Calendar Ortodox 15 iunie 2025
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; basilica.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 15 iunie 2025
Fericiții Augustin și Ieronim
(Lasata secului pentru Postul Sf. Ap. Petru si Pavel)
Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinților)
Sfântul Prooroc Amos, Fericiții Ieronim și Augustin; Sfântul Mucenic Isihie
Sinaxar 15 Iunie
Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinților)
Icoana Tuturor Sfinților – foto preluat de pe doxologia.ro
Duminica Tuturor Sfinţilor, este prima duminică după Rusalii, fiind denumită astfel pentru pomenirea tuturor sfinţilor trecuţi în calendare şi în sinaxare, care s-au proslăvit de Dumnezeu din iubirea Sa atotcuprinzătoare.
Această duminică, prima după Rusalii, este o duminică închinată generic tuturor sfinţilor.
Este o sărbătoare comună a tuturor sfinţilor care s-au pierdut în negura veacurilor, s-au uitat, sau ale căror nume au rămas necunoscute.
Denumirea „tuturor sfinţilor” se află şi în Sfânta Scriptură:
„Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.” (Apocalipsa 8:3-4)
Este de remarcat faptul că duminica imediat următoare (a doua duminică după Rusalii) este Duminica Sfinţilor Români, în acest fel fiind întărită comuniunea între sfinţii din toată lumea şi sfinţii din ţinuturile româneşti, care cu viaţa lor au mărturisit pe Hristos şi au făcut să fie lucrătoare în sufletele lor darurile Sfântului Duh.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Amos († 745/787 î.Hr).
Sf. Proroc Amos († 745/787 î.Hr) – Icoană rusă din secolul al XVIII-lea a profetului Amos (Biserica Iconostază Schimbarea la Față, mănăstirea Kizhi, Karelia, Rusia) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Sfântul proroc Amos este unul din cei 12 profeţi “mici” şi a trăit in secolul al VIII-lea înainte de Hristos.
Acesta s-a născut în satul Tecoa, în pământul lui Zavulon, şi a proorocit 50 de ani.
Iar Amesia, mincinosul preot al lui Vetil, bătându-l adesea, îl pizmuia şi-l defăima; şi în sfârşit l-a omorât fiul lui Amesia lovindu-l cu un toiag gros la tâmplele capului.
Căci îl mustra pentru vicleşugul viţeilor de aur.
Şi s-a dus la pământul său încă cu suflet, şi peste două zile a răposat, către anul 787, şi a fost îngropat cu părinţii lui.
Amos se tâlcuieşte: tare credincios, popor aspru, vârtos.
Deci era la chipul trupului păros, bătrân, având barba ascuţită şi asemenea la chip cu Ioan cuvântătorul de Dumnezeu.
Sf. prooroc Amos nu trebuie confundat cu Amos, tatăl Sfântului Prooroc Isaia.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Isihie de la Durostor († 297)
Sfântul Mucenic Isihie († 297) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Mucenic Isihie era ostaș creștin și făcea parte din legiunea Armatei romane de la Dunăre, staționată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior, în timpul împăraților Dioclețian și a ginerelui său, Maximian Galeriu.
A pătimit împreună cu alți cinci sfinți mucenici: Pasicrat, Valentin, Nicandru, Marcian și Iuliu veteranul. Sfântul Isihie a suferit moartea martirică pe 15 iunie, prin tăierea capului.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dula.
Acesta era din Pretoriada Zefiriei, eparhia Ciliciei, şi pentru că cinstea pe Hristos şi se închina Lui, a fost adus la guvernatorul Maxim şi a fost bătut cu toiege.
Povestind el cele despre Apolon şi Dafne, ca îndrăgind-o pe ea Apolon şi umblând după ea, nu şi-a câştigat pofta, a pornit pe guvernator spre mai multă urgie şi mânie.
Pentru aceasta iarăşi a fost bătut peste pântece şi întins pe un grătar de fier înroşit. Apoi a fost adus la alta cercetare, şi a fost chinuit în multe şi felurite chipuri.
Apoi a fost întrebat de guvernator, despre Hristos, cum S-a întrupat şi pe cine socoteşte Dumnezeu?
Iar sfântul i-a spus lui pe scurt toată rânduiala cea pentru noi.
