerii in Moldova in timpul Primului Razboi Mondial, a fost emisa Proclamatia Regelui Ferdinand I, prin care acesta promitea taranilor pamant si introducerea votului universal.
Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești, august 1917 – foto: ro.wikipedia.org
23 martie 1919 - Fostul militant socialist italian Benito Mussolini a fondat, la Milano, partidul Fasci di Combattimento – Partidul Fascist care avea sa preia conducerea tarii si sa instituie un regim dictatorial.
Cuvantul fascism îsi are etimologia în latinescul “fasces” care simboliza un snop de nuiele în care este înfipta o secure, simbol al autoritatii care era purtat de lictorii care ii însoteau pe înaltii magistrati romani.
La începutul sec. XX, în Italia, fasciile erau grupuri revolutionare de sorginte socialista, care se distingeau printr-o atitudine nationalista si o activitate non-parlamentara si chiar non-partinica.
In 1922 liderul fascist Benito Mussolini este numit prim-ministru.
Partidul national socialist german se formeaza tot în 1919, iar în 1933 Adolf Hitler devine cancelarul Germaniei.
Baza populara a partidului fascist era formata din patura de jos a clasei mijlocii a micilor întreprinzatori, fermieri, mestesugari, ceea ce explica ostilitatea lor atât fata de capitalism, cât si fata de comunism.
Fascismul are o ideologie eclectica, o viziune asupra lumii cvasi religioasa care presupune credinta oarba, supunere si mai putin dezbatere si analiza critica.
Nu întâmplator sloganul favorit al lui Mussolini era ”Fapte, nu vorbe” sau ”Inactivitatea înseamna moarte”.
În Italia fascista elementul central al ideologiei sale era Statul corporatist, privit ca instrument al modernizarii tarii.
Mussolini a reusit treptat sa inabuse toate formele de opozitie si pana in 1928 a devenit “IL Duce” (Conducatorul), detinand controlul absolut asupra unui stat cu un singur partid.
A urmat o politica expansionista pe plan extern si o alianta cu Germania lui Hitler,politica in urma careia Italia a fost tarata in al II-lea razboi mondial sfarsind in ruine.
Partidul Fascist italian nu a mai supraviețuit după capturarea și execuția lui Mussolini și după dispariția statului marioneta de la Salò în aprilie 1945.
23 martie 1921 - În Germania este creat Reichswehr-ul, armata Republicii de la Weimar.
Reichswehr (în germană, Apărarea națională) a constituit entitatea forţelor armate ale Germaniei între 1919 și 1935, când a fost renumită Wehrmacht (în română, “Forța de apărare“)
La sfârșitul primului război mondial, forțele militare ale Imperiului german fuseseră aproape dezintegrate, majoritatea foștilor soldați și ofițeri întorcându-se acasă individual sau în grupuri mici.
Mulți dintre ei s-au alăturat entității militare denumită Freikorps, o colecție de unități paramilitare de voluntari care au devenit ulterior implicate în revoluția germană, respectiv în ciocnirile de frontieră care au urmat între 1918 și 1923.
Noua formată Republică de la Weimar avea nevoie de o forță militară.
La 6 martie 1919, guvernul Republicii a decretat existența entității militare, Vorläufige Reichswehr (“Apărarea națională provizorie“), care consta din Vorläufige Reichsheer (“Armata națională provizorie“) și Vorläufige Reichsmarine (“Marina națională provizorie“).
Circa 400,000 de oameni fuseseră înrolați în Reichsheer.
Reichswehr la paradă – foto: ro.wikipedia.org
La 30 septembrie 1919, armata germană a fost reorganizată ca Übergangsheer (“Armata de tranziție”).
Această organizare provizorie a durat până la 1 ianuarie 1921, când titulatura Reichswehr a fost atribuită oficial, iar organizarea acesteia a fost determinată de limitele impuse de către Tratatul de la Versailles.
Între 1920-1926, armata “Reichswehr“-ului a fost condusă de generalul Hans von Seeckt, care de fapt era principalul ei întemeietor. „Reichswehr” este denumirea armatei germane până în 1935, când va fi schimbată în „Wehrmacht” (în trad. „Forța de Apărare”).
Conform limitărilor impuse de Tratatul de la Versailles, care stipula o armată de 100.000 de oameni, compoziția Reichswehr era următoarea
Reichsheer, forțele terestre compuse din două comandamante:
- șapte divizii de infanterie;
- trei divizii de cavalerie;
Posedarea de aviație militară, tancuri sau artileria grea erau interzise.
23 martie 1933 -Reichstag-ul (Parlamentul german antebelic) a votat acordarea de puteri legislative extraordinare cancelarului Adolf Hitler.
Este inceputul dictaturii lui Adolf Hitler in Germania.
Adolf Hitler (1889 – 1945) – foto: ro.wikipedia.org
Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.
23 martie 1939 - Este semnat Acordul economic româno-german, Tratatul asupra promovării raporturilor economice dintre Regatul României și Reichul German, care deschidea calea subordonării economiei românești intereselor politicii Germaniei naziste.
23 martie 1942 - Al Doilea Razboi Mondial – Fortele japoneze ocupa Insulele Andaman din Oceanul Indian.
23 martie 1944 - Al Doilea Război Mondial -Atentatul de pe Via Rasella, Roma.
Atentatul de pe Via Rasella (23 martie 1944) – Parte a Campaniei din Italia din Al Doilea Război Mondial – Membrii Regimentului de Poliție SS „Bozen” din Via Rasella în urma atacului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Atacul din 23 martie 1944 a fost cel mai mare atac al partizanilor italieni împotriva trupelor germane.
Membrii GAP, sub ordinele lui Carlo Salinari (Spartacus) și Franco Calamandrei (Cola), se aflau pe Via Rasella în timpul trecerii unei companii a Regimentului de Poliție „Bozen”, formată din 156 de bărbați.
Acțiunea a început cu explozia unei bombe plasată de Rosario Bentivegna.
Au participat alți unsprezece partizani:
- Via del Boccaccio: Franco Calamandrei, aflat la colțul străzii, Carlo Salira lângă tunel și Silvio Serra;
- Via Rasella: Carla Capponi(d), Raul Falcioni, Fernando Vitagliano, Pasquale Balsamo, Francesco Curreli, Guglielmo Blasi, Mario Fiorentini(d) și Marisa Musu, care au oferit foc de acoperire folosind un mortier.
Ceilalți membri ai grupului au lipsit din diverse motive: Lucia Ottobrini era bolnavă, iar Maria Teresa Regard s-a opus alegerii locului atacului.
Atacul a dus la anihilarea companiei a 11-a și a provocat moartea a 32 de bărbați și a aproximativ 110 răniți, precum și a doi civili, în timp ce partizanii nu au avut nicio pierdere.
23 martie 1945 - Guvernul Petru Groza a initiat o lege de reforma agrara prin care au fost expropriate proprietatile mai mari de 50 ha, fiind improprietarite peste 900.000 de familii de tarani.
După numai cativa ani, taranimea romana avea sa fie supusa unor presiuni extraordinare in procesul de colectivizare, ca parte a politicii comunistilor de comunizare a tarii.
Reforma agrară din 1945 a fost un proces inițiat de guvernul comunist de după 1945, cu scopul de a reforma radical agricultura și de a împroprietări țăranii săraci din România.
Din punct de vedere economic pretinsa reformă a guvernului de așa zisă largă concentrare democratică condus de Dr. Petru Groza a fost, de fapt, un mare pas înapoi în calea progresului întrucât a distrus marile proprietăți agricole, singurele în care se mai aplicau tehnologii moderne și începuse deja să pătrundă puternic mecanizarea.
23 martie 1949 - S-a născut cântărețul de muzică folk român Mircea Vintila.
23 martie 1950 - A intrat in vigoare decizia prin care s-a stabilit sarbatorirea Zilei Meteorologiei in 23 martie, hotarare luata cu ocazia Conventiei Organizatiei Mondiale a Meteorologiei.
23 martie 1956 - Pakistanul a fost proclamat republică, devenind prima republica islamica din lume.
Pakistan (Republica Islamică Pakistan) este un stat în Asia de Sud.
Se învecinează în sud-vest cu Iran, în vest cu Afganistan, în nord cu China precum și în sud cu India.
În partea de sud Pakistanul are ieșire la Marea Arabiei, regiune a Oceanului Indian.
Statul Pakistan a apărut în 1947 din părțile majoritare musulmane ale Indiei Britanice, în timp ce zonele cu populație hindusă sau altă majoritate precum și cea mai mare parte a Cașmirului predominant musulman au apărut în India de astăzi.
În 1956, Pakistanul a devenit prima republică islamică din lume.
Fosta parte a țării, Pakistanul de Est, este independentă din 1971, de la războiul din Bangladesh, sub numele de Bangladesh.
23 martie 1965 - NASA a lansat Gemini 3, prima navă spațială cu echipaj uman de două persoane.
Astronauts John Young and Gus Grissom walk up the ramp leading to the elevator that will carry them to the spacecraft for the first manned Gemini mission – foto preluat de pe en.wikipedia.org
23 martie1966 - S-a născut muzicianul Marti Pellow, membru al popularei trupe Wet Wet Wet.
23 martie 1968 - La întalnirea de la Dresda ( in fosta R.D.G.), liderul reformist cehoslovac Alexander Dubcek încearca sa calmeze temerile statelor membre ale Tratatului de la Varșovia in legatura cu evolutiile politicii tarii sale si da asigurări secretarului general al PCUS, Leonid Brejnev si altor lideri ai țărilor membre, că mișcarea Primăvara de la Praga nu va modifica poziția Cehoslovaciei în blocul estic.
Cu toate acestea,nu peste mult timp, URSS impreuna cu alte tari socialiste satelite vor invada Cehoslovacia si vor inabusi aspiratiile la un comunism cu fata umana.
România a condamnat invazia prin vocea liderului sau comunist Nicolae Ceausescu, care va castiga astfel o mare popularitate atat pe plan intern cat si pe plan extern.
Alexander Dubcek (în primul rând, față stânga), în 1968, într-o vizită în România. În mijloc se află Ludvík Svoboda, precum și Nicolae Ceaușescu (dreapta față). Nicolae Ceaușescu a devenit celebru pentru că a condamnat vehement invazia din Cehoslovacia a Pactului de la Varșovia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
23 martie 1969 - A murit prozatorul si publicistul român Tudor Teodorescu Braniște; (n. 1899).
23 martie 1983 - Presedintele american Ronald Reagan a lansat ”Initiativa de Aparare Strategica”, supranumită și “Războiul stelelor”, un sistem spatial de aparare antiracheta cu baza in spatiu bazat pe noi tehnologii, care va obliga Uniunea Sovietica sa accelereze negocierile pentru dezarmarea nucleară.
Inițiativa Strategică de Apărare – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Inițiativa Strategică de Apărare (în engleză Strategic Defense Initiative), acronim SDI, este un program militar lansat de Ronald Reagan în 23 martie 1983 pentru crearea unui scut antirachetă nordamerican împotriva atacurilor cu rachete balistice intercontinentale lansate de un stat inamic, în special de Uniunea Sovietică, pe care o considera un imperiu al răului.
Deoarece proiectul prevedea să se instaleze în spațiul cosmic sateliți purtători de baterii de lansatoare, dotate cu radare și lasere pentru a depista și distruge mai ușor rachtele balistice, acesta a fost supranumit „Războiul Stelelor“.
Deși din 1983 s-au cheltuit peste 100 de miliarde de dolari pentru realizarea proiectului, acesta a fost abandonat în 1991, când justificarea sa a dispărut odată cu desființarea Pactului de la Varșovia la 1 iulie 1991 și cu destrămarea URSS.
Unii analiști consideră că sistemul gândit de președintele Reagan, chiar dacă nu a devenit funcțional, a dus totuși la căderea comunismului, prin atragerea Moscovei într-o nouă cursă a înarmării, care a falimentat URSS.
Deși programul în ansamblu a fost abandonat, cercetările întreprinse în cadrul său sunt valorificate în alte proiecte.
Astfel, în 1992, la baza militară Gokona din Alaska, a debutat proiectul intitulat “High-frequency Active Auroral Research Program” (HAARP), fiind cel mai important proiect militar american de modificare artificială și manipulare a climei, în special în scopuri militare.
Există și alte proiecte care ar putea fi reluate, cu aplicarea tehnologiei actuale.
Între acestea se numără „prinderea” rachetelor inamice în perdele formate din unde laser care ar urma să fie emise de rachete lansate de pe submarine.
Altă invenție americană aflată în dezvoltare la sfârșitul anilor 1980 este un accelerator de particule care să bombardeze cu neutroni rachetele.
Între armele defensive plasate în spațiu, experții Pentagonului au proiectat oglinzi care să direcționeze unde laser către rachete sau au în vedere atacarea rachetelor inamice cu „ploi de proiectile” de mărimea unui pepene, care să fie stocate pe sateliți.
23 martie 1983 - A avut loc primul zbor internațional pe ruta București – Londra al primului avion de pasageri produs în România, RomBac 1 – 11.
23 martie 1991 - Războiul Civil din Sierra Leone a început odată cu invazia Frontului Revoluționar Unit, în încercarea de a-l răsturna de la putere pe președintele Joseph Saidu Momoh.
Războiul civil din Sierra Leone (1991–2002) a fost un război civil din Sierra Leone care a început pe 23 martie 1991 când Frontul Revoluționar Unit (RUF), cu susținere din partea forțelor speciale ale Frontului Național Patriotic din Liberia (NPFL) al lui Charles Taylor, a intervenit în Sierra Leone într-o încercare de a răsturna guvernul lui Joseph Momoh. Războiul civil a durat 11 ani, a cuprins țara și a lăsat peste 50,000 de morți.
23 martie 1996 - Au fost organizate primele alegeri prezidentiale directe in Taiwan (Republica China), castigate de Lee Teng-hui, reprezentantul Partidului Nationalist (Komintang).
23 martie 1998 - Filmul american ”Titanic”, o capodopera epica a regizorului James Cameron care ii are in rolurile principale pe Kate Winslet si Leonardo DiCaprio, a obtinut 11 trofee la cea de a 70-a editie a premiilor Oscar, egaland recordul peliculei ”Ben Hur” la editia din 1959. Drama “Titanic”, realizata in 1997, a avut incasari de peste un mliard de dolari si a fost recompensata cu 11 premii Oscar, un record care a ramas in istorie atat pentru succesul imens de casa, cat si prin costurile imense ale productiei, de circa 200 de milioane de dolari.
Lansat la apa in 1912, Titanic, cel mai mare si mai luxos transatlantic construit pana la acea data , a fost considerat o adevarata minune a tehnicii. S-a spus ca este de nescufundat, dar din pacate Titanicul avea sa-si gaseasca sfarsitul in apele Atlanticului de Nord, chiar in prima sa calatorie si odata peste 1.500 de oameni, mai mult de doua treimi dintre cei aflati la bord.
23 martie 1999 - Javier Solana, secretar general al NATO, dă ordinul de lansare a operațiunilor aeriene împotriva Republicii Federale a Iugoslaviei.
Președintele american Bill Clinton a declarat ca superputerea mondială trebuie să se îndrepte împotriva purificărilor etnice.
Francisco Javier Solana de Madariaga (n. 14 iulie 1942) este un fizician și politician socialist spaniol. După ce a deținut pe rând funcțiile de Ministru al Culturii, Ministrru al Educației și Ministru al Afacerilor Externe al Spaniei (în perioada 1992–1995) și apoi a fost Secretar General al NATO (1995–1999), din octobrie 1999 până în decembrie 2009 Javier Solana a exercitat funcțiile de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică Externă și de Securitate Comună, Secretar General al Consiliului Uniunii Europene și Secretar General al Uniunii Vest-Europene.
23 martie 2001 - Stația spațială sovietica MIR (”Pacea”), lansata in februarie 1986, si-a incheiat existenta, cele 143 de tone ale sale dezintegrandu-se in atmosfera in timpul prabusirii sale in sudul Oceanului Pacific, dupa ce fusese abandonata de cel de-al 26-lea echipaj international in august 1999.
Mir în 26 septembrie 1996 văzută din naveta spațială Atlantis în timpul misiunii STS-79 – foto: ro.wikipedia.org
Mir (rusă Мир, însemnând Pace sau Lume) a fost o stație spațială sovietică moștenită după destrămarea URSS de Federația Rusă, în funcțiune pe o orbită terestră joasă între anii 1986 – 2001.
Stația era de tip modular, având un număr de nouă componente.
Mir a servit ca laborator de cercetare în microgravitație, în care echipajele au efectuat experimente de biologie, biologie umană, fizică, astronomie, meteorologie și aeronautică, în scopul de a dezvolta tehnologii necesare pentru ocuparea permanentă a spațiului.
Ea a fost prima stație de cercetare din spațiu locuită constant, și a fost folosită de mai multe echipaje pe termen lung.
Programul Mir a deținut recordul pentru cea mai îndelungată prezență umană neîntreruptă în spațiu, cu 3.644 de zile, până la 23 octombrie 2010 (când a fost depășit de Stația Spațială Internațională), și deține încă recordul pentru cel mai lung zbor spațial al unui om, cel al lui Valeri Poliakov, cu 437 de zile și 18 ore.
Mir a fost ocupată în total timp de doisprezece ani și jumătate din cei cincisprezece ani ai săi de existență, având capacitatea de a susține un echipaj de trei persoane (și chiar mai multe pentru perioade scurte de timp).
23 martie 2001 - Sculptorului Ion Irimescu i-a fost decernat Premiul pentru Excelență în Cultura Română.
Ion (Nicu) Irimescu (n. 27 februarie 1903, Arghira, comuna Preutești – d. 28 octombrie 2005, Fălticeni) a fost un sculptor român, profesor și membru al Academiei Române.
23 martie 2011 - S-a stins din viaţă Elisabeth (Liz Taylor), supranumita si ”actriţa cu ochii violeţi” .
Elizabeth Rosemond Taylor (n. 27 februarie 1932, Londra – d. 23 martie 2011, Los Angeles, SUA) a fost o actriță americană de film. Este considerată „ultimul star al Hollywoodului de altădată”. A fost distinsă cu Premiul Oscar de două ori și a primit de la American Film Institute Premiul pentru întreaga carieră.
23 martie 2019 – A murit Tudor Caranfil, critic de film, realizator de emisiuni TV cu subiecte cinefile și istoric de film român (n. 1931)
Tudor Caranfil- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tudor Caranfil (n. 14 septembrie 1931, Galaţi, România – d. 23 martie 2019, Bucureşti, România) a fost un critic de film, realizator de emisiuni TV cu subiecte cinefile şi istoric de film român.
A fost invitat permanent al Festivalului de la Cannes, al Festivalului de la Berlin şi a fost membru in juriul FIPRESCI.
A obţinut Premiul pentru critică cinematografică al Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN) pe anul 1988 „pentru volumul În căutarea filmului pierdut” (ex aequo cu Olteea Vasilescu).
23 martie 2021 – Ever Given, o navă taiwaneză de 400 de metri lungime și 59 lățime a eșuat de-a latul Canalului de Suez din cauza vântului puternic blocând total traficul maritim în zonă. Nava a fost eliberată în cele din urmă la 29 martie, șase zile mai târziu.
Nicolae Manolescu, născut Nicolae Apolzan, (n. 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România – d. 23 martie 2024, București, România) a fost un critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru titular al Academiei Române (din 2013).
Ambasador al României la UNESCO și președinte al Uniunii Scriitorilor din România (între 2005–2024), Manolescu este considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți critici literari români din ultimele decenii.
În legislatura 1992-1996 a fost ales ca senator în județul Sibiu pe listele partidului OCL-(PAC).
Una dintre cărțile sale fundamentale este Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 într-o ediție definitivă.
A fost, de asemenea, directorul revistei România literară.
În luna decembrie 2011, Senatul Universității din București l-a declarat Profesor emerit.
Administrația prezidențială l-a decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincție a statului român.
23 martie 2025 – Forțele de Apărare ale Israelului ucid 15 lucrători umanitari în masacrul paramedicilor de la Rafah.
Pe 23 martie 2025, Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au atacat mai multe vehicule umanitare, inclusiv cinci ambulanțe, o mașină de pompieri și un vehicul al Națiunilor Unite, în zona Al-Hashashin din sudul orașului Rafah, Fâșia Gaza. Masacrul a dus la moartea a 15 lucrători umanitari, inclusiv opt membri ai Societății Semilunii Roșii Palestiniene, cinci membri ai apărării civile și un angajat al unei agenții ONU. Abia pe 30 martie majoritatea cadavrelor dispărute au fost recuperate dintr-o groapă comună din Rafah, deși un ofițer de ambulanță declarat inițial dispărut a fost ținut în custodia israeliană.
Inițial, IDF a declarat că a vizat convoiul după ce acesta se apropiase fără luminile acestuia. Cu toate acestea, înregistrările video descoperite de pe telefonul uneia dintre victime au contrazis declarațiile IDF. Doi supraviețuitori au fost reținuți și au declarat că au fost agresați de IDF. Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (IFRC) a condamnat atacurile, afirmând că acestea au fost „cele mai mortale” pentru lucrătorii săi din ultimul deceniu.
- 22 martie 1895 – Auguste și Louis Lumière au realizat la Paris prima proiecție cinematografică.
- 22 martie 1945 – Mai multe state din Orientul Mijlociu au fondat Liga Arabă;
- 22 martie 1965 – Plenara C.C. al P.C.R. alege în funcția de prim-secretar al C.C. al P.C.R. pe Nicolae Ceaușescu
- 22 martie 1997 – Cometa a ajuns la apropierea maximă de Pământ.
22 martie 238 - Gordian I și fiul sau, Gordian al II-lea, sunt proclamați imparati romani. (Anul celor sase imparati). Capelianus, guvernatorul Numidiei l-a înfrânt și ucis pe Gordian al II-lea în batalia de la Cartagina. Rezultatul așteptat, din moment ce trupele lui Capelianus erau bine organizate și mai luptaseră, iar Gordian al II-lea conducea mai mult un grup de voluntari strânși în grabă. La auzul veștii morții fiului său, Gordian I s-a sinucis, iar Gordian al III-lea, nepotul lui Gordian al II- lea, va deveni împărat la sfârșitul anului 238.
Marcus Antonius Gordianus Sempronianus Romanus Africanus (c.159 – 12 aprilie, 238), cunoscut sub numele de Gordian I, a fost un împărat roman în anul 238 (Anul celor șase împărați)
Gordian II pe o monedă, celebrând succesele sale militare – foto: ro.wikipedia.org
Marcus Antonius Gordianus Sempronianus Romanus Africanus (c.192 – 12 aprilie, 238), cunoscut sub numele de Gordian II, a fost un împărat roman în anul 238 (Anul celor șase împărați). El a fost fiul lui Gordian I. Gordian II a fost fiul lui Gordian I și al Fabiei Orestilla. El era de asemenea fratele mai mare al Antoniei Gordiana și unchiul viitorului împărat, Gordian al III-lea.
Marcus Antonius Gordianus Pius (20 ianuarie 225 – 11 februarie 244), cunoscut sub numele de Gordian al III-lea, a fost un împărat roman între 238 – 244. El a fost fiul Antoniei Gordiana și al unui senator al cărui nume nu este cunoscut (a decedat înainte de 238)
22 martie 924 - S-a născut Dinh Bo Linh, primul imparat al Vietnamului; (d.979).
A eliberat Vietnamul de sub stapanirea chineza si a intemeiat dinastia Dinh.
22 martie 1212 - S-a născut imparatul Go- Horikawa al Japoniei ; (d.31 august 1235).
A fost al 86-lea împărat al Japoniei 86,conform ordinii tradiționale de succesiune. Domnia sa a durat din 1221, pana in 1232.
22 martie 1312 - La cererea regelui Franței, Filip al IV-lea cel Frumos, Papa Clement al V-lea a desființat Ordinul Templierilor, ale căror bunuri au trecut în stăpânirea regelui.
Ordinul a fost infiintat in 1118, la Ierusalim, cu misiunea de a pazi locurile sacre din Tara Sfanta, precum si drumurile frecventate de catre pelerini. Templierii se considerau cavaleri ai Domnului, fiind supusi Bisericii Catolice. Deviza lor era “Non Nobis, Domine, Non Nobis, Sed Tuo Nomini da Gloriam”, adica “Da-ne glorie Doamne, nu pentru noi, ci pentru numele Tau”. In timp, Ordinul a castigat in putere si s-a extins in intreaga Europa.
In 1139, Papa Inocentiu al II-lea acordandu-le dreptul sa poarte semnul crucii pe uniforma militara mai ales ca ei au jucat un rol important in cruciade. Influenta templierilor a crescut tot mai mult odata cu sporirea averii ordinului, maximul de popularitate fiind atins in secolul al XIII-lea.
In 1307, pentru ca devenisera o amenintare, regele Filp cel Frumos a initiat o actiune de anihilare a ordinului, cavalerii fiind persecutati si acuzati de erezie. Oficial, Ordinul Templerilor a fost desfiintat in 1312, insa cativa cavaleri refugiati in Portugalia au pus bazele unei grupari mai mici numite Camasile lui Hristos.
22 martie 1459 - S-a născut imparatul Maximilian I al Sfantului Imperiu Romano-German; (d. 12 ianuarie 1519).
A făcut parte din Casa de Habsburg si fost impărat al Sfântului Imperiu Romano-German din 1508 până la moartea sa. În 1495 a condus reuniunea Dietei Imperiale de la Worms care a decis Reforma Imperială. În 1499 este forțat să recunoască independența de facto a Confederației Elvețiene.
Maximilian I (pictura de Albrecht DÜRER)
În 1508, cu consimțământul Papei Iulius al II-lea, Maximilian ia titlul de Împărat Roman Ales (germană Erwählter Römischer Kaiser) al Sfântului Imperiu Roman, nefiind însă încoronat de Papă, deoarece a considerat drumul până la Roma mult prea periculos.
22 martie 1544 - A murit Johannes Magnus, ultimul arhiepiscop catolic al Suediei; (n.1488).
22 martie 1599 - S-a născut Anthonius Van Dyck, pictor flamand, remarcabil portretist olandez al secolului al XVII–lea; elev al lui Rubens şi stabilit, pentru o vreme în Anglia, a devenit pictorul aristrocraţiei de la Curtea lui Carol I (care l-a si inobilat),influenţând arta engleză a vremii.
Autoportret cu floarea soarelui
Printre cele mai cunoscute lucrări ale pictorului se numără: „Încoronarea cu spini”, „Portretul lui Carol I, regele Angliei”, „Snyders şi soţia sa”;(m.9 decembrie 1641).
22 martie 1611 - Radu Mihnea ocupă Tîrgovişte, iar principele transilvanean Gabriel Bathory a fost silit să se retragă în faţa oştirilor otomane venite in sprijinul domnului muntean.
22 martie 1621 - Colonistii protestanti din colonia americana Plymouth jutați de Squanto, un nativ american din tribul Patuxet care locuise în Anglia mai mulți ani, semneaza un tratat de pace cu puternicele triburi amerindiene Massasoit si Wampanoags , care a contribuit la existența și mai apoi, la succesul coloniei.
22 martie 1687 - A murit compozitorul francez de origine italiana Jean Baptiste Lully, cel care a format orchestra regelui Frantei, Ludovic al XIV-lea. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii la curtea regelui Ludovic al XIV-lea la Franţei. În 1661 a devenit cetăţean francez (n.28 nov. 1632, la Florenţa).
22 martie 1797 - S-a născut Wilhelm I al Germaniei ((Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern), rege al Prusiei şi împărat german); (m. 9 martie 1888).
22 martie 1809 - Carol al XIII-lea îi succede lui Gustav IV Adolf la tronul Suediei.
Carol al XIII-lea- foto: ro.wikipedia.org
Carol al XIII-lea (suedeză: Karl XIII) (n. 7 octombrie 1748 – d. 5 februarie 1818), a fost regele Suediei din 1809 și rege al Norvegiei (unde a fost cunoscut drept Carl II) din 1814 și până la moartea sa. A fost al doilea fiu al regelui Adolf Frederic al Suediei și a reginei Luisa Ulrika a Prusiei, sora lui Frederic cel Mare al Prusiei. Carol a fost descris ca fiind dependent și ușor de influențat de alții, iar multe din afacerile sale i-au atras reputația de libertin. El a fost foarte interesat de societățile secrete supranaturale și misticism. El a fost, de asemenea, un membru al francmasonilor și în 1811 a fondat Ordinul Carol al XIII-lea, un ordin suedez de cavalerism acordat numai pentru protestanții francmasoni.
Gustav IV Adolf(n. 1 noiembrie 1778 în Stockholm; d. 7 februarie 1837 în St. Gallen) a fost rege al Suediei din 1792 până în 1809. A fost ultimul rege al Suediei care a fost și conducător al Finlandei – foto: ro.wikipedia.org
La asasinarea lui Gustav al III-lea în 1792, Carol a acționat în calitate de regent al Suediei până la 1796, pentru a-l ajuta pe nepotul său, regele Gustav al IV-lea, care era minor atunci când tatăl său a fost împușcat în opera din Stockholm. Acești patru ani au fost luați în considerare, probabil, ca fiind perioada cea mai mizerabilă și degradantă din istoria suedeză. La atingerea vârstei majoratului al lui Gustav al IV-lea, în noiembrie 1796, regența ducelui s-a încheiat.
În 1803, afacerile lui Boheman au provocat un conflict grav între Gustav și cuplul ducal. La Uniunea Suediei cu Norvegia, pe 4 noiembrie 1814, Carol a devenit rege al Norvegiei, sub numele de Carol al II-lea al Norvegiei. După opt ani ca rege doar cu titlul, Carol a murit fără moștenitori legitimi, pe 5 februarie 1818, iar Casa Bernadotte l-a succedat ca rege, cu primul conducător al lor, Carol al XIV-lea Ioan al Suediei.
22 martie 1812 - În urma negocierilor de pace ruso-turce de după Războiul ruso-turc de la 1806-1812, ţarul Alexandru I accepta Prutul ca graniţă a Imperiului Rus pînă la vărsarea lui în Dunăre. În cele din urmă turcii au cedat , astfel că pacea ruso-turcă se încheie la 16/28 mai 1812, la Bucureşti. Articolele IV şi V consfinţeau sfîşierea în două a Principatului Moldovei, vasal Porţii, şi răpirea de către Rusia a regiunii dintre Prut şi Nistru, denumită de atunci Basarabia.
Alexandru I Pavlovici Romanov- foto: ro.wikipedia.org
Alexandru I Pavlovici Romanov, (n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825), țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei.
22 martie 1818 - Impăratul rus Alexandru I aprobă regulamentul Administraţiei principale a coloniştilor din sudul Rusiei.
22 martie 1832 - A murit scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe,născut la 28 august 1749 în Frankfurt pe Main, ”Suferintele tanarului Werther”, „Faust”,”Afinitatile elective”; (n. 28 aug. 1749).
Johann Wolfgang Goethe – foto – ro.wikipedia.org
Johann Wolfgang Goethe, înnobilat în anul 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.
22 martie 1834 - (22 martie 1834 – 2 aprilie) – Poarta numeşte cu acordul guvernului rus domnitorii celor două Principate romane: Alexandru Ghica în Valahia şi Mihail Sturdza în Molova.
Alexandru D. Ghica (n. 1796 – d. 1862) a fost primul domnitor regulamentar al Țării Românești, între aprilie 1834 și 7 octombrie 1842, iar mai târziu caimacam între 4 iulie 1856 – octombrie 1858.
Mihail Sturdza (n. 24 aprilie 1794, Iași – d. 8 mai 1884, Paris) a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849.
22 martie 1841 - În Franţa intra in vigoare Legea care interzice angajarea copiilor sub 8 ani. Vârsta minimă pentru ocuparea forţei de muncă este stabilit la 8 ani pentru munca de zi şi 13 ani, în cazul muncilor de noapte. Durata timpului de lucru este stabilită la 8 ore pe zi pentru copiii cu vârste cuprinse 8 si 12 ani şi 12 ore pentru cei între 12 şi 16. Aceasta noua lege are valabilitate în Franţa numai pentru întreprinderile cu mai mult de 20 de muncitori si va fi foarte nepopulară.
22 martie 1884 - Premiera, la Teatrul Național, a piesei lui Vasile Alecsandri, „Fântâna Blanduziei”, având pe afiș nume mari ale scenei românești: Constantin Nottara, Aristizza Romanescu.
O ilustrată interbelică cu o imagine din spectacolul “Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri – foto: hetel.ro
22 martie 1895 - Auguste și Louis Lumière au făcut, la Paris, prima demonstrație a cinematografului, utilizând un film din celuloid.
Auguste şi Louis Lumière – foto: ro.wikipedia.org
22 martie 1912 - Au fost aprobate legea si Statutele prin care s-a infiintat „Societatea Scriitorilor Români”.
22 martie 1923 - S-a născut mimul francez Marcel Marceau. (d. 2007)
22 martie 1926 - Începe greva generală a muncitorilor de la Reșița.
Reşiţa în 1927 – foto: bwshots.blogspot.ro
22 martie 1926 - S-a constituit Federatia Romana de Box.
22 martie 1935 - Televiziunea germana isi incepe transmisiile regulate.
TV german in 1935
Germania este prima ţară europeană in care incep sa se transmită programe regulate de televiziune. În fiecare luni, miercuri si sambata sunt prezentate între 20.30 şi 22h filme şi o selecţie de ştiri săptămânale. Pentru a se permite publicului larg sa priveasca programele,receptoare de televiziune sunt instalate prin tot Berlinul.
22 martie 1943 - A avut loc premiera filmului “O noapte furtunoasa”, in regia lui Jean Georgescu, ecranizare a celebrei comedii a lui I.l.Caragiale.
22 martie 1945 - A fost fondata, la Cairo, Liga Arabă.Egiptul, Arabia Saudită, Liban, Siria, Irak, Yemen şi Iordania hotarasc in comun la Cairo sa creeze Liga Arabă.
Asociatia doreste sa afirme unitatea naţiunii arabe şi independenţa membrilor săi individuali. Alte state din lumea arabă se vor alătura acestei organizaţii, care are acum 21 de ţări. Liga Arabă se va opune deschis la crearea Statului Israel şi va găzdui OEP (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei), în 1964.
22 martie 1947 - S-a născut muzicianul Patrick Olive, chitarist şi percuţionist britanic (Hot Chocolate).
22 martie 1948 - Regele Mihai I al Romaniei este primit la Casa Alba de presedintele american Harry Truman.
22 martie 1950 - s-a născut în Sarajevo, Goran Bregovici, unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni din Balcani, chitarist și compozitor.
22 martie 1960 - Arthur Leonard Schawlow si Charles Townes au primit patentul pentru inventarea laserului.
22 martie 1963 -The Beatles lansează primul lor album Please, Please Me în Marea Britanie. Va dura doar trei săptămâni pentru a ajunge în clasament pe locul 1 în Marea Britanie şi va rămâne in top timp de 70 săptămâni.
22 martie 1965 - La propunerea lui I. Gh. Maurer, Plenara C.C. al P.M.R. îl alege în funcția de prim-secretar al acestui partid pe Nicolae Ceausescu.
Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scorniceşti, România – d. 25 decembrie 1989, Târgovişte, România) a fost un om politic comunist român, secretar general al Partidului Comunist Român, şeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bolnav de cancer, fostul dictator comunist Gheorghiu-Dej incetase din viata la 19 martie 1965. Pe 22 martie 1965, Nicolae Ceaușescu, liderul comunist care răspundea de sectoarele cheie ale puterii, Armata, Securitatea, Justiția si Miliția, a fost ales prim-secretar al Partidului Muncitoresc Roman, care avea sa revina in curand la vechea sa denumire de Partidul Comunist Roman.
22 martie 1967 - S-a născut scriitorul german Jan van Helsing . Jan Udo Holey, cunoscut sub pseudonimul său literar Jan van Helsing, este un controversat autor german care, în scrierile, sale avansează multe teorii ale conspirației despre implicarea francmasoneriei în conducerea lumii, despre așa zisa supraviețuire al lui Hitler după Al doilea război mondial plecând către Antarctica, inclusiv despre teoria că Pământul ar fi gol, ș.a.m.d. inspirându-se din Protocoalele înțelepților Sionului.
Cărțile sale Geheimgesellschaften (Societățile secrete) și Geheimgesellschaften 2 au fost interzise în Germania și în Elveția sub acuzația că incita la ură împotriva evreilor. Majoritatea cărților sale, cum ar fi Die Kinder des neuen Jahrtausends. Mediale Kinder verändern die Welt au subiecte non-politice și descriu probleme ezoterice.
22 martie 1977 - Nicolae Ceausescu a decis ”refacerea urbanistica” a Bucurestiului, in urma cutremurului din 4 martie 1977, fapt care care a dus la demolarea mai multor monumente istorice, cele mai multe fiind vechi lacase de cult ortodoxe.
Mănăstirea Văcărești, cunoscută și ca Închisoarea Văcărești, a fost un ansamblu arhitectonic construit între 1716-1736 în stil brâncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din București, demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Cutremurul produs in seara zilei de 4 martie 1977 in Romania la ora locala 21h si 22min a fost cel mai grav cutremur din perioada postbelica. Evenimentul, avand epicentrul in regiunea seismogena Vrancea, a provocat distrugeri mari in sudul si estul tarii, cu deosebire in Bucuresti, precum si un numar mare de victime. În Romania, cele mai grave urmari s-au inregistrat in partea de sud a tarii, cu deosebire in municipiul Bucuresti, unde 32 de cladiri au fost distruse: mai multe cladiri vechi construite in perioada antebelica dar si 3 cladiri noi.
În urma cutremurului au murit 1570 de oameni, iar alte peste 11000 de persoane au fost accidentate. De asemenea, numeroase obiective industriale au fost afectate sever. S-au inregistrat incendii provocate de explozii de gaze si alte surse de foc deschis.
22 martie 1978 - La Biserica Radu-Vodă, în a doua miercuri a Postului Mare, parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, a continuat seia de prelegeri “7 cuvinte către tineri“, prezentand Cuvântul 3 – Cer și pământ.
Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, România – d. 21 noiembrie 2006, Washington, SUA) a fost un preot ortodox român, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului.
În timpul detenției din închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, la torturarea deținuților, în colaborare cu Eugen Țurcanu, activitate pentru care, ulterior, s-a căit și s-a pocăit
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
Fiecare cuvânt al părintelui dura câteva ore pentru că după fiecare predică, urmau discuții cu tinerii veniți, așa încât Cuvântul se termina pe la doisprezece sau chiar unu noaptea. La sfârșit seminariștii se îndreptau spre dormitoarele lor iar cei veniți de la alte facultăți îl conduceau pe părintele Calciu până la acasă. Nefiind vreun mijloc de transport la orele acelea, iar părintele fiind îmbrăcat cu reverenda, veneau deseori bețivi care îl înjurau că este „popă” care „înșeală lumea”, și aducându-i tot felul de ofense. Însă părintele era înconjurat și protejat de acei tineri, pe care îi considera îngerii săi păzitori.
22 martie 1992 - Căderea comunismului în Albania: Partidul Democrat obtine o majoritate decisivă în alegerile parlamentare libere din aceasta tara.
22 martie 1994 - A încetat din viaţă Walter Lanz, creatorul celebrului personaj de desene animate Woody Woodpecker (n. 27 apr 1899).
Woody Woodpecker, ciocanitoarea buclucasa, a supravieţuit creatorului său, care a murit la Los Angeles, la vârsta de 93 de ani . Lantz avut ideea de a concepe acest personaj, după ce o ciocănitoarea i-a perturbat luna de miere la inceputul anilor ’40. Creator de desene animate, el a iniţiat un punct de cotitură în istoria filmului de animaţie, prin producerea primul desen animat in Technicolor.
22 martie 1995 - Cosmonautul rus Valeri Poliakov s-a reintors pe Pamant dupa o sedere record in spatiul cosmic: 438 de zile.
22 martie 1997 – Tara Lipinski, în vârstă de 14 ani și nouă luni, devine cea mai tânără campioană mondială feminină la patinaj artistic.
22 martie 1997 – Cometa Hale–Bopp atinge cea mai mare apropiere de Pământ la 1,315 UA (~195 milioane de km).
Cometa Hale–Bopp, la scurt timp după ce a trecut de periheliu pe 4 aprilie 1997 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cometa Hale-Bopp, alte denumiri: C/1995 O1; Marea Cometă din 1997, a fost probabil cea mai observată cometă a secolului al XX-lea și una dintre cele mai strălucitoare din ultimele decenii. A putut fi observată cu ochiul liber pentru o perioadă record de 18 luni, de două ori mai mult decât Marea cometă din 1811. Hale-Bopp a fost descoperită la 23 iulie 1995, la o foarte mare distanță de Soare, făcând să se nască speranțe că va deveni mult mai strălucitoare apropiindu-se de Soare și de Pământ.