Deci, adus fiind la a treia cercetare, şi silit fiind să guste din cele jertfite idolilor, pentru că n-a voit de bunăvoie ci jertfa aceea ce cu silnicie i s-a băgat în gură a scuipat-o jos, iarăşi a fost chinuit cumplit şi şi-a dat duhul la Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Soborului Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, de ceea parte la Maranachiu.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Narsi.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Fortunat, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Ahaic, care de foame şi de sete s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Ştefana, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Ortisie, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Gravs, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Fericitului Augustin (354 – 430)
Fericitului Augustin (354 – 430) – foto preluat de pe doxologia.ro
Fericitului Augustin (354 – 430) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Fericitul Augustin s-a născut în 13 noiembrie 354 în orașul Tagaste din Numidia (Africa de Nord) într-o familie modestă.
Tatăl său, Patriciu, a fost păgân.
Monica, mama lui, a fost creștină din naștere.
Fericitul Augustin a studiat științele vremii.
La 24 aprilie (în Sâmbăta cea Mare), anul 387, a primit sfântul botez.
În anul următor a stat la Cartagina la prietenul său, avocatul creștin Inochentie, apoi s-a retras la țară unde a rămas trei ani la ferma unui prieten al său din Cassiciacum.
După ce și-a dăruit toată averea bisericii din Targaste, a înființat la Ipone (Hippo) o mănăstire de călugări și una de călugărițe.
Acestea din urmă, pusă sub cârmuirea duhovnicească a sorei sale, cu același fel de viață monahală.
„Regulile” Fericitului Augustin au avut o mare influență asupra monahismului din apus.
La cererea credincioșilor, bătrânul episcop Valeriu l-a hirotonit preot în anul 391.
În anul 395, a fost sfințit episcop și rânduit ca ajutor al lui Valeriu.
Din anul 396, a rămas singur episcop al Iponiei, până la 28 august, când a trecut la cele veșnice.
În anul 410, Alaric, regele vizigoților a jefuit Roma.
Păgânii au pus această nefericită întâmplare pe seama creștinilor.
Atunci Augustin a scris însemnata lucrare „De civitate Dei” (Despre cetatea lui Dumnezeu).
Fericitul Augustin s-a mutat la Domnul la 28 august 430.
În anul 486, Papa Fulgentiu i-a adus moaștele în Sardinia; în secolul al VII-lea, Liuprand, regele longobarzilor le-a mutat în Biserica Sfântul Petru din Pavia (Italia).
La 25 octombrie 1842, Papa Grigore al XVI-lea a dăruit o parte din ele episcopiei catolice din Alger.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ieronim, care cu pace s-a săvârşit.
Fericitul Ieronim – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul nostru parinte Ieronim s-a nascut în anul 347 la Stridon, în apropiere de Acvileea, în Italia de Nord, într-o familie crestina.
La vârsta de doisprezece ani fu trimis la Roma pentru a-si face studiile pe lânga gramaticianul Donat care trezi în el gustul pentru retorica, de care toate lucrarile sale vor ramâne impregnate.
Tânarul, înzestrat cu un temperament înflacarat si o memorie impresionanta, studia cu ardoare si dovedea o neostoita dorinta de cunoastere.
Desele vizite la mormintele Mucenicilor, în catacombe, îi insuflara o râvna absoluta fata de Hristos ; dar, luat de valul celor cu care îsi petrecea vremea, tineretea sa fu în aceeasi masura dezordonata si furtunoasa, lucru pe care mai târziu îl regreta cu amaraciune.
Pe la douazeci de ani, la putin timp dupa ce primi Botezul, parasi Roma pentru a se duce la Trevi, pe atunci resedinta împaratului, în scopul de a face cariera în administratie.
Acolo simti el chemarea irezistibila a lui Dumnezeu : sa paraseasca totul pentru a se pune în slujba Lui.
Se duse asadeci la Acvileea, unde frecventa în compania lui Rufin, prieten al sau si ucenic ca si el, un cerc de Clerici si laici dedati meditatiilor evlavioase, care formau, dupa cum spunea el, “un cor de preafericiti“.
Angajându-se deci în viata ascetica cu toata înflacararea unui caracter care nu admitea nici un compromis, hotarî sa urmeze exemplul Patriarhului Avraam si al tuturor celor care se exilasera din dragoste pentru Dumnezeu.