Deși previziunea strălucirii cometelor este o artă dificilă, Hale-Bopp a satisfăcut sau depășit prezicerile la trecerea ei la periheliu, la 1 aprilie 1997. De aceea i se cuvine renumele de „Marea cometă din 1997”. Trecerea cometei Hale-Bopp a fost remarcabilă și prin panica apărută. Se răspândeau zvonuri care pretindeau că va fi urmată de o navă spațială extraterestră, iar aceste zvonuri au inspirat o sinucidere colectivă a sectanților din Heaven’s Gate.
22 martie 1997 Regele Mihai a sosit la Londra, in cadrul primei misiuni dintre cele asumate cu prilejul ultimei vizite pe care fostul suveran al Romaniei a facut-o la Bucuresti, in vederea sprijinirii demersurilor Romaniei de aderare la NATO.
22 martie 2001 - A murit William Hanna, co-presedinte si co-fondator, alaturi de Joseph Barbera, al studiourilor cinematografice americane “Hanna-Barbera”. A dominat industria desenelor animate, fiind creatorul simpaticelor personaje Tom si Jerry, Scooby Doo sau Familia Flintstone. Desenele animate Hanna-Barbera au fost încoronate în şapte randuri cu premii Oscar.
22 martie 2002 - Margaret Teacher, fost prim-ministru al Marii Britanii, isi anunta retragerea din viata publica, dupa ce a suferit un accident vascular cerebral.
Margaret Thatcher fotografiată de Terence Donovan, circa 1995–96 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, LG, OM, PC, FRS (n. 13 octombrie 1925, Grantham, Anglia, Regatul Unit – d. 8 aprilie 2013, Greater London, Anglia, Regatul Unit) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990. Baroneasa Thatcher a fost prima femeie aleasă în funcția de prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Regatul Unit, precum și primul premier britanic ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005. A devenit membru al Parlamentului britanic în 1959.
Este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controversate figuri politice, fiind prima femeie prim-ministru din întreaga istorie a Europei. Alături de Churchill, Thatcher împarte onoarea de a avea o statuie de bronz în holul Camerei Parlamentului.
În 2011 viața ei a fost ecranizată într-un film de mare succes, Doamna de fier (The Iron Lady), cu Meryl Streep ca protagonistă, rol pentru care a și fost declarată, în 2012, „cea mai bună actriță” la Globul de aur, la Premiile BAFTA și la Oscar. Viața ei a mai fost ecranizată și în anul 2020 în serialul de succes The Crown de pe Netflix, unde Gillian Anderson a fost protagonista în sezonul 4.
22 martie 2002 -Liga Transilvania-Banat s-a constituit in partid politic avându-l ca președinte pe Sabin Gherman, autor al asa zisului manifest „M-am săturat de România”.
Sabin Gherman a depus, la jumătatea lunii octombrie 2002, la Tribunalul Municipiului București (TMB), actele de înregistrare a Ligii Transilvania-Banat ca partid politic. Instanțele bucureștene au refuzat înregistrarea formațiunii ca partid politic, iar Sabin Gherman a chemat în judecată Statul Român la CEDO.
Ulterior, controversatul Sabin Gherman a lansat la Cluj Partidul Ardelenilor, care sub sloganul “Ca sa ai banii tai!”, milita pentru impartirea Romaniei in noua regiuni istorice – Transilvania, Crisana, Maramures, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova si Bucovina, care sa aiba structuri legislative si executive proprii.
Partidul Ardelenilor, condus de Sabin Gherman, a fuzionat cu Partidul Crestin Democrat, condus de Silviu Popa, la Cluj-Napoca, in cadrul unui conferinte de presă.
Alianta Liberă Europeană, grupul partidelor regionaliste din Parlamentul European, l-a angajat pe Sabin Gherman ca raportor pentru România.
22 martie 2004 - A fost asasinat seicul Ahmed Yassin, liderul spiritual al miscarii islamiste palestiniene Hamas.
Liderul fondator şi spiritual al mişcării islamiste Hamas, Sheikh Ahmad Yassin a fost ucis la varsta de 67 de ani de către armata israeliana în Gaza într-un raid cu elicoptere. Alti şapte oameni au fost ucişi în atac si răniti alti cincisprezece. Anunţând moartea lui Yassin, conducerea Hamas a declarat că prim-ministrul israelian “a deschis porţile iadului.”
22 martie 2016 - Atentatele teroriste din Bruxelles. La 22 martie 2016, doi kamikaze și-au detonat centurile explozive în terminalul aeroportului, ei fiind inițial însoțiți de un al treilea terorist care a fugit și a fost capturat două săptămâni mai târziu. Apoi, la ora locală 09:11, un alt jihadist a lansat un atac sinucigaș în stația de metrou Maelbeek. Atentatele au provocat 32 de morți și peste 320 de răniți.
22 martie 2020 – Prim-ministrul indian Narendra Modi anunță cea mai mare restricție de circulație autoimpusă vreodată în țară, în efortul de a combate răspândirea COVID-19.
22 martie 2020 – Prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis anunță o carantină națională și prima restricție de circulație autoimpusă vreodată în țară, în efortul de a combate răspândirea COVID-19.
22 martie 2021 – Zece persoane sunt ucise într- un atac armat în masă din Boulder, Colorado.
Pe 22 martie 2021, a avut loc atac în masă la un supermarket King Soopers din Boulder, Colorado, Statele Unite. Zece persoane au fost ucise, inclusiv un ofițer de poliție locală. Mai mulți alți ofițeri au fost răniți. Presupusul trăgător, Ahmad Al Aliwi Al-Issa, a fost rănit de poliție și dus la spitalul Boulder Community Health Foothills înainte de a fi transferat la închisoarea din comitatul Boulder.
22 martie 2024 – Cel puțin 145 de persoane sunt ucise și 551 rănite într-un atac cu bombă și un atac armat în masă la Primăria Crocus din Krasnogorsk, Rusia.
La 22 martie 2024, un atac terorist al Statului Islamic a avut loc la localul de muzică Crocus City Hall din Krasnogorsk, regiunea Moscova, Rusia.
Atacul a început în jurul orei locale 20:00, cu puțin timp înainte ca trupa rusă Picnic să susțină un concert cu casa închisă în local. Patru bărbați înarmați au efectuat un schimb de focuri de armă în masă, precum și atacuri cu săbii asupra persoanelor adunate în local și au folosit dispozitive incendiare pentru a da foc localului. Anchetatorii au declarat că atacul a provocat moartea a cel puțin 144 de persoane, iar peste 360 de spectatori ai concertului au fost răniți prin împușcare și “otrăvire” legată de incendiu. La 28 martie, autoritățile ruse au afirmat, de asemenea, că alte 95 de persoane erau date dispărute. Statul Islamic – Provincia Khorasan (IS-KP), o filială regională a Statului Islamic cu sediul în Afganistan, a revendicat responsabilitatea într-un comunicat prin intermediul agenției de presă Amaq, afiliată ISIS, la scurt timp după atac.
Președintele rus Vladimir Putin a clasificat atacul drept un „act terorist barbar” și a declarat că atacatorii au fost arestați. De asemenea, el a declarat ziua de 24 martie 2024 drept zi de doliu național și a încercat să facă legătura între atacatori și Ucraina. Ministerul de Externe al Rusiei a calificat incidentul drept un atac terorist. Anchetatorii au reținut 11 persoane în legătură cu atacul, inclusiv patru suspecți, care au fost acuzați de terorism la 24 martie.
Contextul: După ce a fost tăiat la cererea Irodiadei, capul Sfântului Ioan a fost îngropat într-un loc necinstit din curtea palatului. Ioana, soția lui Huza (economul lui Irod), l-a scos de acolo în taină și l-a îngropat într-un vas de lut pe Muntele Eleonului.
Prima Aflare (Secolul IV): Inochentie, un dregător devenit monah, a găsit vasul în timp ce săpa temelia unei bisericuțe pe Muntele Eleonului. Simțind că i se apropie sfârșitul, l-a ascuns din nou pentru a-l proteja de păgâni.
A doua Aflare (Anul 452):Sfântul Ioan s-a arătat la doi monahi veniți la Ierusalim, indicându-le locul. Ulterior, capul a ajuns la un olar sărac (care a fost binecuvântat pentru cinstea oferită sfântului) și apoi la ereticul Eustatie, care folosea minunile sfântului pentru a-și promova erezia ariană. În final, a fost găsit în mod minunat (văzut ca un foc) de arhimandritul Marcel în peștera de lângă Emesa.
A treia Aflare (Anul 850): Este menționată și a treia aflare, când patriarhul Ignatie a dus cinstitul cap la Constantinopol.
Întâia și a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul
Romano-catolice
Fer. Marcu de Marconi, pr.
Sărbători Naționale ale Zilei de 24 februarie
Estonia – Ziua națională; aniversarea proclamării independenței (1918)
Evenimentele Zilei de 24 februarie în Istorie:
- 24 februarie 303 d.Hr. – A fost publicat primul „Edict împotriva creștinilor” al împăratului Dioclețian, edict ce a declanșat persecuția lui Dioclețian;
- 24 februarie 1711 – A avut premiera opera Rinaldo de George Frideric Handel, prima operă în limba italiană scrisă special pentru scena londoneză;
- 24 februarie 1809 – Războaiele napoleoniene : Invazia britanică a Martinicei s-a încheiat cu capitularea necondiționată a amiralului francez Louis Thomas Villaret de Joyeuse, începând o ocupație de cinci ani a insulei;
- 24 februarie 1848 – În urma unei revolte populare regele Ludovic Filip al Franței a abdicat și a fugit în Anglia;
- 24 februarie 1945 – A avut loc, la București, o violentă demonstrație, în cursul căreia grupuri de agitatori bolșevici au deschis focul asupra armatei și a demonstranților;
- 24 februarie 1946 – Juan Perón a fost ales pentru primul său mandat în funcția de președinte al Argentinei;
- 24 februarie 1979 – Războiul Uganda-Tanzania : Forțele guvernamentale ugandeze au fugit din Masaka în timp ce Forțele de Apărare ale Poporului din Tanzania au bombardat și capturat orașul;
- 24 februarie 1989 – Zborul 811 al United Airlines a suferit o decompresie necontrolată după ce a decolat de pe Aeroportul Internațional Honolulu din Hawaii, explodând scaunele din aeronavă și ucigând nouă pasageri;
- 24 februarie 2022 – Rusia condusă de Vladimir Putin a invadat Ucraina.
24 februarie 303 – Împăratul roman Diocletian și ceilalti asociati la conducerea imperiului Maximian, Galerius si Constantius Chlorus, au emis primul dintr-o serie de edicte de revocare a drepturilor creștinilor care impuneau revenirea la practicile religioase tradiționale pagane. Cultul lui Jupiter a devenit obligatoriu pentru întregul imperiu.
Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (244–311), cunoscut ca Dioclețian, a fost împărat roman din 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305.
Pe plan politic și militar a fost unul dintre cei mai de seamă împărați romani, reformele sale asigurând continuitatea imperiului în părțile din răsărit pentru încă o mie de ani.
Faptele sale sunt însă umbrite de prigoana pe care a declanșat-o împotriva creștinilor; prin cele 4 edicte (decrete) împotriva creștinilor pe care le-a dat în anii 303-304, s-a pornit cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii.
Primul edict din 24 februarie 303, prevedea distrugerea unor cladiri de cult si a scrierilor creştine precum si privarea de demnităţi şi drepturi a creştinilor.
În al doilea edict de primăvară din 303 se prevedea arestarea preotilor, astfel incat masele mari de creştini în special din Orient, sa ramana fara pastor
In al treilea edict din anul 303, se ordona torturarea preotilor crestini si alte masuri dure care includeau uciderea acestora.
Al patrulea edict emis la inceptul anului 304, a extins asupra tuturor crestinilor tortura si executiile.
Gaius Flavius Valerius Constantius (n. 31 martie 250, d. 25 iulie 306) , cunoscut și sub numele Constanțiu I sau Constantius Chlorus (din grec. χλωρός, „cel palid”), a fost împărat al Imperiului Roman de Apus (305–306). A fost tatăl lui Constantin cel Mare – foto: ro.wikipedia.org
Cel mai zelos adept al politicii anticreștine a fost Galerius Maximianus , sau Gaius Galerius Valerius Maximianus (n.cca.250- d.5 mai 311), care i-a urmat pe tron lui Diocletian între anii 305 -311.
Născut într-o familie de țărani din Timocul sarbesc de azi, Galerius îmbrățișează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților Aurelian si Probus.
Se pare că tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacica
Este desemnat Caesar de catre Diocletian la 1 martie 293 in cadrul primei tetrarhii răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene.
A divorțat de prima soție și s-a căsătorit cu Valeria, fiica lui Diocletian.
Galerius Maximianus (cca. 250 – 5 mai 311), sau Gaius Galerius Valerius Maximianus, împărat roman în perioada 305-311 – foto: ro.wikipedia.org
După spusele lui Lactantius împăratul Galerius și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui Roman, propunând chiar ca imperiul să se numească nu roman ci Imperiul Dac, spre oroarea patricienilor și senatorilor.
El și-a exprimat atitudinea anti-romană imediat ce avut funcția de împărat, tratând cetățenii romani cu cruzime exemplară, așa cum cuceritorii îi tratează pe cuceriți In urma persecutiilor declansate de Diocletian au avut noarte de martiri:
Sfantul mare mucenic Gheorghe (Capadocia), Sfantul mare mucenic si tamaduitor Pantelimon ( Nicomidia), Antim episcopul Nicomidiei, Sfânta Varvara (Egipt), Sfinții Doctori fără de arginți Cosma şi Damian (Cilicia), Sfinţii mucenici Adrian si Natalia , Margareta (Antiohia Pisidiei), sfintele Agapi, Irina şi Hiona (Tesalonic), episcopul Irineu (Sirmium), diaconul Dimitrie, Secundus, Basilla, Anastasia, preotul Montanus (Singidunum), episcopul Victorin de Poetavio (Austria), “cei patru încoronaţi” (de fapt cinci, ei fiind sculptori).
Pe o inscripţie de la Cernavodă atunci Axiopolis din sec. al IV-lea sunt menţionate numele martirilor : Chiril, Tasie, Chindea, Dasie de Durostorum.
Au murit şi cei patru martiri de la Noviodunum: Zotic, Atal,Camasis,si Filip aflaţi la Niculiţel şi aşezaţi la Mănăstirea Cocoş.
24 februarie 1303 – A avut loc Bătălia de la Roslin din timpul primului Razboi de Independență scoțian.
La lupta au participat doar câteva sute de soldați de ambele părți, iar scoțienii sub conducerea lui Ioan III Comyn ieșit invingători.
24 februarie 1339 – Prima mențiune documentară a localitatii Siret.
Localitatea este situată în regiunea istorică Bucovina de sud.
Siret este unul dintre cele mai vechi orașe din România, care precede formarea statului feudal Moldova și a fost a doua capitală a Moldovei (după Baia), în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
În perioada 1211-1225, pe unul din dealurile de lângă Siret a fost înălțată o fortăreață de către Ordinul Cavalerilor Teutoni.
Data exactă nu se știe dar informația apare în „Dicționarul geografic al Regatului Poloniei și al altor state slave” editat în 1880 la Varșovia.
Conform aceluiași dicționar, în anul 1241 a avut loc distrugerea de către tătari a orașului Siret și a castelului teuton.
24 februarie 1387 – Regele Carol al III- lea al Neapolelui și Ungariei este asasinat la Buda.
24 februarie 1463 – S-a născut umanistul italian de expresie latina Giovani Pico della Mirandola, membru al Academiei Platoniciana din Florenta; eruditia sa i-a transformat numele intr-un simbol al cunoasterii nelimitate (“Despre demnitatea omului”); (m.17.11.1494).
Contele Giovanni Pico della Mirandola (n. 24 februarie 1463, Mirandola – – 17 noiembrie 1494, Florența), filozof și învățat umanist italian din perioada Renașterii.
24 februarie 1500 – S-a născut Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman, rege al Castiliei, Aragonului, Neapolelui și al Siciliei (d. 1558).
Portret al împăratului Carol Quintul, după Tițian – foto: ro.wikipedia.org
Carol Quintul (n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556.
Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi.
Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.
24 februarie 1525 – Francisc I al Franței este învins în bătălia de la Pavia de către trupele imperiale germane.
Suveranul francez cade prizonier în mâinile lui Carol al V-lea si silit sa accepte concesii teritoriale majore pentru a fi eliberat. La întoarcerea sa în Franța, Francisc a susținut că acordul său cu Carol e nul.
Francisc I al Franței (12 septembrie 1494 – 31 martie 1547) a fost rege al Franței între anii 1515 și 1547, fiind fiul lui Charles d’Angoulême și al Louisei de Savoia.
Întâi, conte de Angoulême și duce de Valois, el i-a succedat la tron vărului său Ludovic XII, prin căsătoria cu fiica acestuia, Claude a Franței.
24 februarie 1538 – Se incheie Tratatul de pace de la Oradea, prin care se pune capăt luptelor dintre Ioan Zapolya și Ferdinand de Habsburg pentru stăpânirea Transilvaniei.
24 februarie 1582 – Trecerea la calendarul gregorian – Papa Grigore al XIII-lea introduce reforma calendarului iulian existent din anul 45 I.Ch., care, în noua structurare, comportă o eroare de o zi la 3000 de ani (Calendarul gregorian).
Modificarea a fost aprobată și decretată, prin bula papală Inter gravissimas, de Grigore al XIII-lea (al cărui nume l-a primit acest calendar)
Papa Grigore al XIII-lea, cunoscut și ca papa Gregor al XIII-lea, (n. 7 ianuarie 1502, Bologna — d. 10 aprilie 1585, Roma) a fost un papă al Romei din 1572 până în 1585.
Numele său laic a fost Ugo Bouncompagni.
În anul 1539 a intrat în serviciul Bisericii, în 1558 a fost ales episcop de Vieste, iar în 1565 a devenit cardinal.
La 13 mai 1572 a fost ales papă.
Unul din cele mai mari merite ale sale a fost actualizarea calendarului iulian (1582). Actualul calendar îi poartă numele, calendar gregorian.
Calendarul iulian a fost introdus de Iuliu Cezar în 46 î.Hr., intrând în uz în anul 45 î.Hr.
Calendarul iulian are un an obişnuit de 365 de zile, împărţit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ceeace face ca anul mediu să aibă 365,25 de zile.
Calendarul iulian a rămas în uz în unele ţări până în secolul al XX-lea şi mai este folosit încă de mai multe biserici naţionale ortodoxe.
În decursul timpului diferenţa dintre calendarul iulian şi realitate a devenit tot mai importanta.
Pentru a corecta această eroare, Papa Grigorie al XIII-lea a propus calendarul pe care il folosesc acum majoritatea tarilor lumii si care la adoptarea sa a corectat o eroare de 10 zile acumulate.
De aceea atunci s-a decis că perioada de după joi 4 octombrie 1582, sa devina vineri, 15 octombrie 1582.
24 februarie 1704 – A murit Marc-Antoine Charpentier, compozitor francez; (n. 1643).
24 februarie 1607 – L’Orfeo, opera compusă de compozitorul italian Claudio Monteverdi, este pentru prima oară interpretată pe scenă la Mantua din Ducatul Mantua (acum în Italia).
24 februarie 1711 – La Londra a avut loc premiera operei Rinaldo, de Georg Friedrich Händel, prima operă în limba italiană scrisă special pentru scena londoneză.
Premiera operei Rinaldo de G.F. Handel, pe 24 februarie 1711 la Londra, a marcat un punct de cotitură în istoria muzicală, fiind prima lucrare în limba italiană compusă special pentru scena engleză. Bazată pe epopeea „Ierusalimul eliberat”, opera a devenit cea mai jucată creație a lui Handel în timpul vieții sale, rămânând celebră până astăzi prin aria „Lascia ch’io pianga”. Deși a dispărut din repertoriu timp de două secole, a fost redescoperită în secolul XX, fiind astăzi considerată o capodoperă a barocului universal.
24 februarie 1717 – Convenția dintre Ioan Mavrocordat și generalul Sainville.
Trupele imperiale austriece evacuează Muntenia, dar păstrează Oltenia.
Convenția va fi invocată de austrieci pentru a justifica anexarea Olteniei.
24 februarie 1786 - S-a născut Wilhelm Grimm,unul dintre fratii Grimm.
Wilhelm Carl Grimm (n. 24 februarie 1786, Hanau — d. 16 decembrie 1859, Berlin) a fost un filolog, folclorist și scriitor romantic german.
Este co-autor (împreună cu fratele său Jacob Grimm) al Dicționarului limbii germane precum și al unor celebre culegeri de povești, inspirate din motive populare germane, in care se regasesc; “Hansel şi Gretel”, “Alba ca Zapada si cei sapte pitici” – “Legende germane”.
Fraţii Grimm au publicat două volume sub titlul de Kinder-und Hausmärchen (Poveşti pentru copii şi părinţi, 1812-1829).
O nouă ediţie a apărut în 1857 intr-un volum de Povestiri care a adus fratilor Grimm celebritatea.
24 februarie 1809 – Războaiele napoleoniene: Invazia britanică a Martinicei s-a încheiat cu capitularea necondiționată a amiralului francez Louis Thomas Villaret de Joyeuse, începând o ocupație de cinci ani a insulei.
Cucerirea insulei franceze Martinica din Indiile de Vest franceze la 24 februarie 1809, George Thompson , 1809 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Între 30 ianuarie și 24 februarie 1809, forțele britanice au invadat și capturat colonia franceză Martinica, eliminând astfel o bază strategică majoră folosită de Franța pentru a ataca rutele comerciale ale Regatului Unit în Indiile de Vest. Deși garnizoana franceză a opus rezistență în fortificațiile din Fort Desaix, superioritatea numerică a Marii Britanii a dus la capitularea totală a insulei, marcând o lovitură decisivă împotriva puterii navale napoleoniene în regiune.
Henry Cavendish (n. 10 octombrie 1731 – d. 24 februarie 1810) a fost fizician și chimist englez.
Este cunoscut în special pentru descoperirea hidrogenului, în 1766, a sintezei apei, în 1784, și a celebrului experiment omonim (experimentul Cavendish), din anii 1797 – 1798, în care savantul englez a măsurat forța de atracție dintre două mase suspendate cu ajutorul unei balanțe de torsiune, iar ca rezultante derivate a putut calcula, pentru prima dată, constanta atracției universale și masa Pământului si descoperirea anusului modern.
24 februarie 1815 – A murit Robert Fulton, inventator american .
Gravură postumă înfățișându-l pe Robert Fulton (1873) – foto: ro.wikipedia.org
Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson.
În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800.
Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile.
El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației
24 februarie 1821 – Mihail Șuțu, domnul Moldovei, solicită țarului Alexandru I trimiterea armatei rusesti, pentru a face față eteriștilor care conduși de Alexandru Ipsilanti trecuseră Prutul, la 22 februarie 1821.
24 februarie 1841 - S-a născut John Philip Holland, inventatorul si constructorul primului submarin modern, acceptat de U.S. Navy; (d. 12 august 1914).
John Philip Holland (24/28/29 februarie 1841 – 12 august 1914) a fost un inginer irlandez care a dezvoltat primul submarin care a fost comandat oficial de Marina SUA și primul Submarinul Royal Navy, Olanda 1.
24 februarie 1848 – Abdicarea regelui Louis-Philippe al Franței: În urma unei revolte populare regele Ludovic Filip al Franței a abdicat și a fugit în Anglia.
Ludovic-Filip de Orléans – foto: ro.wikipedia.org
Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris – d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848.
Face parte din dinastia Bourbon-Orléans.
La 24 februarie 1848, în timpul revoluției din februarie 1848, regele Ludovic Filip a abdicat în favoarea nepotului său în vârstă de nouă ani, Filip, conte de Paris.
Temându-se de ceea ce i s-a întâmplat lui Ludovic al XVI-lea, Ludovic Filip a părăsit Parisul deghizat.
Inițial, Adunarea Națională a plănuit să-l accepte pe micul Filip ca rege, însă puternicul curent al opiniei publice a respins acest lucru.
La 26 februarie a fost proclamată A Doua Republică Franceză.
Prințul Louis Napoléon Bonaparte a fost ales președinte la 10 decembrie același an; la 2 decembrie 1851 el s-a autoproclamat președinte pe viață, apoi împăratul Napoleon al III-lea în 1852.
24 februarie 1856 – A murit marele matematician rus Nikolai Ivanovici Lobacevski; (n. 1792).
24 februarie 1856 (7 martie, stil nou) – A fost înființată Facultatea de drept la Iași, Moldova, prima facultate din cadrul viitoarei Universități Alexandru Ioan Cuza.
În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica în Moldova, acesta acordă o atenţie deosebită reorganizării învăţămîntului care se soldează cu activităţi concrete la nivelul celui mediu şi superior.
În 1856 la Iaşi, Moldova sunt inaugurate primele facultăţi de Drept şi Filosofie.
Un rol important în organizarea învăţămîntului în Moldova l-au avut învăţaţii dascăli ardeleni, Simion Bărnuţiu, August Trebonoi Laurian (Augustin Trifan), Florian Aaron, etc, care au găsit aici, după 1848, o ospitalitate binefăcătoare în condiţiile regimului absolutist din Transilvania.
Simion Bărnuţiu, în 1856, este numit profesor la Facultatea de Drept, unde ţine cursuri de istoria dreptului roman, de drept natural, privat şi public, de logică şi de psihologie.
24 februarie 1869 – La Miercurea-Ciuc se constituie Partidul Național Român din Transilvania, în frunte cu Ilie Măcelariu.
La 23-24 februarie 1869 la Miercurea-Ciuc are loc o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni, la care se creează Partidul Național Român din Transilvania, în frunte cu Ilie Măcelariu.
24 februarie 1870 – În prezenţa domnitorului Carol I, a prim-ministrului Alexandru Golescu şi a ministrului de Finanţe Ion C. Brătianu, la 24 februarie 1870, s-a inaugurat Monetăria Statului, într-un sediu special amenajat pe Şoseaua Kisselef. Primele emisiuni au fost monedele de aur (20 de lei) şi de argint (1 leu) cu efigia domnitorului Carol I (1866-1914).
Până la sfîrşitul anului, aici se bat 5.000 de piese din aur de 20 lei şi 400.000 de piese din argint de 1 leu, cu efigia domnitorului pe avers.
Moneda de 1 leu din 1870 este prima monedă românească pe care apare denumirea de 1 leu.
Interpretat ca o încercare de afirmare a suveranităţii României, acest fapt atrage protestele Înaltei Porţi, iar monetăria este nevoită să oprească producţia monetară.
Monedele din argint prevăzute în legea monetară au fost executate în Belgia.
Portretul domnitorului nu mai apare pe niciuna dintre ele.
foto: negrupealb.ning.com
Activitatea monetăriei se pare, totuşi, că a continuat şi după 1870, pentru că, în 1871, se menţionează o medalie bătută aici, medalie dedicată aniversării a 400 de ani de la ctitorirea mânăstirii Putna.
24 februarie 1881 – China si Rusia semneaza Tratatul de la Sankt Petersburg (12/24 februarie).
Aceasta prevede revenirea la China a regiunii regiunii limitrofe raului Ili de asemenea, cunoscut sub numele Zhetysu ocupate de Rusia în 1871, dar anexeaza teritorii vaste la vest de râulKhorgos isumand peste 70 000 km2.
24 februarie 1885 – S-a născut amiralul american Chester W. Nimitz. (d. 1966)
Chester William Nimitz (n. 24 februarie 1885 Fredericksburg, Texas – d. 20 februarie 1966) a fost un amiral american, unul dintre principalii comandanţi militari al forţelor americane din Pacific, din timpul celui de-al doilea război mondial.
De asemenea a comandant flotele de submarine ale SUA şi a fost şef al Biroului de navigare în 1939.
Nimitz a semnat actul de capitulare a Japoniei din partea S.U.A. la (2 septembrie 1945).
24 februarie 1892 – Se înființează Partidul Național Român din Bucovina, Austro-Ungaria
La 24 februarie 1892 se înființează Partidul Național Român din Bucovina (fostă parte a Țării Moldovei, anexată în 1775 Sfîntului Imperiu Roman de Națiune Germană), Austro-Ungaria.
La sfîrșitul anului 1910, din cauza disensiunilor politice ivite în sînul partidului, Iancu Flondor demisionează din funția de președinte al partidului, iar partidul se divizează în trei grupări: națională, democratică și conservatoare.
Partidul editează următoarele publicații: Gazeta Bucovinei (1891-1897), Patria (1897-1900, 1909-1910), Deșteptarea (1900-1904), Apărarea națională (1906-1908), Românul (1908-1909), Viața nouă (1912-1914).
24 februarie 1895 – În Cuba izbucnește o revolta în Baire, un oraș aflat in apropiere de Santiago de Cuba. Este începutul Războiului de Independență cubanez, care se încheie odata cu cu războiul hispano-american în 1898, dupa infrangerea Spaniei.
24 februarie 1917 – Primul Război Mondial - Ambasadorul SUA la Regatul Unit, intra in posesia faimoasei Telegrame Zimmermann, prin care Germania se angaja să asigure întoarcerea catre Mexic a teritoriilor New Mexico, Texas, Arizona,dacă Mexicul va declara război Statelor Unite.
24 februarie 1918 – Estonia se declară independentă față de Rusia.
24 februarie 1920 – Partidul nazist din Germania Adolf Hitler, la o întrunire a Partidului Muncitoresc German, schimbă numele partidului în Partidul national- socialist al muncitorilor din Germania.
24 februarie 1929 – S-a născut actrita romana de teatru si film Marga Barbu; (d. 2009)
24 februarie 1938 - Corneliu Zelea Codreanu decide autodizolvarea partidului legionar Totul pentru Țară.
24 februarie 1939 – S-a născut Richard Oschanitzky, compozitor român; (d. 1979).
24 februarie 1942 – Este inaugurat postul de radio american Vocea Americii (Voice of America).
24 februarie 1945 – A avut loc la București, in timpul guvernarii generalului Radescu, o mare demonstrație patriotica, în cursul căreia grupuri de agitatori bolșevici au deschis focul asupra armatei și a demonstranților.
Acest eveniment i-a dat pretextul lui A.I.Vâșinski, ministrul adjunct de Externe al URSS și președinte al Comisei Aliate de Control pentru România, să impună prin forță, guvernul tradator prosovietic si procomunist al lui Petru Groza.
Andrei Vîşinski, Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, la 14 martie 1945 – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Capitala este împânzită de simpatizanţi ai Frontului Naţional Democrat, partid umbrelă condus de Vasile Luca (născut Luka László) sub care se adăpostesc Partidul Comunist Român şi formaţiunile politice cripto-comuniste din jurul său, dar şi PSD. În drum spre Piaţa Unirii, manifestanţii strigă „Vrem guvern FND!“, „Vrem să ne conducă muncitorii!“, „Jos Rădescu!“, „Jos fasciştii!“, „Moarte reacţionarilor, moarte fasciştilor, moarte trădătorilor!“. În câteva ore, demonstraţia devine violentă. Se trag focuri de armă dinspre şi înspre protestatari. Sunt înregistraţi mai mulţi morţi şi mai mulţi răniţi. Mor oameni în acţiuni similare la Craiova, Caracal şi Braşov. România pare în pragul unui război civil, iar autorităţile par incapabile să rezolve criza.
Seara, la 22.00, premierul Nicolae Rădescu susţine, la radio, o celebră cuvântare: „Cei fără patrie şi fără Dumnezeu, conduşi de doi venetici, Ana Pauker (n.r. – născută Hanna Rabinsohn) şi ungurul Luca, au hotărât să înece ţara în sânge“. E ultimul discurs public anticomunist din România pentru mai bine de 45 de ani. De fapt, Rădescu are dreptate: instabilitatea de pe străzile oraşelor e orchestrată abil de către comunişti, sub atenta supraveghere a sovieticilor aflaţi în ţară. România trebuie să-şi arate vulnerabilităţile în faţa aliaţilor, iar „aliaţii“ trebuie să vină s-o salveze.
24 februarie 1946 – Juan Perón a fost ales pentru primul său mandat în funcția președinte al Argentinei.
Juan Perón – foto: ro.wikipedia.org
Juan Domingo Perón (n. 8 octombrie 1895; d. 1 iulie 1974) om de stat argentinian, de 2 ori președinte al Argentinei, în perioada 1946-1955 și în perioada 1973-1974.
Forţat să demisioneze de către adversarii ai din forţele armate la 9 octombrie 1945 în timp ce servea ca Vice-Preşedinte şi Secretar de stat in Ministerul Război al Argentinei, Peron a fost arestat la scurt timp după aceea, dar demonstraţii de masă organizate de către CGT forteaza eliberarea sa…
Sprijinul popular de care se bucură, il ajuta sa castige preşedinţia tarii cu 56% din voturi, în alegerile din 24 februarie 1946.
24 februarie 1948 – Lucreţiu Pătrăşcanu a fost demis din fruntea Ministerului Justiţiei, arestat la 28 februarie, sub acuzaţia de şovinism şi naţionalism burghez şi de colaborare cu organele de Siguranţă din perioada interbelică.
Au urmat judecarea și executarea sa în Penitenciarul Jilava, în aprilie 1954.
Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist.
Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București. Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România.
A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944.
Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.
24 februarie 1948 - În România comunizată a fost desființată Adunarea Deputaților, a fost convocată Marea Adunare Națională iar puterea legislativă a trecut asupra Guvernului.
24 februarie 1955 - S-a născut Steven P. Jobs, inventator și om de afaceri, cofondator al Apple Inc, impreuna cu Steve Wozniak ; (d.2011).
Steve Jobs in 2007 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Steven Paul Jobs (n. 24 februarie 1955 – d. 5 octombrie 2011) a fost cofondatorul și CEO-ul (directorul general) al firmei Apple Computer, precum și CEO al firmei Pixar, până la achiziția acestui studio de animație de către compania Disney.
A fost cel mai mare acționar al companiei Disney și membru în consiliul de directori ai Disney.
Jobs este considerat ca fiind unul dintre cele mai influente personaje atât din industria calculatoarelor cât și în industria divertismentului.
24 februarie 1960 – A debutat procesul “Lotului Noica-Pillat“.
Pe 24 februarie 1960, la București, începe procesul grupului „Noica-Pillat”, judecați pentru “uneltire împotriva ordinii de stat”; crima de uneltire împotriva ordinii sociale era prevăzută de art. 209 din Codul Penal și avea următorul conținut: „faptul de a propovădui prin viu grai schimbarea formei democratice de guvernământ a Statului”, „faptul de a face propagandă pentru răsturnarea în mod violent a ordinei sociale existente în Stat”, „faptul de a constitui sau organiza asociații secrete cu scopul arătat la alineatul precedent, fie că au ori nu caracter internațional”, „faptul de a lucra prin mijloace violente, pentru a produce teroare, teamă ori desordine publică, cu scop de a schimba ordinea economică sau socială din România”, …
24 februarie 1979 - Războiul Uganda-Tanzania – Bătălia de la Masaka (23-24 februarie 1979):
Forțele guvernamentale ugandeze au fugit din Masaka în timp ce Forțele de Apărare ale Poporului din Tanzania au bombardat și capturat orașul.
Context: În cadrul războiului dintre Uganda și Tanzania, declanșat de invazia eșuată a dictatorului Idi Amin în Tanzania, președintele tanzanian Julius Nyerere a ordonat o contraofensivă majoră. Obiectivul era capturarea orașelor strategice din sudul Ugandei, Masaka și Mbarara.
Desfășurarea luptei:
Forțele implicate: Armata Tanzaniană (TPDF), susținută de rebeli ugandezi, împotriva garnizoanei fidele lui Idi Amin (în special celebrul „Batalion Sinucigaș”).
Tactici: După un bombardament intens de artilerie început pe 23 februarie, trupele tanzaniene au încercuit orașul din trei direcții.
Căderea orașului: Din cauza moralului scăzut și a diviziunilor interne, majoritatea forțelor guvernamentale au fugit spre Lukaya. Pe 24 februarie, la răsărit, brigăzile tanzaniene au ocupat orașul cu o rezistență minimă.
Consecințe:
Răzbunarea: Ca răspuns la atrocitățile comise anterior de trupele lui Amin în Tanzania, forțele victorioase au distrus o mare parte din infrastructura orașului Masaka.
Impact politic: Pierderea orașului a prăbușit moralul regimului Amin. Amenințările ulterioare ale dictatorului la adresa civililor care i-au primit cu bucurie pe tanzanieni l-au convins pe Nyerere că singura soluție este înlăturarea completă a lui Idi Amin prin capturarea capitalei Kampala.
Steaua Bucureşti a luat fiinţă pe 7 iunie 1947, la iniţiativa mai multor ofiţeri ai Casei Regale Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, fostul Comandant Suprem al Armatei Regale Române, a primit iniţial denumirea de „Asociaţia Sportivă a Armatei” (ASA).
Primul meci a avut loc la data de 24 august 1947, împotriva echipei clujene Dermata şi s-a încheiat la egalitate 0 – 0.
Puternic susţinută din spate de regimul comunist, ASA a fost împinsă direct spre prima divizie, prin excluderea unei echipe de tradiţie, Carmen Bucureşti.
Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei şi Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985, câştigându-l după o pauză de şase ani.
A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc.
După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC şi pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a jucat o finală europeană.
Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima şansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri la rând, contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0.
Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, şi singura dintr-o ţară comunistă, care a câştigat trofeul continental suprem.
Steaua şi-a trecut în palmares şi o Supercupă a Europei, câştigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.
24 februarie 1989 - Zborul 811 al United Airlines a suferit o decompresie necontrolată după ce a decolat de pe Aeroportul Internațional Honolulu din Hawaii, explodând scaunele din aeronavă și ucigând nouă pasageri.
Zborul 811 al United Airlines a fost un zbor internațional regulat de la Los Angeles la Sydney , cu escale intermediare la Honolulu și Auckland . Pe 24 februarie 1989, Boeingul 747-122 care deservea zborul a suferit o defecțiune la ușa de marfă în timpul zborului, la scurt timp după decolarea din Honolulu. Decompresia explozivă rezultată a distrus mai multe rânduri de scaune, ucigând nouă pasageri. Aeronava s-a întors la Honolulu și a aterizat fără alte incidente.
Ion Voicu (n. 8 octombrie 1923, București – d. 24 februarie 1997), celebru violonist român, fost elev al marelui George Enescu.
Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistului concertist Ion Voicu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.
Statul român i-a dat maestrului în folosință o vioară „Stradivarius”, fabricată în 1702, care a aparținut lui Joseph Joachim.
Vioara Stradivarius a fost achiziționată de statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la prețul de 80.000 de franci elvețieni.
La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii și maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosință a viorii.
Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii “George Enescu“.
Ulterior, vioara a ajuns în posesia Muzeului Național de Artă al României.
În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a rămas posesia familiei, după moartea sa, în 1997.
Pe 9 martie 2007, după îndelungate discuții cu Ministerul Culturii și Cultelor, Mădălin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu.
Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii “George Enescu” din București timp de zece ani, în perioada 1972-1982.
A contribuit la crearea “Orchestrei de Cameră” în 1969 cunoscută în întreaga Europă și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale.
Aceasta este în prezent condusă de fiul său, Mădălin Voicu.
24 februarie 2007 – Japonia lansează al patrulea sau satelit ei spion cu scopul de a- si spori capacitatea de a monitoriza potențialele amenințări, venite in special dinspre Coreea de Nord.
24 februarie 2008 – În Cuba, Raul Castro, succede la presedentia tarii fratelui său Fidel Castro dupa 49 de ani la conducerea Cubei.
După 49 ani la conducerea Cubei ţării, Fidel Castro lasă in loc pe fratele său mai mic.
Ales pentru cinci ani, Raul Castro a spus că va continua să-l “consulte” fratele său, in “deciziile majore”.
24 februarie 2011 - Lansarea finala a navetei spatiale Discovery (OV-103).
A făcut 39 zboruri, petrecând 365 zile în spațiu, completând 5.830 orbite. A parcurs 238.539.663 km.
Discovery a efectuat mai multe zboruri individuale decât orice altă navetă spațială în istorie.
A efectuat și misiunile de “întoarcere la zbor” după dezastrele navetelor Challenger și Columbia Discovery a fost prima navetă operațională care a fost scoasă din uz, fiind urmată de Endeavour.
A fost cea de-a treia Navetă Spațială operațională și cea mai bătrână dintre cele aflate în serviciu.
Discovery a efectuat misiuni de cercetare, dar și de asamblare a Stației Spațiale Internaționale.
Naveta își trage numele de la vasul de explorare Discovery, care l-a însoțit pe exploratorul James Cook în timpul ultimei sale călătorii importante.
Discovery a fost naveta care a lansat Telescopul spațial Hubble.
Misiunile a doua și a treia de întreținere a Hubble au fost conduse, de asemenea, de Discovery.
Este programată și a cincea misiune de întreținere, tot cu ajutorul navei Discovery.
Naveta a lansat sonda Ulysses și trei sateliți TDRS.
Discovery a fost aleasă de două ori ca vehicul pentru reîntoarcerea la zbor, prima dată în 1986, după dezastrul navetei Challenger în 1984, dar și în cele două misiuni din iulie 2005 și iulie 2006, după dezastrul navetei Columbia, din 2003.
24 februarie 2022 – Rusia condusă de Vladimir Putin a invadat Ucraina:
La câteva zile după ce a recunoscut Donețk și Lugansk ca state independente, președintele rus Vladimir Putin a ordonat o invazie pe scară largă a Ucrainei.
Invazia Rusiei în Ucraina din 24 februarie 2022 a declanșat cel mai sângeros conflict european de după 1945, rezultând în sute de mii de victime militare, zeci de mii de civili uciși și ocuparea a circa 20% din teritoriul ucrainean până în 2026. Războiul a generat o criză umanitară masivă, cu peste 14 milioane de persoane strămutate (8 milioane intern și 6-7 milioane extern), și a atras condamnarea comunității internaționale, care a răspuns prin sancțiuni economice și sprijin militar masiv pentru Ucraina. Pe fondul acuzațiilor de crime de război și al unui cost direct de peste 450 miliarde de dolari pentru Rusia, negocierile de pace rămân blocate, iar agresiunea continuă să destabilizeze securitatea și economia globală.
Revoluția franceză de la 1848 (22 februarie 1848 – 2 decembrie 1848) – Lamartine în fața Primăriei Parisului respinge steagul roșu la 25 februarie 1848 de Henri Félix Emmanuel Philippoteaux
Istoria zilei de 22 februarie ne poartă printr-un spectru fascinant de emoții și realizări umane. De la nașterea lui George Washington, părintele democrației moderne, și până la jertfa eroică a tinerilor din grupul «Trandafirul Alb», această zi ne reamintește că libertatea și unitatea sunt valori care se cuceresc prin curaj. În planul cunoașterii, 22 februarie este data care a schimbat medicina prin anunțul clonării oii Dolly, dar și o zi a vigilenței, marcată de incidente diplomatice ce au scris pagini de thriller în istoria contemporană. Vă invităm să descoperiți, într-o ediție actualizată, evenimentele care au modelat lumea în care trăim.
22 februarie este a 53-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 312 zile până la sfârșitul anului (313 zile în anii bisecți).
Evghenia este un loc în marginea de răsărit a oraşului Constantinopol, aproape de turnul şi porţile ce se numesc ale lui Evghenie. Aici s-au aflat moaştele multor sfinţi pătimitori din vremea prigoanelor, iar lumea uitase locul unde fuseseră îngropaţi, deoarece mucenicii erau îngropaţi noaptea de frica necredincioşilor.
Cathedra Petri (în traducere “Scaunul lui Petru”) este un jilț care se află în Bazilica Sf. Petru din Roma.
Jilțul din secolul al IX-lea a fost prelucrat în stil baroc de Gian Lorenzo Bernini, care a realizat ansamblul monumental care domină astăzi absida principală a Bazilicii Sf. Petru.
Cathedra Petri este de asemenea o sărbătoare romano-catolică, fixată pe 22 februarie, sărbătoare care rememorează funcția de verhovnic (întâistătător) al apostolilor, deținută de apostolul Petru.
“Catedra” este tronul unui episcop, așezat în biserica în care slujește (care, de aceea, se numește “catedrală”) și simbolizează autoritatea episcopului și a învățăturii lui.
Un episcop nou hirotonit, când ia în posesie Biserica încredințată lui, primește mitra și toiagul pastoral și se așază pe “catedră”.
În Roma antică (precreștină), zilele dintre 13 și 23 februarie erau dedicate amintirii rudelor răposate.
Cu această ocazie, pentru morți se pregătea mâncare și un scaun (lat. “cathedra”). Creștinii își aminteau în aceste zile de Apostolul Petru, Părintele credinței lor.
În sec. IV, Biserica a oprit ospețele pentru morți; ca urmare, Scaunul lui Petru n-a mai fost văzut în legătură cu amintirea morților, ci doar ca tron al episcopului, simbol al învățăturii.
Obiectul sărbătorii însă nu se referă la scaun, ci la chemarea lui Petru de a prelua învățătura în Biserică.
O a doua sărbătorire a Catedrei lui Petru se celebra, la 18 ianuarie, în Galia, începând din sec. VI-VII, preluată apoi și în Biserica Romei.
Papa Ioan al XXIII-lea a redus cele două sărbători la una singură.
Sărbători Internaționale ale Zilei de 22 februarie
Ziua mondială a cercetăşiei (#WorldScoutDay)
Ziua mondială a cercetăşiei este marcată la 22 februarie şi reprezintă ziua de naştere a fondatorului Mişcării “Scout” – cercetaşii, Robert Baden-Powell.
În acelaşi timp, reflectă activitatea cercetaşilor, specifică culturii şi ţărilor în care aceştia trăiesc.
Robert Baden-Powell a urmat o carieră militară şi a încercat să reformeze metodele de pregătire militară, introducând activităţi distractive pentru ridicarea moralului trupelor.
A fost distins, la Londra, de regina Victoria, cu Ordinul Bath şi a fost avansat la gradul de general-maior, această avansare marcând finalul carierei sale militare.
Ulterior şi-a dedicat viaţa promovării păcii şi toleranţei, potrivit scout.ro.
Ziua mondială a gândirii (#WorldThinkingDay) este sărbătorită în fiecare an pe 22 februarie de către cercetaşe şi fete ghid din întreaga lume.
Prima Zi mondială a gândirii a fost decisă în 1926, cu ocazia unei conferinţe internaţionale într-o tabără din statul New York.
Delegaţii au hotărât că o zi ar trebui să fie rezervată pentru ca fetele ghizi şi cercetaşe să se gândească la “surorile” lor cercetaşe din întreaga lume.
Data a fost aleasă în onoarea zilei de naştere atât a Lordului Baden-Powell, fost general britanic, fondator al Mişcării Cercetaşilor, cât şi a soţiei lui, Olave Baden-Powell, cofondatoare a mişcării.
Ziua mondială a yoga (#WorldYogaDay), sărbătorită la 22 februarie, a fost iniţiată în urmă cu câţiva ani de Samira Radsi, o profesoară de yoga care locuieşte în Berlin.
Samira spune că scopul creării Zilei mondiale a yoga a fost acela de a valorifica puterea yoghinilor din întreaga lume pentru a ajuta victimele încălcării drepturilor omului.
Ideea i-a venit spontan, în timp ce bea un cappuccino într-o sâmbătă dimineaţa.
Curând, Samira şi-a împărtăşit visul de a ajuta oamenii prin yoga cu prietenul şi colegul ei, Bjoern Wyrich, şi au început să acţioneze pentru a face din Ziua Mondială a Yoga o realitate.
Ziua cu o singură sarcină de îndeplinit (#SingleTaskingDay)
Ziua cu o singură sarcină de îndeplinit (#SingleTaskingDay) s-a născut ca răspuns la preponderenţa obiceiurilor de multitasking care există în societatea de astăzi.
Pericolele multitasking-ului au fost bine documentate şi s-a demonstrat în mod repetat că ne fac munca să fie nesatisfăcătoare şi ne lasă şi mai epuizaţi, după ce am realizat mult mai puţin decât am fi putut face dacă ne-am fi concentrat pe o singură sarcină.
Concentrarea şi eliminarea tuturor celorlalte distrageri au puterea de a ne face să dăm tot ce avem mai bun.
- 22 februarie 1905 – S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România;
- 22 februarie 1943 – Membrii grupării antihitleriste Trandafirul Alb au fost executați.
- 22 februarie 1959 – Lee Petty a câștigat prima ediție a cursei Daytona 500 , o cursă auto NASCAR care a avut loc pe circuitul Daytona International Speedway din Florida.
- 22 februarie 1974 – Samuel Byck a încercat să deturneze un avion pe Aeroportul Internațional Baltimore/Washington cu intenția de a-l prăbuși în Casa Albă pentru a-l asasina pe președintele american Richard Nixon , dar a fost oprit de poliție.
- 22 februarie 2019 – Un grup a intrat prin efracție în ambasada Coreei de Nord din Madrid , Spania, și a furat mai multe telefoane mobile și dispozitive de stocare digitală.
22 februarie 1295 î.Hr. - A avut loc încoronarea faraonului Ramses al II-lea.
Statuia lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare; Ozymandias, în greacă) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat.
Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic.
Succesorii săi și poporul egiptean l-au supranumit „Marele predecesor” și-l numesc, și astăzi, cu afecțiune „Sese”.
Data încoronării lui Ramses al II-lea, III Shemu ziua 27 (31 mai 1279 î.Hr.), a fost declarată sărbătoare în timpul Dinastiei XX.
Se presupune că a urcat pe tron în jurul vârstei de 24 – 25 de ani și a condus Egiptul din 1279 î.Hr până în 1213 î.Hr.., domnia sa durând 66 de ani și 2 luni, conform scrierilor lui Manetho.
Conform anumitor legende ar fi trăit 99 de ani, dar de fapt a trăit până la vârsta de 90 – 91 de ani.
Oricum în timpul domniei sale a celebrat 14 festivaluri Sed, mai mult decât oricare alt faraon egiptean.
Fiind Prinț Regent a condus expediții în sud în Nubia, comemorate în inscripțiile de la Beit el-Wali și Gerf Hussein.
În timpul domniei sale a condus câteva campanii militare în nord, în estul Mării Mediteraneene, pe actual amplasament al Israelului, Libanului și Siriei.
În prima parte a domniei sale s-a axat pe construcția de orașe, temple și monumente și a stabilit capitala în noul oraș Pi-Ramses în Delta Nilului, pe ruinele orașului Avaris, fostă capitală a hiksoșilor.
În acest oraș se afla principalul templu a lui Seth.
A fost înmormântat în Valea Regilor în mormântul KV 7., apoi mumia sa a fost mutată într-un loc secret la Deir el-Bahari, fiind descoperită în 1881, iar acum mumia sa se află la Muzeul din Cairo.
22 februarie 705 – Împărăteasa Wu Zetian renunță la tron. Restaurarea dinastiei Tang.
Wu Zetian – așa cum este descris în Un album din secolul al XVIII-lea cu portrete ale a 86 de împărați ai Chinei, cu note istorice chinezești (British Library) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Wu Zetian (n. 17 februarie 624, Lizhou, Sichuan – d. 16 decembrie 705, Luoyang), Împarateasa Dinastiei Zhou (16 octombrie 690 – 22 februarie 705)
În istoria Chinei a fost singura femeie care a urcat pe tronul acestei tari, Wu Zetian fiind unul dintre cei mai remarcabili lideri pe care i-a avut vreodată. Multi istorici o compară cu faraonul Hatshepsut, cu regina Elisabeta I si cu țarul Ecaterina a II-a.
Si-a trimis generalii sa cucereasca Coreea, a redus taxele si a crescut producția din agricultură, a sprijinit raspandirea Budismului în China si a facut aceasta religie oficiala, înlocuind Taoismul.
A ramas pe tron aproximativ 15 de ani, până când, la vârsta de 80 de ani, fiind grav bolnava, a fost destituita.
A murit mai târziu, în același an, iar la 3 martie dinastia Tang a fost restaurată.
Desi, domnia sa a fost extrem de sangeroasa, Wu Zetian ramane in istorie ca o fascinanta personalitate si ca unicul imparat de sex feminin al Chinei.
22 februarie 1281 – Martin IV (n. cca 1210/1220 – 28 martie 1285), născut Simon de Brion, a devenit Papă.
Papa Martin al IV-lea (n. 27 martie 1220, Touraine, Franța – d. 4 aprilie 1285, Perugia, Italia) a fost un papă al Romei
S-a născut la castelul de Meinpincien, Ile-de-France, Franța, a studiat la Universitatea din Paris, și se pare ca a urmat si cursuri de drept la Padova și Bologna, in Italia.
Pontificatul său a durat patru ani și o lună.
Judecat cu asprime de contemporanii săi și de unii istoricii moderni, pontificatul sau a fost total aservit intereselor lui Charles de Anjou și ambițiilor franceze.
Portretul lui Nicolas al IV-lea, absida bisericii Santa Maria Maggiore din Roma - foto preluat de pe en.wikipedia.org
Papa Nicolae al IV-lea (n. 30 septembrie 1227, Lisciano, Provincia Ascoli Piceno, Marchia Anconitana, Statele Papale – d. 4 aprilie 1292, Roma, Statele Papale) a fost papă din 1288 până la moartea sa.
După bula Papei Nicolae al IV-lea, Prae Cunctis, în martie 1291, Inchiziția condusă de franciscani a fost impusă Bosniei pentru a eradica Biserica Bosniacă.
22 februarie 1371 – Robert al II-lea Stuart a devenit rege al Scotiei, începând dinastia Stuart.
Robert al II-lea – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Robert al II-lea (n. 2 martie 1316, Paisley Abbey, Scoția, Regatul Unit – d. 19 aprilie 1390, Dundonald Castle, Regatul Scoției) a domnit ca Rege al Scoției din 1371 până la decesul său, fiind primul monarh al Casei Stuart. El a fost fiul lui Walter Stuart și Marjorie Bruce, fiică a regelui scoțian Robert Bruce cu prima sa soție, Isabella de Mar.
22 februarie 1403 – S-a născut regele Carol al VII-lea al Franței; (d. 22 iulie 1461).
Portret al luiCarol al VII-lea, de Jean Fouquet, tempera pe lemn, Muzeul Luvru, Paris, c. 1445–1450 – foto: ro.wikipedia.org
Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul, a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa.
A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței.
Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi.
Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea.
Este primul rege care reușește să-și creeze o armată permanentă.
În 1444 Carol al VII-lea și Henric al VI-lea al Angliei au încheiat un armistițiu.
Deși acum englezii își limitau pretnțiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.
22 februarie 1440 – S-a născut regele Ladislaus Postumul (d. 23 noiembrie 1457), duce de Austria, rege al Ungariei (sub numele de Ladislau V) din 1444 și rege al Boemiei din 1453.
Ladislau Postumul (n. 22 februarie – d. 23 noiembrie 1457), a fost principe al Austriei și rege al Boemiei, mai apoi rege al Ungariei sub numele de Ladislau al V-lea, unde a domnit între 1453-1457.
A fost singurul fiu al lui Albert al II-lea al Imperiului romano-german si al Elisabetei de Luxemburg.
A fost numit Postumul pentru că s-a născut la patru luni după moartea tatălui său.
A decedat subit la Praga la 23 noiembrie 1457 în timp ce se pregătesc pentru căsătoria sa cu Magdalena de Valois , fiica lui Charles al VII-lea al Frantei.
Se zvonea ca adversarii săi politici din Boemia l-au otrăvit, dar în secolul 20, s-a arătat că Ladislau a murit de leucemie, o boală recunoscută în acea perioadă.
22 februarie 1495 - Charles al VIII- lea al Frantei ocupa fără luptă oraşul Neapole şi se încoronează rege al Neapolelui.
Carol al VIII-lea, Şcoala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Carol al VIII-lea, supranumit cel Prietenos (franceză Charles VIII de Valois supranumit L’Affable; n. 30 iunie 1470, Amboise, Centre-Val de Loire, Franța – d. 7 aprilie 1498, Amboise, Centre-Val de Loire, Franța), aparținând Casei de Valois, a fost rege al Franței din 1483 până la moarte.
Invadând Italia a inițiat o lungă serie de războaie franco-italiene care s-au desfășurat în prima jumătate a veacului al XVI-lea.
La începutul secolului al XVI-dea în orasul Saint Die din Lorena a luat fiinta un cerc geografic din care faceau parte cîtiva tineri învatati.
Unul dintre ei, Martin Waldseemuller, a scris o mica lucriare intitulata „Introducere în cosmografie” („Cosmographi!ae introductio”), care a fost publicata în 1507.
In anexa, lucrarea cuprindea doua scrisori ale lui Amerigo Vespucci (in traducere latina). In cartea lui WaldseemuHer se întîlneste pentru prima oara numele de „America”.
Dupa ce aminteste ca scriitorii din antichitate împarteau pamântul locuit în trei parti — Europa, Asia si Africa — carora „li s-a dat numele dupa niste femei”, Waildseemuller scrie:
„Acum aceste continente sînt mai bine cunoscute, iar Amerigo Vespucci a descoperit un al patrulea continent. Nu vad de ce, cine si cu ce drept ar putea sa interzica numirea acestui continent Ţara lui Amerigo sau America”.
Nu se poate presupune ca prin aceasta declaratie Waldseemuller ar fi vrut sa stirbeasca câtusi de putin gloria lui Columb.
Pentru el, ca si pentru alti geografi de la începutul secolului al XVI-lea, Columb si Vespucci erau cei care au descoperit pamînturi noi în parti diferite ale lumii.
Columb nu a facut decât sa cerceteze mai mult Asia: contemporanii sai credeau ca pamânturile descoperite de el erau insule si peninsule ale Lumii vechi — o parte din Asia de est tropicala, dupa cum teritoriile descoperite de Cabot (tatal si fiul) li se pareau a fi o parte din Asia de nord-est cu clima rece.
Vespucci însa „descoperise al patrulea continent, Lumea noua”, un continent necunoscut „celor din antichitate”, care se întindea de ambele parti ale ecuatorului, ca si Africa, dar care este despartit de Africa prin oceanul Atlantic.
Recapituland, trebuie mentionat ca Vespucci a fost primul european ajuns în Brazilia.
A fost primul ce a călcat pe coastele Uruguayului și Argentinei.
A descoperit unele dintre cele mai importante fluvii ale lumii: Amazon, Pavia, Rio de la Plata.
Pe lângă acestea a explorat aproximativ 6000 de mile de coastă, mai mult decât oricine altcineva.
A fost primul ce a observat existența curentului ecuatorial.
Cea mai importantă piesă a sa a fost însă redescoperirea Americii.
În cinstea lui, unul dintre cei mai mari navigatori ai Noii Lumi, continentul descoperit îi poartă numele, începând din anul 1507.
22 februarie 1632 – Galileo Galilei publică lucrarea sa “Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii”, în care a comparat sistemul sistemul conceput de Copernic cu cel ptolemeic traditional.
Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii (Frontispiciul şi pagina de titlu a Dialogului) – foto: ro.wikipedia.org
Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii (în italiană Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) a fost o carte scrisă în 1632 de Galileo Galilei în care a comparat sistemul copernican cu cel tradițional ptolemaic.
A fost tradusă în latină cu titlul Systema cosmicum în 1635 de Matthias Bernegger.
Cartea a fost dedicată patronului lui Galileo, Ferdinando II de’ Medici, Mare Duce de Toscana, și a avut mult succes.
În sistemul copernican, Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui, pe când în cel ptolemaic toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului.
Dialogul a fost publicat în Florența sub permisiunea oficială a Inchiziției.
În 1633, Galileo a fost condamnat pentru „gravă suspiciune de erezie” pe baza acestei cărți, care a fost apoi inclusă în Indicele cărților interzise, de unde a fost înlăturată abia în 1835 (după ce teoriile discutate au fost scoase de Biserica Catolică de sub cenzură în 1822)
22 februarie 1635 - La Paris, Cardinalul Richelieu fondează Académie française, cu mandatul de a supraveghea puritatea limbii franceze.
22 februarie 1708 – A început Marele Război al Nordului (22 februarie 1708 – 10 septembrie 1721): O coaliție condusă de Rusia, Danemarca și Saxonia atacă Imperiul Suedez, declanșând un conflict de 21 de ani care va reconfigura harta puterii în nordul Europei și va marca ascensiunea Rusiei ca imperiu.
La 22 februarie 1700 a izbucnit Marele Război al Nordului, un conflict epic care a durat 21 de ani și a schimbat definitiv harta politică a Europei, marcând declinul Suediei ca mare putere și ascensiunea Rusiei sub Petru cel Mare.
Contextul: O coaliție formată din Țaratul Rusiei, Danemarca-Norvegia și Saxonia-Polonia a atacat Imperiul Suedez, profitând de tinerețea noului rege suedez, Carol al XII-lea (care avea doar 18 ani). Coaliția spera să recupereze teritoriile pierdute anterior și să rupă dominația suedeză în Marea Baltică.
Desfășurarea: Deși inițial suedezii au obținut victorii uluitoare (precum cea de la Narva), subestimarea armatei ruse și campania dezastruoasă din interiorul Rusiei au dus la înfrângerea decisivă a Suediei în Bătălia de la Poltava (1709).
Impactul asupra României: După înfrângerea de la Poltava, regele Carol al XII-lea s-a refugiat la Tighina (pe atunci în Imperiul Otoman), antrenând regiunea în jocuri diplomatice complexe care au influențat și soarta domnitorilor români, precum Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir.
Rezultatul: Războiul s-a încheiat în 1721 prin Tratatul de la Nystad. Rusia a câștigat ieșirea la Marea Baltică și a fost proclamată Imperiu, în timp ce Suedia și-a pierdut statutul de hegemon în nordul Europei.
Semnificația: Acest război a pus bazele Rusiei moderne și a restructurat alianțele europene pentru secolul ce avea să urmeze, fiind unul dintre cele mai relevante exemple de „război de uzură” din istoria timpurie.
22 februarie 1708 – Alegerea lui Antim Ivireanul ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei: La recomandarea și cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu, după trecerea la cele veșnice a predecesorului său, Teodosie, scaunul mitropolitan al Țării Românești este ocupat de una dintre cele mai strălucite minți ale epocii: Antim Ivireanul.
O viață dedicată culturii și credinței: Origini și formare: Născut în Iviria (Georgia de astăzi) în jurul anului 1650, acesta a ajuns în Țara Românească după o perioadă de captivitate la Constantinopol. Talentul său remarcabil l-a propulsat rapid în cercurile înalte, fiind pe rând egumen al Mănăstirii Snagov și episcop de Vâlcea.
Polimat al secolului al XVIII-lea: Mai mult decât un lider spiritual, a fost un veritabil artist și vizionar. Autor, tipograf de geniu, gravor și teolog, el a revoluționat limba română prin scrierile sale. Celebrele sale „Didahii” (o colecție de predici pentru marile sărbători) rămân până astăzi monumente de retorică și stil literar.
Inovație socială: Vizionarul ierarh a înființat la București prima bibliotecă publică, înțelegând că accesul la cunoaștere este esențial pentru progresul unei națiuni.
Un sfârșit martiric: Din cauza atitudinii sale ferme împotriva dominației otomane și a apărării drepturilor Bisericii, a intrat în conflict cu primul domn fanariot, Nicolae Mavrocordat. În toamna anului 1716, a fost înlăturat din scaun, caterisit pe nedrept și condamnat la exil pe viață la mănăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai. Nu a mai ajuns însă la destinație, fiind asasinat pe drum de ostașii turci care îl escortau.
Recunoscut pentru jertfa sa, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit anual pe 27 septembrie.
22 februarie 1732 – Nașterea lui George Washington, simbolul independenței americane La data de 22 februarie 1732 s-a născut George Washington (d. 1799), primul președinte al Statelor Unite și comandantul suprem al Armatei Continentale. Un simbol al unității și al integrității, el a refuzat puterea absolută în favoarea democrației constituționale.
George Washington by Gilbert Stuart, 1797 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
În spiritul numelui platformei noastre, Uniți Schimbăm, cuvintele lui Washington despre importanța unității naționale rămân la fel de actuale și astăzi:
“Unitatea guvernului… este un stâlp principal al edificiului libertății voastre reale, sprijinul liniștii voastre acasă, al păcii voastre în afară, al siguranței voastre, al prosperității voastre, al acelei libertăți pe care o prețuiți atât de mult.”
Repere ale vieții sale:
Conducător militar: A condus forțele americane către victorie împotriva Marii Britanii, în ciuda resurselor limitate, demonstrând o reziliență extraordinară.
Președinte vizionar: A servit două mandate (1789–1797), stabilind numeroase precedente care guvernează și astăzi instituția prezidențială.
Retragerea exemplară: După al doilea mandat, a ales să se retragă la reședința sa de la Mount Vernon, consolidând ideea că într-o republică, nicio persoană nu este indispensabilă și puterea aparține legii, nu omului.
22 februarie 1788 - Nașterea lui Arthur Schopenhauer, filosoful voinței (d. 1860): Vede lumina zilei la Danzig cel care va deveni „filosoful voinței” și al pesimismului profund. Opera sa va influența decisiv minți precum Nietzsche, Freud sau Eminescu.
Arthur Schopenhauer in 1859 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Pe 22 februarie 1788 s-a născut la Danzig (astăzi Gdańsk, Polonia) Arthur Schopenhauer (d. 1860), unul dintre cei mai importanți filosofi germani, cunoscut pentru analiza sa profundă asupra dorinței umane și a suferinței.
Opera fundamentală: Lucrarea sa de căpătâi, „Lumea ca voință și reprezentare”, susține că în spatele realității pe care o percepem se află o forță oarbă și neîncetată pe care el a numit-o Voință.
Pesimismul filosofic: Schopenhauer a argumentat că dorințele umane sunt nesfârșite, ceea ce duce inevitabil la suferință. Totuși, el a oferit și „căi de scăpare”: contemplarea artei, muzica și compasiunea față de ceilalți.
Legătura cu Orientul: A fost unul dintre primii gânditori occidentali care a integrat elemente din filosofia budistă și hindusă în sistemul său de gândire, fiind fascinat de conceptele de asceză și eliberare de sine.
Influențe majore: Ideile sale au avut un impact colosal asupra unor personalități precum Friedrich Nietzsche, Richard Wagner, Sigmund Freud și scriitorul nostru, Mihai Eminescu, care a fost profund marcat de pesimismul schopenhauerian.
Citat celebru: „Soarta amestecă cărțile, dar noi suntem cei care le jucăm.”
22 februarie 1814 – S-a născut Grigore Alexandrescu, poet și prozator român,unul dintre cei mai de seama fabulisti ai nostri; (d.25 noiembrie 1885).
Grigore Alexandrescu - foto: ro.wikipedia.org
Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște – d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român.
A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu.
Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.
Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine.
Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul Ion Ghica).
E ultimul fabulist autentic din literatura română, si a lasat vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală, ș.a.).
Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira.
22 februarie 1819 – S-a născut James Russell Lowell, poet și eseist american; (d. 1891).
James Russell Lowell – foto: ro.wikipedia.org
James Russell Lowell (n. 22 februarie 1819 – d. 12 august 1891) a fost un poet, critic literar și diplomat american, care a aparținut grupării literare Fireside Poets.
A scris o lirică satirică, în care militează pentru aboliționism și susține cauza nordiștilor în războiul civil.
A scris și poezii romantice în maniera lui John Keats și William Wordsworth.
A abordat și critica literară situându-se la nivelul celei europene contemporane, colaborând în publicații ca: The Pioneer, The Atlantic Monthly, North American Review.
22 februarie 1819 – In urma Tratatului Adams-Onís, Spania a vândut Florida Stateleor Unite, pentru suma de 5 milioane USD. Tratatul Adams–Onís din 1819 (denumit oficial Tratatul de Amiciție, Înțelegere și Granițe între Statele Unite ale Americii și Majestatea Sa Catolică, uneori denumit Tratatul de Achiziție a Floridei, sau Tratatul Transcontinental din 1819), a pus capăt unei dispute de frontieră din America de Nord, între Statele Unite și Spania.
Tratatul a fost rezultatul tensiunilor crescânde între SUA și Spania privind drepturile teritoriale într-o perioadă de slăbire a puterii Spaniei în Lumea Nouă.
Pe lângă cedarea Floridei către Statele Unite, tratatul a rezolvat o dispută teritorială din zona râului Sabine din Texas și a stabilit limitele teritoriului american și revendicările în zona Munților Stâncoși și spre vest către Oceanul Pacific în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor locuitorilor zonei față de guvernul spaniol în valoare de 5.000.000 de dolari și a renunțării la revendicările asupra teritoriului din Texas de la vest de râul Sabine și a altor teritorii spaniole conform termenilor Achiziției Louisianei.
22 februarie 1821 – Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a trecut Prutul, intrând în Moldova, unde a încearcat să–și găsească noi adepți pentru mișcarea sa.
22 februarie 1847 - In bătălia de la Buena Vista, 5.000 de militari americani înfrang o armata de 15000 mexicani.
22 februarie 1848 – Izbucnirea Revoluției la Paris – Scânteia „Primăverii Popoarelor”: Banchetele reformiste sunt interzise, provocând revolta parizienilor. Este scânteia care aprinde „Primăvara Popoarelor” în toată Europa, inclusiv în Țările Române, unde tinerii pașoptiști preiau modelul francez.
La data de 22 februarie 1848, Parisul devenea din nou epicentrul schimbărilor politice europene. Ceea ce a început ca un protest împotriva interzicerii unei întruniri politice s-a transformat rapid într-o revoluție care a dus la căderea monarhiei și la proclamarea celei de-a Doua Republici Franceze.
Cauza imediată: Guvernul conservator condus de François Guizot interzisese „banchetele reformiste” – adunări publice mascate unde opoziția cerea extinderea dreptului de vot și reforme sociale. Manifestanții au ieșit în stradă pe 22 februarie, ridicând baricade în tot orașul.
Căderea Regelui: În doar trei zile de lupte și presiune stradală, regele Ludovic-Filip a fost nevoit să abdice și să fugă în Anglia.
Impactul european: Succesul revoluționărilor parizieni a acționat ca un catalizator pentru întreaga Europă. În săptămânile următoare, valul revoluționar s-a extins în statele germane, în Imperiul Austriac și în statele italiene.
Legătura cu spațiul românesc: Evenimentele de la Paris din februarie 1848 au fost scânteia care a aprins spiritul revoluționar în Moldova și Țara Românească. Tinerii intelectuali români aflați la studii în Paris (pașoptiștii) au participat la baricadele din februarie, întorcându-se ulterior acasă pentru a organiza mișcările de eliberare națională și socială.
Semnificația: Revoluția de la 1848 din Paris a marcat sfârșitul ordinii stabilite după epoca napoleoniană și a impus ideile de sufragiu universal (masculin) și drepturi cetățenești fundamentale în mentalul colectiv european.
Heinrich Rudolf Hertz (n. 22 februarie 1857, Hamburg – d. 1 ianuarie 1894, Bonn) a fost un fizician german.
A studiat la universitățile din München și Berlin. În 1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 și 1889 a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe.
Din 1889 a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn.
Hertz a murit la numai 37 de ani de granulomatoza lui Wegener.
22 februarie 1864 –S-a născut Jules Renard, romancier și dramaturg francez; (d. 22 mai 1910).
Jules Renard (n. 1864, Châlons-du-Maine – d. 1910, Paris) a fost un novelist și dramaturg francez. Intre cele mai cunoscute traduceri ale scrierilor sale in limba romana se numara : “Morcoveață”, Pagini de istorie naturală, Jurnal.
22 februarie 1875 – A murit la Paris, pictorul francez Jean-Baptiste Camille Corot; (n.16 iulie 1796, Paris).
Jean-Baptiste Camille Corot (n. 16 iulie 1796, Paris – d.22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea.
Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricțiile impuse de neoclasicism.
A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a-l fi înțeles pe deplin.
Corot poate fi socotit precursorul impresionismului.
Jean-Baptiste Camille Coro, “Femeia cu perla” – Muzeul Luvru – foto: ro.wikipedia.org
22 februarie 1882 – Serbia se proclamă regat.
Milan Obrenovic devine primul rege al Serbiei moderne, sub numele de Milan I (1882-1889).
Milan Obrenović s-a nascut la 22 august 1854 la Marasesti in Moldova si a decedat la 11 februarie 1901 la Viena. A fost principe al Serbiei intre anii 1868-1882 sub numele de Milan IV Obrenović,dupa care a devenit rege al Serbiei sub numele de Milan I domnind pana in anul 1889cand a abdicat in favoarea fiului sau Alexandru.
22 februarie 1889 – Preşedintele american Grover Cleveland semnează un proiect de lege prin care sunt admise Dakota de Nord, Dakota de Sud, Montana şi Washington, in randul statelor componente ale S.U.A.
22 februarie 1900 - Prima audiție, la Paris, a “Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian” de George Enescu (la pian – George Enescu).
22 febuarie 1900 – S-a născut marele regizor spaniol Luis Buñuel ; (d. 29 iulie1983).
Luis Buñue – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Luis Buñuel (n. 22 februarie 1900, Calanda, Spania — d. 29 iulie 1983, Mexic) a fost un regizor spaniol de film. Deși spaniol, inițial studiile, apoi războiul civil și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii.
22 februarie 1901 – S-a născut Justinian Marina, al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (d. 1977)
Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (n. 22 februarie 1901, Suiești, județul Vâlcea – d. 26 martie 1977, București) a fost al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1948 și 1977.
Marele Colegiu Electoral Bisericesc, întrunit în capitala țării, la 24 mai 1948, a ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al României pe mitropolitul Moldovei Justinian Marina,
“care s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credință, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului și al Bisericii, printr-o blândețe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru îndeplinirea tuturor însărcinărilor și vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită ascultare față de Sfântul Sinod și de supunere față de legile țării” (din Gramata Sinodală de instalare).
Patriarch Justinian and the Communist leadership of Romania, at the “23 August” Stadium during the opening of the World Festival of Youth and Students (1953) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
La 6 iunie 1948, la ceremonia de învestitură din aula Palatului Parlamentului și la cea de instalare din biserica “Sf. Spiridon Nou” din București, Patriarhul Justinian și-a prezentat programul de activitate ca patriarh.
Printre obiectivele sale figurau: pregătirea clerului în duhul Ortodoxiei și cerințelor vremii; restaurarea monahismului românesc; reorganizarea învățământului teologic; desființarea Bisericii Române Unite cu Roma și integrarea credincioșilor acestei biserici în Biserica Ortodoxă Română; reînnodarea legăturilor frățești cu toate Bisericile ortodoxe; promovarea relațiilor ecumenice cu Bisericile creștine etc.
Patriarhul Justinian primeşte la Bucureşti vizita Patriarhului Alexei al Moscovei şi al întregii Rusii (iunie 1962)- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sub conducerea patriarhului Justinian a fost inițiată colaborarea Bisericii Ortodoxe Române cu autoritatea comunistă.
Patriarhul a promovat ideea ca istoria merge după niște legi date de Dumnezeu, iar una dintre aceste legi este lupta de clasă.
Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel, citează pe patriarhul Justinian în cartea sa Gândirea captivă.
“Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului. “Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!” a spus Justinian Marina, patriarhul României.”
22 februarie 1903 – S-a născut Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg și publicist român; (d. 1970).
Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – d. 4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.
22 februarie 1905 - S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România, sindicatul lucrătorilor tâmplari: La data de 22 februarie 1905, la București, lua ființă Sindicatul lucrătorilor tâmplari, sub conducerea lui I.C. Frimu. Aceasta a fost prima organizație sindicală modernă din țară, creată după model european, având ca scop protejarea drepturilor celor care munceau.
Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești) a fost un militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918 – cititi mai mult pe unitischimbam.ro – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Organizare structurată: Până la acea dată, existau bresle sau asociații de ajutor reciproc, dar sindicatul de la 1905 a introdus conceptul de luptă pentru condiții de muncă mai bune, salarii echitabile și program de lucru limitat.
Efectul de domino: Exemplul tâmplarilor a fost urmat rapid de alte bresle (legători de cărți, cizmari, tipografi). Până la sfârșitul anului 1905, în România s-au format numeroase alte sindicate, ducând la crearea unei mișcări muncitorești naționale.
Impact social: Această mișcare a pus presiune pe clasa politică pentru a introduce primele legi sociale moderne, într-o perioadă în care industrializarea României era la început, iar condițiile din fabrici erau adesea extrem de precare.
22 februarie 1906 – S-a înființat Institutul Geologic al României și s-a creat Corpul geologilor.
22 februarie 1907 –“Răscoala Țărănească din 1907” - Încep mișcările țărănești în județele Dorohoi și Iași din Romania.
“Răscoala Țărănească din 1907″ (O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculaţi lângă Buzău) – foto: ro.wikipedia.org
Răscoala țărănească din 1907 a început în data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părți din populația rurală a țării. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.
22 februarie 1924 – Președintele american Calvin Coolidge devine primul președinte american care vorbeste intr-o emisiune de radio transmisa de la Casa Alba.
22 febuarie 1942 - A murit Stefan Zweig, poet, prozator, dramaturg austriac (n. 1881)
Stefan Zweig (n. 28 noiembrie, 1881, Viena, Austria – d. 23 februarie, 1942, Petrópolis, Brazilia) a fost un scriitor, jurnalist și biograf austriac. În prezent este alături de Hermann Hesse unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățis al dictaturii naziste.
22 februarie 1943 – Execuția membrilor grupului „Trandafirul Alb” (Die Weiße Rose): Hans Scholl, Sophie Scholl și Christoph Probst sunt executați de regimul nazist după ce au fost prinși distribuind manifeste anti-război. Gestul lor rămâne un simbol universal al rezistenței prin conștiință.
Membrii grupului Trandafirul Alb, München 1942. De la stânga: Hans Scholl , sora lui Sophie Scholl şi Christoph Probst. foto: Muzeul Memorial al Holocaustului din S.U.A. – preluat de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com
La 22 februarie 1943, într-un subsol al închisorii Stadelheim din München, regimul nazist punea capăt vieții a trei tineri care îndrăzniseră să spună adevărul. Sophie Scholl (21 de ani), fratele ei Hans Scholl (24 de ani) și prietenul lor Christoph Probst (23 de ani) au fost executați prin ghilotinare, la doar câteva ore după un proces-spectacol condus de infamul judecător Roland Freisler.
Cine a fost „Trandafirul Alb”?
„Trandafirul Alb” a fost un grup de rezistență non-violentă format din studenți și un profesor de la Universitatea Ludwig Maximilian din München. Într-o perioadă în care opoziția față de Hitler era considerată înaltă trădare, acești tineri au redactat, multiplicat și distribuit șase manifeste prin care chemau poporul german la rezistență pasivă și la condamnarea crimelor regimului.
Contextul arestării
Gestul final: Pe 18 februarie 1943, în timp ce distribuiau ultimul set de manifeste în incinta universității, Sophie a aruncat un teanc de foi de la balconul interior al clădirii spre curtea centrală. Gestul a fost observat de un om de serviciu, membru al partidului nazist, care i-a denunțat imediat.
Interogatoriul: Sophie a fost interogată timp de trei zile de către Gestapo. Deși inițial a negat, ulterior a decis să preia întreaga vină asupra ei pentru a-i proteja pe ceilalți, dând dovadă de un calm și un curaj care l-au uluit chiar și pe anchetatorul său.
Ultimele cuvinte: Se spune că, înainte de a fi dusă la eșafod, Sophie a rostit: „Ce contează moartea mea, dacă prin noi, mii de oameni sunt treziți și stimulați să acționeze?”. Fratele ei, Hans, a strigat chiar înainte de execuție: „Să trăiască libertatea!” (Es lebe die Freiheit!).
Moștenirea lor
Execuția celor trei nu a oprit mișcarea. Cel de-al șaselea manifest a fost scos ilegal din Germania, multiplicat de forțele aliate în milioane de exemplare și aruncat din avioane deasupra orașelor germane sub titlul: “Un manifest al studenților din München”.
Astăzi, curtea Universității din München este pavată cu o replică din piatră a manifestelor aruncate de Sophie Scholl, un simbol etern al faptului că spiritul critic și dorința de libertate nu pot fi strivite de nicio dictatură.
22 februarie 1948 - Lovitura de stat comunistă în Cehoslovacia.
22 februarie 1949 - Scriitorul Adrian Marino a fost arestat pentru participarea la încercarea de reorganizare a tineretului național-tărănist din facultăți. La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea. Între 1957 și 1963, scriitorul a avut domiciliu obligatoriu, iar în 1968 a fost reabilitat.
Adrian Marino - foto: ro.wikipedia.org
Adrian Marino (n. 5 septembrie 1921, Iași – d. 17 martie 2005, Cluj) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder.
A fost arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țăranist, activități considerate ilegale de guvernul de atunci.