Se îmbarca deci plecând catre Rasarit.
Ajuns în Antiohia, petrecu Postul Mare în înfrânare si meditare asidua la spusele Profetilor, timp de reflectare pe care îl completa totodata cu lectura autorilor clasici.
Cuprins de o febra violenta, pe la jumatatea Postului, si ajuns aproape în pragul mortii, fu rapit în duh si se vazu înfatisându-se la judecata lui Dumnezeu.
In timp ce îsi afirma identitatea de Crestin, Judecatorul îi raspunse :
“Minti, tu esti Ciceronian si nu Crestin!” si porunci sa fie lovit cu vergi.
Biciuit astfel de propria constiinta, Ieronim facu urmatorul juramânt :
“Doamne, doar de ma voi fi lepadat de Tine, sa mai detin carti profane sau sa mai citesc asemenea carti!“.
Incepând de atunci, se dedica numai citirii Sfintei Scripturi. Si, fara sa ceara sfat nimanui, se afunda în pustiul Chalcis (sud-estul Antiohiei), cu dorinta de a urma lupta duhovniceasca a Sfântului Antonie.
Dar îsi suprasestimase fortele si, în ciuda posturilor si mortificarilor pe care si le impunea, se gasi puternic încercat de gânduri si de amintirile vietii sale trecute.
In timp ce îsi slabea trupul prin asceza, era ars de soare si traia în mijlocul scorpionilor si a fiarelor salbatice, i se parea ca s-ar fi aflat în mijlocul placerilor de la Roma, înconjurat de tinere femei de moravuri usoare.
Pentru a lupta împotriva delasarii spirituale (acedia), se perfectiona în cunoasterea limbii grecesti, învata cu mult efort ebraica si limba caldeana (aramaica), si întretinea o corespondenta cu prietenii sai din Acvileea.
In aceste încercari Dumnezeu îi dadea mângâieri ceresti, dar trebui totusi la scurta vreme sa paraseasca pustiul, a carui pace era tulburata de certurile dintre calugari cu privire la schisma Bisericii din Antiohia (cf nota Sf. Meletie, 12 februarie).
Fiind simpatizant al partidei lui Paulin, Ieronim facu apel la Papa Damase pentru a-i cere sa transeze controversa dar nu obtinu nici un raspuns.
Se duse atunci în Antiohia unde, fiind hirotonit Preot de catre Paulin, in ciuda reticentelor sale, îsi continua studiul Bibliei pe lânga marele savant Apolinar din Laodiceea, filtrând din învatatura acestuia ceea ce nu era conform cu Ortodoxia.
Apoi, atras de renumele elocintei si sfinteniei Sfântului Grigore Teologul, pleca la Constantinopol, unde petrecu trei ani la scoala acestuia, descoperind cu admiratie operele lui Origene, pe care începu sa îl traduca.
Dupa demisia Sfântului Grigore, fu invitat de catre Paulin din Antiohia si Sfântul Epifanie sa-i insoteasca la sinodul de la Roma (382).
In cursul sesiunilor, Papa Damase remarca darurile rare cu care era înzestrat Ieronim si, la terminarea sinodului, îl retinu în anturajul sau ca secretar.
Marele Ierarh stia sa-i stimuleze spiritul prin întrebari despre pasaje dificile din Scriptura si îl însarcina cu revizuirea traducerilor latine din Evanghelie dupa originalele grecesti.
Reputatia sa de exeget îl facu sa devina ghidul spiritual al unui cerc de femei nobile si evlavioase, adunate împreuna de catre Sfânta Marcela (31 ianuarie) în palatul sau din Aventino.
Fura organizate conferinte periodice în timpul carora Ieronim îsi însotea de încurajari înflacarate catre viata ascetica explicatiile asupra textului sfânt si cursurile sale de ebraica. Foarte tinerei fete a Sfintei Paula, Sfânta Eustochia, îi scria :
“Fii greier al noptilor. Scalda-ti patul în fiecare noapte, inunda vesmintele tale cu lacrimi. Privegheaza si fii precum pasarelele în singuratate…” (Ep. 22, 18).
Dar râvna sa de neîmblânzit, atât pentru a preamari viata ascetica cât pentru a dezaproba comportamentul Preotilor mondeni, întâmpina numerosi opozanti care îl acuzara de faptul ca el condamna casatoria si care, dupa moartea lui Damase (384), facura sa circule pe seama lui calomnii infame care îl obligara sa paraseasca Roma (385).
Le regasi pe Paula (26 ianuarie) si fiica ei Eustochia la Antiohia, si întreprinse cu ele un lung pelerinaj, atât în Tara Sfânta cât si în Egipt, la Parintii pustiei.
La capatul acestui periplu, urmând exemplul Sfintei Melania cea Batrâna si a prietenului sau Rufin la Muntele Maslinilor, Ieronim se stabili la Betleem si fonda, pe lânga Bazilica Nasterii Mântuitorului, doua manastiri : una pentru calugari si una pentru Sfânta Paula si femeile evlavioase care o urmasera.
Veghind la organizarea celor doua comunitati, redacta atunci pentru ele vietile Sfântului Pavel Tebeul (cf. 15 ianuarie) si ale Sfântului Malh (cf. 24 noiembrie).
In fiecare zi explica Scriptura pentru Sfânta Paula si ucenitele sale, primind din ce în ce mai multi pelerini care veneau sa se închine la pestera Nasterii Domnului si sa se adape la izvorul stiintei sale.
Dar mai ales aici se dedica el importantei sale lucrari de traducere a Sfintei Scripturi si de comentarii sustinute, inspirate din metoda lui Origene dar lasând un loc mai important interpretarii literale.
“A nu cunoste Scripturile înseamna sa nu-l cunosti pe Hristos” (Prefata la comentariul asupra Profetului Isaia.), declara el iar preocuparea sa de a reveni la precizia textului original îl facu sa întreprinda traducerea întregului Vechi Testament din limba ebraica, sarcina colosala pe care o termina la capatul a cincisprezece ani de munca îndârjita (405) (Aceasta traducere avea sa devina versiunea oficiala a Bisericii latine sau Vulgata.).
In afara acestor lucrari de exegeza, având un caracter tumultuos, nu putea sa taca în fata evenimentelor ecleziastice alte timpurilor si cu aceeasi ardoare pe care o manifestase în lupta împotriva patimilor pustiei, se angaja în lupta pentru apararea adevarului împotriva ereticilor.
In ciuda admiratiei sale pentru Origene, il urma pe Sfântul Epifanie (cf. 12 mai) în campania violenta împotriva discipolilor marelui doctor alexandrin si se certa cu prietenul sau Rufin si Episcopul sau, Ioan din Ierusalim.
Controversa se agrava când Epifanie cuteza sa hirotoneasca preot pe Paulinian, fratele lui Ieronim, pentru a sluji manastirile din Betleem.
Ioan protesta împotriva acestei uzurpari anticanonice a jurisdictiei sale si interzise lui Ieronim si discipolilor sai accesul la Bazilica Nasterii Domnului.
Ajunsera pâna la urma la o întelegere, datorita interventiei lui Teofil din Alexandria (396) ; dar doi ani mai târziu conflictul izbucni din nou, cu ocazia traducerii de catre Rufin a Tratatului Principiilor al lui Origene.
Ieronim riposta imediat cu o traducere ce dovedea toata erezia lui Origene si continua polemica împotriva vechiului sau prieten pâna la moartea acestuia.
Betleemul fiind luat cu asalt de multimi de refugiati, provenind din Apus în urma ocuparii Romei de catre barbari (410), se impunea ca Ieronim sa se puna în slujba lor dar el continua în acelasi timp, noaptea, lucrarile sale de exegeza si polemica.
Scrise in special împotriva Pelagilor care, drept represalii, atacara manastirile din Betleem, lasând cladirile în ruine (416).
Aceasta comunitate latina, isolata în Rasarit si de acum în declin, nu mai avea nici un viitor iar dupa moartea Sfântului Ieronim, survenita la 30 septembrie 420, nu întârzie sa se stinga.
Pomenirea Sf. Ieronim, praznuita la 30 septembrie în Apus, a fost introdusa în aceasta zi de Sfântul Nicodim, care a identificat-o cu aceea a unui Ieronim, probabil diferit, prezenta în unele Sinaxare.
El i-a asociat praznuirea Sfântului Augustin, alt mare doctor al Bisericii latine.