A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești (azi parte a comunei Bordușani, Ialomița), alți șase ani (1957 – 1963).
Nu va avea drept de semnatură până în 1965, când debutează la 44 de ani cu „Viața lui Alexandru Macedonski“. După alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile.
A fost reabilitat juridic în 1969. A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor.
Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveția, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut , de asemenea, burse în Franța și Germania Federală.
Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, Cahiers roumains d’etudes literaires.
În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981. A fost membru al Senatului Alianței Civice și al Senatului ASPRO.
În anul 2010, în urma apariției volumului său biografic Viața unui om singur, critic la adresa unor intelectuali activi în viața publică, lui Adrian Marino i s-a înscenat o acuzație de colaborare cu Securitatea.
În anul 2010, scriitorul Mircea Dinescu a făcut public faptul că Adrian Marino a fost informator al Direcției de Informații Externe și al Securității, în vremea regimului comunist. O cercetare de presă ulterioară a confirmat acuzațiile.
Defăimarea cărturarului a determinat semnarea unui protest colectiv care califica „transformarea acestui demn om de cultură, liberal și anticomunist într-un slujitor al regimului” drept „un act monstruos și inacceptabil”
22 februarie 1958 – Egiptul şi Siria s-au unit pentru a forma Republica Arabă Unita.
22 februarie 1959 – Lee Petty a câștigat prima ediție a cursei Daytona 500, o cursă auto NASCAR care a avut loc pe circuitul Daytona International Speedway din Florida.
Lee Petty nr. 42 și Johnny Beauchamp nr. 73 se luptă în ultimul tur al cursei Daytona 500 din 1959 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Prima cursă internațională NASCAR de 500 de mile din 1959, desfășurată la Daytona (cunoscută acum sub numele de Daytona 500 inaugurală din 1959) a fost a doua cursă a sezonului NASCAR Grand National Series din 1959. A avut loc pe 22 februarie 1959, în fața a 41.921 de spectatori. A fost prima cursă desfășurată pe circuitul Daytona International Speedway, lung de 4,0 kilometri .
Stephen Robert Irwin (n. 22 februarie 1962 – d. 4 septembrie 2006) a fost un prezentator de televiziune, ecologist și proprietar de grădină zoologică.
A devenit cunoscut datorită documentarelor sale de pe Discovery (“The Crocodile Hunter“) și a filmelor artistice în care a jucat. Acesta încetat din viață în nordul Australiei, într-un accident subacvatic.
În dimineața de luni, 4 septembrie 2006, a fost înțepat în piept de o pisică de mare; Stephen Irwin se afla în largul portului Douglas, la nord de Cairns Australia, unde lucra la un documentar despre lumea submarină.
22 februarie 1973 – În urma vizitei presedintelui american Richard Nixon la Beijing, Statele Unite si în Republica Populară Chineză, isi reiau legaturile infiintand birouri diplomatice.
22 februarie 1974 – Tentativa de asasinat asupra președintelui Richard Nixon:
Samuel Byck a încercat să deturneze un avion pe Aeroportul Internațional Baltimore/Washington cu intenția de a-l prăbuși în Casa Albă pentru a-l asasina pe președintele american Richard Nixon, dar a fost oprit de poliție.
Samuel Joseph Byck (30 ianuarie 1930 – 22 februarie 1974) a fost un cetățean american care a încercat să organizeze un atac sinucigaș fără precedent pentru acea vreme. Pe 22 februarie 1974, Byck a încercat să deturneze un avion de pasageri ce urma să decoleze de pe Aeroportul Internațional Baltimore/Washington, având planul nebunesc de a prăbuși aeronava peste Casa Albă, cu scopul de a-l ucide pe președintele Richard Nixon.
În timpul tentativei sale violente, Byck a împușcat mortal un polițist de pe aeroport, precum și pe copilotul avionului, rănindu-l grav și pe pilotul aeronavei. Înainte ca avionul să apuce să decoleze, forțele de ordine au intervenit, iar Byck a fost împușcat și rănit de un polițist prin fereastra ușii aeronavei, în cele din urmă sinucigându-se înainte de a fi capturat.
Incidentul a rămas în istorie ca una dintre primele tentative de a folosi un avion comercial ca armă de distrugere masivă împotriva unei ținte politice, prefigurând cu decenii înainte tacticile folosite în atacurile de mai târziu.
Această poveste a fost ulterior sursa de inspirație pentru filmul “The Assassination of Richard Nixon” (2004), cu Sean Penn în rolul principal.
22 februarie 1979 – Insula Saint Lucia din Caraibe își proclamă independenta fata de Marea Britanie.
Location of Saint Lucia (circled in red) in the Caribbean (light yellow) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Sfânta Lucia (Saint Lucia) este o țară insulară situată în arhipelagul Caraibe între Martinica și Barbados și are capitala la Castries.
Populația este de 150.000 de locuitori.
Limba oficială a insulei este engleza, dar mulți localnici vorbesc kweyol, care s-a transformat dintr-un dialect al limbii franceze într-o adevarată limbă cu gramatică proprie.
Plajele fine, luxuriantele păduri tropicale, cele două conuri vulcanice de pe coasta de sud-est a insulei, Gros Piton, cu o înălțime de 797 metri și Petit Piton, de 750 metri sunt principalele puncte de interes din Sf. Lucia.
Climatul este tropical, sezonul ploios durează din iunie până în noiembrie, iar sezonul uscat din decembrie până în mai.
Insula a fost descoperită de Cristofor Columb în cea de-a patra călătorie a sa (1502) spre Lumea Nouă. I s-a dat numele Sfintei din ziua când a fost-descoperită.
În sec. XVII-XVIII este disputată de Franța și Anglia, trecând de nenumărate ori când sub puterea uneia, când a alteia. Sunt aduși sclavi negri din Africa.
În 1814 devine colonie britanică; în 1979 își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului (al 40-lea stat-membru).
Inflația și șomajul au marcat viața insulei, care, pentru a se redresa, dezvoltă agricultura și serviciile (turism).
Este o monarhie constituțională, conform Constituției din 1979. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Senat și Camera Adunării); cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Camera Adunării.
Șeful statului: regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. Multipartitism.
Rezervația națională Pitons a fost înscrisă în anul 2004 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Fosta Divizie „Mărășești“, actuala Brigada 9 Mecanizată Mărăşeşti din Constanţa este parte a Diviziei 2 Infanterie Getica şi este purtătoarea tradițiilor de luptă de excepție ale militarilor dobrogeni, dar şi principalul element al prezenței Forţelor Terestre române între Dunăre şi Marea Neagră. Drapelul de Luptă al Brigăzii 9 Mecanizată „Mărășești” a fost decorat joi, 30 ianuarie, cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Ofițer cu însemn de pace, pentru militari, în prezența șefului Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad.
Brigada 9 Mecanizată „Mărășești” s-a înființat la data de 1 octombrie 2009 și a preluat tradițiile de luptă ale Diviziei Active, prima mare structură de forțe terestre din regiunea Dobrogea.
Militarii brigăzii au participat în numeroase misiuni internaționale, în Afganistan, Irak, Polonia, Bosnia și Herțegovina și Republica Centrafricană, demonstrând profesionalism, curaj și adaptabilitate. Totodată, marea unitate a reprezentat o prezentă constanță la exercițiile multinaționale majore, unde a demonstrat un nivel înalt de pregătire.
22 februarie 1980 – A decedat Oskar Kokoschka, pictor și poet englez de origine austriacă; (n. 1886).
Oskar Kokoschka, 1963 – foto: ro.wikipedia.org
Oskar Kokoschka (n. 1 martie 1886, Pöchlarn, Niederösterreich – d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveția) a fost un pictor, grafician și scriitor austriac, exponent al expresionismului.
Kokoschka a fost cel mai faimos reprezentant al Grupului de Artă din Berlin Der Sturm (în română Furtună), și cofondator Hagenbund (sau Künstlerbund Hagen).
Începând cu anul 1980, s-a înființat un premiu acordat de către autoritățile austriece pentru realizări excepționale în artă, care-i poartă numele.
Prima sa expoziție personală a avut loc la Galeria Paul Cassirer din Berlin în anul 1910.
În acest an, de asemenea, a expus la Muzeul Folkwang Essen și a început colaborarea cu revista Der Sturm.
În 1915 , la scurt timp după izbucnirea primului război mondial, el a servit pe frontul de est, unde a fost grav rănit.
22 februarie 1987 - Moartea lui Andy Warhol, „regele” Pop Art (n. 1928)
Andy Warhol în 1980 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
La 22 februarie 1987, lumea artei își pierdea una dintre cele mai influente și controversate figuri: Andy Warhol (pe numele său real Andrew Warhola). Artist, regizor și producător, Warhol a redefinit granițele dintre arta înaltă și cultura de masă.
Puncte cheie despre viața și moștenirea sa:
Revoluția Pop Art: Warhol a transformat obiectele banale de consum (precum celebrele cutii de supă Campbell’s) și portretele vedetelor (Marilyn Monroe, Elvis Presley) în capodopere artistice. A demonstrat că arta poate fi accesibilă și inspirată din viața cotidiană.
The Factory: Studioul său din New York, numit „The Factory”, a devenit un loc legendar de întâlnire pentru artiști, muzicieni, scriitori și personalități underground, fiind un laborator de experimente vizuale și sociale.
Viziune vizionară: A prezis democratizarea celebrității prin celebra sa frază: „În viitor, oricine va fi faimos pentru 15 minute” – o intuiție uluitoare despre era rețelelor sociale de astăzi.
Moștenirea: Dincolo de picturile sale care se vând astăzi cu sute de milioane de dolari, Warhol a influențat designul, publicitatea, moda și muzica (fiind managerul trupei The Velvet Underground).
Citat celebru: „Arta este orice lucru cu care poți scăpa nepedepsit.”
22 februarie 1993 - Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis, în unanimitate, înfiinţarea Tribunalului internaţional pentru judecarea crimelor de război din fosta Iugoslavie.
22 februarie 1997 - Anunțul oficial al primei clonări reușite a unui mamifer – Oaia Dolly: La data de 22 februarie 1997, lumea științifică și opinia publică erau luate prin surprindere de un anunț care părea desprins din literatura science-fiction: cercetătorii de la Institutul Roslin din Scoția, conduși de Ian Wilmut și Keith Campbell, prezentau oficial Oaia Dolly, primul mamifer clonat dintr-o celulă adultă.
Dolly (n. 5 iulie 1996, Roslin, Scoția – d. 14 februarie 2003, Roslin, Scoția) a fost o oaie domestică, femelă, care a reprezentat prima clonare reușită a unui mamifer dintr-o celulă somatică adultă, prin procedeul de transfer nuclear – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Realizarea tehnologică: Deși Dolly se născuse efectiv pe 5 iulie 1996, existența ei a fost păstrată secretă timp de șapte luni pentru a permite cercetătorilor să verifice datele și să pregătească lucrarea științifică. Ea a fost creată prin procesul de transfer nuclear al unei celule somatice, folosind o celulă prelevată din glanda mamară a unei oi de șase ani.
De ce a fost un șoc? Până la Dolly, comunitatea științifică credea că celulele adulte sunt specializate definitiv și nu pot fi „reprogramate” pentru a crea un organism întreg. Dolly a demonstrat că o celulă specializată poate redeveni o celulă stem pluripotenta.
Impactul etic: Anunțul din 22 februarie a declanșat o dezbatere globală masivă cu privire la etica clonării. Președintele de atunci al SUA, Bill Clinton, a cerut imediat o investigație privind bioetica, iar numeroase țări au început să reglementeze sau să interzică clonarea umană.
Viața lui Dolly: Oaia Dolly a trăit șase ani la Institutul Roslin, având o viață relativ normală și dând naștere la șase miei prin metode naturale. A fost eutanasiată în 2003 după ce a contractat o boală pulmonară progresivă. Astăzi, corpul ei împăiat este expus la Muzeul Regal al Scoției din Edinburgh.
Semnificație: Succesul clonării lui Dolly a deschis calea cercetărilor moderne în medicina regenerativă, studiul celulelor stem și conservarea speciilor pe cale de dispariție, rămânând unul dintre cele mai importante repere științifice ale secolului XX.
22 februarie 1997 - Pugilistul Mihai Leu a câștigat pentru România primul titlul de campion mondial la box profesionist
Mihai Leu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Mihai Leu (n. 13 februarie 1968, Hunedoara) este un sportiv român. S-a făcut cunoscut ca pugilist, fiind campion mondial WBO la semimijlocie în 1997. S-a retras din box în urma unei accidentări, fiind neînfrânt la fel ca legendarul boxer european Terry Marsh. A început apoi să concureze ca pilot de raliu, unde a devenit campion național în 2003 la bordul unui Hyundai Accent WRC. Din 2010 este team-managerul Jack Daniels Rally Team, echipă ce concurează în Campionatul Național de Raliuri (CNR).
Jonas Malheiro Savimbi (n.1934) a fost un lider politic și militar angolez care a fondat și a condus Uniunea Nationala pentru Independenta Totala a Angolei, o mișcare care a purtat un razboi de guerrila impotriva dominației coloniale portugheze intre anii 1966-1974, confruntandu-se apoi cu Mișcarea Populara pentru Eliberarea Angolei (MPLA) rivala, sprijinita de sovietici în anii 1974-1975, și după declararea independenței în 1975 până la moartea sa într-o ciocnire cu trupele guvernamentale.
22 februarie 2006 – Jefuirea depozitului Securitas din Anglia – Cel puțin șase bărbați organizează cel mai mare jaf din Marea Britanie. Au răpit și amenințat familia directorului, au sechestrat 14 membri ai personalului și au furat 53 de milioane de lire sterline (aproximativ 92,5 milioane de dolari sau 78 de milioane de euro) în bancnote din Depozitul Coroanei de Gestionare a Lichidităților, din Vale Road, Tonbridge, Kent.
22 februarie 2014 – Președintele pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, este suspendat de către Rada Supremă a Ucrainei printr-un vot de 328 la 0, îndeplinindu- se astfel unul din obiectivele majore a masivelor miscari populare cunoscute sub numele de Euromaidan. După ce în prealabil a refuzat unilateral semnarea Acordului de asociere al Ucrainei la Uniunea Europeană (parte a Parteneriatului Estic, Ianukovici a fost ținta unor proteste pro-europene de masă, care s-au soldat în cele din urmă cu demiterea sa și preluarea interimatului funcției de președinte de către speakerul Oleksandr Turcinov (22 februarie 2014).
Viktor Fedorovici Ianukovici (n. 9 iulie 1950, Ienakiieve, regiunea Donețk, RSS Ucraineană) a fost președintele Ucrainei în perioada 2010 – 2014 – foto: ro.wikipedia.org
În aceeasi zi, Ianukovici a părăsit capitala Kiev pentru a participa la un congres pro-rus la Harkov. Într-un discurs preînregistrat, difuzat prin mijloacele de informare în masă, acesta afirma că nu intenționă să demisioneze. Totuși, Ianukovici nu a mai compărut la congresul de Harkov, în timp ce în presă apăreau deja relatări despre faptul că ar fi fugit într-o direcție necunoscută, cel mai probabil Rusia, Belarus sau chiar Emiratele Arabe Unite.
După câteva zile de incertitudine, timp în care a fost dat în urmărire internațională pentru genocid, Ianukovici a susținut o conferință de presă în orașul rus Rostov pe Don în care blama noua putere „profascistă”de la Kiev pentru lovitură de stat. „Evenimentele care afectează în prezent Crimeea sunt o reacție naturală față de o uzurpare a puterii”, declară Ianukovici cu referire la intervenția pro-rusă din autonomia Crimeea.
22 februarie 2015 – Tragedia navală de pe râul Padma (Bangladesh): La data de 22 februarie 2015, un grav accident nautic a avut loc în Bangladesh, pe râul Padma (unul dintre brațele principale ale Gangelui), soldat cu pierderea a zeci de vieți omenești.
Desfășurarea: Feribotul de pasageri ML Mostofa-3, care transporta între 150 și 200 de persoane, s-a răsturnat și s-a scufundat după ce a fost lovit de un cargou (trauler) în districtul Manikganj, la aproximativ 40 km nord-vest de capitala Dhaka.
Victime: Accidentul s-a soldat cu moartea a cel puțin 70 de persoane. Mulți pasageri au rămas captivi în interiorul navei care s-a scufundat rapid în apele adânci de aproximativ 6 metri. Supraviețuitorii au fost în mare parte pasageri care se aflau pe puntea superioară și au reușit să sară în apă înainte ca nava să se răstoarne complet.
Cauze: Ancheta a stabilit că ambele ambarcațiuni nu au respectat distanța necesară pentru trecere, provocând coliziunea. De asemenea, s-a ridicat problema supraîncărcării feribotului, o problemă recurentă în sistemul de transport naval din Bangladesh.
Urmări: Căpitanul și doi membri ai echipajului traulerului au fost arestați imediat după incident. Guvernul a ordonat o anchetă oficială și a oferit despăgubiri familiilor victimelor pentru cheltuielile de înmormântare.
Această tragedie a readus în atenția internațională standardele precare de siguranță de pe căile navigabile interne ale Bangladeshului, unde accidentele de feribot cauzează anual sute de victime.
22 februarie 2018 – Atacul asupra Ambasadei Statelor Unite din Podgorica: Un bărbat aruncă o grenadă asupra ambasadei SUA din Podgorica, Muntenegru. Moare la fața locului în urma unei a doua explozii, fără ca nimeni altcineva să fie rănit.
În noaptea de 22 februarie 2018, Ambasada Statelor Unite ale Americii din Podgorica, capitala Muntenegrului, a fost ținta unui atac cu bombă. Incidentul a avut loc în jurul orei locale 00:30, când sediul diplomatic era închis.
Desfășurarea: Un bărbat a aruncat o grenadă de mână (de tip M75) peste zidul incintei ambasadei, după care s-a sinucis detonând un al doilea dispozitiv exploziv în afara complexului diplomatic. Din fericire, nicio altă persoană nu a fost rănită, iar pagubele materiale au fost minore.
Autorul: Atacatorul a fost identificat ulterior ca fiind Dalibor Jauković, un bărbat de 42 de ani, născut în Serbia și veteran al armatei iugoslave din timpul războiului din Kosovo (1999).
Motivația: Investigațiile au scos la iveală că Jauković avea vederi puternic anti-NATO, fiind un opozant vocal al aderării Muntenegrului la Alianța Nord-Atlantică (proces finalizat cu doar câteva luni înainte, în iunie 2017). Profilul său de pe rețelele de socializare conținea numeroase mesaje critice la adresa Occidentului și distincții militare primite în timpul conflictelor din anii ’90.
Acest incident a evidențiat tensiunile politice reziduale din regiunea Balcanilor legate de integrarea euro-atlantică și rolul NATO în istoria recentă a zonei.
22 februarie 2019 – Incidentul de la Ambasada Coreei de Nord din Madrid: Un grup a intrat prin efracție în ambasada Coreei de Nord din Madrid, Spania, și a furat mai multe telefoane mobile și dispozitive de stocare digitală.
Pe 22 februarie 2019, sediul misiunii diplomatice a Coreei de Nord din Madrid a fost scena unui eveniment controversat, aflat la granița dintre activism politic și operațiune de spionaj. Un grup de zece persoane, dotate cu arme false și cuțite, a pătruns în ambasadă, unde a sechestrat și interogat personalul diplomatic timp de câteva ore.
Autorii: Atacul a fost revendicat ulterior de gruparea disidentă Free Joseon (cunoscută anterior sub numele de Cheollima Civil Defense), o organizație care militează pentru răsturnarea regimului condus de Kim Jong-un.
Desfășurarea: Grupul a sustras telefoane mobile, unități flash și hard disk-uri din incintă, pe care le-ar fi predat ulterior FBI-ului în Statele Unite. O angajată a ambasadei a reușit să fugă sărind de la un etaj superior, alertând autoritățile spaniole.
Controverse: În timp ce autoritățile au tratat cazul ca pe un atac violent, grupul Free Joseon a susținut că a fost „invitat” în interior de către diplomați care doreau să dezerteze, iar întreaga scenă a fost regizată pentru a proteja familiile acestora rămase în Coreea de Nord.
Context Geopolitic: Incidentul a avut loc cu doar câteva zile înainte de summitul istoric de la Hanoi dintre președintele Donald Trump și liderul Kim Jong-un, ridicând suspiciuni (neprobate oficial) cu privire la implicarea unor servicii de informații externe, precum CIA.
Acest eveniment rămâne unul dintre cele mai neobișnuite episoade de rezistență organizată împotriva Phenianului desfășurate pe teritoriu european în istoria recentă.
22 februarie 2022 – A avut loc “Twosday”, denumirea dată zilei de marți, 22 februarie 2022, la ora 2:22:22
Twosday a fost un fenomen global care a avut loc pe data de 22 februarie 2022 (22/02/2022).A fost considerată o dată excepțională din mai multe puncte de vedere:Palindrom perfect:
- Data citită de la stânga la dreapta este identică cu cea citită de la dreapta la stânga ($22022022$).
- Ambigramă: Pe ecranele digitale (unde cifrele sunt formate din linii), data putea fi citită la fel chiar și dacă întorceai ecranul invers.
- Ziua săptămânii: Coincidența a făcut ca această dată să cadă într-o zi de marți (în engleză, Tuesday), ceea ce a dus la jocul de cuvinte “Twosday”.
- Momentul de vârf: Mulți oameni au sărbătorit momentul maxim la ora 22:22:22.
A fost o zi extrem de populară pentru nunți și evenimente speciale, fiind considerată de mulți o zi a echilibrului și a norocului.
Deși a trecut, este interesant de observat că trăim într-un deceniu (anii 2020) care a oferit câteva astfel de momente numerice rare. Următorul palindrom de acest tip (într-un format similar) va mai avea loc abia peste câțiva ani buni, dar “Twosday” a fost unic prin asocierea cu ziua de marți.
22 februarie 2026 – Acordul de Pace de la Geneva (Criza din Cornul Africii):
Se semnează tratatul de încetare a focului în conflictul din Cornul Africii, fiind considerat unul dintre cele mai importante succese diplomatice ale deceniului pentru stabilitatea globală.
Este considerat cel mai amplu tratat de pace mediat de ONU și Uniunea Africană în ultimul deceniu, având potențialul de a stabiliza întreaga regiune și de a opri o criză umanitară care a afectat milioane de oameni.
22 februarie 2026 – Inaugurarea primei rețele comerciale de „Hyperloop” (Segmentul Abu Dhabi – Dubai)
La 22 februarie 2026 a avut loc prima cursă oficială cu pasageri plătitori pe un sistem de tip Hyperloop complet funcțional. Aceasta marchează sfârșitul erei prototipurilor și începutul unei noi ere în transportul terestru. Viteza atinsă de capsulele prin vid a fost de peste 1.000 km/h, reducând timpul de călătorie între cele două metropole la doar 12 minute.
Este considerat „momentul Wright Brothers” pentru transportul prin tuburi vidate, demonstrând că tehnologia este sigură și viabilă economic.
Sfântul Mucenic Pamfil, originar din oraşul Berit (azi Beirut), Sfântul Mucenic Pamfil a fost un om învăţat care a studiat Sfânta Scriptură şi a împlinit virtuţile creştine în timpul vieţii sale. El a înfiinţat în Cezareea Palestinei o bibliotecă foarte importantă pentru vremea aceea care avea peste 3000 de cărţi.
Sfântul Mucenic Valent a fost diacon şi cunoştea pe de rost Sfânta Scriptură. Slujea la Ierusalim în Biserica unde a suferit moarte martirică în timpul împăratului Diocleţian.
Sfântul Ierarh Flavian a fost Patriarh al Constantinopolului după Sfântul Proclu. Sfântul a fost contemporan cu Sfântul Leon, Papa Romei şi a luptat contra ereziei lui Eutihie şi Dioscor. El nu a mai reuşit să se bucure de triumful Ortodoxiei de la Sinodul al Patrulea Ecumenic de la Calcedon din anul 451, pentru că la sinodul de la Efes din 431 a fost bătut, iar după trei zile a trecut în veşnicie.
A fost al cincilea împărat al dinastiei Song din China. Numele lui a fost inițial Zhao Zongshi, dar mai târziu s-a schimbat la Zhao Shu, care înseamnă „strămoș Deosebit de talentat”.
16 februarie 1222 – S-a născut Nichiren Daishonin, fondatorul budismului Nichiren din Japonia ; (d. 1282).
Nichiren (n. 16 februarie 1222, d. 13 octombrie 1282) a fost un călugăr budist și filozof japonez. El este fondatorul sectei budiste cu același nume.
Numărul mare de dezastre naturale care au afectat Japonia secolului al XIII-lea i-a determinat pe gânditorii acelei vremi să afirme că trăiau o epocă de degenerare. În timpul acestei perioade și-a format concepția despre lume tânărul călugăr. Nichiren (Lotusul Soarelui) este numele religios adoptat de Zennichi Maro, născut sărac, în satul de pescari Kominato. La vârsta de 12 ani Nichiren a intrat la un templu din satul său natal unde maestrul Dozen-bo l-a instruit în doctrinele școlii budiste Tendai.
Declarându-se nesatisfăcut de învățăturile acestui maestru, el vizitează alte centre de învățare budiste, printre care și reședința școlii Tendai, templul Enryaku-ji, care își va lăsa amprenta asupra viitoarei sale concepții filozofice. Puternic convins de adevărul la care ajunsese pe parcursul studiilor sale, el își exprimă public noile sale opinii, fapt ce va duce la alungarea sa din templu, urmând în viața lui o perioadă de misionariat și exil.
El considera că budismul contemporan lui era corupt și trebuia revitalizat. De aceea, în anul 1253 întemeiază o nouă sectă budistă numită tot Nichiren, ce are la bază credința în Sutra Lotusului, ultima sūtră revelată de Buddha. Concepția lui Nichiren este strâns legată de școala Tendai, el considerând că acceptarea textului Sutrei Lotusului este unica cale spre cunoașterea adevărului final al budismului.
Va muri la Ikegami cu convingerea că este cel care a descoperit adevărul ultim revelat de Buddha. Conform legendei, Nichiren a făcut mai multe vindecări miraculoase și chiar ar fi prezis invazia mongolilor în Japonia, lucru care i-a adus un deosebit respect și o mare influență.
16 februarie 1249 - Misionarul si diplomatul dominican Andre de Longjumeau, este trimis de către Ludovic al IX al Franţei, ambasador la curtea imparatului mongol Güyük Khan. El a condus două ambasade la curtea hanilor mongoli : una ca trimis al papei Innocentiu al IV-lea si a doua pentru regele francez Ludovic al IX-lea. A murit la puțin timp după 1253, în timp ce activa ca misionar în Palestina.
16 februarie 1270 - S-a desfășurat Bătălia de Karuse sau Bătălia pe gheață dintre armata Marelui Ducat al Lituaniei și cea a Ordinului Livonian.
Map of Livonia in 1260 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Locuită la început de triburi baltice fragmentate, în deceniul anilor 1230 teritoriile lituaniene au fost unificate de către Mindaugas, încoronat rege al Lituaniei la 6 iulie 1253. După asasinarea sa în 1263, Lituania păgână a devenit țintă a cruciadelor creștine ale Cavalerilor Teutoni și ale Ordinului Livonian. În ciuda devastatoarei lupte seculare cu cavalerii, Marele Ducat al Lituaniei s-a extins rapid, cucerind fostele principate slave ale Rusiei Kievene.
La 16 februarie 1270 a avut loc Bătălia de Karuse sau Bătălia pe gheață dntre armata Marelui Ducat al Lituaniei si cea Ordinul Livonian. Lituanienii au obținut o victorie decisivă. Lupta, numita dupa satul Karuse, a fost a cincea cea mai mare înfrângere a Livonienilor teutoni în secolul al 13-lea. Aproape tot ceea ce se stie despre aceasta lupta a fost consemnat in Cronica livoniana Rhymed. Ordinul Livonian a fost o ramură autonoma a Ordinului Cavalerilor Teutoni și membru al Confederatiei Livoniene (1435-1561).
16 februarie 1279 - A murit Regele Alfonso al III-lea al Portugaliei; (n. 1210).
King Afonso in Genealogia dos Reis de Portugal (António de Holanda; 1530-1534) foto preluat de pe en.wikipedia.org
Afonso al III-lea, Rege al Portugaliei, (n. 5 mai 1210 în Coimbra – d. 16 februarie 1279 în Alcobaça, Coimbra sau Lisabona) supranumit Bolognezul, in urma căsătoriei sale cu contesa Matilda II de Boulogneal, a fost al cincilea rege al Portugaliei și primul care a folosit titlul de Rege de Portugalia și de Algarve, din 1249. A fost al doilea fiu al lui Afonso al II-lea al Portugaliei, și a Urracăi, prințesa Castiliei; a urmat la tron fratelui său Sancho al II-lea al Portugaliei, pe 4 ianuarie 1248.
Determinat să nu comită aceleași erori ca și fratele său, Afonso al III-lea a acordat mare atenție opiniei clasei mijlocii, formată din negustori și mici proprietari de pământ. În 1254, în orașul Leiria, a avut loc prima sesiune a Cortes, o adunare generală formată din reprezentanți ai nobilimii, ai clasei mijlocii, și a tuturor municipalităților. A emis de asemenea legi care aveau drept scop protejarea claselor neprivilegiate de abuzurile claselor înalte. Rămas în istorie ca un administrator remarcabil, Afonso al III-lea a fondat mai multe orașe, a acordat statutul de oraș multor altora, și a reorganizat administrația publică.
După ce și-a asigurat tronul, Afonso al III-lea a declarat război comunităților musulmane care prosperau în sud. Algarve a început să facă parte din Regatul Portugaliei în timpul domniei sale, în urma cuceririi orașului Faro; Portugalia a devenit astfel primul regat iberic care și-a încheiat Reconquista.
16 februarie 1391 - A murit împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul; (n. 18 iunie 1332).
Ioan al V-lea Paleologul – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ioan al V-lea Paleologul (n. 18 iunie 1332 la Didymoteicho – d. 16 februarie 1391 la Constantinopol) a fost fiul împăratului Andronic al III-lea Paleologul şi al Anei de Savoy. Bunicul din partea mamei este contele Amadeus al V-lea de Savoy. Prima soţie a fost Elena Cantacuzino şi a doua soţie a lui a fost Maria de Brabant. A urmat, după tatăl său, la tronul imperiului bizantin în 1341, la vârsta de 9 ani.
A domnit intr-o perioada de decadere a Bizantului. În vara anului 1369, el a vizitat Roma, in carese mutase de la Avignon papa Urban al V-lea. La 18 octombrie, Ioan V a trecut la catolicism și a semnat hotărârea privind unirea celor două Biserici sub oblăduirea pontifului roman.
Însă la semnarea documentului n-a fost prezent nici un preot grec! Folosind fapta autocratorului drept pretext, Papa a refuzat categoric să participle la un sinod ecumenic. Demersul disperat al Paleologului nu le-a adus bizantinilor, în afară de promisiuni și subsidii bănești neînsemnate, nimic concret.
16 februarie 1646 - A avut loc Bătălia de la Torrington, din cadrul primului război civil englez. Forțele parlamentare conduse de Thomas Fairfax au obținut victoria punând capăt rezistenței regaliste în vestul țării.
16 februarie 1699 - A fost emisă prima diplomă leopoldină austriacă, în care se recunoaşte clerului greco-catolic, aceleaşi privilegii de care se bucurau şi preoţii catolici.
16 februarie 1742 - Spencer Compton, Conte de Wilmington, a devenit prim-ministru britanic.
Spencer Compton – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Spencer Compton (n. 1673 ?, Warwickshire – d. 2 iulie 1743, Londra) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii între 16 februarie 1742 și 2 iulie 1743.
16 februarie 1834 - S-a născut Ernst Heinrich Philipp August Haeckel ( d. 8 august 1919). A fost un eminent biolog și filozof german, profesor universitar la Jena, rămas în istoria științei pentru faimoasa “lege a lui Haeckel” ( Legea fundamentala a biogenezei). A studiat medicina și s-a dedicat studiului anatomiei comparate. Numele său este legat și de câteva scandaluri, provocate de descrierea unor specii inexistente.
16 februarie 1848 - S-a născut Octave Mirbeau (d.16 februarie 1917), jurnalist, pamfletar, critic de artă, romancier și autor dramatic francez, una dintre figurile cele mai originale din literatura perioadei “Belle Époque”.
16 februarie 1875 - A avut loc prima ședință publică a Societatea Studenților în Medicină din București.
Societatea Studenților în Medicină din București – Membrii fondatori ai Societății de la 1875 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Societatea Studenţilor în Medicină din Bucureşti, cunoscută şi sub abrevierile SSM sau SSMB, a fost înfiinţată la 1 ianuarie/13 ianuarie 1875, la şase ani după întemeierea Facultăţii de Medicină din Bucureşti şi la optsprezece ani după prima societate ştiinţifică a medicilor din Bucureşti (Societatea Medicală Ştiinţifică – 1857), din necesitatea şi dorinţa studenţilor de a se sprijini reciproc, de a se manifesta ştiinţific într-un cadru organizat, dar mai ales din necesitatea documentării ştiinţifice într-o vreme în care literatura medicală românescă se afla la începuturile sale, iar bibliotecile de stat şi cea a Facultăţii de Medicină nu posedau cărţile şi revistele medicale necesare viitorilor medici. Promotorul acestei idei a fost Nicolae Manolescu, atunci student, ulterior profesor de oftalmologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.
16 februarie 1899 - A decedat in urma unei apoplexii, Félix François Faure (n.30 ianuarie 1841), presedinte al Frantei din 1895 până la moartea sa. Faure a murit subit în timp ce facea sex în biroul său cu o tânăra de 30 de ani, Marguerite Steinheil.
16 februarie 1907 - A murit Giosuè Carducci, poet, prozator şi eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1906 (“Versuri şi ritmuri”, “Mărturisiri şi bătălii”); (n.27.07.1835).
16 februarie 1918 -Consiliul Lituaniei a adoptat Declarația de Independență, prin care cerea crearea unui stat lituanian democratic. Lituania isi declara independenta fata de Imperiul Rus si Germania. Lituania a intrat in istoria europeană când pentru prima dată a fost menționată într-un manuscris medieval german, cronica Quedlinburg din 14 februarie 1009.
Declaraţia de Independenţă a Lituaniei – Cei 20 de membri ai Consiliului Lituaniei după semnarea Actului de la 16 februarie 1918 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Declaraţia de Independenţă a Lituaniei sau Actul de la 16 februarie a fost semnată de Consiliul Lituaniei la 16 februarie 1918 şi proclama restaurarea unui stat independent lituanian, guvernat pe principii democratice, cu capitala la Vilnius. Actul a fost semnat de toţi cei douăzeci de reprezentanţi, în frunte cu Jonas Basanavičius.
Actul de la 16 februarie a fost rezultatul final al unei serii de rezoluţii pe această problemă, inclusiv una emisă de conferinţa de la Vilnius şi Actul de la 8 Ianuarie. Drumul spre declararea independenţei a fost unul lung şi complex, deoarece Imperiul German exercita presiuni asupra Consiliului în vederea formării unei alianţe. Consiliul a trebuit să manevreze cu atenţie între interesele germanilor, ale căror trupe erau prezente în Lituania, şi dorinţele poporului lituanian.
Declaraţia de Independenţă a Lituaniei (16 februarie 1918) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Efectele imediate ale anunţării restabilirii independenţei Lituaniei au fost puţine. Publicarea Actului a fost interzisă de autorităţile germane, iar textul a fost distribuit şi tipărit ilegal. Activitatea Consiliului a fost împiedicată, iar germanii au rămas la controlul Lituaniei. Situaţia s-a schimbat în toamna lui 1918, după ce Germania a pierdut Primul Război Mondial. În noiembrie 1918 s-a format primul Cabinet al Lituaniei, iar Consiliul Lituaniei a preluat controlul asupra teritoriului ţării. Lituania independentă, deşi avea în curând să ducă un război pentru apărarea independenţei, a devenit o realitate.
Jonas Basanavičius (n. 23 noiembrie 1851 în Ožkabaliai – d. 16 februarie 1927 în Vilnius) a fost un activist, fondator al primului ziar în limba lituaniană, “Aušra”, precum şi semnatar al Declaraţiei de Independenţă a Lituaniei (președintele Consiliului la semnarea Actului de la 16 februarie) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Deşi documentul iniţial s-a pierdut, moştenirea sa rămâne. Acele fraze laconice sunt baza legală pentru existenţa Lituaniei moderne, atât a celei din perioada interbelică, cât şi a celei din 1990. Declaraţia formula principiile constituţionale de bază, care au fost urmate de toate constituţiile Lituaniei. Declaraţia însăşi este un element-cheie în restaurarea independenţei Lituaniei în 1990. Separându-se de Uniunea Sovietică, Lituania a subliniat că este doar restaurată ca stat independent existent între cele două războaie mondiale şi că Actul nu şi-a pierdut puterea de lege.
16 februarie 1923 - Mormântul faraonului Tutankamon a fost inclus în circuitul turistic egiptean.
Mormântul faraonului Tutankamon – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tutankhamon (n. 1341 î.Hr. – d. 1323 î.Hr.) a fost un faraon din dinastia a 18-a, conducătorul Egiptului între anii 1332 î.Hr. – 1323 î.Hr, urcând pe tron la 9 ani. El este fiul faraonului Amenhotep IV (Akhenaton) şi al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, dinastia a 18-a, numită şi Epoca de aur a faraonilor.
Tutankhamon a murit la vârsta de 19 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap,dar există mai multe teorii. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său, al cărui motiv consta în preluarea tronului. O radiografie indică un cheag de sânge în craniul său.
Oliviu Beldeanu (16 februarie 1924, Dej – 18 februarie 1960, Jilava) a fost un activist anticomunist român, inițiatorul și conducătorul acțiunii de ocupare a legației Republicii Populare Române din Elveția, acțiune cunoscută ca Incidentul de la Berna (14 – 16 februarie 1955).
16 februarie 1926 - S-a înființat Fundaţia Culturala “Regele Ferdinand I”.
Palatul Fundaţiei Universitare „Regele Ferdinand I” din Iaşi – carte poştală interbelică. În partea dreaptă a imaginii, acolo unde începe Bulevardul Carol I, se poate observa Monumentului Unirii, distrus în 1947 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Fundaţia a fost creată la iniţiativa Regelui Ferdinand I care dorea să-şi marcheze aniversarea a 60 de ani. Statutul legal al Fundaţiei a fost decis printr-o lege aprobată de Adunarea Deputaţilor şi Senatul României în şedinţele din 29 octombrie, şi, respectiv, 19 noiembrie 1925. Legea, care a fost publicată la 11 februarie 1926, cuprindea doar două articole care precizau:
- scopul şi modul de administrare al Fundaţiei: aşezământ cu persoană juridică de drept public având o activitate culturală;
- modul de finanţare: o dotare iniţială de la bugetul statului în valoare de 200.000.000 lei, dobânzile obţinute fiind împărţite în mod egal pentru finanţarea de acţiuni culturale şi ştiiţifice şi pentru ajutorarea culturală a familiilor militarilor. La aceasta s-au adăugat ulterior alte donaţii (imobiliare, financiare) ale unor particulari
16 februarie 1930 -Federația Română de Fotbal s-a afiliat la Federația Internațională a Asociațiilor de Fotbal (FIFA).
România jucând cu Peru la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930 din Uruguay. În imagine portarul Ion Lăpușneanu și atacantul peruan Julio Lores – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 16 februarie 1930 asociația Comisia Centrală de Fotbal se transformă în Federația Română de Fotbal, organism independent cu autoritate juridică, acesta hotărînd participarea României la Campionatul Mondial din Uruguay în luna iulie a aceluiași an. Participarea României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930 a fost mult discutată în ţară, urmînd a fi prima manifestare internaţională a României Mari.
Primul președinte al Federației Române de Fotbal este avocatul Aurel Leucuția, fostul președinte al asociației Comisia Centrală de Fotbal. Aurel Leucuția (n.1894-d.1964) a fost avocat, om politic român, care a îndeplinit și funcția de ministru. Începînd cu ediția 1932-1933, în România funcționează sistemul divizionar, cu un campionat unitar al primei divizii (inițial în două serii). Disputarea Cupei României a început în sezonul 1933-1934. Federația Româna de Fotbal este membră fondatoare a UEFA în 1954.
16 februarie 1933 - Pactul de reorganizare a Micii Înțelegeri (Mica Antantă) de la Geneva. Se formează Consiliul Permanent, alcătuit din miniștrii de Externe ai României, Iugoslaviei și Cehoslovaciei.
Reuniunea Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, Praga, 29 mai – 1 iunie 1933. Nicolae Titulescu, Edvard Beneš şi Bogoljub Jevtic – foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro
Mica Antantă, numită și Mica Înțelegere a fost o alianță formată în 1920 și 1921 de Cehoslovacia, România și Iugoslavia (de fapt Regatul Sârbo-Croato-Sloven, denumit Iugoslavia abia din 1929) pentru a se apăra de revizionismul maghiar (în urma Tratatului de la Trianon care prevedea că partea de nord a Republicii Croația și Voivodinei intrau în cadrul Regatul Sârbilor, Slovacia și Rutenia – azi Regiunea Transcarpatia din Ucraina – era cedată Cehoslovaciei, iar Transilvania și partea răsăriteană a Banatului era recunoscută în cadrul României) și pentru a împiedica întoarcerea casei de Habsburg la putere.
Mica Înțelegere, inițiată de ministrul de externe al Cehoslovaciei, Edvard Beneš, ca organizație de securitate regională, a apărut prin semnarea succesivă de convenții bilaterale de alianțe între Cehoslovacia și Iugoslavia (14 august 1920), România și Cehoslovacia (Convenția de alianță defensivă româno-cehoslovacă, 23 aprilie 1921) și România-Iugoslavia (7 iunie 1921).
Greva s-a datorat condițiilor din ce în ce mai precare de lucru ale ceferiștilor, în contextul Marii Depresiuni la nivel mondial, care a afectat România în mod semnificativ. Ea s-a transformat repede într-o revoltă și a dus la ciocniri între lucrătorii de cale ferată și jandarmi, precum și la moartea a 7 persoane, între care și Vasile Roaită, un tânăr lucrător a cărui imagine a fost folosită ulterior de către propaganda regimului comunist timpuriu. După 1965, s-a spus că Ceaușescu, gelos pe faima lui Dej, a pus cercetătorii să caute prin arhive și să descopere până la urmă că “Grivița Roșie” era un fals istoric, o falsă legendă, iar celebrul trăgător al sirenei, Vasile Roaită, un “idol fals“.
Dispariția subită a lui Roaită din discursul propagandistic al PCR nu s-a datorat, așa cum s-a speculat în epocă, nevoii lui Ceaușescu de a fi singurul erou din ilegalitate, ci unei descoperiri neașteptate făcută de istoricii comuniști în arhivele Siguranței: Vasile Roaită nu numai că nu fusese nici măcar grevist, dar era unul dintre informatorii pe care Siguranța îi infiltrase printre muncitorii de la Atelierele Grivița. Cu alte cuvinte, din motive propagandistice, PCR-ul îi furase meritele lui Constantin Negrea, grevist care luptase cot la cot cu Dej pentru drepturile muncitorilor, și i le atribuise unei unelte a “regimului burghezo-moșieresc”.
16 februarie 1935 - S-a născut Sonny (Salvadore) Bono, membru al grupului Sonny and Cher (d. 1998)
Salvatore Phillip „Sonny” Bono (n. 16 februarie 1935, Detroit, Michigan – d. 5 ianuarie 1998, Stateline, Nevada, lângă South Lake Tahoe, California) a fost un artist american, producător de înregistrări, actor și politician a cărui carieră s-a întins de-a lungul a peste trei decenii.
A fost soţul cantaretei Cher în anii 1960 (cu care a format duetul Sonny şi Cher)si a devenit cunoscut pentru hit-uri, cum ar fi I Got You Babe şi The Beat Goes On. Cuplul a mai găzduit de asemenea un program de televiziune în anii 1970 şi s-a separat în 1975. Ulterior, Cher a avut o impresionantă carieră artistică, atât ca solistă vocală, cât și ca actriță. Sonny a devenit actor în anii 1980, apoi a încearcat să deschidă un restaurant si s-a decis sa intre in politica, fiind ales primar al orasului Palm Springs. Intrand in Partidul Republican, a fost ales în 1994 in Camera Reprezentanţilor a S.U.A., unde a activat până la moartea sa, ca urmare a unui accident de schi.
16 februarie 1942 - S-a născut Kim Jong-il, fiul dictatorului Kim Ir Sen, președinte nord-coreean (d. 2011)
Kim Jong-il – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Kim Jong-il (n. 16 februarie 1942, Veatskoe, Ținutul Habarovsk, URSS – d. 17 decembrie 2011, Phenian, Coreea de Nord) a fost un om politic din Coreea de Nord, comandant militar cu gradul de mareșal al R.P.D.Coreene, conducătorul suprem al Republicii Populare Democrate Coreene între anii 1994 și 2011. După moarte, în 2012, a fost proclamat generalisim al R.P.D.Coreene.
În mod oficial, a fost președintele Comisiei de Apărare Națională din Coreea de Nord, Comandant Suprem al Armatei Poporului și Secretar General al Partidul Muncitoresc Coreean (aflat la putere din 1948). Îi succede tatălui său Kim Ir-sen, fondatorul Republicii Populare Democrate Coreene (Coreea de Nord), care a decedat în anul 1994. În constituția nord-coreeană din aprilie 2009, este numit implicit „conducător suprem”
16 februarie 1959 - Comunistul Fidel Castro a preluat conducerea Cubei. Fostul “comandant suprem al „Frontului Democrat Revoluţionar” din Cuba, Fidel Castro, a devenit prim-ministru.
Fidel Castro during a visit to the United States in 1959 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Fidel Castro, pe numele său complet Fidel Alejandro Castro Ruz (n. 13 august 1926, Birán, Cuba – d. 25 noiembrie 2016, Havana, Cuba) revoluționar cubanez care a participat la răsturnarea dictaturii lui Fulgencio Batista și transformarea Cubei în primul stat comunist din emisfera vestică. A deținut titlul de premier până în 1976, când a devenit președintele Consiliului Statului și Consiliului Miniștrilor. Fidel Castro Ruz a fost prim-secretar al Partidului Comunist Cubanez (PCC) de la formarea sa în 1965. Fratele său, Raúl, a devenit succesorul lui Fidel Castro în 2008.
Fidel Castro a fost unul dintre cei mai „vânați” oameni din istorie, asupra vieții sale fiind comise numeroase atentate, toate soldate cu eșec. Fabián Escalante, fostul șef al serviciilor de contrainteligență ale Cubei, cel care a fost împuternicit cu protejarea lui Fidel Castro pe durata celor 49 de ani cât s-a aflat la putere, a estimat numărul atentatelor la viața lui Castro la 638. În 2006 pe acest subiect a fost produs un film documentar britanic intitulat 638 Ways to Kill Castro.
Fidel Castro deține Recordul Guinness pentru cel mai lung discurs ținut la ONU, cu o durată de 4 ore și 29 de minute, în data de 29 septembrie 1960. Cel mai lung discurs al său în Cuba, a durat 7 ore și 10 minute, în anul 1986, în Havana, la cel de-al III-lea Congres al Partidului Comunist.
16 februarie 1968 - România a renunțat la organizarea administrativă tipic sovietică în regiuni și raioane și a reînființat unitatea administrativ-teritorială tradițională: județul; au fost organizate 39 de județe, plus municipiul București.
Împărţirea administrativ-teritorială a României (1960-1968) – foto: ro.wikipedia.org
Marea Adunare Naţională a adoptat Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România Prin Legea nr. 2 s-a revenit la împărțirea administrativ – teritorială a țării pe județe. În 14 ianuarie 1968 a fost publicată o hartă – proiect cu 35 de județe, care a fost discutată în organizațiile partidului comunist, suferind unele modificări. Rezultatul final, substanțial diferit de situația tradițională, anterioară anului 1950, a cuprins 39 județe, municipiul București, 236 orașe, dintre care 47 de municipii și 2706 comune având în componență 13149 sate.
Impartirea pe judete pe actualul teritoriu al Romaniei este atestata inca din 8 ianuarie 1392, când domnitorul Nircea cel Batran printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, Judetul Valcea este primul județ romanesc atestat documentar.
16 februarie 1976 - S–a desemnat, la Barcelona, de către reprezentanții a 12 state mediteraneene, “Convenția pentru protecția Mediteranei împotriva poluării“.
16 februarie 1985 - Șeicul Ibrahim al-Amin face public manifestul grupării islamice Hezbollah, care luase recent ființă, pe fondul războiului din Liban.
Flag of Hezbollah – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Hezbollah a apărut pentru prima dată ca o miliție drept răspuns în fața invadării de către Israel a Libanului în 1982. Obiectivele sale erau de a rezista în fața ocupației israeliene în Liban în timpul războiului civil libanez. Liderii săi au fost inspirați de ayatollahul Khomeini, iar forțele sale erau antrenate și organizate sub îndrumarea unor experți ai Gărzilor Revoluționare iraniene.
Programul Hezbollah din 1985 declara cele trei obiective principale ale organizației: “încetarea oricărei entități colonialiste israeliene în Liban“, aducerea în fața justiției a Falangiștilor “pentru crimele comise” și instaurarea unui regim islamic în Liban. Totuși, în ultima perioadă, Hezbollah nu a mai menționat atât de des intențiile sale de instaurare a unui regim islamic și a încheiat alianțe trecând peste interesele religioase.
Liderii Hezbollah au declarat de asemenea în numeroase rânduri că scopul lor este distrugerea statului israelian vecin, pe care-l definesc ca o “entitate sionistă“, construită pe pământuri furate de la arabi, proprietarii lor de drept. Steagul organizatiei, are culoarea galbenă înfatiseaza un glob pământesc, o pușcă si un citat din Coran:„Numai Obștea lui Allah este învingătoare“, care este și sloganul Gărzilor revoluției iraniene.
16 februarie 1986 - Politicianul socialist Mario Soares este ales presedinte al Portugaliei. În Portugalia, candidatul Partidului Socialist Mario Soares, a fost ales preşedinte cu 51% din voturi. Acesta a fost primul şef de stat portughez ales democratic in ultimii şaizeci de ani.
16 februarie 1987 - A avut loc greva de la atelierele Nicolina din Iaşi
16 februarie 1990 - A fost acceptată (Decret CPUN nr. 124) cererea de eliberare din funcţia de ministru al apărării naţionale a generalului Nicolae Militaru. În locul sau este numit generalul-colonel Victor Atanasie Stănculescu.
16 februarie 1990 - Este adoptat drapelul Hong-Kongului de dupa incheierea perioadei coloniale. Drapelul a fost adoptat în Hong Kong la 16 februarie 1990, a primit aprobarea oficială la 10 august 1996 si a fost inaltat pentru prima dată la 1 iulie 1997, în timpul ceremoniei istorice care a marcat transferul teritoriului de la Regatul Unit al Marii Britanii, catre Republica Populara Chineza.
16 februarie 1995 - Cantareata Vanessa Paradis, este arestata pe aeroportul din Dorval (Montreal) din Canada. Vanessa Paradis Au fost gasite asupra sa trei grame de hasis.
16 februarie 1996 - A decedat Nicolae Carandino, gazetar, traducător și director al Teatrului Național din București, ultimul dintre supraviețuitorii procesului Iuliu Maniu; (n. 1905).
Nicolae Carandino (foto - www.revistaclipa.com – preluat de pe braila-portal.ro)
Nicolae Haralambie Carandino (n. 19 iulie 1905, Brăila – d. 16 februarie 1996) a fost un ziarist, cronicar plastic și dramatic, traducător și memorialist din România. A doua zi după 23 august 1944, N. Carandino a primit din partea lui Iuliu Maniu ”ordinul” de a edita noua ediție a ziarului ”Dreptatea” (care a fost interzis în timpul administrației Mareșalului Antonescu). Sub coordonarea lui N. Carandino, ”Dreptatea” a fost cel mai important ziar al opoziției democratice anticomuniste, fiind însă interzis de două ori de către noile autorități, aflate în subordonarea sovieticilor.
Internat în Lagărul de la Târgu-Jiu (1942). Arestat în 1947, ca urmare a ”înscenării de la Tămădău”, anchetat, judecat în cadrul procesului fruntașilor Partidului Național-Țărănesc. Condamnat în același an la 6 ani temniță grea, 2 ani de degradare civică, confiscarea averii și 1,000 de lei cheltuieli de judecată. În închisoarea de la Sighet,
N. Carandino l-a îngrijit pe Iuliu Maniu în ultimele luni de viață, fiind martor la agonia și moartea sa; marele politician i-a împărtășit ”testamentul politic” și ”testamentul religios”, publicate în cartea sa de memorii,Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste.
A fost deținut în realitate 9 ani în închisorile din Galați, Sighet și București. Domiciliu forțat, pînă în 1962, în Bărăgan, la Bumbăcari și Rubla. După o tăcere de aproape 19 ani, revine în presă cu numeroase cronici teatrale, plastice și traduceri.
Memoriile sale de după 1944 au circulat ca samizdat în mediile literare din țară, fiind publicate pentru prima dată în volum la editura „Dreptatea“ din New York, sub titlul „Zile de istorie“ (1986). După cum a explicat Paul Lăzărescu, prietenul lui Carandino și deținătorul manuscrisului originar, ”Zile de istorie” nu era titlul dat de autor, Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste (vezi ediția îngrijită de Paul Lăzărescu și publicată în 2017 de către Fundația Academia Civică).
16 februarie 2000 - A murit actrița de origine rusă Lila Kedrova. A fost laureată a Premiului Oscar, pentru cel mai bun rol secundar feminin, în filmul Zorba grecul; (n. 1919).
16 februarie 2005 - A intrat în vigoare Protocolul de la Kyoto, după ratificarea sa de către Rusia.
Protocolul de la Kyoto este un acord internațional privind mediul. Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de către 160 de țări. Acordul prevede, pentru țările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu 8% în perioada 2008-2012 în comparație cu cele din 1990. În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% din emisiile de gaze de seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului.
16 februarie 2005 - Liga Națională de Hochei anulează întregul sezon regulat 2004-2005 și playoff-urile. Lockout- ul NHL din 2004-2005 a fost un lockout al forței de muncă care a dus la anularea sezonului Ligii Naționale de Hochei (NHL), care ar fi fost al 88-lea sezon de joc.
16 februarie 2006 - Ultimul spital chirurgical al armatei mobile (MASH) este dezafectat de Armata Statelor Unite.
Personalul și echipamentul american necesar pentru salvarea unei vieți sunt adunate la sediul Spitalului Chirurgical Mobil al Armatei 8225, Coreea, în 1951 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Spitalele chirurgicale mobile ale armatei (MASH) au fost unități spitalicești de campanie ale Armatei SUA conceptualizate în 1946 ca înlocuitori pentru unitățile spitalicești învechite ale Grupului Chirurgical Auxiliar din epoca celui de-al Doilea Război Mondial. Unitățile MASH au fost în funcțiune de la Războiul din Coreea până la Războiul din Golf, înainte de a fi eliminate treptat la începutul anilor 2000, în favoarea spitalelor de sprijin pentru luptă.
Fiecare unitate MASH avea 60 de paturi, precum și personal chirurgical, de asistență medicală și alt personal subaltern și ofițeresc disponibil în permanență. Unitățile MASH au jucat un rol vital în medicina militară, oferind sprijin unităților armatei cu un număr cuprins între 10.000 și 20.000 de soldați. Aceste unități au avut o rată a mortalității scăzută în comparație cu altele, deoarece timpul de transport către spitale a fost mai scurt, ceea ce a dus la un număr mai mic de pacienți care au murit în „ Ora de Aur ”, prima oră după ce este suferită o accidentare, care este denumită în cazul traumelor „cea mai importantă oră”. Armata SUA a dezactivat ultima unitate MASH pe 16 februarie 2006.
16 februarie 2013 - O explozie cu bombă într-o piață din orașul Hazara, Quetta, Pakistan, ucide peste 80 de persoane și răni alte 190.
Pe 16 februarie 2013, cel puțin 91 de persoane au fost ucise și 190 rănite după ce o bombă ascunsă într-un rezervor de apă a explodat într-o piață din orașul Hazara , la periferia orașului Quetta, capitala Balochistanului, Pakistan. Majoritatea victimelor erau membri ai comunității Hazara, predominant șiite, de etnie etnică Doisprezece, iar autoritățile se așteptau ca numărul morților să crească din cauza numărului mare de răniți grav. Grupul Lashkar-e-Jhangvi și- a revendicat responsabilitatea pentru explozie, acesta fiind al doilea atac major împotriva hazarilor șiiți într-o lună.
Pe 19 februarie, unul dintre creierele atacului a fost arestat și reținut împreună cu 170 de suspecți, iar patru militanți de rang înalt acuzați de uciderea unor civili șiiți au fost uciși în timpul unei operațiuni a forțelor de securitate. Arme, muniție și materiale pentru fabricarea de bombe au fost confiscate de oficialii de securitate în timpul operațiunii.
16 februarie 2021 - Cinci mii de oameni s-au adunat în orașul Kherrata, provincia Bejaia, pentru a marca a doua aniversare a mișcării de protest Hirak. Demonstrațiile fuseseră suspendate din cauza pandemiei de COVID-19 din Algeria.
Protestele algeriene din 2019–2021, numite și Revoluția Zâmbetelor sau Hirak, au început pe 16 februarie 2019, la șase zile după ce Abdelaziz Bouteflika și-a anunțat candidatura pentru un al cincilea mandat prezidențial într-o declarație semnată. Aceste proteste, fără precedent de la Războiul Civil Algerian, au fost pașnice și au determinat armata să insiste asupra demisiei imediate a lui Bouteflika, care a avut loc pe 2 aprilie 2019. Până la începutul lunii mai, un număr semnificativ de persoane influente apropiate administrației detronate, inclusiv fratele mai mic al fostului președinte, Saïd, fuseseră arestați.
Tensiunile crescânde din cadrul regimului algerian pot fi urmărite până la începutul domniei lui Bouteflika, care a fost caracterizată prin monopolul statului asupra veniturilor din resursele naturale utilizate pentru a finanța sistemul clientelist al guvernului și a asigura stabilitatea acestuia. Demonstrații majore au avut loc în cele mai mari centre urbane din Algeria din februarie până în decembrie 2019. Datorită amplorii lor semnificative, protestele au atras atenția presei internaționale și au provocat reacții din partea mai multor șefi de stat și personalități academice.
Sfântul mare mucenic Teodor Stratilat (281 – 319) este un sfânt militar din secolul al IV-lea, foarte popular în Biserica Ortodoxă. Prăznuirea lui se face la data de 8 februarie, iar pomenirea aducerii moaștelor lui la Evhaita se face pe 8 iunie.
Sfântul prooroc Zaharia (ebr. „Zakhar-iah”, „Iahve își amintește”) este unul din cei 12 prooroci ziși „mici” din Vechiul Testament, căruia i se atribuie Cartea lui Zaharia. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 8 februarie, iar în Biserica Apuseană la 6 septembrie.
Sf. Ieronim Emiliani (Girolamo Miani) (n. 1485, Veneția, d. 1537, Somasca), s-a consacrat lui Dumnezeu ca și laic, nu a fost niciodata preot, este întemeietorul ordinului călugăresc regular Somasc. S-a născut la Veneția în anul 1486, într-o familie de patricieni. A îmbrățișat întîi cariera militară, având o viață aventuroasă. În timpul prizonieratului s-a convertit și a început o viață nouă. S-a consacrat ajutorării săracilor, împărțindu-le și averea sa. A înființat, în 1532, Ordinul clericilor regulari de la Somasca (“Padri Somaschi“), pentru a se îngriji de copiii orfani și săraci. În anul 1537, îngrijind bolnavii, s-a molipsit de ciumă și a murit la 8 februarie 1537, la Somasca (Bergamo). A fost canonizat în 1767. Sărbătorit în Biserica Catolică la 8 februarie.
- 8 februarie 1587 – Maria Stuart a fost executată pentru tentativa de a o asasina pe verișoara sa, Elisabeta I a Angliei;
- 8 februarie 1856 – Barbu Dimitrie Știrbei a abolit sclavia romilor din Țara Românească;
- 8 februarie 1904 – A început Războiul Ruso-Japonez printr-un atac-surpriză al japonezilor asupra navelor rusești lângă actualul oraș Lüshunkou, China;
- 8 februarie 1907 – A început Răscoala Țărănească din 1907 (8/21 februarie – 5 aprilie 1907);
- 8 februarie 1910 – William D. Boyce a înființat Cercetașii Americii, extinzând mișcarea cercetașă în Statele Unite;
- 8 februarie 1965 – Zborul 663 al companiei Eastern Air Lines se prăbușește în Oceanul Atlantic și explodează, ucigând toate cele 84 de persoane aflate la bord;
- 8 februarie 1979 – Denis Sassou Nguesso a fost ales noul președinte al Republicii Congo după ce Joachim Yhombi-Opango a fost înlăturat de la putere;
- 8 februarie 1981 – Războiul Bush din Rhodesia: Cadrele Armatei de Eliberare Națională Africană din Zimbabwe din Gwelo au atacat trupele Armatei Revoluționare Populare din Zimbabwe, ucigând peste 60 dintre ele și declanșând revolta Entumbane din 1981.
8 februarie 120 – S-a născut astrologul grec Vettius Valens ( d. cca. 175), contemporan cu astronomul,matematicianul si astrologul Claudius Ptolemeu. Lucrarea sa majoră este “Antologia”, zece volume scrise în perioada 150-175 in limba greaca,cel mai amplu și detaliat tratat despre astrologie , care a supravietuit din acea perioadă.
8 februarie 412 – S-a născut Proclus Lycaeus ( d.17 aprilie 485), filosof grec neoplatonician, cu o mare influenta in filosofia medievala occidentala precum și in gandirea islamica.
Proclus (d. 17 aprilie 485 d.Hr.), a fost unul dintre ultimii marii filozofi clasici fiind autorul unuia dintre sistemele cele mai elaborate și complet dezvoltate de neoplatonism
Majoritatea operelor sale reprezintă comentarii asupra dialogurilor lui Platon, printre acestea fiind: Alcibiades, Cratylus, Parmenides, Republica, Timaeus. Proclus a scris și un comentariu asupra Elementelor lui Euclid.
8 februarie 421 – Constanțiu al III-lea devine co-împărat al Imperiului Roman de Apus.
Dipticul consular al lui Constanțiu al III-lea – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Constanțiu al III-lea (decedat pe 2 septembrie 421) a fost pentru scurt timp împărat al Romei de Apus în 421, câștigând tronul datorită calității sale de general sub Honorius . Până în 411 a atins rangul de magister militum , iar în același an a înăbușit revolta uzurpatorului Constantin al III-lea . Constanțiu a continuat să conducă campanii împotriva diferitelor grupuri barbare din Hispania și Galia, recuperând o mare parte din ambele pentru Imperiul Roman de Apus. S-a căsătorit cu sora lui Honorius, Galla Placidia , în 417, semn al statutului său ascendent, și a fost proclamat co-împărat de Honorius pe 8 februarie 421. Constanțiu a domnit timp de șapte luni înainte de a muri pe 2 septembrie 421.
8 februarie 1191 – S-a născut cneazul Iaroslav al II- lea al Vladimirului; (d. 30 septembrie 1246). Iaroslav al II- lea (decedat la.treizeci septembrie 1246) a fost mare cneaz al Vladimirului (1238-1246), si a reconstruit țara și capitala după invazia mongola din Rusia.
8 februarie 1204 – A decedat imparatul bizantin Alexios IV Angelos ( n. cca 1182). A domnit din august 1203 până in ianuarie 1204. El a fost fiul Împăratului Isaac al II-lea Angelos și al primei sale sa soții, Irene.
8 februarie 1250 – A șaptea cruciadă: Cruciații se angajează cu forțele ayubide în bătălia de la Al Mansurah.
Bătălia de la Mansurah 8–11 februarie 1250 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia de la Mansurah a avut loc între 8 și 11 februarie 1250, între cruciații conduși de Ludovic al IX-lea, regele Franței , și forțele ayubide conduse de sultana Shajar al-Durr, vizirul Fakhr ad-Din ibn as-Shaikh, Faris ad-Din Aktai, Baibars al-Bunduqdari și Qutuz. S-a dat în Mansoura de astăzi, Egipt. Forțele cruciate au fost atrase să intre în oraș, unde au fost atacate de forțele musulmane. Cruciații s-au retras în dezordine în tabăra lor, unde au fost asediați de musulmani. Cruciații au izbucnit și s-au retras la Damietta la începutul lunii aprilie.
8 februarie 1347 – Războiul civil bizantin din 1341–1347 se încheie cu un acord de împărțire a puterii între Ioan al VI-lea Cantacuzen și Ioan al V-lea Paleologul.
Imperiul Bizantin la începutul războiului civil (1341) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Războiul civil bizantin din 1341–1347 , denumit uneori al doilea război civil paleolog, a fost un conflict care a izbucnit în Imperiul Bizantin după moartea lui Andronic al III-lea Paleologul pentru tutela fiului său de nouă ani și moștenitor, Ioan al V-lea Paleologul . Acesta i-a pus față în față, pe de o parte, pe ministrul șef al lui Andronic al III-lea, Ioan al VI-lea Cantacuzen , și, pe de altă parte, o regență condusă de împărăteasa văduvă Ana de Savoia , patriarhul Constantinopolului Ioan al XIV-lea Calekas și megas doux Alexios Apocaukos . Războiul a polarizat societatea bizantină pe clase sociale, aristocrația susținându-l pe Cantacuzen, iar clasele inferioare și mijlocii susținând regența. Într-o măsură mai mică, conflictul a dobândit tentă religioasă; Bizanțul a fost implicat în controversa isihastă , iar aderarea la doctrina mistică a isihasmului a fost adesea echivalată cu sprijinul pentru Cantacuzen.
În calitate de principal asistent și cel mai apropiat prieten al împăratului Andronic al III-lea, Cantacuzen a devenit regent pentru minorul Ioan al V-lea la moartea acestuia, în iunie 1341. În timp ce Cantacuzen a lipsit din Constantinopol în septembrie același an, o lovitură de stat condusă de Alexios Apokaukos și Patriarhul Ioan al XIV-lea a asigurat sprijinul împărătesei Ana și a stabilit o nouă regență. Ca răspuns, armata și susținătorii lui Cantacuzen l-au proclamat co-împărat în octombrie, cimentând ruptura dintre el și noua regență. Ruptura a escaladat imediat într-un conflict armat.
În primii ani ai războiului, forțele regenței au prevalat. În urma mai multor revolte antiaristocratice, cea mai notabilă fiind cea a zeloților din Tesalonic, majoritatea orașelor din Tracia și Macedonia au intrat sub controlul regenței. Cu ajutorul lui Stefan Dušan al Serbiei și al lui Umur Beg al Aydinului, Cantacuzen a reușit să inverseze aceste câștiguri. Până în 1345, în ciuda dezertării lui Dušan în favoarea opoziției și a retragerii lui Umur, Cantacuzen a păstrat avantajul prin ajutorul lui Orhan , conducătorul beylikului otoman. Uciderea din iunie 1345 a megasului duhovnic Apokaukos, administratorul șef al regenței, a dat regenței o lovitură grea. Încoronat oficial ca împărat la Adrianopole în 1346, Cantacuzen a intrat în Constantinopol pe 3 februarie 1347. Prin acord, urma să domnească timp de zece ani ca împărat senior și regent pentru Ioan al V-lea, până când băiatul va împlini vârsta majoratului și va domni alături de el. În ciuda acestei victorii aparente, reluarea ulterioară a războiului civil l-a forțat pe Ioan al VI-lea Cantacuzen să abdice și să se retragă pentru a deveni călugăr în 1354.
Imperiul Bizantin și statele sale vecine în 1340 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Consecințele conflictului prelungit s-au dovedit dezastruoase pentru Imperiu, care își recăpătase o oarecare stabilitate sub Andronic al III-lea. Șapte ani de război, prezența armatelor prădătoare, tulburările sociale și apariția Moartei Negre au devastat Bizanțul și l-au redus la un stat în declin. Conflictul i-a permis, de asemenea, lui Dušan să cucerească Albania, Epirul și cea mai mare parte a Macedoniei, unde a întemeiat Imperiul Sârb. Imperiul Bulgar a dobândit, de asemenea, teritorii la nord de râul Evros.
8 februarie 1575 – A fost fondată Universitatea din Leiden, in Tarile de Jos.
8 februarie 1587 - Regina Scotiei, Maria Stuart, a fost executată pentru tentativa de a o asasina pe verișoara sa, regina Elisabeta I- a a Angliei.
Maria Stuart (1542 – 1587) portret la aproximativ 17 ani, realizat de pictorul François Clouet, 1558–1560 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână.
Mary a decedat prin decapitare în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei.
Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin din istorie.
Tatăl ei, Iacob al V-lea (engleză James) era nepot a lui Henric al VII-lea, ceea ce a încurajat-o pe catolica Maria să emită pretenții la tronul Angliei.
Mary fusese educată în Franța și se căsătorise cu moștenitorul tronului Franței în 1558.
După moartea acestuia, în 1560, Maria s-a întors în Scoția, unde nu a fost agreată de popor.
S-a căsătorit cu Henric Stuart, Lord Darnley. Darnley, însă, a fost ucis, probabil de bărbatul cu care Maria s-a remăritat după un timp, James Hepburn Bothwell.
În 1568 a abdicat în favoarea fiului ei Iacob al VI-lea, și s-a refugiat în Anglia.
(…)
În 1586, Complotul Babington de a o asasina pe Elisabeta și a o aduce pe Maria pe tronul Angliei, pus la cale de Anthony Babington și John Ballard și susținut de Maria printr-o scrisoare a fost anihilat, iar Maria a fost arestată și dusă la Tixall.
Apoi, a fost mutată la Castelul Fotheringhay într-un parcurs întins pe patru zile și încheiat la 25 septembrie.
În octombrie, Maria a fost judecată pentru trădare.
A negat acuzațiile și a cerut să vadă probele împotriva sa care însă nu i-au fost dezvăluite.
La 25 octombrie, a fost găsită vinovată și condamnată la moarte.
Elisabeta a exitat să ordone executarea ei, chiar dacă a fost pusă sub presiune de către Parlamentul Angliei, fiind îngrijorată că uciderea unei regine ar fi creat un precedent cu consecințe grave, mai ales dacă fiul Mariei, Iacob, ar fi format o alianță cu forțe catolice și ar fi invadat Anglia.
Totuși, pe 1 februarie 1587, Elisabeta a semnat mandatul de execuție.
La 3 februarie, zece membri ai Consiliului Privat al Angliei au luat decizia de a executa pedeapsa imediat.
La Fotheringhay, în seara zilei de 7 februarie 1587, Maria a fost anunțată că urma să fie executată în dimineața zilei următoare.
Și-a petrecut ultimele ore din viață în rugăciune, împărțind bunurile care îi mai aparțineau, scriindu-și testamentul și trimițând o scrisoare către Regele Franței.
Eșafodul a fost ridicat în Sala Mare și îmbrăcat în pânză neagră.
Se ajungea la el prin urcarea pe trei trepte.
Pe eșafod erau plasate trei scaune, unul pentru Maria, celelalte pentru conții Shrewsbury și Kent, martori la execuție.
Călăul și asistentul acestuia au îngenuncheat în fața Mariei și și-au cerut iertare, așa cum era obiceiul.
Maria a răspuns: „Vă iert din toată inima și sper ca acesta să fie sfârșitul tuturor problemelor mele.”
Slujitoarele Mariei, Jane Kennedy și Elizabeth Curle, au ajutat-o să își scoată veștmântul acoperitor, dezvăluind o haină în culoarea roșie, culoarea liturgică a martiriului în Biserica Catolică.
A fost legată la ochi de Kennedy cu o eșarfă albă brodată cu auriu, a îngenuncheat pe pernița din fața blocului pe care i-a fost poziționat capul și i-au fost întinse brațele.
Ultimele sale cuvinte au fost: „In manus tuas, Domine, commendo spiritum meum” („În mâinile Tale, Doamne, îmi las spiritul”)
Maria nu a fost decapitată dintr-o singură lovitură.
Prima încercare i-a ratat gâtul, dar i-a atins o parte din cap. A doua lovitură a tăiat aproape în întregime gâtul, cu excepția unei mici părți pentru care a fost nevoie de a treia lovitură.
După aceea, călăul a luat de păr capul și l-a ridicat, strigând „God save the Queen”.
În acel moment, s-a dovedit că părul era de fapt perucă, iar capul s-a desprins, căzând pe podea și dezvăluind părul grizonant și scurt al Mariei.
Cererea Mariei de a fi înmormântată în Franța a fost refuzată de Elisabeta.
Corpul ei a fost îmbălsămat și lăsat într-un sicriu de plumb până la înmormântarea petrecută în rit protestant, la Catedrala Peterborough pe finalul lunii iulie 1587.
8 februarie 1601 – Robert Devereux, al doilea conte de Essex, se revoltă fără succes împotriva reginei Elisabeta I.
Robert Devereux, al doilea conte de Essex – Portretul contelui de Essex de Marcus Gheeraerts cel Tânăr – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Rebeliunea din Essex a fost o rebeliune nereușită condusă de Robert Devereux, al doilea conte de Essex , în februarie 1601 împotriva reginei Elisabeta I a Angliei și a facțiunii curții conduse de Sir Robert Cecil, pentru a câștiga mai multă influență la curte.
8 februarie 1622 – Regele Iacob I al Angliei a dizolvat Parlamentul englez.
Iacob portret de John de Critz, c. 1605 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Iacob (engleză James; n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoția — d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa. (…)
Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția, dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia, inclusiv Complotul Prafului de Pușcă (Gunpowder Plot) în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentul englez.
Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez.
Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale.
8 februarie 1696 – A murit cneazul Ivan al V-lea al Rusiei (n.1666).
Ivan al V-lea Alekseievici ( n. 6 septembrie [S.V. 27 august] 1666) a condus Rusia împreună cu fratele său vitreg mai mic Petru I), impreuna cu care a domnit între 1682 și 1696.
El a fost fiul cel mic al lui Alexis I al Rusiei și a Mariei Miloslavskaia.
Domnia sa a fost formală, el având serioase dizabilități fizice și mentale.
8 februarie 1725 - A murit țarul Rusiei Petru cel Mare.
Petru cel Mare – Portrait by Paul Delaroche, 1838 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Petru cel Mare a condus Rusia din 1682 şi a fost primul împărat al Imperiului Rus.
Aceasta a reformat profund ţara sa şi a dus o politică expansionistă, care a transformat Rusia într-o putere europeană importantă.
În 1722 Petru a luat titlul de împărat şi a fost repede recunoscut ca atare de către regii din Polonia, Prusia şi Suedia.
După moartea lui Petru în 1725, a urcat pe tron sotia sa, cu numele de Ecaterina a-I-a a Rusiei, care a murit doi ani mai târziu.
8 februarie 1796 - S-a înființat un Consulat general francez la București, în Ţările Române.
8 februarie 1807 - A avut loc Bătălia de la Eylau. Împăratul Napoleon s-a confruntat cu ruşii şi prusacii, lângă Königsberg în Prusia de Est, intr-una dintre cele mai sangeroase batalii pe care le-a purtat. Pe câmpul de luptă avea 55 000 de soldaţi epuizati de unsprezece zile de mars în zăpadă, care s-au confruntat cu 60.000 de ruşi şi prusaci. Napoleon a invins cu pretul unor pierderi considerabile, pierderi care au fost enorme si in randurile adversarilor sai.
Bătălia de la Eylau (8 februarie, 1807) Parte din Războiul celei de-a Patra Coaliții – (Șarja Grenadierilor Călare din Garda Imperială franceză) foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Eylau a opus, pe parcursul zilei de 8 februarie 1807 o armată franceză condusă de Împăratul Napoleon I unei armate ruse, aflate sub conducerea generalului Beningsen, susținute de un corp prusac condus de generalul L’Estocq. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii din cadrul Războaielor napoleoniene, ambele armate pierzând între o treime și aproape jumătate din efective, în funcție de estimări.
8 februarie 1828 – Jules Verne, scriitor francez, creator al romanului științific de anticipație (d. 1905)
Jules Verne (1828 – 1905) – Portret de Étienne Carjat, c. 1884 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Jules Verne (nume complet Jules Gabriel Verne; n. 8 februarie 1828, Nantes, Franța – d. 24 martie 1905, Amiens, Franța) a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice.
În 1863 editorul Pierre-Jules Hetzel (1814-1886) i-a publicat primul roman, Cinci săptămâni în balon, al cărui succes uriaș a dus la semnarea unui contract de douăzeci de ani pentru o serie de Călătorii extraordinare, o parte din cele 62 de romane care au format-o fiind serializate în publicația pentru tineret Magasin d’éducation et de récréation.
Minuțios documentate, romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea (Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul Pământului în optzeci de zile (1873), Mihail Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884), Vulcanul de aur etc.), cât și lumi imaginare (De la Pământ la Lună (1865), Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870), Robur Cuceritorul (1886).
Fratele său, Paul Verne, a contribuit la Ediția Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc, unde a adăugat operele colecției de povestiri ale fratelui său, Doctor Ox, în 1874.
Opera lui Jules Verne este populară în întreaga lume, conform Index Translationum, cu un total de 4833 traduceri în 148 de limbi.
Verne ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduși autori, după Agatha Christie.
În 2011, el era de asemenea autorul de limbă franceză cel mai tradus pe plan mondial și cel mai tradus scriitor de romane.
Anul 2005 a fost declarat “anul Jules Verne” cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la moartea autorului, fiind marcat în Franța și în alte țări francofone, printre care și România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.
8 februarie 1834 – S-a născut chimistul Dmitri Ivanovici Mendeleev, creatorul “legii periodicităţii” şi al tabelului periodic al elementelor.
Dimitri Mendeleev in 1897 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Dimitri Ivanovici Mendeleev (n. 27 ianuarie 1834 (S.N. 8 februarie), Tobolsk, Imperiul Rus – d. 20 ianuarie 1907 (S.N. 2 februarie), Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un chimist rus care a publicat un tabel periodic al elementelor asemănător cu cel actual.
Tabloul lui Mendeleev era o reprezentare mai completă a relației complexe dintre elementele chimice, și, pe de altă parte, cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existența altor elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici măcar bănuite a exista pe vremea sa, precum și a proprietăților lor generale.
Majoritatea previziunilor sale au fost confirmate de descoperirile ulterioare din chimie.
8 februarie 1856 - Domnitorul Barbu Ştirbei decretează desfiinţarea robiei în Muntenia. „Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti“ a aveut drept urmare desfiinţarea robiei ţiganilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare ţigan, din Casa fondului de despăgubire. Prin lege tiganii erau obligaţi să se statornicească, iar nomazii să se aşeze în satele unde doresc, cu obligaţia de a avea locuinţe şi gospodării proprii.
Creaţie alegorică a lui Theodor Aman (circa 1845) având ca subiect Dezrobirea ţiganilor – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În secolul al XIX-lea, generațiile de tineri instruiți în vestul Europei adoptă concepțiile progresiste occidentale.
Se creează astfel un puternic val antisclavagist si este desființată la jumătatea secolului al XIX-lea, ca o consecință a campaniei purtate de tinerii revoluționari care au adoptat ideile liberale ale iluminismului.
În programul progresist al Revoluției din 1848 se cerea dezrobirea țiganilor.
Arhimandritul Iosafat Snagoveanul, luând parte la această revoluție, a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea țiganilor, împreună cu Cezar Bolliac și Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Țara Românească, ajungând la Paris, unde a înființat prima capelă românească, în anul 1853.
A murit în exil, departe de țară și de rromii pe care-i prețuia.
Înfrângerea Revoluției din anul 1848 a însemnat apusul procesului de eliberare a țiganilor.
Bucuria izbăvirii a durat prea puțin.
După aproape 8 ani, la 8/20 februarie 1856 a fost votată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești“.
Va fi desființată robia țiganilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare țigan, din Casa fondului de despăgubire.
Erau obligați să se statornicească, iar nomazii să se așeze în satele unde doresc, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii.
Așadar, votarea celor două legi, în anul 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românească, va constitui practic cea din urmă etapă a dezrobirii țiganilor, fiind prima mare reformă socială, când cetățenii aceleiași țări aveau aceleași drepturi, fără nici o discriminare.
La puțin timp, în 1865 s-a desființat sclavia și de pe tot teritoriul Statelor Unite în urma Războiului Civil American.
Cortegiul domnesc al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, trece pe sub turnul Mitropoliei (29 februarie 1860) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Duminică, 8 februarie 1859, a avut loc primirea triumfală la Bucureşti a domnitorului Principatului Moldovei, ales de curând domnitor şi al Principatului Valahiei, Alexandru Ioan Cuza.
Domnul Unirii a intrat în Bucureşti pe la Băneasa, fiind aşteptat cu pâine şi sare de oficialităţile locale şi de 100.000 de oameni, aproape întreaga populaţie a Capitalei, cu aclamaţii şi urale.