Noi pastram aceste doua pomeniri la aceasta data conventionala, caci ele s-au impus astfel în diferitele Biserici ortodoxe.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Augustin, episcopul Hiponei.
Sfântul Augustin a vazut lumina zilei în anul 354, la Tagasta, orasel din Numidia, la frontiera dintre Algeria si Tunisia de azi. Tatal sau, Patricius, mic proprietar funciar, unul din notabilii orasului, ramase pagân pâna la sfârsitul zilelor sale, dar mama sa, Sfânta Monica (cf 4 mai), era o Crestina înfocata si îl înscrise, înca de când era copil, printre Catehumeni si îl ducea regulat la biserica pentru a-l învata Tainele Credintei.
Cu toate acestea Botezul fu lasat pe mai târziu, dupa obiceiul vremii, iar copilul se dovedea a fi turbulent si rebel la mustrarile mamei sale si se indeparta de credinta.
Inzestrat cu o inteligenta sclipitoare, în scurta vreme ajunse sa stapâneasca limba latina dar ramânea recalcitrant fata de studiul limbii grecesti, o lacuna ce persista în gândirea sa teologica.
La vârsta de saptesprezece ani fu trimis la Cartagina, metropola Africii, pentru a urma cursuri de retorica. Ispitele orasului si anturajul nepotrivit îl facura sa cada într-o viata de dezmat si avu o legatura cu o femeie crestina de la care avu un fiu, Adeodat (372).
Datorita lecturilor din Cicero, îsi abandona zadarnicele studii de drept si de retorica pentru a cauta Adevarul si întelepciunea ; dar deceptionat de aparenta uscaciune a Bibliei, fu mai degraba atras de doctrina maniheenilor, care îi aparea ca o îmbinare rezonabila a lui Hristos cu dorinta sa de a-si însusi întelepciunea doar cu ajutorul rationamentului.
Ramase timp de noua ani prizonierul acestei erezii, atât de evidente totusi.
Dupa un scurt sejur la Tagasta, ca profesor de gramatica, reveni la Cartagina, pentru a deschide o scoala de retorica.
Cu toate acestea, comportamentul urât al studentilor sai îl dezgusta repede de aceasta profesie.
Pierzându-si iluziile asupra maniheismului ca urmare a unei conversatii cu unul din episcopii lor, Faustus, spirit nelinistit si avid de adevarata cunoastere, se îmbarca si pleca la Roma, unde deschise o alta scoala, care nu avu mai mult succes.
Dupa ce fu vindecat de o boala grava, obtinând un post de retor platit la Milano, se duse sa se instaleze acolo, nutrind înca visul unei stralucite cariere în administratie (384).
Acolo fu prezentat Episcopului, Sfântul Ambrozie (cf 7 dec), care îl cuceri prin blândetea si amabilitatea sa, si mai ales prin stralucita sa elocinta si interpretarile spirituale ale Sfintei Scripturi, care îi deschisera inima catre profunzimea cuvântului lui Dumnezeu.
Monica venise cu el si îl convinse sa îsi abandoneze concubina dar încerca în zadar sa îl faca sa se angajeze într-o casatorie profitabila.
Filozofia si placerile mondene îi produsesera o asemenea insatisfactie, încât, cu durere si neliniste, cauta care ar fi putut fi izvorul adevaratei fericiri.
Lectura filozofilor neoplatonici îl facu sa abandoneze definitiv maniheismul si îi permise sa întreprinda cautarea interioara a unei vieti spirituale.
Spre deosebire totusi de acesti filozofi, aceata interiorizare nu era pentru el o cautare speculativa si zadarnica, ci lua forma unei cautari fierbinti a Dumnezeului întrupat, pe care îl admitea în mod intelectual, dar pe care inima sa nu îl traia înca.
Atunci veni momentul în care auzi vorbindu-se de Viata Sfântului Antonie cel Mare, scrisa de Sfântul Atanasie în timpul exilului sau în Apus si care era prilejul încrestinarilor rasunatoare în rândul nobilimii.
La putina vreme, în timp ce se afla în gradina prietenului sau Alypius, plângându-si viata retras, auzi o voce ca de copil cântând :
“Ia si citeste!“.