Încă din ajun, pe 7 februarie, Kogălniceanu, viitorul său prim ministru, care se afla în Bucureşti în așteptarea domnului, îi scria acestuia:
”Situația este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi orașul e în sărbătoare. Toată lumea a ieșit în stradă. Veți primi o ovație cum n-a mai primit un domn în Principate, ce spun eu, cum n-au mai avut nici suveranii marilor state”.
Câteva rânduri mai jos menționează: ”Nu vă puteți închipui ce cheltuieli au făcut simpli particulari spre a vă primi în mod demn”.
8 februarie 1880 - Franța, Germania și Marea Britanie recunosc independența de stat a României.
8 februarie 1894 - S-a născut filosoful german Ludwig Marcuse (d. 1971).
8 februarie 1904 - A început Războiul Ruso-Japonez printr-un atac-surpriză al japonezilor asupra navelor rusești lângă actualul oraș Lüshunkou, China Flota japoneză atacă pe neaşteptate fortareaţa rusă Port-Arthur, China, distrugând și blocând flota rusă Bătălia de la Port Arthur (8 – 9 februarie 1904) Începe războiul ruso-japonez (1904-1905), încheiat prinTratatul de pace de la Portsmouth; (1905).
Bătălia navală de la Port Arthur (8 februarie 1904 – 9 februarie 1904) Parte din Războiului Ruso-Japonez (Gravură japoneză reprezentând distrugerea unei nave japoneze) foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia navală de la Port Arthur (8 – 9 februarie 1904) a fost bătălia de început al Războiului ruso-japonez.
Războiul a început cu un atac de noapte prin surprindere a unei grupări de nave japoneze formată din distrugătoare aparținând Marinei Imperiale Japoneze asupra Marinei Imperiale Ruse aflată ancorată la Port Arthur în provincia Manciuria (actualmente sectorul Lüshunkou al municipiului Dalian), lupta continuând pe uscat a doua zi dimineața.
Lupta s-a încheiat neconcludent și în continuare au avut loc lupte sporadice în afara Port Arthur care au continuat până în mai 1904.
Pierderea de la Port Arthur pentru ruși – și mai ales pentru țarul Nicolae al II-lea – a fost nu numai de neconceput, dar de asemenea a avut efect psihologic teribil asupra regimul imperial rus, asupras poporului rus de la nobilime în jos până la iobagii recent emancipați, care și-au pierdut încrederea în armată.
Port Arthur a fost un factor de cauzalitate directă pentru Revoluția Rusă din 1905 pe lângă încă și mai dezastruoasele înfrângeri rusești în Primul Război Mondial.
“Răscoala Țărănească din 1907“ (O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculaţi lângă Buzău) – foto: ro.wikipedia.org
Răscoala ţărănească din 1907 a început în data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoşani şi s-a răspândit, în perioada următoare, majoritatea judeţelor ţării.
Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părţi din populaţia rurală a ţării.
Principala cauză a fost nemulţumirea ţăranilor legată de inechitatea deţinerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.
Răscoala a durat până la sfîrşitul lunii martie, cînd a fost înăbuşită prin forţă armată. (8/21).
8 februarie 1910 – William D. Boyce a înființat Cercetașii Americii, extinzând mișcarea cercetașă în Statele Unite.
Cercetași, Trupa 10, Columbus, Ohio, 1918 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Scouting America , fosta Boy Scouts of America , este cea mai mare organizație cercetașească și una dintre cele mai mari organizații de tineret din Statele Unite, cu peste 1 milion de tineri, inclusiv aproape 200.000 de participante de sex feminin. De la înființarea sa în 1910, aproximativ 130 de milioane de americani au participat la programele sale, care sunt deservite de peste 400.000 de voluntari adulți. Este membru fondator al Organizației Mondiale a Mișcării Cercetașilor . Organizația a început să funcționeze sub numele de Scouting America în 2025.
Nașterea unei națiuni (denumire originală The Birth of a Nation, numit inițial The Clansman) este un film mut dramatic din 1915 regizat de D. W. Griffith bazat pe romanul și piesa de teatru The Clansman, ambele scrise de Thomas Dixon, Jr.. Griffith a realizat și scenariul (împreună cu Frank E. Woods) și este producător al filmului (cu Harry Aitken).
A avut premiera la 8 februarie 1915.
Filmul a fost inițial prezentat în două părți separate de o pauză.
8 februarie 1916 - Conform legendei, aflat la Zürich, în cafeneaua „Cabaret Voltaire”, scriitorul Tristan Tzara creează un nou curent de avangardă: dadaismul.
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896, Moinești – d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Dadaismul este un curent literar-artistic, apărut în Europa în anul 1916, caracterizat prin ridicarea hazardului la rang de principiu de creație, prin negarea oricărei legături între gândire și expresie.
Generația de artiști de după Primul Război Mondial, confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit a fost una din cele mai radicale din istoria umanității.
Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict, se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zürich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru.
Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice. Marcel Iancu , pictor român, va scrie:
„Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creaței pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem să zguduim ideile, opinia publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ține de vechea ordine.”
Astfel, manifestul dadaist a fost publicat într-un prim și singur număr al revistei Cabaret Voltaire (Zürich, 1916).
8 februarie 1916 - S-a născut Corneliu Mănescu, ministru de Externe al României în perioada 1961-1972, semnatar al “Scrisorii celor şase”,întocmită în martie 1989, împotriva regimului Ceauşescu; (m. 26 iunie 2000).
Corneliu Mănescu (n. 6 februarie 1916, Ploiești – d. 26 iunie 2000, București) a fost un om politic român, care a fost, printre altele, ministru de externe al României. (…)
La 19 septembrie 1967 a fost ales președinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU; a fost prima dată când un reprezentant al unei țări socialiste era ales în această funcție. A deținut funcția până la data de 23 septembrie 1968. (…)
În 1989 a fost unul din semnatarii „scrisorii celor șase” în care foști lideri comuniști îl criticau pe Nicolae Ceaușescu.
În timpul revoluției române din 1989 atât la Timișoara, cât și la București s-a vorbit despre el ca despre un posibil succesor al lui Ceaușescu.
La 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale.
John Uhler Lemmon al III–lea (n. 8 februarie 1925 – d. 27 iunie 2001), cunoscut sub numele de Jack Lemmon, a fost un popular actor de filme american, câștigător a numeroase premii cinematografice.
8 februarie 1931 – S-a născut actorul James Dean, o legenda a cinematografiei americane, mort intr-un tragic accident de automobil; (30 septembrie 1955).
James Byron Dean (n. 8 februarie 1931, Indiana – d. 30 septembrie 1955, Paso Robles) a fost un actor american de teatru și film, care a marcat tineretul american post-belic, mai ales prin rolul lui Jim Stark din filmul “Rebel fără cauză” (Rebel Without a Cause).
8 februarie 1932 – S-a născut Emanoil Petruț, actor român de teatru și film (d. 1983)
Emanoil Petruț (n. 8 februarie 1932, Mărășești – d. 8 august 1983, București) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce.
În film, realizează cu precădere partituri istorice, pe care le interpretează cu distincție și intuiția exactă a psihologiei personajului.
În 1964 primește Premiul Festivalului Cinematografic de la Mamaia pentru filmul Tudor (r. Lucian Bratu) iar în 1971, premiul ACIN pentru filmul Frații (r. Gică Gheorghe, Mircea Moldovan).
Cu un timbru inconfundabil de un mare dramatism a ajuns să fie vocea lui Decebal sau a lui Mihai Viteazul în filme istorice de mare succes semnate de Sergiu Nicolaescu.
A fost căsătorit cu Catinca Ralea, personalitate culturală remarcabilă, fata academicianului Mihai Ralea.
8 februarie 1935 – A decedat pictorul și graficianul Max Liebermann , reprezentant de seamă al impresionismului german (n. 1847).
8 februarie 1941 -Este datat Testamentul lui Iuliu Maniu.
Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române - cititi mai mult pe unitischimbam.ro
“Sufletul mi-l închin atotputernicului Dumnezeu, tot devotamentul meu şi dincolo de mormânt mult încercatului meu neam românesc, iar iubirea mea o leg cu fraţii şi nepoţii mei şi cu bunii mei prieteni, care nici întru cele mai grele persecuţii nu m-au părăsit în calea grea care mi-a fost hotărâtă de soartă.”
Acesta era punctul 1 din testamentul lui Iuliu Maniu, locuitor din Bădăcin, domiciliat în Bucureşti, strada Caragea Vodă 27, pe care l-a semnat la Braşov, în faţa notarului dr. Nicolae Ioaneş, pe data de 8 februarie 1941.
Făcut într-un moment de răscruce şi pentru el şi pentru vremurile prin care trecea, a căror grozăvie o intuise, Iuliu Maniu a dorit să-şi îndrepte gândul înspre urmaşii apropiaţi, dar şi îndepărtaţi, dorind ca aceştia să devină folositori perpetuării neamului. în acest scop, punctul 2 al articolului II, grăieşte:
„Întreaga moşie, toate casele, edificiile, toate imobilele din comunele Şimleu, Bădăcin, Lampert şi Ilişina, cu tot fondul, viu şi mort, ca tot ce aparţine acestor realităţi, le las şi vor deveni proprietatea venerabilului Capitlu episcopesc greco-catolic intact român din Oradea, pentru scopurile ordinului de călugăriţe române greco-catolice franciscane din care face parte sora mea Cornelia.
Dacă acest ordin de momentul morţii mele nu va fi organizat, eu doresc să fie organizat, iar averea aceasta să fie conservată sub denumirea Fundaţiei Ioan, Clara şi Cornelia Maniu.
Pe imobilul din Bădăcin să se organizeze un claustru de călugăriţe, menit să ocrotească şi să instruiască tineri români greco-catolici şi să se îngrijească bolnavi.
La educaţia băieţilor şi fetelor educaţi în acest institut să se pună fondul principal pe dezvoltarea caracterului şi a simţului de morală creştină şi de iubire de neam ca devotament pentru muncă şi altruism.
Dacă veneratul Capitlu, din orice motiv, ar fi împiedicat să înfiinţeze acest institut, averea se va folosi pentru alte scopuri culturale şi de binefacere româneşti…”.
8 februarie 1942 – Japonia invadeaza colonia britanica Singapore.
8 februarie 1946 – Dictatorul portughez Salazar a interzis partidele de opoziţie.
António de Oliveira Salazar (n.28 aprilie 1889 — d.27 iulie de 1970), a fost fondator și președinte al partidului corporatist Uniunea Naționala.
Salazar a înființat partidul “Estado Novo”, care a condus regimul dictatorial de extremă dreaptă din Portugalia în perioada 1932 – 1974.
8 februarie 1946 – Este dată publicității o notă a guvernului român conținând observațiile acestuia la prevederile Tratatului de pace și se exprimă regretul că puterile invingatoare in cel de- Al II-lea Razboi Mondial, nu au recunoscut României statutul de tara cobeligerantă.
8 februarie 1948 – Crearea Armatei Populare din Coreea de Nord comuniste.
8 februarie 1948 – Se incheie Jocurile Olimpice de la St.Moritz in Elvetia. Au participat 28 de naţiuni, 669 sportivi, (77 femei, 592 barbati) intr- un numar de 22 de probe olimpice.
Jocurile au fost primele care s-au desfasurat după al doilea război mondial si s-au organizat la 12 ani de la ultimele Jocuri de iarnă în 1936.
8 februarie 1949 – In Ungaria comunista, Cardinalul Mindszenty a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru înaltă trădare.
8 februarie 1950 – A fost creata in Germania de Est comunista, politia politica (STASI).
Emblema Stasi – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Stasi era pe de-o parte serviciul secret al RDG (securitatea), activând atât în interiorul statului cât și în străinătate, iar pe de altă parte era autoritatea statului de cercetare și analiză a așa-numitelor contravenții politice. Avea sarcina principală de a supraveghea permanent și a oprima oponenții politici, cu scopul menținerii la putere a partidului Partidului Unificat Socialist al Germaniei (Sozialistische Einheitspartei Deutschlands, SED). Stasi folosea pentru aceasta și metode de intimidare, teroare și chiar torturare a celor ce luau poziție critică față de guvern și partidul conducător (ființau și rămășițe ale unor foste partide burgheze, conservator, liberal și național-democrat, toate însă fiind obediente orânduirii de stat).
Stasi a fost înființat la 8 februarie 1950 cu scopul oficial de a fi „scutul și spada” partidului SED, promotorul orânduirii așa-zis socialiste în RDG.
În afară de Stasi în RDG au mai funcționat:
- serviciul de informații (spionaj) al Armatei Populare Naționale – Nationale Volksarmee (NVA)
- administrația spionajului militar – Verwaltung Aufklärung
- trupele de grăniceri – Die Grenztruppen
Toate acestea erau subordonate Direcției principale nr. 1 (Hauptabteilung I) a Stasi și controlată de aceasta.
8 februarie 1957 - A murit Walther Bothe, fizician german. A studiat radiațiile cosmice și structura nucleară. Premiul Nobel pentru Fizică, în 1954, împreună cu Max Born (n. 1891)
8 februarie 1957 - A murit John von Neumann, matematician american (n. 1903)
8 februarie 1960 – Primele opt stele comemorative sunt instalate în celebra Hollywood Walk of Fame.
Several stars on the Walk of Fame at 6801 Hollywood Boulevard, (near the Dolby Theatre) with Street performers and passersby – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Hollywood Walk of Fame (în traducere liberă: Aleea Celebrității din Hollywood) este o alee ce se întinde de-a lungul Bulevardului Hollywood și Străzii Vine din Los Angeles, California, în trotuarele căreia au fost încorporate la distanță de 1,8 m una de alta stele realizate din terrazzo și alamă și inscripționate cu numele diverselor vedete din industria de divertisment americană, cărora s-a dorit să li se aducă astfel un omagiu.
Orientat de la est la vest pe Bulevardul Hollywood, de la Strada Grover la Bulevardul La Brea (2,1 km), și de la nord la sud pe Strada Vine, între Strada Yucca și Bulevardul Sunset (0,7 km), Hollywood Walk of Fame a fost creată în 1958 și avea la 8 noiembrie 2011 2454 de stele în cinci colțuri cu numele unor celebrități din diverse domenii ale industriei de divertisment: regizori, actori, muzicieni, producători și chiar personaje fictive.
8 februarie 1960 – Regina Elisabeta a II-a emite un Ordin în Consiliu, proclamând Casa de Windsor și declarând că urmașii săi vor lua numele Mountbatten-Windsor.
8 februarie 1962 – Nouă protestatari sunt uciși la gara Charonne din Paris de către poliția franceză aflată sub comanda fostului oficial de la Vichy și prefect de poliție parizian Maurice Papon.
Masacrul de la stația de metrou Charonne din 8 februarie 1962 a fost un incident care a avut loc în jurul și în interiorul stației de metrou Charonne din Paris , în timpul unei demonstrații împotriva Organizației Armate Secrete (OAS) și a Războiului din Algeria, soldat cu moartea a nouă persoane strivite în ușa stației de metrou.
Manifestația, organizată de Partidul Comunist Francez și alte organizații de stânga, fusese interzisă, iar prefectul de poliție din Paris, Maurice Papon, dăduse ordinul reprimării acesteia, cu acordul ministrului de interne, Roger Frey, și al președintelui Republicii, Charles de Gaulle .
Printre manifestanții care au încercat să se refugieze în stația de metrou, opt persoane au murit din cauza sufocării sau a fracturilor de craniu, iar un al nouălea protestatar a murit în spital, în urma rănilor suferite.
8 februarie 1963 – Regimul generalulului de brigadă Abdul Kerim Kassem din Irak este rasturnat în urma unei lovituri de stat organizate de regimul Baas arab socialist.
8 februarie 1965 – După ce a luat măsuri de evitare a unei coliziuni în aer imediat după decolarea de pe Aeroportul Internațional John F. Kennedy din New York , zborul 663 al Eastern Air Lines s-a prăbușit în Oceanul Atlantic, ucigând toate cele 84 de persoane aflate la bord.
Zborul 663 al Eastern Air Lines a fost un zbor intern american de pasageri de la Boston, Massachusetts, la Atlanta, Georgia, cu escale programate la Aeroportul Internațional John F. Kennedy, New York; Richmond, Virginia; Charlotte, Carolina de Nord; și Greenville, Carolina de Sud. În noaptea de 8 februarie 1965, aeronava care deservea zborul, un Douglas DC-7, s-a prăbușit lângă Parcul de Stat Jones Beach, New York, imediat după decolarea de pe Aeroportul JFK. Toți cei 79 de pasageri și cei cinci membri ai echipajului de la bord au murit.
Ancheta Consiliului Aeronautic Civil (CAB) a stabilit că manevrele de evitare efectuate de zborul 663 pentru a evita un Boeing 707 Pan Am care se apropia au cauzat pilotului dezorientare spațială și pierderea controlului aeronavei. Accidentul este al treilea cel mai grav accident în care este implicat un DC-7.
8 februarie 1968 – Mișcarea americană pentru drepturile civile: Un atac asupra studenților de culoare de la Universitatea de Stat din Carolina de Sud care protestau împotriva segregării rasiale s-a soldat cu trei morți și 28 de răniți în Orangeburg, Carolina de Sud.
Masacrul din Orangeburg (8 februarie 1968) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Masacrul de la Orangeburg a fost un atac armat asupra unor studenți protestatari pe 8 februarie 1968, în campusul Colegiului de Stat din Carolina de Sud din Orangeburg, Carolina de Sud , Statele Unite. Nouă agenți de patrulare rutieră și un ofițer de poliție municipală au deschis focul asupra unei mulțimi de studenți afro-americani , ucigând trei și rănind douăzeci și opt. Împușcăturile au fost punctul culminant al unei serii de proteste împotriva segregării rasiale de facto la o sală de bowling locală, marcând primul caz în care poliția a ucis studenți protestatari la o universitate americană.
Cu două zile înainte de împușcături, activiști studenți fuseseră arestați pentru un sit-in la pista de bowling segregată All-Star. Când o mulțime de câteva sute de studenți de la Claflin College și South Carolina State College (State College) s-a adunat în fața pistei de bowling pentru a protesta față de arestări, poliția a dispersat mulțimea cu bastoane . Studenții au cerut permisiunea de a organiza un marș în centrul orașului și au înaintat o listă de revendicări oficialilor orașului. Cererea de organizare a unui marș a fost respinsă, dar oficialii orașului au fost de acord să revizuiască revendicările. Pe măsură ce tensiunile din Orangeburg au crescut în următoarele zile, guvernatorul Robert McNair a ordonat ca sute de membri ai Gărzii Naționale și ofițeri de patrulare rutieră să se deplaseze în oraș pentru a menține pacea.
În noaptea de 8 februarie, studenți de la ambele colegii și de la Liceul Wilkinson au aprins un foc de tabără în fața campusului State College. Când poliția s-a deplasat pentru a stinge incendiul, studenții au aruncat asupra lor resturi, inclusiv o bucată dintr-o balustradă de lemn care a rănit un ofițer. Câteva minute mai târziu, cel puțin nouă agenți de patrulă și un ofițer de poliție al orașului au deschis focul asupra mulțimii de studenți. Zeci de studenți care fugeau au fost răniți; Sam Hammond, Henry Smith și Delano Middleton au fost ulterior declarați morți la Spitalul Regional Orangeburg .
În urma crimelor, sala de bowling și majoritatea localurilor rămase doar pentru albi din Orangeburg au fost desegregate. Procurorii federali au acuzat nouă agenți de patrulă de privare de drepturi sub pretextul legii pentru că au tras asupra demonstranților, dar aceștia au fost achitați în procesul ulterior. Statul Carolina de Sud l-a acuzat pe unul dintre protestatari, Cleveland Sellers , de mai multe acuzații de revoltă. Acesta a fost condamnat pentru acuzații legate de evenimentele cu două zile înainte de masacru. Sellers a primit o grațiere completă în 1993. În 2001, Jim Hodges a devenit primul guvernator care și-a cerut scuze oficiale pentru masacru.
8 februarie 1971 – Indicele bursier NASDAQ se deschide pentru prima dată.
NASDAQ este o bursă electronică din Statele Unite ale Americii, pe care sunt listate aproximativ 3.200 companii. Numele provine de la National Association of Securities Dealers Automated Quotations.
NASDAQ listează aproximativ 3.200 de companii. NASDAQ tranzacționează cel mai mare numar de acțiuni pe zi, comparative cu celelalte piețe de valori din Statele Unite.
8 februarie 1971 – Trupele terestre sud-vietnameze lansează o incursiune în Laos pentru a încerca să blocheze drumul Ho Și Min și să oprească infiltrarea comunistă în țară.
Operațiunea Lam Son 719 sau a 9-a Rută – Campania Laosului de Sud ( în vietnameză : Chiến dịch Lam Sơn 719 sau Chiến dịch đường 9 – Nam Lào ) a fost o campanie ofensivă cu obiectiv limitat desfășurată în partea de sud-est a Regatului Laos . Campania a fost desfășurată de forțele armate ale Vietnamului de Sud între 8 februarie și 25 martie 1971, în timpul războiului din Vietnam . Statele Unite au oferit sprijin logistic, aerian și de artilerie pentru operațiune, dar forțelor lor terestre le-a fost interzis prin lege să intre pe teritoriul laoțian. Obiectivul campaniei a fost perturbarea unei posibile ofensive viitoare a Armatei Populare din Vietnam (APV), al cărei sistem logistic din Laos era cunoscut sub numele de Traseul Ho Și Min (Drumul Truong Son către Vietnamul de Nord ).
Prin lansarea unui atac preventiv împotriva sistemului logistic de lungă durată al PAVN, înaltele comandamente americane și sud-vietnameze sperau să rezolve mai multe probleme presante. O victorie rapidă în Laos ar consolida moralul și încrederea Armatei Republicii Vietnam (ARVN), care era deja ridicată în urma Campaniei Cambodgiene de succes din 1970. De asemenea, ar servi ca dovadă că forțele sud-vietnameze își pot apăra națiunea în fața retragerii continue a forțelor de luptă terestre americane din teatrul de operațiuni, în contextul vietnamizării . Operațiunea ar fi, prin urmare, un test al acestei politici și al capacității ARVN de a opera eficient de una singură.
Cu toate acestea, din cauza informațiilor și pregătirilor prealabile ale PAVN și Viet Cong (VC), a incapacității liderilor politici și militari ai SUA și Vietnamului de Sud de a face față realităților militare și a execuției defectuoase, Operațiunea Lam Son 719 a eșuat atunci când s-a confruntat cu rezistența hotărâtă a unui inamic abil. Campania a demonstrat deficiențe continue în conducerea militară a ARVN și faptul că cele mai bune unități ale ARVN puteau fi învinse de PAVN, distrugând încrederea acumulată în ultimii trei ani.
8 februarie 1974 – Echipajul Skylab 4, ultima misiune care a vizitat stația spațială americană Skylab, se întoarce pe Pământ după 84 de zile petrecute în spațiu.
Vederea finală a Skylab-ului , dinspre echipajul misiunii 4 care pleacă – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Skylab 4 (numit și SL-4 și SLM-3) a fost a treia misiune Skylab cu echipaj uman și a plasat al treilea și ultimul echipaj la bordul primei stații spațiale americane .
Misiunea a început pe 16 noiembrie 1973, odată cu lansarea lui Gerald P. Carr, Edward Gibson și William R. Pogue într-un modul de comandă și servicii Apollo de pe o rachetă Saturn IB de la Centrul Spațial Kennedy, Florida, și a durat 84 de zile, o oră și 16 minute. Un total de 6.051 de ore de utilizare a astronauților au fost numărate de astronauții Skylab 4 care au efectuat experimente științifice în domeniile activităților medicale, observațiilor solare, resurselor Pământului, observării cometei Kohoutek și altor experimente.
Misiunile Skylab cu echipaj uman au fost denumite oficial Skylab 2, 3 și 4. Neînțelegerile privind numerotarea au dus la apariția emblemelor misiunilor cu inscripțiile „Skylab I”, „Skylab II” și, respectiv, „Skylab 3”.
8 februarie 1979 – Denis Sassou Nguesso a fost ales noul președinte al Republicii Congo după ce Joachim Yhombi-Opango a fost înlăturat de la putere.
Sassou Nguesso in 2024 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Denis Sassou Nguesso (născut pe 23 noiembrie 1943) este un politician congolez și fost ofițer militar, președinte al Republicii Congo din 1997. De asemenea, a fost președinte al Republicii Populare Congo din 1979 până în 1992.
8 februarie 1981 – Războiul Bush din Rhodesia: Cadrele Armatei de Eliberare Națională Africană din Zimbabwe din Gwelo au atacat trupele Armatei Revoluționare Populare din Zimbabwe, ucigând peste 60 dintre ele și declanșând revolta Entumbane din 1981.
Revolta de la Entumbane din 1981, cunoscută și sub numele de Bătălia de la Bulawayo sau Entumbane II , a avut loc între 8 și 12 februarie 1981 în și în jurul orașului Bulawayo, Zimbabwe, pe fondul tensiunilor politice din noul stat independent. Gherilele Armatei Revoluționare Populare din Zimbabwe (ZIPRA), aflate în principal în suburbia vestică a orașului, Entumbane, s-au revoltat, creând o situație care amenința să se transforme într-un nou război civil, la nici un an după sfârșitul Războiului Bush. Pușcașii Africani Rhodesieni (RAR) și alte elemente comandate de albi din fostele Forțe de Securitate Rhodesiene , care luptau pentru guvernul zimbabwean ca parte a noii Armate Naționale Zimbabwe , au înăbușit revolta. Grupuri de luptători ai Armatei Naționale de Eliberare Africană din Zimbabwe (ZANLA) au atacat atât ZIPRA, cât și forțele guvernamentale în timpul revoltei, care a urmat unui focar de lupte mai mic între gherile în noiembrie 1980.
Revolta a început cu adevărat în jurul orei locale 20:00 (CAT) pe 11 februarie, când au izbucnit lupte între cele două facțiuni de gherilă din Entumbane, fiecare dintre acestea atacând și sediul local RAR. Când transportoarele blindate ZIPRA s-au deplasat spre Bulawayo din Essexvale , spre sud-est, patru mașini blindate din fostul Corp Blindat Rhodesian, susținute de Compania A, 1RAR, le-au atacat și le-au învins. Între timp, Companiile C și D, 1RAR au fost înconjurate de grupuri de luptători ZIPRA numeric superioare. Până în seara zilei de 12 februarie, revolta se încheiase; Companiile C și D au fost înlocuite, ZIPRA și-a încetat atacurile, iar grupul lor blindat de luptă de la Essexvale s-a predat Armatei Naționale.
Numărul oficial al celor uciși în timpul revoltei a fost de 260 de persoane; istoricii plasează numărul morților la o valoare mai mare. Armata Națională din Zimbabwe nu a suferit victime fatale. Binda numește bătălia cea mai mare victorie a RAR, scriind că trupele au fost mult depășite numeric, dar au câștigat prin profesionalism și disciplină superioare. Mai mulți analiști comentează ironia faptului că Mugabe și ZANU-PF au fost salvați de o rebeliune majoră de către trupe foste rhodeziene conduse de albi. Bătălia a fost ultima a RAR; personalul său a fost reatribuit altor unități când a fost desființată mai târziu în 1981. Între timp, înfrângerea rebeliunii a determinat dezertări în masă ale gherilelor ZIPRA, temându-se de represalii din partea administrației Mugabe. Într-adevăr, revolta a alimentat parțial sângeroasa campanie Gukurahundi a lui Mugabe împotriva Matabelelandului mai târziu în anii 1980.
8 februarie 1983 – O furtună de nisip lovește Melbourne, provocând cea mai gravă secetă înregistrată vreodată și condiții meteorologice severe în oraș.
Furtuna de praf de la Melbourne din 1983 a fost un fenomen meteorologic care a avut loc în după-amiaza zilei de 8 februarie 1983, în mare parte din Victoria, Australia , și a afectat capitala statului, Melbourne . Solul roșu, praful și nisipul din centrul și sud-estul Australiei au fost ridicate de vânturi puternice și transportate spre sud-est prin Victoria. Furtuna de praf a fost una dintre cele mai dramatice consecințe ale secetei din 1982/83, la acea vreme cea mai gravă din istoria Australiei și, privind în retrospectivă, este considerată un precursor al incendiilor de vegetație de Miercurea Cenușii , care urmau să aibă loc opt zile mai târziu.
8 februarie 1983 – Calul de curse irlandez Shergar a fost furat și se presupune că a fost ucis de oameni înarmați într-o tentativă de răscumpărare a PIRA.
Shergar în 1981 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Shergar (3 martie 1978 – cca. februarie 1983 ) a fost un cal de curse pursânge , crescut în Irlanda și antrenat în Marea Britanie . După un sezon de mare succes în 1981, a fost retras la Herghelia Ballymany din comitatul Kildare , Irlanda. În 1983 a fost furat de la herghelie și s-a cerut o răscumpărare de 2 milioane de lire sterline; aceasta nu a fost plătită, iar negocierile au fost curând întrerupte de hoți. În 1999, un cal de curse supergrass , fost membru al Armatei Republicane Irlandeze Provizorii (IRA), a declarat că a furat calul. IRA nu a recunoscut niciodată vreun rol în furt.
Aga Khan , proprietarul lui Shergar, a trimis calul la antrenament în Marea Britanie în 1979 și 1980. Shergar a început primul său sezon de curse în septembrie 1980 și a participat la două curse în acel an, câștigând una și ocupând locul doi în cealaltă. În 1981, a participat la șase curse, câștigând cinci dintre ele. În iunie a acelui an, a câștigat cea de-a 202-a ediție a Epsom Derby la zece lungimi – cea mai mare diferență de câștig din istoria cursei. Trei săptămâni mai târziu, a câștigat Irish Sweeps Derby la patru lungimi; o lună după aceea, a câștigat King George VI și Queen Elizabeth Stakes la patru lungimi. În ultima sa cursă a anului, a terminat pe locul patru, iar Aga Khan a decis să-l retragă pentru a se antrena în Irlanda.
După victoria lui Shergar la Derby-ul de la Epsom , Aga Khan a vândut patruzeci de acțiuni ale calului, evaluându-l la 10 milioane de lire sterline. Păstrând șase acțiuni, a creat un sindicat de proprietari cu cei treizeci și patru de membri rămași. Shergar a fost furat de la herghelia Aga Khan de către o bandă armată pe 8 februarie 1983. Au fost purtate negocieri cu hoții, dar banda a întrerupt orice comunicare după patru zile, când sindicatul nu a acceptat ca adevărată dovada furnizată că calul era încă în viață. În 1999, Sean O’Callaghan , un fost membru al IRA, a publicat detalii despre furt și a declarat că a fost o operațiune IRA pentru a strânge bani pentru arme. El a spus că, foarte curând după furt, Shergar a intrat în panică și și-a rănit piciorul, ceea ce a dus la uciderea sa de către bandă. O anchetă a The Sunday Telegraph a concluzionat că, după patru zile de la furt, calul a fost împușcat. Nu au fost efectuate niciodată arestări în legătură cu furtul. Corpul lui Shergar nu a fost niciodată recuperat sau identificat; Este probabil ca trupul să fi fost înmormântat lângă Aughnasheelin, lângă Ballinamore , comitatul Leitrim .
În onoarea lui Shergar, Cupa Shergar a fost inaugurată în 1999. Povestea sa a fost adaptată în două dramatizări, mai multe cărți și două documentare.
8 februarie 1984 – Deschiderea oficiala celei de-a XIV-a editii a Jocurilor Olimpice de iarna de la Saraievo, Iugoslavia de catre presdintele Mika Spiljak.
În 1984, Jocurile Olimpice de iarnă au avut loc pentru prima dată într-o ţară socialistă. Ospitalitatea oamenilor din Sarajevo a fost extraordinara.
La vremea aceea nu exista nicio indicaţie privind, razboiul care va devasta oraşul câţiva ani mai târziu.
Au participat 49 naţiuni, 1272 sportivi (274 femei, 998 barbati).
România s-a prezentat cu o delegație de 19 sportivi (trei femei și 16 bărbați). Nu s-a obținut nici un punct.
8 februarie 1986 – Douăzeci și trei de persoane sunt ucise când un tren de pasageri VIA Rail se ciocnește cu un tren de marfă Canadian National în apropierea orașului Hinton, Alberta, ceea ce definește unul dintre cele mai grave accidente feroviare din Canada.
Coliziunea feroviară de la Hinton a fost un accident feroviar care a avut loc în ceea ce este acum comitatul Yellowhead, Alberta, Canada, pe 8 februarie 1986. Douăzeci și trei de persoane au fost ucise când un tren de marfă al Căilor Ferate Naționale Canadiene s-a ciocnit cu un tren de pasageri Via Rail numit Super Continental.
O anchetă publică de 56 de zile a concluzionat că, din cauza faptului că echipajul de marfă nu a reușit să oprească trenul la timp din cauza incapacității de muncă sau a altor factori necunoscuți, coliziunea a evidențiat, de asemenea, deficiențe grave în cultura și practicile de siguranță de la Canadian National Railway.
8 februarie 1989 – Zborul Independent Air 1851 lovește muntele Pico Alto în timp ce se apropia de aeroportul Santa Maria din Azore , ucigând toți cei 144 de pasageri aflați la bord.
Pe 8 februarie 1989, zborul Independent Air 1851, un Boeing 707 aflat pe un zbor charter american de la Bergamo, Italia, la Punta Cana, Republica Dominicană, a lovit Pico Alto în timp ce se apropia de aeroportul Santa Maria din Azore pentru o escală programată. Aeronava a fost distrusă, toate cele 144 de persoane aflate la bord pierzându-se, rezultând cel mai mortal accident aviatic din istoria Portugaliei. Toți pasagerii aflați la bord erau italieni, iar toți membrii echipajului erau americani. Accidentul este cunoscut și sub numele de „Dezastrul din Azore” (în italiană: Il disastro delle Azzorre).
8 februarie 1990 – Prin Decretul nr. 111 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a fost reorganizat CIE (dată la care se aniversează ziua Serviciului de Informaţii Externe).
8 februarie 1990 – Consiliul F.S.N. emite Decretul-lege privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor categorii de salariați.
8 februarie 1991 – Parlamentul adoptă noua lege a salarizării (Legea nr.14/1991).
8 februarie 1993 – Un Tupolev Tu-154 al Iran Air Tours și un Sukhoi Su-24 al Forțelor Aeriene Iraniene se ciocnesc în aer lângă Qods, Iran, ucigând toate cele 133 de persoane aflate la bordul ambelor aeronave.
Pe 8 februarie 1993, zborul 962 al Iran Airtour , un Tupolev Tu-154 , s-a ciocnit în aer cu un avion de atac Sukhoi Su-24 al Forțelor Aeriene ale Republicii Islamice Iran (IRIAF) în apropierea capitalei iraniene Teheran , ucigând toate cele 133 de persoane aflate la bordul ambelor aeronave. A fost cel mai mortal accident aviatic din 1993.
A fost prim-ministru al României în perioada 1961-1974 și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române între anii 1958 – 1961.
Tatăl său a fost alsacian, profesor de limba franceză în București.
Ion Gheorghe Maurer a studiat științele juridice și a activat ca avocat, calitate în care i-a reprezentat în instanțele juridice pe ilegaliștii comuniști români.
A fost membru al Academiei Romaniei.
8 februarie 2003 - Bagdadul predă inspectorilor ONU documentele referitoare la programele de armament nucelar și biochimic de pe teritoriul Irakului.
8 februarie 2006 - Egiptologul american Otto J. Schaden a dat publicității descoperirea unui nou mormânt de faraon în Valea Regilor.
8 februarie 2009 – A murit asasinat handbalistul Marian Cozma (n. 8 septembrie 1982), campion al Romaniei si Ungariei la handbal masculin si castigator al Cupei Cupelor EHF.
Marian Cozma (n. 8 septembrie 1982, București — d.8 februarie 2009, Veszprém) a fost un handbalist român, campion al României și Ungariei la handbal masculin și câștigător al Cupei Cupelor EHF – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
În noaptea de 7 spre 8 februarie 2009, Marian Cozma se afla în discoteca Patriota Lokal din orașul maghiar Vesprem împreună cu alți colegi, pentru a sărbători nașterea copilului unuia dintre colegii săi.
A avut loc o altercație, Cozma fiind atacat de un grup de trei tigani, fiind înjunghiat de trei ori, inclusiv în inima.
Alți doi colegi,croatul Ivan Pesic si sarbul Zarko Sesumau fost și ei atacați, primul fiind înjunghiat în rinichi, iar cel de-al doilea suferind un traumatism cranio-cerebral.
Un alt handbalist maghiar născut in Romania, Ferenc Ilyes, a încercat să-l salveze făcându-i respirație gură la gură, dar nu a reușit.
Cozma mai fusese implicat într-un incident asemănător în 2005, când a fost înjunghiat de un grup de opt persoane, suporteri ai unei echipe adversare, la Bucuresti, scăpând cu viață și reușind să revină în scurt timp pe teren.
Procesul criminalilor a durat doi ani la tribunalul din Veszprem, principalul acuzat sustinandu-si nevinovatia.
Verdictul in procesul asasinilor lui Marian Cozma a fost: Raffael Sandor şi Nemeth Gyozo au primit pedeapsa cu inchisoare pe viata, in timp ce Sztojka Ivan, 20 de ani inchisoare, fara drept de eliberare mai devreme de 15 ani.
În memoria lui, Comitetul Director al Federatiei Romane de Handbal a decis ca Centrul National Olimpic de Excelenta de la Sighisoara sa poarte numele sportivului, iar in Veszprem i s-a ridicat o statuie.
8 februarie 2010 – Peste 3,2 km de drum sunt blocați după ce o furtună din munții Hindu Kush din Afganistan declanșează o serie de avalanșe , ucigând cel puțin 172 de persoane și prinzând alte peste 2.000.
Avalanșele Salang din 2010 au constat dintr-o serie de cel puțin 32 de avalanșe care abordează până la tunelul Salang, la nord de Kabul. Acestea au fost cauzate de o furtună de zăpadă neobișnuit de intensă care a călătorit prin munții Hindu Kush.
8 februarie 2013 – Un viscol ucide cel puțin 18 persoane și lasă sute de mii de oameni fără electricitate în nord-estul Statelor Unite și în anumite părți ale Canadei.
Viscolul nord-american din februarie 2013 , cunoscut și sub numele de furtuna de iarnă Nemo și viscolul din 2013, a fost un viscol puternic care s-a dezvoltat din combinarea a două zone de presiune joasă, afectând în principal nord-estul Statelor Unite și părți din Canada, provocând ninsori abundente și vânturi de forță de uragan. Furtuna a traversat Oceanul Atlantic, afectând Irlanda și Regatul Unit. Efectele furtunii de nord-est în Statele Unite au primit un rang de categoria 3 pe Scara de impact a ninsorilor din nord-est, clasificându-l drept furtună de iarnă „majoară”.
Primul sistem de joasă presiune, originar din Câmpiile de Nord ale Statelor Unite, a produs cantități moderate de zăpadă în regiunea Marilor Lacuri din SUA și Canada. A doua depresiune, originară din statul Texas, a produs ploi abundente și inundații în mare parte din părțile de sud-est și mijlociu ale Atlanticului ale SUA. Pe măsură ce cele două sisteme s-au unit în largul coastei de nord-est pe 8 februarie 2013, acestea au produs ninsori abundente pe o regiune extinsă din nordul Jersey și în interiorul țării, de la New York City, prin estul New England până la coasta statului Maine și în interiorul țării până la Ontario.
Cantitatea totală de zăpadă din Boston, Massachusetts , a atins 63 cm, al cincilea cel mai mare total înregistrat vreodată în oraș. New York City a înregistrat oficial 29 cm de zăpadă în Central Park, iar Portland, Maine , a stabilit un record de 81 cm. Hamden, Connecticut, a înregistrat cea mai mare ninsoare a furtunii, la 100 cm, iar al doilea cel mai mare total din Connecticut a fost înregistrat în Milford, la 97 cm. Multe orașe din jur au acumulat cel puțin 30 cm. Pe lângă totalul semnificativ de ninsori, s-au înregistrat și rafale de vânt cu forța unui uragan, atingând 164 km/h în Nova Scotia, 143 km/h la Mount Desert Rock, Maine și 135 km/h în largul coastei orașului Cuttyhunk, Massachusetts. Bostonul a înregistrat o creștere a nivelului de 1,3 m, a patra cea mai mare valoare a sa. Furtuna a afectat Atlanticul Canadei după ce a lovit nord-estul Statelor Unite.