Deschise un volum al Epistolelor Sfântului Pavel care se afla acolo si se opri asupra urmatorului pasaj:
“Imbracati-va în Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte” (Romani 13:13).
Intunericul îndoielii disparu îndata si o lumina blânda îi scalda inima în bucurie. In acea clipa devenise un alt om, care avea sa nu mai traiasca decât pentru Hristos si Biserica Sa.
Când îi împartasi mamei sale aceasta revelatie, ea fu cuprinsa de bucurie.
Dupa ce îsi abandona definitiv profesia de “negustor de vorbe”, petrecu retras câteva luni, undeva la tara, cu mama sa, rude si câtiva prieteni, pentru a se întrema dupa o boala pe care o agravase emotia convertirii sale.
Ïn aceasta prima forma de manastire , în care îsi dorea sa duca o viata asemanatoare celei a comunitatii apostolice de la Ierusalim, Augustin împreuna rugaciunea cu meditatia Scripturii si discutii filozofice.
Intors la Milano, duse o viata austera si retrasa înainte de a fi botezat de Sfântul Ambrozie, la 24 aprilie 387, în compania lui Alypius si a fiului sau Adeodat.
Se duse apoi la Ostia, cu Sfânta Monica, în scopul de a se retrage în Africa pentru a duce o viata monahala.
Ïntr-o seara, pe când stateau de vorba sprijiniti de o fereastra, ambalati pe neasteptate de elanul conversatiei lor evlavioase si, aspirând din toata inima la apele Izvorului ceresc, ei fura cuprisi de un fel de extaz, deasupra celor vazute si nevazute, pentru a intra in Comuniune cu Ïntelepciunea cea vesnica, moment de contemplare care li se paru a fi o invitatie la a gusta înca de pe aceasta lume din viata vesnica, dupa cuvântul Evangheliei :
“Intrati în bucuria Domnului vostru” (Sfântul Augustin îsi relateaza în întregime convertirea în “Confesiunile” sale, una din capodoperele literaturii universale.).
Sfânta Monica muri la putin timp iar Augustin, întârziind proiectul sau, ramase înca ceva vreme în Italia pentru a redacta lucrari de polemica împotriva maniheenilor.
In septembrie 388 el se întoarse la Tagasta, cu Alypius si Adeodat, care muri curând.
Augustin îsi vându toate bunurile si dadu saracilor câstigul, iar el se consacra, timp de trei ani, organizarii unei manastiri în compania prietenilor si ucenicilor sai.
Postului si rugaciunii le adauga meditarea asupra Legii lui Dumnezeu, zi si noapte ; ceea ce Domnul îl facea sa înteleaga, el comunica prin viu grai celor prezenti, prin scrisori celor absenti.
Cum se dusese într-o zi în oraselul Hipona, la cererea unui functionar imperial care voia sa îl asculte pentru a se hotarî asupra convertirii sale, Augustin aparu cu batrânul Episcop Valeriu in prezenta poporului.
In timp ce prelatul împartasea celorlalti dorinta ordonarii unui Preot pentru a-l seconda în predicarea în limba latina, caci el era de limba greceasca, credinciosii pusera mâna pe Augustin, salutându-l cu ovatii furtunoase, iar el, plin de lacrimi in fata pericolului pe care îl reprezinta pastoritul oamenilor, accepta “sa paraseasca pe Dumnezeu pentru Dumnezeu“, adica sa renunte la tihna retragerii în manastire pentru a sluji Trupul lui Hristos.
Obtinu cu toate acestea un termen de câteva luni pentru a se pregati prin meditarea Scripturii si, dupa hirotonirea lui, Episcopul îi acorda un teren în apropierea Bisericii, pentru a fonda acolo o noua manastire, “Manastirea Gradinii“, care a dat vreo zece Episcopi.
Catre sfârsitul anului 395, primi consacrarea episcopala si la putin timp dupa Valeriu urca in scaunul Hiponei. Aflat la catedra acestui mic Episcopat, dar luminând toata Biserica Africii si pâna la extremitatile lumii latine, prin învatatura sa, Sfântul Augustin fu timp de treizeci si cinci de ani modelul bunului Pastor, dându-si viata pentru oile sale si considerându-se robul robilor lui Dumnezeu.