Au fost emise alerte și avertizări în pregătirea furtunii, iar guvernatorii statelor au declarat stare de urgență în toate statele din New England și în New York. Zborurile pe multe aeroporturi importante din regiune au fost anulate, iar interdicțiile de călătorie au fost puse în aplicare pe 8 februarie în mai multe state. Sute de persoane au rămas blocate pe Long Island seara trecută, pe 8 februarie, din cauza ninsorilor care se acumulau rapid. O combinație de vânturi puternice și zăpadă abundentă și umedă a lăsat 700.000 de clienți fără electricitate în punctul culminant al furtunii. Cel puțin optsprezece decese au fost atribuite furtunii.
8 februarie 2014 – Un incendiu la un hotel din Medina, Arabia Saudită, ucide 15 pelerini egipteni și alți 130 sunt răniți.
Incendiul hotelului Medina din 2014 a fost un incendiu care a avut loc într-un hotel din Medina, Arabia Saudită. Incendiul a ucis cel puțin 15 persoane și alte 130 au fost rănite.
Aproximativ 700 de pelerini se cazau la hotelul din Medina pentru a efectua Umrah . Un scurtcircuit electric a provocat un incendiu în hotel. Potrivit unui comunicat al guvernului local, incendiul a fost raportat pentru prima dată la ora 18:30 ET, iar flăcările au fost ținute sub control până la ora 21:00 ET. Cincisprezece pelerini egipteni au fost uciși, iar alți 130 au fost răniți în urma incendiului. Indicațiile preliminare au sugerat că cei uciși au murit prin sufocare. Consulul general al Egiptului în orașul Jiddah a declarat reporterilor că majoritatea răniților erau egipteni și că printre morți se numărau doi copii. Echipelor de salvare le-a luat aproximativ două ore să stingă complet incendiul.
8 februarie 2020 – Un soldat deschide focul într-o tabără militară și un centru comercial din Nakhon Ratchasima, Thailanda, ucigând 29 de persoane și rănind alte 58 înainte de a fi împușcat mortal de poliție a doua zi. Este considerat cel mai sângeros atac armat în masă din istoria țării.
Între 8 și 9 februarie 2020, a avut loc un atac armat în masă în apropierea și în Nakhon Ratchasima, Thailanda, cunoscut colocvial sub numele de Korat. Un soldat al Armatei Regale Thailandeze a ucis 29 de persoane și a rănit alte 58 înainte de a fi în cele din urmă împușcat mortal.
Atacul a început când făptașul l-a împușcat mortal pe comandantul său și pe alte două persoane în Tabăra Militară Suratham Phithak, baza în care era staționat. Făptașul a furat apoi arme militare și un Humvee și a condus până la centrul comercial Terminal 21 Korat, care avea un număr mare de cumpărători din cauza sărbătorii legale Magha Puja, unde a deschis focul asupra cumpărătorilor. Pe drum, a tras și asupra mai multor persoane de pe stradă și asupra Wat Pa Sattha Ruam, un templu budist. În timpul atacului, făptașul a postat actualizări și a distribuit o transmisiune live pe contul său de Facebook. Majoritatea victimelor au fost împușcate în centrul comercial Terminal 21 al orașului, aceeași zonă în care a avut loc schimbul de focuri.
A fost cel mai sângeros atac armat în masă din istoria Thailandei, înainte de a fi depășit de masacrul de la Nong Bua Lamphu din 2022.
8 februarie 2023 – Doi copii sunt uciși și alți șase sunt răniți când un autobuz s-a prăbușit într-o creșă din Laval, Quebec, Canada. Șoferul este arestat și acuzat de omor și conducere periculoasă.
Pe 8 februarie 2023, șoferul de autobuz Pierre Ny St-Amand a izbit în mod deliberat autobuzul Société de transport de Laval (STL) de o creșă din Laval, Quebec, Canada, ucigând doi copii și rănind alți șase. St-Amand a fost rapid imobilizat de martori și arestat. Familiilor și locuitorilor afectați li s-a oferit sprijin în urma traumei. Premierul Quebecului, François Legault , și prim-ministrul canadian Justin Trudeau au vizitat zona pentru a-și aduce omagiile în zilele care au urmat incidentului.
St-Amand, tată a doi copii fără antecedente penale, a fost arestat pentru opt capete de acuzare. O Curte Superioară din Quebec a dispus o evaluare psihiatrică pentru a-i evalua starea mentală în timpul accidentului. În martie 2024, instanța a decis că există suficiente dovezi pentru proces, iar St-Amand a rămas deținut la Institutul Philippe-Pinel în așteptarea procesului. Procesul a început pe 7 aprilie 2025 și s-a încheiat 22 de zile mai târziu, judecătorul stabilind că St-Amand nu era responsabil penal din cauza psihozei temporare suferite la momentul incidentului.
Prințul Shōtoku (n. 07 februarie 574 – m. 08 aprilie 622) a fost un conducător japonez (593 – 622) semi-legendar și regentul împărătesei Suiko.
A fost fiul împăratului Yōmei și al prințesei Anahobe nu Hashihito din vestitul clan Soga, și este considerat creatorul civilizației japoneze.
Domnia sa ca regent a fost una extrem de prosperă, deoarece Shōtoku Taishi a stabilit legături foarte bune cu dinastia Sui din China și cu Regatele Coreene și a introdus o constituție stabilă formată din 17 articole, formulate după exemplul legislației confuciene chineze. Prințul Shōtoku este considerat a fi întemeietorul budismului japonez.
7 februarie 590 - A luat sfarsit pontificatul Papei Pelagius al II-lea.
Papa Pelagius al II-lea a fost Papă al Romei din 26 Noiembrie, 579 până în data de 7 februarie, 590.
Pelagius II, s-a născut în Roma în anul 520 si a fost descendentul unui got (ostrogot), tatăl său numindu-se Winigild.
Din cauza asediului Romei de către lombarzi și a controlului lor asupra vieții din oraș, Pelagius al II-lea a putut fi consacrat abia după patru luni Papă al Romei, in 26 Noiembrie 579 .
În timpul pontificatului său, s-a preocupat mult de îngrijirea bolnavilor şi persoanelor în vârstă si a promovat reguli aspre de celibat în rândul clerului.
În timpul iernii anului 589, ciuma a lovit puternic Roma, iar Papa Pelagius al II, afectat la rândul sau, a murit pe 7 februarie 590.
7 februarie 999 - A decedat ducele Boemiei, Boleslaus al II-lea Cuviosul (n.cca. 932), un membru al dinastiei Premysl care a condus Boemia din 972 până la moartea sa.
Domnia sa a ramas in istorie mai ales datorita întemeierii Episcopiei de la Praga in 973, aflata la acel moment în jurisdicția arhiepiscopului de Mainz.
În 982 la conducerea episcopiei a fost numit Adalbert de Praga (mai târziu cunoscut sub numele de Sfântul Adalbert).
7 februarie 1045 - A murit impăratul Go-Suzaku (n.14 decembrie 1009).
A fost al 69-lea imparat al Japoniei în conformitate cu ordinea tradițională de succesiune.
Domnia lui Go-Suzaku a durat din 1036, pana in 1045.
7 februarie 1238 - Mongolii Hoardei de Aur conduse de Batu Khan ard orasul rusesc Vladimir.
Invazia mongolă în Rusia Kieveană – Cucerirea Vladimirului de către mongoli în 1238. Miniatură din cronicile rusești – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În noiembrie 1237, Batu Han și-a trimis ambasadorii la curtea lui Iuri al III-lea al Vladimirului, cerându-i să se recunoască vasal.
O lună mai târziu, hoardele asediau Riazanul.
După șase zile de lupte sângeroase, orașul a fost cucerit și distrus.
Alarmat de veștile primite, Iuri și-a trimis fiul să-i țină în loc pe invadatori, dar mongolii au fost victorioși din nou.
După ce au ars din temelii Kolomna și Moscova, hoardele au asediat Vladimirul pe 4 februarie 1238.
După numai trei zile, capitala cnezatului Vladimir-Suzdal a fost cucerită și devastata.
Familia cneazului a pierit în flăcări in biserica in care se refugiase, în vreme ce șeful casei princiare s-a retras în grabă spre nord.
După ce a traversat Volga, el a adunat o nouă armată, care a fost mai apoi distrusă în totalitate de mongoli pe 4 martie 1238, în Bătălia de pe râul Sit.
Invazia mongolă în Rusia Kieveană – Invazia lui Batu Han
Uriașele hoarde mongole formate din cam 150.000 de arcași călare, avându-i în frunte pe Batu Han și pe Subutai, au traversat râul Volga și au invadat Bulgaria de pe Volga în toamna anului 1236. Mongolii au avut nevoie de un an pentru a învinge rezistența bulgarilor de pe Volga, kipciakilor și alanilor.
În noiembrie 1237, Batu Han și-a trimis ambasadorii la curtea lui Iuri al III-lea al Vladimirului cerându-i să se recunoască vasal. O lună mai târziu, hoardele asediau Riazanul. După șase zile de lupte sângeroase, orașul a fost cucerit și distrus. Alarmat de veștile primite, Iuri și-a trimis fiul să-i țină în loc pe invadatori, dar mongolii au fost victorioși din nou. După ce au ars din temelii Kolomna și Moscova, hoardele au asediat Vladimirul pe 4 februarie 1238. După numai trei zile, capitala cnezatului Vladimir-Suzdal a fost cucerită și a fost și el devastat. Familia cneazului a pierit în flăcări, în vreme ce șeful casei princiare s-a retras în grabă spre nord. După ce a traversat Volga, el a adunat o nouă armată, care a fost mai apoi distrusă în totalitate de mongoli pe 4 martie 1238 în bătălia de pe râul Sit.
După această victorie, Batu Han și-a împărțit hoardele în mai multe unități mai mici, care au prădat mai multe orașe rusești: Rostov, Uglici, Iaroslavl, Kostroma, Kașin, Ksniatin, Gorodeț, Galici, Pereslavl-Zalesski, Iuriev-Polski, Dmitrov, Volokolamsk, Tver și Torjok. Localitatea care a opus cea mai dâră rezistență a fost micul oraș Kozelsk, al căror locuitori au rezistat mongolilor timp de șapte săptămâni. După cum se povestește, întreg orașul Kitej și toți locuitorii săi s-au scufundat pe fundul unui lac, unde poate fi văzut și azi. Singurele orașe importante care au scăpat de distrugere au fost Novgorod și Pskov. Rușii, care au fugit să scape de năvălirea mongolilor, s-au îndreptat către nord, în zonele împădurite sau în cele cu terenuri agricole sărace dintre Volga de nord și râul Oka.
În vara anului 1238, Batu Han a devastat Crimeea și a pacificat Mordovia. În vara anului 1239, mongolii au prădat Cernigovul și Pereiaslav. După mai multe zile de asediu, hoardele au cucerit Kievul în decembrie 1239. În ciuda rezistenței îndârjite a lui Danilo al Haliciului, Batu Han a cucerit două dintre orașele cnezatului: Halici și Volodimir-Volînski. Mongolii au invadat mai apoi Ungaria și Polonia.
7 februarie 1301 - Edward de Caernarvon (mai târziu regele Eduard al II-lea al Angliei) a devenit primul Prinț de Wales al Angliei.
Eduard al II-lea Din grația lui Dumnezeu, Rege al Angliei Lord al Irlandei și Duce de Aquitaine – foto: ro.wikipedia.org
Eduard al II-lea (n. 25 aprilie 1284 – d. 21 septembrie 1327), a fost rege al Angliei din 1307 pâna în ianuarie 1327. Eduard al II-lea a fost primul monarch care a fondat colegiile universităților din Oxford și Cambridge; el a fondat Cambridge’s King’s Hall în 1317 și a dat statut regal Colegiului Oriel din Oxford în 1326.
Edward II al Angliei, fiul regelui Edward I şi al Eleanorei de Castilia, a devenit astfel primul Prinţ de Wales si incepând cu 1301, fiul cel mare al regelui Angliei a primit în mod tradiţional acest titlu. Galezii sunt una dintre cele şase naţiuni celtice,iar tara galilor este parte a Regatului Unit.
Este numita, in limba velsa Cymru (pronunţat Kum-ri). Pana la cucerirea sa în 1282 de către Edward I al Angliei, Ţara Galilor era divizata în numeroase principate independente.În prezent, prinţul mostenitor al coroanei Marii Britanii, Charles, este si Prince of Wales.
7 februarie 1478 - S-a născut umanistul Thomas Morus (în engleza Thomas More) unul dintre întemeietorii socialismului utopic, autor al lucrării “Utopia”; (d. 6 iulie 1535).
Thomas Morus, portret de Hans Holbein cel Tânăr 1527 – foto: ro.wikipedia.org
Pe durata vieții sale și-a câștigat reputația de important erudit umanist, ocupând mai multe posturi publice, incluzându-l pe acela de Lord Cancelar ( din 1529 pana in 1532). Morus a introdus termenul de „utopie” (in greaca„niciun loc”, dar similar cu eu topos – „loc fericit”), numele dat de el unei națiuni insulare ideale, imaginare, a cărui sistem politic a fost descris în cartea sa,”Utopia”, publicată în 1516.
În Utopia, proprietatea privata nu există, și se practică otoleranta religioasa aproape absolută. Mesajul principal al operei este necesitatea în primul rând de ordine și disciplină, mai degrabă decât libertate. Morus a refuzat să-l recunoașca pe regele Henric al VIII-lea drept cap al Bisericii Angliei, nefiind dispus să renunțe la principiile sale și la religia catolica, refuzul sau având drept consecințe terminarea carierei sale politice, închiderea sa în Turnul Londrei, și apoi executarea sa pentru înaltă trădare.
7 februarie 1497 – Susținătorii lui Girolamo Savonarola au ars cărți, obiecte cosmetice și de artă în Florența.
7 februarie 1510 - S-a încheiat, la Iași, tratatul de pace între domnul Moldovei, Bogdan al III-lea și regele Poloniei, Sigismund I cel Bătrân.
7 februarie 1550 - Giovanni Maria del Monte a fost ales Papa sub numele de Papa Iulius al III-lea.
După moartea Papei Paul al III-lea la 10 noiembrie 1549 si dupa 10 săptămâni de discutii este ales Papa, sub numele de Iulius al III- lea. S-a îndrǎgostit de un cerșetor de 17 ani, pe care l-a fǎcut cardinal, fapt ce a inspirat poezia “În cinstea sodomiei”
7 februarie 1613 - Mihail Romanov a devenit tar al Rusiei.
Mihail s-a nascut in anul 1596 si a decedat in anul 1645, fiind primul tar din dinastia Romanovilor. A fost fiul lui Fiodor Nikitici Romanov (devenit apoi patriarhul Filaret) și al Kseniei. Domnia lui a marcat finalul asa numitor Timpuri Tulburi din istoria acestei tari.
Mihail a fost ales în unanimitate țar al Rusiei de adunarea națională la 21 februarie 1613, dar delegații consiliului i-au găsit pe tânărul țar și pe mama lui la mănăstirea Ipatiev de lângă Kostroma abia pe 24 martie. La început, Marta a protestat, spunând că fiul ei este prea tânăr pentru o funcție atât de grea, în vremuri atât de dificile.
În cele din urmă, Mihail a acceptat tronul. Alegerea lui Mihail și urcarea lui pe tron stau la baza legendei lui Ivan Susanin, dramatizată de compozitorul rus Mihail Glinka în opera „O viață pentru țar”.
7 februarie 1741 - A aparut “Marele Hrisov al lui Constantin Mavrocordat”, care stabilea o serie de reforme fiscale si administrative in Tara Romaneasca. Textul a fost publicat in ziarul “Mercure de France”, in iulie 1742.
Constantin Mavrocordat – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol – d. 23 noiembrie 1769, Iași) a fost domn al țărilor române. A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci. Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia.
7 februarie 1777 - S-a născut, la Golesti, în Argeș, Dinicu Golescu, carturar si memorialist. A infiintat in 1826, pe mosia sa din Golesti, o scoala in care puteau invata gratuit tineri, indiferent de categoria sociala din care faceau parte.
Constantin Golescu (cunoscut sub numele de Dinicu Golescu, n. 7 februarie 1777 – d. 5 octombrie 1830) a fost un boier și cărturar român, fiu al marelui ban din Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu A fost membru fondator al Societatii literare (1827) si a contribuit activ la aparitia primului ziar in limba romana, “Curierul romanesc”; (m. 5 octombrie 1830).
7 februarie 1812 - S-a născut scriitorul englez Charles Dickens (“Marile sperante”, “David Copperfield”, “Oliver Twist”, “Prietenul nostru comun”, “Colind de Craciun”); (m. 9 iunie 1870).
Charles John Huffam Dickens (n. 7 februarie 1812 – d. 9 iunie 1870) a fost un romancier englez.
7 februarie 1831 - A fost promulgată Constituția Belgiei, considerată a fi cea mai democratică din Europa acelei vremi.
Stema Belgiei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prima constituție belgiană datează din anul 1831, fiind inspirată din principiile Revoluției Franceze și din Constituția britanică. De-a lungul timpului a suferit mai multe revizuiri, dintre care primele (1893, 1920) au privit sistemul electoral iar celelalte (1970, 1988, 1993) s-au referit mai ales la transformarea statului unitar într-unul federal. A fost integral promulgată de către rege la 17 februarie 1994.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
7 februarie 1869 - La Timişoara, fruntaşii politici ai românilor din Banat s-au strâns în cartierul Fabric, pentru a înfiinţa primul partid românesc de pe teritoriul de azi al României, Partidul Naţional Român din Banat şi Ungaria, cu şase ani înaintea constituirii Partidului Naţional Liberal in vechiul Regat.
Membrii noului partid l-au ales în funcţia de preşedinte pe Alexandru Mocioni, deputat în Camera Ungară a Parlamentului de la Budapesta şi au decis participarea la următoarele alegeri. La conducerea lui s-au aflat fraţii Alexandru şi Anton Mocioni, apoi Vincenţiu Babeş.
După mai bine de 12 ani de funcţionare, la conferinţa naţională de la Sibiu din 12 – 14 mai 1881, partidul bănăţean a fuzionat cu Partidul Naţional al Românilor din Transilvania (înfiinţat la scurt timp după partidul bănăţenilor, la 7-8 martie 1869) pentru a forma Partidul Naţional Român din Transilvania.
Programul partidului susţinea apărarea principiilor de libertate şi democraţie, lupta împotriva legilor nedrepte ale compromisului dualist, sprijinirea acţiunii pentru autonomia Transilvaniei. Se remarcă faptul că preocupările bănăţenilor nu se rezumau doar la chestiunile locale ci şi asupra tuturor românilor din Imperiul Habsburgic.
După acordul dualist austro-ungar din 1867 (cititi mai mult pe unitischimbam.ro), a fost promulgată legea naţionalităţilor, care a deschis calea pentru românii bănăţeni să se organizeze politic. La conferinţa de la Timişoara din 26 ianuarie/2 februarie 1869, s-a decis înfiinţarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria, avându-l în frunte pe Alexandru Mocioni.
Partidul s-a constituit legal 5 zile mai târziu, la 7 februarie. La doar o lună după acest eveniment, la Sibiu, se înfiinţa Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Ilie Măcelariu, fără a avea ca scop participarea la lupta electorală din Austro-Ungaria. După încă o lună, în 3 aprilie 1969, autorităţile interziceau activitatea celor două grupări, pe motiv că „nu există partide naţionale”.
7 februarie 1873 - În ședința parlamentului de la Budapesta, deputatul roman Gheorghe Pop de Basesti arăta necesitatea construirii unui drum de fier în ținutul Sălajului. Pe 23 decembrie 1887 va avea loc deschiderea liniei de cale ferată Carei – Zalău.
Gheorghe Pop de Băsești (n. 1 august 1835, Băsești, Comitatul Sălaj – d. 23 februarie 1919) a fost un politician român din Transilvania, între 1881-1902 vicepreședinte, iar între 1902-1918 președinte al Partidului Național Român din Transilvania.
7 februarie 1878 - A murit Papa Pius al IX-lea (n. 1792)
Papa Pius al IX-lea, născut Giovanni Maria Mastai-Ferretti, (n. 13 mai 1792, Senigallia, Italia – d. 7 februarie 1878, Roma) a fost Papă timp de 31 de ani din 16 iunie 1846 până la moartea sa. Este cel mai prelungit pontificat din istoria Bisericii. A convocat Conciliul Vatican I în 1869, care a declarat dogma infailibilității papale.
Papa Pius al IX-lea a definit și conceptul a Neprihănitei Zămisliri a Feciorei Maria, care înseamnă că Maria a fost concepută în afara păcatului primordial. A fost beatificat (declarat fericit). Papa Pius al IX-lea a refuzat să elibereze copilul evreu Edgardo Mortara, care fusese răpit, la vârsta de 6 ani, din familia lui de poliția papală, ca să fie educat ca creștin catolic. Acest scandal a otrăvit relațiile Papei cu comunitățile evreiești și cu cercurile liberale contemporane.
7 februarie 1885 - S-a născut Sinclair Lewis, scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1930. (m. 1951).
Harry Sinclair Lewis (n. 7 februarie , 1885, în Sauk Centre, Minnesota – d. 10 ianuarie, 1951, Roma, Italia) a fost prozator american. A fost primul american care a luat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1930.
Opera sa, cronică satirică a vieții provinciale americane, se înscrie, prin precizia și obiectivitatea cvasidocumentară a descrierii mediilor și măiestria portretizării, reductibile la tipul individului mediocru, apăsat de grotescul și banalitatea vieții cotidiene, în descendența realismului dickensian.
Motivația Juriului Nobel: “Pentru forța și plasticitatea artei lui descriptive, precum și pentru darul de a crea cu ascuțime și umor personaje reprezentând tipologii noi”.
7 februarie 1894 - A murit la Paris, Antoine-Joseph Adolphe Sax, inventatorul belgian al saxofonului.
Adolphe Sax, pe numele său Antoine Joseph Sax, (n. 6 noiembrie 1814 în Dinant; d. 7 februarie 1894 în Paris) a fost un inventator de instrumente muzicale, belgian, care în 1846 a inventat saxofonul.
7 februarie 1895 - În România, comitetul de conducere al asociaţiei “Astra” decide elaborarea şi publicarea “Enciclopediei române”, sub îndrumarea lui Cornel Diaconovici, primul secretar al Asociatiei.Lucrarea a aparut in trei volume intre 1898 si 1904.
7 februarie 1904 - Dezastru in orasul Baltimore din SUA. Un incendiu catastrofal s-a declansat in orasul american Baltimore. Incendiul a distrus 1500 clădiri în 30 de ore şi practic întregul oraş ar trebuit să fie reconstruit.
7 februarie 1906 - Se naşte Pu Yi, al doisprezecelea și ultimul împărat al Chinei; (d.17 octombrie 1967). A fost încoronat la vârsta de doar trei ani în anul 1909 și a fost obligat să abdice la 12 februarie 1912 in urma revolutiei chineze.
A fost cunoscut ca împărat sub numele de Împăratul Xuantong , între anii 1908 și 1911, și ca împărat, dar fără să conducă efectiv, între 1911 și 1924, iar între anii 1932 și 1945 a domnit în Statul marioneta japonez , cunoscut sub numele de Manciuko. In urma revoltei din Wuchang din 10 septembrie 1911, i s-a cerut să demisioneze iar la 12 februarie 1912, se încheie domnia dinastiei Qing şi perioada feudala.
Dupa proclamarea primei republici chineze, a obţinut aprobarea guvernului sa continue să trăiască în Oraşul Interzis, înainte de a fi expulzat de către autorităţi în noiembrie 1924. Dupa invadarea Chinei de catre Japonia, a devenit in 1934 seful statului marioneta Manchukuo creat de japonezi, sub numele de Împăratul Kangde.
7 februarie 1906 - S-a nascut Oleg Konstantinovici Antonov, constructor de avioane, renumit pentru constructia avioanelor de tip AN-10, AN-24, AN-22, AN-12 (m. 4 aprilie 1984).
7 februarie 1907 - A murit generalul Iacob Lahovary (16 ianuarie 1846- 7 februarie 1907), rapus de un cancer de intestin gros . Ziarele din toată Europa publicau ferpare lungi cu cel care fusese în ultimii trei ani, în calitate de ministru de Externe, unul dintre cei mai abili diplomaţi de pe continent.
Iacob N. Lahovari (n. 16 ianuarie 1846, București – d. 7 februarie 1907, Paris) a fost un general și politician român. A fost ministru al afacerilor străine, ministru de război și șef al Marelui Stat Major. A fost fratele lui Alexandru N. Lahovari și Ion N. Lahovari Din anul 1891, conduce Ministerul de Război nu mai puţin de patru mandate, fiind cel care a făcut cea mai importantă reformă a armatei până în preajma Primului Război Mondial. Generalul a fost un vizionar şi, în ciuda relaţiilor strânse pe care le avea România cu Austro- Ungaria în acea vreme, a avut curajul să elaboreze, în secret, un plan de război pentru eliberarea Transilvaniei.
7 februarie 1914 - Charlie Chaplin a debutat cu rolul care l-a facut celebru in intreaga lume, micul Vagabond, in pelicula “Kid Auto Races in Venice”.
7 februarie 1915 - S-a născut (com. Tocileni, județul Botoșani) Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpașu, patriarhul Bisericii ortodoxe Române (din noiembrie 1986, membru de onoare al Academiei Române (ales în 17 decembrie 1999). A decedat la 30 iulie 2007 in București.
Marie Curie, născută Maria Salomea Skłodowska (n. 7 noiembrie 1867, Varșovia; d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Franța) a fost o savantă poloneză stabilită în Franța, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate.
Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice. Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente savante ale secolului al XX-lea
7 februarie 1929 - A fost promulgată legea pentru stabilizarea monetară privind devalorizarea leului în România. Se realizeaza convertbilitatea leului la bursa libera a devizelor pe baza cererii si a ofertei (care fusese suspendata oficial la 14 iulie 1917), iar Bancii Nationale a Romaniei i se reconfirma privilegiul de emisiune monetara.
Pactul Kellogg-Briand (27 august 1928): Calvin Coolidge, Herbert Hoover și Frank B. Kellogg, (în picioare), alături de reprezentanții guvernelor care au ratificat “Tratatul pentru renunțare la război” (Pactul Kellogg-Briand), în “Camera de răsărit” a Casei Albe – foto: ro.wikipedia.org
Pactul Kellogg-Briand, cunoscut și ca Pactul de la Paris, după orașul în care a fost semnată această înțelegere pe 27 august 1928, a fost un tratat internațional „care milita pentru renunțarea la război ca instrument al politicii naționale”. Scopurile sale nu au fost atinse, dar a fost un pas înainte pentru dezvoltarea doctrinelor dreptului internațional. Pactul a fost botezat cu numele secretarului de stat american Frank B. Kellogg și al ministrului de externe francez Aristide Briand, inițiatorii tratatului.
7 februarie 1929 - Au inceput cursurile de limbă germană la Radiodifuziunea Romana cu predare pn sistemul linguaphon.
7 februarie 1935 - Celebrul cuplu de comici Stroe si Vasilache, prezintă în premieră “Bing Bang” – primul film sonor realizat la București cu o aparatură construită de inginerul român Argani.
Vasile Vasilache (la stânga) şi N.Stroe - foto: ro.wikipedia.org
Vasile Vasilache (n. 26 octombrie 1907, orașul Huși, județul Vaslui; d. 4 aprilie 1944, București), regizor și actor român
Stroe și Vasilache a fost un cuplu de umoriști români, format din artistul evreu Nicolae Stroe (1905-1990) și artistul român Vasile Vasilache (1907-1944). Prima emisiune „Ora veselă” a fost difuzată de Radio București pe data de 9 ianuarie 1929. După decesul prematur al lui Vasile Vasilache în bombardamentul Bucureștiului din 4 aprilie 1944, Nicolae Stroe a continuat singur transmiterea în direct, ani în șir, a popularei emisiuni „Ora veselă”, care începea totdeauna cu refrenul:
Alo, alo, aici e Stroe (și Vasilache), Și roagă să-i dați voie, O clipă să vă-nveselească, Să glumească, Iar cu Voi…
7 februarie 1949 - A fost adoptat Decretul nr. 163/1949 privind înființarea Trupelor de Securitate.
Decretul nr. 163 din 7 februarie 1949 – înființarea Trupelor de Securitate – foto preluat de pe www.iiccr.ro
(…) După înființarea Securității venise momentul ca și trupele de jandarmi să-și schimbe denumirea, şi, mai ales, menirea. Deși noua sintagmă – trupe de securitate – circula în cadrul MI încă din a doua jumătate a anului 1948, aceasta s-a impus în nomenclatorul trupelor prin două acte normative ulterioare: Ordinului nr. 10052 din 23.01.1949 şi Decretul nr. 163 din 7 februarie 1949, care statuau înființarea noii structuri.
Printr-o ședință de lucru care a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne la 9 februarie 1949 s-a analizat raportul Secretariatului General pentru Trupe cu privire la înființarea trupelor de securitate. Problemele privind analiza activității, organizarea, dotarea și încadrarea au stat pe ordinea de zi. La punctul privind perspectivele de viitor, Teohari Georgescu, ministrul de interne, afirma că lupta cu „dușmanii de clasă” era încă la început şi va „crește în intensitate, căci dușmanul turbează şi el va căuta şi poate încă să lovească”.
O reorganizare a trupelor Ministerului de Interne s-a făcut prin Decizia ministerială nr. 84 din 24 martie 1949, când Secretariatul General pentru Trupe a fost transformat în Comandamentul Trupelor MAI. În interiorul noii structuri a fost creat Comandamentul Trupelor de Securitate (CTS) sub conducerea generalului Eremia Popescu, fost comandant al trupelor de grăniceri. În componența CTS au intrat: un regiment și un batalion în garnizoana București, 11 batalioane de intervenție cantonate în întreaga ţară şi 17 centre de instrucție. Începând din octombrie 1949 au fost înființate mai multe brigăzi teritoriale de securitate.
De-a lungul perioadei comuniste trupele de securitate au fost implicate în reprimarea revoltelor țărănești, lichidarea rezistenţei din munţi, dar şi în asigurarea pazei în penitenciare şi colonii de muncă. Ulterior, misiunile de bază au fost cele de “luptă antiteroristă”, paza de obiective industriale strategice, aeroporturi, paza ambasadelor etc. (…)
7 februarie 1953 - S-a autodizolvat Frontul Plugarilor, formatiune politica de stanga aliata a comunistilor, infiintata de Petru Groza.
Ploughmen’s Front Congress, ANEF Stadium, Bucharest. From right: Romulus Zăroni, Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej (speaking), Mihai Ralea, Miron Bele (24 June 1945) – sursa – Fototeca online a comunismului românesc, Photo no: #HA200 – foto preluat de pe commons.wikimedia.org
Frontul Plugarilor a fost o organizație politică de stânga a țăranilor români, înființată în ianuarie 1933 la Deva, sub conducerea lui Petru Groza, cu scopul de a mobiliza la luptă masele țărănești pentru apărarea drepturilor și libertăților lor. Inițiată în județul Hunedoara, (după plecarea lui Petru Groza din Partidul Poporului, al generalului Alexandru Averescu, comandantul de la Mărăști), mișcarea s-a răspândit curând în Banat, iar apoi și în celelalte zone ale României.
În septembrie 1935, Frontul Plugarilor a semnat un acord cu Uniunea oamenilor muncii maghiari din România (MADOSZ), iar la 6 decembrie 1935, la Țebea, sub gorunul lui Horea, a încheiat o înțelegere cu Blocul Democratic (organizație aflată sub influența Partidului Comunist Român, pe atunci în ilegalitate) și Partidul Socialist.
Membri marcanți ai organizației au fost, alături de Petru Groza: Miron Belea, Ion Moga Fileriu, Romulus Zăroni, Octav Livezeanu. După încheierea celui de-al doilea război mondial, la 12 octombrie 1944, organizația a participat la constituirea Frontului Național Democrat (F.N.D.), împreună cu P.C.R. și alte partide de stânga.
A contribuit la guvernare și la instaurarea comunismului în România, alături de Partidul Comunist Român (respectiv Partidul Muncitoresc Român). La alegerile din 1946 a fost aliat al comuniștilor în cadrul Blocului Partidelor Democrate A sfârșit prin a se autodizolva în 1953.
7 februarie 1956 - Au fost stabilite de relații diplomatice între România și Uniunea Myanmar (Birmania).
7 februarie 1964 - Celebra trupă britanica The Beatles a efectuat primul sau turneu în SUA.
Mania pentru Beatles a început în Anglia pe 13 octombrie 1963 cu o apariție televizată la London Palladium (Sâmbătă seara la Palladium). Turneul în Suedia s-a soldat cu un imens succes. În noiembrie 1963 – Beatles cântă la Royal Command Performance, în același program cu Marlene Dietrich și Maurice Chevalier. La sfârsitul anului 1963, apare albumul With The Beatles (precomandă 1.000.000 de cereri).
Un critic de la ziarul Sunday Times scria: “sunt cei mai mari compozitori după Beethoven“. În ianuarie 1964, susțin concertul “Olympia“, alături de Trini Lopez și Sylvie Vartan. Single-ul I Want to Hold Your Hand va ocupa locul I în top-urile americane. Beatlemania a explodat apoi în SUA, în urma a 3 apariții a trupei în show-ul T.V. al lui Ed Sullivan – “The Ed Sullivan Show“, pe 9 februarie (73 milioane de telespectactori), 16 februarie și 23 februarie 1964.
A urmat concertul de la “Coliseum“, Washington, care a reușit să strângă 20.000 mii de spectatori. Această trupă, ce cânta muzică pop pe atunci, a devenit în scurt timp un fenomen mondial cu fani care-i adorau pe membrii trupei, cu adulații isterice din partea fanilor și condamnări din partea comentatorilor culturali și alții, printre care și Frank Sinatra.
O parte a criticii adresate trupei își avea originea în confuzia asupra surselor muzicii lor (o confuzie asemănătoare a planat și asupra lui Elvis Presley în 1956, criticile provenind de la persoane care nu cunoșteau tradiția muzicii blues, R&B și gospel din care răzbătea Elvis) iar o parte era cauzată de reacția neîncrezătoare cu privire la lungimea părului membrilor The Beatles. În 1964, ei au ocupat primele 5 poziții ale Hot 100 din revista Billboard, o realizare care nu a mai fost repetată.
7 februarie 1969 - Yasser Arafat a devinit liderul Organizatiei de Eliberare a Palestinei.
Yasser Arafat vorbind la Forumul Economic Mondial, în 2001 – foto – ro.wikipedia.org
Yasser Arafat (pe numele său adevărat Muhamed Abdel Rauf Arafat al-Qudwa al-Husseini, zis și Abu Amar (n. 24 august 1929, Cairo- d. 11 noiembrie 2004, Paris) a fost un lider palestinian.
7 februarie 1971 - Femeile și-au câștigat dreptul de vot în Elveția.
Grenada este o ţară insulară în partea sud-estică a Mării Caraibelor, ce are capitala la Saint George’s. Grenada este a doua dintre cele mai mici ţări din emisfera vestică (după Saint Kitts şi Nevis). Se află la 200 km nord de Venezuela, între Trinidad-Tobago (la sud) şi Saint Vincent şi Grenadines (la nord).
În 1967, Grenada a obţinut statutul de “stat asociat Regatului Unit”, ce însemna independenţă în afacerile interne; Regatul Unit rămânea responsabil cu afacerile externe şi cu apărarea. În 1974, Grenada a obţinut independenţa, avându-l pe Eric Gairy drept primul prim ministru. Guvernul lui Eric Gairy a devenit din ce în ce mai autoritar şi dictatorial, până la lovitura de stat din 1979 a liderului carismatic de stânga, Maurice Bishop.
7 februarie 1977 - Uniunea Sovietică a lansat Soyuz 24
Soyuz 24 – Viktor Gorbatko and Yuri Glazkov (1977) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
7 februarie 1979 - A murit Josef Mengele, criminal nazist, supranumit “Îngerul Morții” datorită experimentelor sale pe oameni din lagărul de concentrare de la Auschwitz;(n. 1911).
Josef Mengele at Auschwitz in 1944 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Josef Mengele (n. 16 martie 1911, Günzburg, Imperiul German – d. 7 februarie 1979, Bertioga, Brazilia) supranumit „Îngerul morții” a fost un medic german care, în calitate de căpitan SS, a inițiat și condus odioasele „selecții” ale evreilor deportați din toată Europa pentru exterminarea (Endlösung der Judenfrage) lor de la Auschwitz-Birkenau. A efectuat experimente inumane pe deportați, mai ales pe cupluri de gemeni.
Între 1943 şi 1945, Josef Mengele a luat parte la selecţia de prizonieri care urmau să fie trimisi la camerele de gazare, şi a efectuat experimente pentru studiile sale rasiale. La sfârşitul războiului, el a reuşit să scape de aliaţi şi a trăit în ascuns în Bavaria înainte de a găsi refugiu în America de Sud, în primul rând în Paraguay, unde a primit cetăţenia, apoi în Brazilia. În 1985, o echipa de cercetare formată din criminalisti brazilieni, americani şi germani au ajuns la concluzia că Mengele a uzurpat identitatea unui alt nazist si ca a murit in urma unui atac de cord în 1979 fiind îngropat sub numele de Wolfgang Gerhard.
7 februarie 1987 - Un nou decret al Consiliului de Stat impune măsuri pentru raționalizarea consumului de gaze naturale și energie electrică, însoțite de tarife punitive pentru depășirea consumurilor insuficiente stabilite pentru populație.
7 februarie 1990 – Partidul Comunist din Uniunea Sovietică a acceptat să renunțe la monopolul puterii.
7 februarie 1992 - A avut loc semnarea Tratatului de la Maastricht, care a tranformat Comunitatea Economică Europeană, în Uniunea Europeanâ. Cele 12 ţări din CEE au semnat Tratatul de la Maastricht, în Olanda, tratat care a angajat Comunitatea Economică Europeană pe calea istorică a unei uniuni politice, economice şi monetare.
Group photo of the Maastricht European Council (Maastricht, 9 and 10 December 1991) – foto: twitter.com
Tratatul privind Uniunea Europeană (numit și Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înființarea Comunității Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene.
Hussein bin Talal (n. 14 noiembrie 1935 – d. 7 februarie 1999) a fost al treilea rege al Iordaniei de la abdicarea tatălui său, regele Talal, în 1952, și până la moarte. Domnia lui Hussein s-a suprapus peste Războiul Rece și peste patru decenii de conflict arabo-israelian. A fost al doilea șef de stat arab care a recunoscut statul Israel, în 1994.
S-a născut la 14 noiembrie 1935 în capitala tarii, Amman si a fost proclamat rege al Iordaniei la 11 august 1952 la vârsta de 16 ani, fiind încoronat pe 2 mai 1953. A fost unul dintre sustinatorii ferventi ai reglementarii pasnice a conflictului din Orientul Mijlociu. În 1994 el a încheiat un tratat de pace cu Israelul. I-a succedat la tron fiul său mai mare, Abdullah.
7 februarie 1999 - Prințul Moștenitor Abdullah a devinit rege al Iordaniei după decesul tatălui său, regele Hussein.
Abdullah II bin al-Hussein (n. 30 ianuarie 1962) este actualul rege al Regatului Hașemit al Iordaniei. Se află la conducerea țării de la decesul tatălui său, regele Hussein, pe 7 februarie 1999.
7 februarie 1999 - Centrul sportiv olimpic Zetra din Bosnia și Herțegovina, refăcut după serioasele stricăciuni din timpul războiului, a fost deschis oficial de către președintele Comitetului Olimpic, Juan Antonio Samaranch, pentru a marca a XV-a aniversare a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Saraievo.
7 februarie 2001 - A avut loc cea de-a 51-a ediție a Festivalului internațional de film de la Berlin – Berlinala.
7 februarie 2001 - Jean-Bertrand Aristide și-a preluat prerogativele președinției în Haiti. El a fost ales în cadrul scrutinului din 26 noiembrie 2000.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
President Jean-Bertrand Aristide returns triumphantly to the National Palace at Port au Prince, Haiti – foto preluat de pe en.wikipedia.org
7 februarie 2003 - Irakul a acuzat Statele Unite că își folosesc tehnologiile avansate, pentru a falsifica dovezile prezentate în Consiliul de Securitate al ONU.
7 februarie 2016 - Coreea de Nord lansează Kwangmyŏngsŏng-4 în spațiul cosmic, încălcând mai multe tratate ONU și provocând condamnări din întreaga lume.
Această sărbătoare mai este cunoscută și sub numele de Ziua Lumânărilor, în special în țările vestice, datorită obiceiului de a binecuvânta lumânările în această zi.
Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare creștină, ortodoxă, catolică si luterană (2 februarie).
Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Nașterea Domnului, se ținea la Ierusalim cel puțin de la începutul secolului al V-lea, “cu aceeași bucurie ca Paștele” (relatarea pelerinei Etheria).
La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.
Conținutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Isus în Templu: Lc 2, 22-40, după cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: “Prezentarea Domnului“.
Denumirea răsăriteană de “Întâmpinarea Domnului” exprimă faptul că Mesia vine în Templul său și-l întâlnește pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Anna.
În Apus, în trecut, era văzută mai ales ca o sărbătoare a Maicii Domnului, fiind numită, până în 1960, “Purificarea Mariei“, cu referire la Legea iudaică.
Semnificația sărbătorii este dată de Christos ca lumină a neamurilor.
Christos aduce lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat.
Creștinii trebuie să ducă această lumină în lume, dat fiind că împărtășesc misiunea și viața lui Christos.
El a împlinit acest lucru pentru noi, prin moartea sa, prin care a nimicit puterea răului.
Christos a devenit asemenea nouă prin întrupare și, deoarece El însuși a fost ispitit, îi ajută pe toți cei care sunt ispitiți.
Ziua Mondială a Zonelor Umede este o sărbătoare legată de mediul înconjurător, care datează din anul 1971, când mai mulți ecologiști s-au adunat pentru a reafirma protecția și dragostea pentru zonele umede, ecosisteme acvatice care conțin vegetație și alte organisme și care au un rol important în sănătatea corpurilor de apă și a mediului înconjurător în ansamblu. Ziua a fost adoptată în urma convenției Ramsar și are loc anual la 2 februarie 1971. Ziua Mondială a Zonelor Umede nu a fost sărbătorită până în 1997.
Ziua ursului și Ziua marmotei, în tradițiile populare
La 2 februarie este sărbătorită în România și de către alte popoare europene Ziua ursului, și în aceeași zi, în mai multe zone din Statele Unite ale Americii și Canada, este sărbătorită Ziua marmotei. Ambele evenimente au în comun elementul de predicție a vremii pentru următoarea perioadă.
- 2 februarie 1848 – Războiul americano-mexican s-a terminat prin semnarea Tratatului de pace de la Guadalupe Hidalgo;
- 2 februarie 1922 – S-a publicat pentru prima oară într-un singur volum romanul Ulise de James Joyce;
- 2 februarie 1943 – Victoria Armatei Sovietice în Bătălia de la Stalingrad
2 februarie 506 - Alaric al II-lea, al optulea rege a vizigotilor, promulgă colectia de legi Breviarul lui Alaric (Breviarium Alaricianum sau Lex Romana Visigothorum).
cititi mai mult despre Alaric al II-lea pe en.wikipedia.org
Alaric II (c. 458/466 – August 507) – Reverse of a coin issued by Alaric II, gold 1.47 g. Note that the coin-portrait is actually of the Eastern Roman Emperor Anastasius I – foto preluat de pe en.wikipedia.org
2 februarie 962 - Papa Ioan al XII-lea l-a încoronat pe Otto I imparat al Sfântului Imperiu Romano-Geman.
Otto I, pictură de Lucas Cranach cel Bătrân – foto: ro.wikipedia.org
Otto I cel Mare (n. 23 noiembrie 912 – d.7 mai 973), fiul lui Henric I regele germanilor și a Matildei von Ringelheim, a fost duce al saxonilor, rege al germanilor și împărat al Sfantului Imperiu Romano-German. Cu toate că Charlemagne a fost încoronat împărat în 800, imperiul său a fost împărțit între nepoți și ulterior, în 924, titlul imperial a rămas vacant pentru aproape 40 de ani. Numele de Sfantul Imperiu Romano-German a fost adoptat in realitate cateva secole mai tarziu. Otto I si-a afirmat suprematia in fata papalitatii. Sfantul Imperiu Romano- German a disparut in 1806 fiind desfiintat la ordinul imparatului francez Napoleon Buonaparte.
2 februarie 1032 - Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Romen devine rege al Burgundiei.
Miniatură din secolul XIV cu Conrad al II-lea – foto: ro.wikipedia.org
Conrad al II-lea (990 – 4 iunie 1039) a fost fiul unui nobil din Franconia, Henric de Speyer, moștenind titlurile de Conte de Speyer și Worms de la tatăl său la vârsta de 20 de ani. Conrad și-a extins influența în afara bazei sale din Speyer și Worms, devenind unul dintre cei mai cunoscuți nobili din Germania. Când linia ottoniană a conducătorilor Germaniei s-a stins, acesta a fost ales Rege al Germaniei în 1024 la vârsta de 34 de ani. În 1027 a fost încoronat Împărat romano-german la Roma, fiind primul din cei patru Împărați ai dinastiei Salicilor.
2 februarie 1119 - Calixt al II-lea a devinit papă.
Papa Calixt al II-lea – foto: ro.wikipedia.org
Numele sau laic a fost Guido de Vienne sau Guido Conte de Bourgogne (n. în jur de 1060- d. 13 decembrie 1124) si a ales după decesul lui Ghelasie al II-lea. Înainte de ajunge papă a fost arhiepiscop de Vienne (in Franța). În timpul pontificatului său a avut loc concordatul de la Worms încheiat cu impăratulHenric al IV-lea pe data de 23 septembrie 1122). Prin acest concordat împăratul Imperiului Romano-German accepta dreptul bisericii la investitură. În schimb, papa era de acord să aibă loc alegerea episcopilor și stareților germani în prezența unor trimiși imperiali, cei aleși urmand să primească regaliile legate de funcțiile lor bisericești de către monarh, prin sceptrul lui. În 1220 Calixt al II-lea l-a sanctificat pe Sf. David.
2 februarie 1207 - A fost fondata Terra Mariana (Tara Mariei). A fost numele oficial al Livoniei medievale pentru teritoriile care cuprind in ziua de azi Estonia si Letonia. La data de 2 februarie 1207, Terra Mariana a fost declarata principat al Sfantului Imperiu Romano-German, dar a pierdut acest statut în 1215, când a fost proclamata de către papa Inocentiu al II-lea , direct supusă Sfantului Scaun.
2 februarie 1536 - Conchistadorul spaniol Pedro de Mendoza a fondat orașul « Nuestra Señora Santa Maria del Buen Ayre », astazi Buenos Aires (Argentina).
Juan de Garay fondând Buenos Aires în 1580. Așezarea inițială, fondată de Pedro de Mendoza , fusese abandonată din 1542 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Marinarul Juan Diaz de Solis care a navigat în numele Spaniei, a fost primul european care a ajuns în Rio de la Plata în 1516. Expediția sa a fost întreruptă atunci când a fost omorât în perioada atacurilor indigenilor din tribul Charrúa în zona unde azi este Uruguay. Orașul Buenos Aires a fost prima data fondat ca Ciudad de Nuestra Señora Santa María del Buen Ayre (literar „Orasul Sfintei Noastre Maria din Buen Ayre”) după Fecioara din Bonaria (Sfânta care patronează Sardinia) în 2 februarie 1536 de expediția spaniolă condusă de Pedro de Mendoza. Așezarea fondată de Mendoza era localizată în cea ce astăzi este San Telmo, un district al Buenos Aires, în sud față de centrul orașului.
Mai multe atacuri din partea indigenilor au forțat plecarea coloniștilor si în 1541 așezarea a fost abandonată. A doua (si permanenta) așezare a fost stabilită în 1580 de Juan de Garay, care a sosit navigând în josul Râului Parana din Asuncion (acum capitala statului Paraguay). El a adăugat la numele așezării si „Santisima Trinidad” (Sânta Trinitate) iar portul ei a devenit „Poerto de Santa Maria de los Buenos Aires”.
2 februarie 1594 - A decedat compozitorul italian Giovanni Pierluigi Palestrina; (n.1525).
2 februarie 1600 - Mihai Viteazul s-a adresat, din Alba Iulia, Papei Clement al VII-lea, cerându-i ajutor împotriva otomanilor.
2 februarie 1744 - Papa Benedict al XIV-lea a publicat Scrisoarea Enciclică „Inter omnigenas”, cu privirea la responsabilitatea morală a creștinilor care se rușinează să mărturisească propria credință.
2 februarie 1754 - S-a născut Charles Maurice de Talleyrand, om politic şi diplomat francez; (d. 17.05.1838).
Talleyrand, de Pierre-Paul Prud’hon – foto: ro.wikipedia.org
Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord (n. 2 februarie 1754, Paris – d. 17 mai 1838, Paris), binecunoscut ca Talleyrand, a fost un politician și diplomat francez. Provenit dintr-o familie din înalta nobilime, s-a orientat spre cariera ecleziastică, la sugestia unchiului său, arhiepiscopul de Reims. Devine preot și apoi episcop de Autun. În timpul Revoluției franceze abandonează viața clericală și trece la o viață laică. Ocupă diferite înalte funcții de consilier, ambasador, ministru de externe, președinte al Consiliului de miniștri. A servit sub mai multe regimuri, fiind o persoană controversată.
2 februarie 1808 - Papa Pius al VII-lea a refuzat sa adere la blocada continentala impusa de Napoleon tuturor statelor europene, ca să izoleze Anglia. Drept represalii, Napoleon a ocupat Roma si a înglobat-o în Regatul Italic împreună cu Ancona, Macerata, Urbino și Camerino.
2 februarie 1812 - Rusia a fondat o colonie pentru comerţul cu piei în Fort Ross (California).
2 februarie 1813 – A fost instituit prin lege, organul executiv al Basarabiei ţariste, alcatuit din două departamente (ministere).
Stema Basarabiei ţariste autonome, 1826-1878 – foto preluat de pe www.istoria.md
La data de 2 februarie 1813, este instituit prin lege, organul executiv al Basarabiei ţariste, alcatuit din două departamente (ministere) Legea din 2 februarie 1813, intitulată „Pravilele guvernării vremelnice a Basarabiei”, se încadra în șirul de măsuri de organizare administrativă a noii provincii achiziționate de Imperiul Rus în urma războiului ruso-turc 1806-1812, destinate conservării caracterului ei naţional românesc.
Anterior, la 2 august 1812, ţarul Alexandru I acorda Basarabiei (de facto a Moldovei Transprutiene) un regim autonom. Provincia avea în frunte un guvernator român, limba română era folosită în instituţiile de stat şi vechile legi moldoveneşti erau respectate pe teritoriul Basarabiei țariste.
Anastasie Fătu (n. 2 ianuarie 1816, Mușata, Vaslui – d. 3 martie 1886, Iași) a fost un medic și botanist român, membru titular al Academiei Române. În perioada 1833 – 1834, a studiat matematicile ca bursier la Viena, unde a luat doctoratul. Reîntors în țară, a fost numit profesor de matematică la Academia Mihăileană.
2 februarie 1836 - A decedat Letizia Ramolino, mama imparatului Napoleon I al Frantei; (n.1750).
Letizia Ramolino de Robert Lefèvre, 1813 – foto: ro.wikipedia.org
2 februarie 1848 -Războiul Mexicano-American - A fost semnat Tratatul de pace de la Guadalupe Hidalgo, tratat care pune capăt războiului. Rio Grande şi Gila River, un afluent al acestuia delimiteaza noua graniţă dintre Mexic şi Statele Unite ale Americii. Mexicul infrant a pierdut proximativ 1/3 din teritoriul sau,printre teritoriile cedate fiind California de Nord si New Mexico. Texasul se declarase independent de Mexic in 1936.
Coperta uneia dintre copiile originale ale tratatului de la Guadalupe Hidalgo (2 februarie 1848)- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Guadalupe Hidalgo este tratatul de pace, dictat în mare parte de Statele Unite guvernului interimar al Mexicului ocupat, prin care s-a pus capăt Războiului Americano-Mexican (1846–1848). Din punctul de vedere al Statelor Unite, tratatul a consfințit achiziția a unui teritoriu de 1,36 milioane km² în schimbul a 15 milioane de dolari americani (echivalenți cu 313 milioane de dolari la nivelul lui 2006). Din punctul de vedere al Mexicului, tratatul includea și anexarea suprafeței de 1.007.935 km² a Texasului, deoarece acest stat nu a recunoscut independența Republicii Texas și aderarea sa la Statele Unite, și Mexicul și-a pierdut 55% din teritoriul dinainte de război.
2 februarie 1848 -Goana după aur în California – prima navă de emigranți chinezi a debarcat pe țărmul californian (San Francisco) în căutarea norocului.
Goana după aur din California 1848 – 1855 (Chinese gold miners in California) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Goana după aur din California (în engleză California Gold Rush; 1848 – 1855) a început în ianuarie 1848, când s-a descoperit aur la Ferma lui Sutter din localitatea Coloma. După ce s-a răspândit vestea, aproximativ 300.000 de oameni au venit în California din restul Statelor Unite și de peste hotare. Acești primi căutători de aur, numiți „Forty-Niners”, au călătorit până în California cu vaporul și în căruțe cu coviltir peste continent, adesea înfruntând greutăți mari pe parcursul călătoriei. În timp ce majoritatea primilor sosiți erau americani, goana după aur a atras și zeci de mii de oameni din America Latină, Europa, Australia și Asia. La început, prospectorii au extras aurul din albia râurilor și pâraielor prin metode simple, cum ar fi strecurarea, dar mai târziu au fost dezvoltate metode mai sofisticate de extracție, care ulterior au fost adoptate în întreaga lume. A fost extras aur în valoare de miliarde de dolari americani, aducându-le unora averi considerabile; totuși, mulți s-au întors acasă nu cu mult mai bogați decât veniseră.
Efectele goanei după aur au fost substanțiale. Orașul San Francisco s-a transformat rapid dintr-un cătun de corturi într-o metropolă și s-au construit drumuri, biserici, școli și alte orașe. A fost constituit un sistem de legi și un guvern, ducând în 1850 la admiterea Californiei ca stat al SUA. S-au dezvoltat noi metode de transport. Vaporul cu aburi a început să fie folosit pe scară largă și s-au construit căi ferate. Agricultura, a doua ramură economică în creștere a Californiei a avut o creștere mare. Însă au fost și efecte negative: triburile de amerindieni au fost atacate și izgonite de pe pământurile lor, iar mineritul a distrus mediul înconjurător.
2 februarie 1853 - S-a inaugurat prima linie de telegraf electric din spaţiul românesc, care făcea legătura între Iaşi şi Cernăuţi şi de aici cu Viena.
2 februarie 1870 - A fost demascată minciuna evoluționiștilor: s-a demonstrat că faimosul Gigant din Cardiff nu era altceva decât ghips și nicidecum resturi petrificate ale unei ființe omenești.
The Cardiff Giant being exhumed during October 1869 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
În toamna anului 1869, americanii Gideon Emmons și Henry Nichols au făcut o descoperire arheologică extraordinară. Cei doi săpau o fântână la o fermă de lângă Cardiff, New York, pentru un bărbat pe nume William Newell. La un metru sub pământ, au dat de piatră, iar după ce au îndepărtat țărâna au văzut ceea ce părea a fi un picior de om! Dezgropând întregul corp, cei doi au scos la iveală un corp pietrificat, de 3 metri, care avea să intre în istorie sub numele de Uriașul din Cardiff. Din uriaș rămăsese nu doar scheletul, ci întreg corpul său fusese pietrificat, iar acum era o stană de piatră. Coastele, mărul lui Adam și chiar un zâmbet binevoitor se puteau distinge pe silueta rece. (…)
The Cardiff Giant displayed at the Bastable in Syracuse, NY circa 1869 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
„În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.” – Geneza 6:4 Bazându-se pe acest pasaj din biblie, Hull a petrecut ani în șir și a cheltuit mii de dolari pentru a construi Uriașul din Cardiff. Desigur, toată operațiunea trebuia să fie secretă. Astfel, atunci când a cumpărat blocul de piatră din care urma să fie sculptat gigantul, Hull a mințit că îl va transforma într-o statuie a lui Abraham Lincoln. Apoi, a dus blocul de piatră de cinci tone la niște sculptori din Chicago și a stat el însuși drept model. Când sculptura a fost gata, Hull a trecut-o printr-o baie de acid, pentru a crea impresia de vechime.
Însă, într-un final, oamenii de știință au aflat despre originile presupusului gigant și au dat verdictul final: totul este o farsă. Pe măsură ce presiunea creștea, Howell și Hull au reușit să vândă statuia înainte de a recunoaște totul într-un articol de ziar. Cu toate acestea, Hull reușise să-și atingă scopul. Demonstrase cât de naivi și creduli sunt oamenii și, pe parcurs, reușise să se și îmbogățească.
2 februarie 1870 - Guvernul român, prezidat de Dimitrie Ghica a demisionat. S-a format un nou cabinet condus de Alexandru G.Golescu.
2 februarie 1871 - Oraşul Roma a devenit capitala Italiei unite.
Panorama of Rome 1871(An 1871 hand coloured lithographic bird’s eye view print of Rome viewed over the Aurelian Wall at the Porta Del Popolo looking down the Via Del Corso with the Vatican City on the far right by Giovanni Brizeghel 1817-1885) – foto preluat de pe regenthousegallery.com
Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., și dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul VIII î.Hr.. Orașul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de șapte regi, conform tradiției), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. – 27 î.Hr., guvernată de Senat), și, în final, a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de cuceririle militare, de dominația economică, precum și de asimilarea selectivă a civilizațiilor învecinate, în mod notabil, etruscii și vechii greci. În anul 64, în timpul domniei lui Nero, o mare parte a orașului a fost mistuită de incendiu. Orașul a fost reconstruit în timpul Flaviilor, dar mai ales în timpul împăraților Traian, Adrian și Caracalla.
Marele incendiu din Roma -18 iulie 64 – (autor: Hubert Robert, 1733–1808), Musée des Beaux Arts André Malraux, Le Havre, Franţa – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
(…) Populația a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în urma altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul naționalist din secolul al XIX-lea, câștigându-și și pierzându-și de două ori, pentru scurt timp, independența, Roma a devenit speranța principală a unificării italiene, susținută de Regatul Italiei condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870, trupele regale au năvălit în oraș și Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în 1871.
2 februarie 1871 - S-a născut Constantin Isopescu-Grecul, jurist şi om politic român, implicat activ în lupta pentru făurirea statului naţional unitar român; (d. 29.03.1938).
Constantin Isopescu-Grecul – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
2 februarie 1882 - S-a născut scriitorul irlandez James Joyce, autorul celebrelor romane “Ulise”, “Oameni din Dublin” şi “Veghea lui Finnegan”; (d.13.01.1941).
James Augustine Aloysius Joyce – foto: ro.wikipedia.org
James Augustine Aloysius Joyce (n. 2 februarie 1882 – d. 13 ianuarie 1941) a fost un prozator și poet irlandez, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru romanele Portret al artistului în tinerețe (1916), Ulise (1922) și Veghea lui Finnegan (1939). A mai scris nuvele (Oameni din Dublin, 1914), poezii (Muzică de cameră, 1907, și Poezii de doi bani fiecare, 1927) și o piesă de teatru (Exilați, 1918). Criticii îl așează astăzi în fruntea modernismului anglo-saxon, alături de T. S. Eliot, Virginia Woolf și Ezra Pound.
Victoria Alexandrina (n. 24 mai 1819, Londra – d.22 ianuarie 1901, Isle of Wight), a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice. Domnia ei de 63 de ani și 7 luni, care reprezintă cea mai lungă domnie a unui monarh britanic, este cunoscută sub numele de Era Victoriană. A fost o perioadă de schimbări industriale, culturale, politice, științifice și militare în cadrul Regatului Unit, și a fost marcată de o mare expansiune a Imperiului Britanic. Ea a fost ultimul monarh britanic din Casa de Hanovra. Fiul sau cel mai mic, Leopold și două de cei cinci fiice, Alice și Beatrice, au fost bolnavi de hemofilie, boala avuta de nepotul sau, tareviciul Alexei al Rusiei si Alfonso, Prințul de Asturias, din Spania. Prezența bolii în randul descendențiilor reginei Victoria , dar nu si printre strămoșii ei, a dus la speculații că adevăratul ei tată nu a fost Ducele de Kent. In fapt,nu există nici o dovadă documentară a unei hemofilic în legătură cu mama Victoriei.Este mult mai probabil ca mutatia a apărut spontan la tatal sau,mutațiile spontane reprezentand aproximativ 30% din cazuri. După decesul ei, coroana britanică a trecut Casei de Saxa-Coburg și Gotha (numele britanic al Casei de Wettin) reprezentată de fiul ei cel mare, Eduard al VII-lea, și nepotului ei, George al V-lea. Ultimul, sub presiunea opiniei publice, a schimbat numele Casei (care suna prea germanic în timpul Primului Război Modial) în Casa de Windsor (1917). Această Casă a fost reprezentată de strănepoții reginei Victoria, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea și de stră-strănepoata ei, actuala regină, Elisabeta a II-a.
2 februarie 1904 - La Bucuresti a aparut ziarul “Adevărul de dimineaţă”. Ziarul va fi editat cu intreruperi pana in anul 1938 (de la 8 decembrie isi schimba numele in “Dimineata”).
2 februarie 1915 - S-a nascut Abba Eban, diplomatic şi om politic israelian. I se atribuie citatul: “Consensul este ceea ce mai mulţi oameni spun în cor, dar nu cred fiecare în parte”; (d. 17.11.2002).
Abba Eban – foto: ro.wikipedia.org
Abba Eban (se pronunță Abba Even), născut sub numele de Aubrey Solomon Meir Eban (n. 2 februarie 1915 Cape Town – d. 17 noiembrie 2002) a fost un diplomat și om politic israelian. I se atribuie citatul: “Consensul este ceea ce mai mulți oameni spun în cor, dar nu cred fiecare în parte.”
2 februarie 1922 - A aparut la Paris romanul lui James Joyce Ulise.
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ulise (engleză: Ulysses) este un roman al scriitorului irlandez James Joyce, apărut la 2 februarie 1922. La această operă Joyce a lucrat încă din 1914 și ea a văzut lumina tiparului mai întâi la Paris, apoi în SUA, în 1933 și abia în 1936 în Regatul Unit, dat fiind că oficialitățile puritane au etichetat-o drept pornografie.
Ulise relatează trecerea lui Leopold Bloom prin Dublin într-o zi obișnuită, 16 iunie 1904. Titlul face referire la Ulise, eroul epopeei Odiseea de Homer (Leopold Bloom corespunzând lui Ulise, Molly Bloom Penelopei, și Stephen Dedalus lui Telemah). Admiratorii lui Joyce din toată lumea sărbătoresc ziua de 16 iunie sub numele de Bloomsday.
Ulise are în total aproximativ 265.000 de cuvinte dintr-un vocabular de 30.030 de cuvinte diferite (inclusiv nume proprii, pluraluri și diverse timpuri ale verbelor) și este împărțit în 18 „episoade”. De la publicare, cartea a fost subiect de controverse și acuzații pentru „obscenitate”. Tehnica narativă a fluxului conștiinței, structurarea atentă și proza inovativă—plină de parodii și aluzii, precum și caracterizările sale bogate și umorul, fac din această carte unul dintre cele mai bine privite romane din panteonul modernist. În 1999, editura americană Modern Library a pus Ulise pe primul loc în lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză din secolul al XX-lea.
2 februarie 1926 - S-a născut Valéry Giscard D’Estaing, politician francez, preşedinte al Republicii Franceze în perioada 1974–1981.
French president Valéry Giscard d’Estaing on January 5, 1978, during a visit of Jimmy Carter in Normandy – foto: ro.wikipedia.org
Valéry Giscard d’Estaing (n. 2 februarie 1926 la Koblenz, Germania) este un politician francez, care a fost între 1974 și 1981 președinte al Franței. Este membru al Academiei Franceze. Pe 2 ianuarie 1956 este ales parlamentar în Adunarea Națională. Din 1962 până în 1966 este ministru de finanțe al Franței, ca și între 1969 și 1974. Actualmente se ocupă cu probleme referitoare la integrarea europeană. A fost președintele Convenției Europene, care s-a ocupat cu redactarea articolelor Tratatului constituțional european. Pentru aceast a primit în anul 2003 Premiul Carol cel Mare al orașului Aachen.
2 februarie 1928 - Apare la Bucureşti, revista “Bilete de papagal”, sub direcţia lui Tudor Arghezi. Revista va aparea pana in 1945, in mai multe serii.
Tudor Arghezi – foto: ro.wikipedia.org
Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis – vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română.
2 februarie 1929 - A avut loc semnarea la Paris, Franţa, a contractului de împrumut pentru Guvernul României în valoare de 100.740.750 de dolari,cu o dobanda de 8,9% anual.
2 februarie 1932 - Are loc Conferinţa internaţională pentru dezarmare la Geneva, Elveţia,la care participă 63 de state, între care şi România.
2 februarie 1935 - Prima utilizare practica a detectorului de minciuni de către o instanţa de judecată în Portage, Wisconsin, Statele Unite ale Americii. Detectivul american Leonard Keeler testeaza detectorul de minciuni pe doi criminali : Cecil Loniello si Grignano Tony, care vor fi condamnaţi.
2 februarie 1940 - A avut loc, la Belgrad, Conferinţa Înţelegerii Balcanice, în cadrul căreia pactul celor patru ţări aderente (România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia) s-a prelungit cu încă şapte ani.
2 februarie 1942 - Ca urmare a inceperii razboiului cu Japonia, guvernul canadian decide sa deporteze in alte provincii sau in lagare cetatenii de etnie japoneza de pe coasta Pacificului. Atunci când Japonia a declarat război, guvernul canadian a decis sa deporteze japonezii stabiliti pe coasta de vest. Ei au fost internaţi în lagăre sau trimisi în alte provincii, tratati ca duşmani şi deposedaţi de proprietatile lor.
2 februarie 1943 - Se încheie Bătălia de la Stalingrad (21 august 1942 – 2 februarie 1943) .
Soldat sovietic fluturând steagul roșu în piață centrală de la Stalingrad, 1943 – foto: ro.wikipedia.org
Victoria Armatei Sovietice în celebra Bătălie de la Stalingrad (21 august 1942 – 2 februarie 1943), marchează un moment de cotitură în desfășurarea celui de al Doilea Război Mondial. Bătălia de la Stalingrad din 1942–1943 a reprezentat un important punct de cotitură în desfășurarea celui de-al Doilea Război Mondial și este considerată cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii. Bătălia a fost marcată de brutalitate și de lipsa de grijă pentru populația civilă, manifestate de ambele părţi angrenate în conflict.
Germani pe străzile Stalingradului- foto: ro.wikipedia.org
Bătălia a inclus campania de bombardamente germane asupra orașului Stalingrad (azi redenumit Volgograd) din sudul Rusiei, atacul terestru german asupra orașului, și lupte din interiorul orașului însuși, după care a urmat contraofensiva sovietică care, în cele din urmă, a încercuit și distrus forțele germane și ale celorlalți aliați din cadrul Axei din oraș și din regiunea periferică a orașului. Numărul total al pierderilor de vieți umane este estimat la aproximativ 3 milioane. Lipsa unor date mai exacte este datorată și refuzului guvernului sovietic de atunci de a calcula pierderile din cauza temerilor că sacrificiile ar fi părut prea mari și ar fi demobilizat eforturile de război. Forțele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit și nu și-au mai revenit niciodată de pe urma acestei înfrângeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat o cotitura majora in desfasurarea celui de-al doilea razboi mondial si sfarsitul superioritatii militare a Germaniei si a aliatilor acesteia.
Predarea Mareșalului Von Paulus
Generalul Paulus, în iunie 1942 la Harkov – foto: ro.wikipedia.org
Friedrich Wilhelm Ernst Paulus (n. 23 septembrie 1890 – d. 1 februarie 1957) a fost un general german din timpul celui de-al doilea război mondial, promovat în timpul luptelor de la Stalingrad la gradul de feldmareșal. Hitler l-a avansat pe generalul von Paulus la gradul de feldmareșal, în condițiile în care pentru Armata a 6-a germana nu mai exista nici o șansă de scăpare. Cum de-a lungul istoriei militare germane niciun feldmareșal nu se predase niciodată sau nu fusese capturat în viață, semnificația înaintării în grad era clară: dacă Paulus s-ar fi predat sau nu s-ar fi sinucis, ar fi devenit o rușine pentru armata germană. În ciuda unor asemenea consecințe și spre dezgustul lui Hitler, Paulus s-a predat cu restul de armată din subordinea sa , impreuna cu 90 de mii de soldati si 22 de generali. Vorbind în fața membrilor Marelui Stat Major, Hitler a declarat: „Ce mă doare cel mai mult este faptul că totuși l-am avansat la gradul de feldmareșal. Am vrut să-i dau această satisfacție finală… Un asemenea om murdărește în ultimul moment eroismul atâtor mulți alții. El ar fi putut să se elibereze de toată amărăciunea și să treacă în eternitate și nemurire națională, dar a preferat să se ducă la Moscova”.
2 februarie 1947 - S-a născut Farrah Fawcett, actriţă americană. A devenit cunoscută prin filmul serial Îngerii lui Charlie (1976). A fost şi un sex-simbol, coafura ei fiind copiată de milioane de femei; (d. 25.06.2009).
2 februarie 1947 - S-a născut actorul român de teatru şi film, Vladimir Găitan,
2 februarie 1948 - A decedat Smaranda Brăescu, aviatoare şi paraşutistă româncă de renume mondial; (n. 21.05.1897).
Smaranda Brăescu, (21 mai 1897 Hănțești – 2 februarie 1948, Cluj) a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA). Supranumita „Regina Înălțimilor”, Smaranda Brăescu mai are în palmaresul aeronautic: recordul mondial absolut de altitudine, la saltul cu parașuta, realizat în 1932 în Statele Unite ale Americii, o serie de raiduri aeriene europene, participarea la numeroase mitinguri aeronautice interne și internaționale și nu în ultimul rând participarea ca voluntar în cel de-al doilea razboi mondial, atât pe frontul de est, cât și pe frontul de vest. În timpul războiului a activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară, pe frontul de est, iar pe frontul de vest în Escadrila nr. 13 de recunoaștere, observație și legătură și apoi în Escadrila nr. 113 Legătură, până la sfârșitul războiului. Pentru activitatea pe front este decorată, primind Crucea „Regina Maria”, clasa a III-a.
După război, indignată de ceea ce se petrecea în România, protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalități, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Din păcate, acest document ajunge în posesia delegației sovietice, Smaranda și ceilalți semnatari fiind supuși opresoinii comuniste. Smaranda a fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare și este nevoită să se ascundă, să-și schimbe numele, să pribegească, pentru a nu fi trimisă la inchisoare. S-a ascuns un timp în via fratelui său geamăn, în casa preotului greco-catolic Anton Pet, din Răchiteni, județul Iași și la Butea. Fiind grav bolnavă a fost operată, sub numele de Maria Matei, iar la sfârșitul anului 1947 se afla la ferma Congregației Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. A murit în Clinica Universitară a dr. Iuliu Hațieganu pe 2 februarie 1948, fiind înmormântată sub un nume fals la Cimitirul din Cluj, parcela II B, numarul 1550.
2 februarie 1950 - S-a nascut Serafim Urechean, om politic din Republica Moldova.
2 februarie 1954 - A murit Theodor Rogalski, compozitor, dirijor şi profesor român; (n.11.04.1901).
2 februarie 1964 - A murit Ion Marin Sadoveanu, romancier, eseist şi traducător, autor al romanului “Sfîrşit de veac în Bucureşti”;(n.15.06.1893).
2 februarie 1970 - A murit lordul Bertrand Russel, filosof, matematician, scriitor şi om politic englez, laureat al Premiului Nobel;(n.18.05.1872).
Bertrand Arthur William Russell (n. 18 mai 1872, Trellech – d. 2 februarie 1970, Penrhyndeudraeth, Țara Galilor, Regatul Unit) a fost un filosof, matematician, istoric și critic social britanic În timpul vieții s-a declarat ca fiind liberal, socialist și pacifist, dar în același timp a admis că nu a fost cu adevărat niciunul dintre aceste lucruri. Cu toate că a locuit preponderent în Anglia, Russell s-a născut în Țara Galilor, țară în care a și murit, la vârsta de 97 de ani.
2 februarie 1971 - Idi Amin a devenit dictator al Ugandei. Idi Amin Dada Oumee, nascut Idi Awo-Ongo Angoo la 17 mai 1928 – a murit in exil la Djeddah in Arabia Saudita, la 16 august 2003. A fost un dictator violent, acuzat de canibalism.
2 februarie 1977 - S-a născut cantareata columbiana Shakira. Shakira Isabel Mebarak Ripoll, s-a născut la 02 februarie 1977 in Barranquilla, Columbia, intr-o familie mixta columbiano-araba. La vârsta de 8 ani, ea a compus primul ei cântec intitulat ”Tus Gafas Oscuras”,dedicat tatălui său.
2 februarie 1985 – S-a născut Melody Gardot, cantautoare americană.
Melody Gardot (n. pe 2 februarie 1985 în New Jersey) este o cantautoare americană apreciată pentru muzica sa aflată la granița dintre jazz, muzica blues și pop. Gardot a început să cânte de la o vârstă fragedă, iar în adolescență a susținut recitaluri în restaurante și baruri pentru a-și putea plăti cursurile de design vestimentar.
La vârsta de optsprezece ani interpreta a fost implicată într-un grav accident rutier în urma căruia a suferit multiple leziuni la nivelul craniului și al coloanei vertebrale.
Doctorii i-au sugerat lui Gardot să cânte la pian pentru a-i stimula activitatea cerebrală, iar materialul înregistrat de aceasta pe patul de spital i-a atras atenția producătorului Glenn Barratt, care a încurajat-o să înregistreze un album de studio.
Începând cu anul 2007 Melody Gardot este reprezentată de casa de discuri UCJ Records, prin intermediul căreia a lansat două albume de studio: Worrisome Heart (2006) și My One and Only Thrill (2009).
Discurile au avut vânzări cumulate de peste 1.25 milioane de exemplare pe plan internațional; de asemenea, materialele au primit reacții favorabile din partea criticilor de specialitate, care au comparat-o pe Melody cu interprete de notorietate internațională precum Norah Jones, Madeleine Peyroux sau Shania Twain.
2 februarie 1990 - Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pronunţă sentinţa în procesul a patru dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Nicolae Ceauşescu: Manea Mănescu, Tudor Postelnicu, Emil Bobu, Ion Dincă – detenţie pe viaţă şi confiscarea totală a averii personale.
Tudor Postelnicu (n. 13 noiembrie 1931) a fost un comunist și general român. În 1977 a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. În 1978 a fost numit șef al Departamentului Securității Statului. În 1987 devine Ministru de Interne și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
2 februarie 1996 - A murit Gene Kelly, actor, cântăreţ, coreograf, dansator, producător de film şi regizor american, cunoscut pentru rolul său din musicalul “Cântând în ploaie”(Singin’ in the Rain); (n.23.08.1912).
Eugene Curran „Gene” Kelly (n. 23 august 1912, d. 2 februarie 1996) a fost un actor, cântăreț, coreograf, dansator, producător de film și regizor american. Una dintre cele mai importante figuri ale dansului în film, Kelly a fost cunoscut mai ales pentru stilul său energetic și atletic, prezența sa fizică agreabilă și personajele de tipul “eroi pozitivi” pe care le-a interpretat pe marele ecran.
Deși este mai cu seamă cunoscut pentru rolul său din musicalul Cântând în ploaie (conform, Singin’ in the Rain), Kelly a fost una din forțele majore ale filmelor muzicale ale Hollywood-ului anilor 1940 și până la sfârșitul 1950, când realizarea filmelor de acest tip a manifestat un declin accelerat datorat parțial pierderii interesul publicului, dar mai ales datorită omniprezenței televiziunii în toate aspectele societății americane.
Numeroasele sale inovații au transformat semnificativ industria filmului musical, iar Kelly însuși este creditat ca fiind acela care a reușit să prezinte baletul în forme comerciale acceptabile pentru audiențe largi. Kelly a primit Academy Honorary Award în anul 1952 pentru realizările întregii sale cariere.
Ulterior, a primit alte semne de recunoaștere ale carierei sale din partea a Kennedy Center Honors, a actorilor, Screen Actors Guild, și a American Film Institute. În anul 1999, această instituție, American Film Institute, l-a numit Greatest Male Stars of All Time, unul dintre cei mai importanția actori ai tuturor timpurilor
2 februarie 1998 - In Romania se lansează postul de televiziune – “Acasă TV”.
2 februarie 1999 - Îşi preia funcţia noul preşedinte al Venezuelei, Hugo Chavez (ales în decembrie 1998).
Hugo Chávez – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Hugo Chávez (n. 28 iulie 1954 – d. 5 martie 2013) a fost președintele Venezuelei din 2 februarie 1999 până la moartea sa de pe 5 martie 2013.
El a fost anterior liderul partidului politic Mișcarea a Cincea Republică de la înființarea sa din 1997 până în 2007, atunci când a fuzionat cu mai multe partide pentru a forma Partidul Socialist Unit din Venezuela (PSUV), pe care l-a condus până la moartea sa.
Urmând propria ideologie politică de Bolivarianism și „socialism al secolului XXI-lea”, el s-a concentrat pe implementarea unor reforme socialiste în țară ca o parte a unui proiect social, cunoscut sub numele de Revoluția Bolivariană, care prevedea punerea în aplicare a unei noi constituții, consiliile democrației participative, naționalizarea mai multor industrii-cheie, creșterea fondurilor publice de îngrijire a sănătății și educației și reducerea semnificativă a sărăciei, după datele guvernului.
2 februarie 2002 - Prințul moștenitor Willem-Alexander al Țărilor de Jos și Máxima Zorreguieta se căsătoresc la Amsterdam. Căsătoria a declanșat o controversă semnificativă din cauza rolului pe care tatăl miresei, Jorge Zorreguieta, l-a avut în dictatura militară argentiniană.
Willem-Alexander și Máxima în ziua nunții lor (2 februarie 2002) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Nunta lui Willem-Alexander, Prințul de Orange, și Máxima Zorreguieta Cerruti a avut loc pe 2 februarie 2002 la Nieuwe Kerk, Amsterdam. Willem-Alexander și Máxima au devenit rege și regină la 30 aprilie 2013, după abdicarea mamei sale, Beatrix.
2 februarie 2008 - Președintele francez Nicolas Sarkozy se căsătorește cu cântăreața Carla Bruni la Palatul Élysée din Paris.
Nicolas Sarkozy cu soția sa, Carla Bruni, la Londra, 2008 – foto preluat de pe www.britannica.com
2 februarie 2009 - Guvernul din Zimbabwe a anunţat tăierea a 12 zeruri din dolarul zimbabwean. Astfel, un trilion de dolari zimbabweni vechi au fost reevaluaţi la un dolar zimbabwean nou.
O suta de trilioane de dolari zimbabweani – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
![Jean-Paul Laurens, Le Pape Formose et Étienne VII ("Papa Formosus şi Ştefan al VII-lea]"), 1870 - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Papa-Formosus---i---tefan-al-VII-lea.jpg)
![Ștefan Foriș (n. maghiară Fóris István 9 mai, 1892, Tărlungeni, Brașov – d. 1946, București; pseudonim: Marius) a fost un activist și jurnalist comunist de origine maghiara[1] din România și Ungaria. În perioada 1940-1944, Foriș a fost secretarul general al PCR - foto; ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/--tefan-Fori--.jpg)
![Oskar Kokoschka (n. 1 martie 1886, Pöchlarn, Niederösterreich - d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveția) a fost un pictor, grafician și scriitor austriac, exponent al expresionismului. Kokoschka a fost cel mai faimos reprezentant al Grupului de Artă din Berlin Der Sturm (în română Furtună), și cofondator Hagenbund (sau Künstlerbund Hagen). Începând cu anul 1980, s-a înființat un premiu acordat de către autoritățile austriece pentru realizări excepționale în artă, care-i poartă numele. Prima sa expoziție personală a avut loc la Galeria Paul Cassirer din Berlin în anul 1910[1]. În acest an, de asemenea, a expus la Muzeul Folkwang Essen și a început colaborarea cu revista Der Sturm. În 1915 , la scurt timp după izbucnirea primului război mondial, el a servit pe frontul de est, unde a fost grav rănit - in imagine, Oskar Kokoschka, 1963 - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/02/Oskar-Kokoschka.jpg)
![Petru I (Petru cel Mare) (n. 9 iunie [S.V. 30 mai] 1672 – d. 8 februarie [S.V. 28 ianuarie] 1725) a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa - Portrait by Paul Delaroche, 1838 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Petru-cel-Mare.jpg)