Fara încetare, predica aproape în fiecare zi (s-au pastrat în jur de opt sute din predicile sale), abordând toate subiectele cu o vivacitate si o arta incomparabile si cautând sa transmita celor carora se adresa dragostea lui pentru Dumnezeu si pentru bunurile ceresti.
In timpul zilei, solutiona conflicte, veghea la administrarea Bisericii, se îngrijea de saraci – fara sa ezite în a topi vase sfinte când nu se mai gasea aur – iar în timpul noptii, redevenea calugar, consacrat cu toata fiinta sa iubirii Mirelui.
Traia in Episcopatul sau in comuniune cu Clericii, pentru care redacta o Regula monahala (care se afla la originea institutiei occidentale a canonicilor), adaptata conditiei lor dar impunând respectarea stricta a votului saraciei si a poruncilor Evangheliei.
Dragostea sa arzânda pentru unitatea Bisericii nu-l lasa indiferent fata de nici unul din evenimentele care agitau Lumea Crestina.
Partiicipa la Sinoade si strabatea Africa romana, profund divizata în vremea aceea, punându-si întreaga arta si iscusinta în serviciul Adevarului.
Scrise vreo suta de opere, din care majoritatea sunt consacrate luptei împotriva schismaticilor, ereticilor si pagânilor.
Dupa ce mai întii i-a respins în mod stralucit pe maniheeni, îsi orienta întreaga lupta împotriva schismaticilor novatieni, ce pretindeau ca validitatea tainei casatoriei sa fie subordonata virtutii celui care o oficia si care de aproape un secol iscasera o zizanie nefasta în toata Biserica Africii instalând o ierarhie paralela.
Cum toate eforturile si argumentele Sfântului Episcop pentru a-i readuce în sânul Bisericii se loveau de ura lor înversunata, se decise cu durere în suflet sa faca apel la puterea laicilor, dar neacceptând sub nici o forma actele de violenta.
Pentru ca multi atribuiau Crestinilor responsabilitatea caderii Romei (410), Augustin redacta o mare opera, “Cetatea lui Dumnezeu“, vasta reflectie asupra istoriei umane, în care arata ca Biserica, trecând prin toate vicisitudinile, e pe drumul catre Imparatia vesnica.
Apoi trebui sa lupte împotriva ereziei pelagilor, erezie care minimisa rolul harului dumnezeiesc si considera ca omul, prin propriile forte, poate sa ajunga sa nu mai pacatuiasca ; în plus ea nega transmiterea pacatului originar si proclama inutil Botezul copiilor.
Augustin facu mari eforturi pentru a rasturna aceasta doctrina în scopul de a apara credinta Bisericii ; dar antrenat de necesitatile disputei si prin spiritul sau însetat de clarificari rationale, stabili, între natura si Har, o opozitie prea stricta care avea sa aiba mai târziu consecinte nefaste în Occident.
Aceasta disputa nu avu nici un ecou în Rasarit, caci Parintii greci, care îl cunosteau prea putin pe Augustin, considerau acest raport între natura si Har ca o “cooperare” (sinergie).
Dorinta lui Augustin de a patrunde prea adânc tainele prestiintei divine îl conduse la o conceptie exagerata a predestinarii – care pastra la el un sens ortodox, atâta vreme cât ea ramânea înteleasa ca o consecinta a actelor libere, prevazute din vesnicie de catre Creator, dar nu determinate de El.
Doctrina sa fu cu toate acestea sursa diverselor erezii occidentale despre predestinare, precum calvinismul.
Sf. Augustin reusi sa obtina ca pelagienii sa fie condamnati de Sinoadele de la Cartagina (411) si de la Roma (417), dar erezia persista.
Când vandalii, veniti din Spania, începura sa invadeze Africa crestina, facând ravagii pe unde treceau, Sfântul Episcop îsi cheltui neobosit toata energia pentru a salva ce mai putea fi salvat.
Dupa patruzeci de ani de episcopat si de munci apostolice, vedea cu durere cum renastea idolatria în mijlocul ruinelor însângerate si erezia ariana impusa de cuceritori.
Hipona era asediata de trei luni când el fu cuprins de o febra violenta.
Isi pavase peretii camerei cu psalmii pocaintei si cu entuziasmul unui proaspat convertit îsi dadu în mâinile Domnului sufletul sau mare, în ziua de 28 august 427.
Daca doctrina Sfântului Augustin duse la devieri în Occidentul medieval, nu i se poate cu toate acestea reprosa faptul de a fi fost un eretic, caci si-a supus întotdeauna, cu smerenie, reflectiile sale judecatii Bisericii si, terminându-si lucrarea “De Trinitate“, scria :
“Doamne, Unul Dumnezeu, Dumnezeu Treime, tot ce am scris în aceste carti vine de la Tine si daca e ceva care sa vina de la mine, sa fiu iertat de Tine si de cei care sunt ai Tai“.
Sfântul Augustin este praznuit la 28 august în Biserica latina.
Impins, atât prin formarea sa intelectuala cât si de circumstantele convertirii sale, sa priveasca relatia omului cu Dumnezeu dintr-un punct de vedere mai degraba “psihologic”, diferit de cel adoptat de traditia patristica anterioara, Sfântul Augustin a dat întregii sale teologii un aspect personal, care afecta doctrina sa despre Sfânta Treime, despre pacatul originar, despre raporturile naturii si harului etc.
Atâta vreme cât aceste teze fura considerate drept opinii teologice personale (“teologumene”), ele nu pusera in discutie locul Sfântului Augustin printre Sfintii ortodocsi.
Abia când fura adoptate ca doctrina oficiala si exclusiva a Bisericii romane (printre altele în considerarea originii Duhului Sfânt nu doar în Tatal ci si în Dumnezeu-Fiul) ele devenira principalul subiect de discordie între cele doua Biserici.
Daca, rational, poate fi cinstit Augustin ca Sfânt Ortodox, aceasta se datoreaza mai putin calitatii sale de teolog cât calitatii sale de pastor, si pentru sfintia sa personala indiscutabila.
Sfântul Photios scria despre el :
“Având în vedere ca unii dintre Parintii nostri si doctori au deviat de la credinta în ceea ce priveste câteva dogme, noi nu primim ca doctrina cele în care au deviat dar noi continuam sa îmbratisam oamenii care au fost ei“. Ep. 24, 20 (PG 102, 813).
Pentru acest motiv unii îl numesc “preafericit” sau “iero”, dar asemenea distinctii nu existau în traditia hagiografica ortodoxa, ar fi de ajuns aici sa se faca distinctia între viata sa si posteritatea nefericita a doctrinei sale.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
15 iunie – Ziua Banatului Montan
Statuia „Chipul lui Decebal”, județul Mehedinți, România
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articol preluat de pe agerpres.ro
15 iunie – Ziua Banatului Montan
La 15 iunie 2025 este marcată, pentru prima dată, Ziua Banatului Montan, instituită prin Legea nr.60/2025.
O propunere legislativă privind instituirea zilei de 15 iunie ca Ziua Banatului Montan pentru a celebra identitatea istorică a acestei regiuni a fost inițiată, la începutul anului 2025, de mai mulți senatori și deputați aparținând PSD, PNL, AUR, USR, Minorități.
În expunerea de motive, inițiatorii amintesc de ‘rolul geostrategic semnificativ, având o poziție importantă la intersecția drumurilor comerciale și militare dintre Occident și Orient.
A fost un punct de întâlnire între diverse culturi și imperii, iar relieful său montan și poziția sa de apărare au făcut ca această regiune să joace un rol important împotriva invaziilor, în special în fața imperiilor: roman, otoman și habsburgic.
Cunoscută și sub denumirea de Banatul Montan, această regiune istorică situată în sud-vestul României are o istorie complexă, marcată de schimbări politice, culturale și teritoriale.’, indică site-ul https://www.cdep.ro/.
Inițiatorii au propus ziua de 15 iunie, o dată importantă pentru istoria Banatului Montan, dar mai ales, ‘pentru activitatea lui Eftimie Murgu, ca fiu al Banatului de Munte.’
În timpul Revoluției de la 1848, un moment important a avut loc în Banat, când la 15 iunie 1848, Eftimie Murgu a fost numit în funcția de căpitan suprem al Banatului ‘ceea ce a marcat o acțiune de afirmare și rezistență a identității naționale românești în fața dominației străine.’, se mai arată în expunerea de motive.
Dunărea la Cazane (zona Dubova) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Proiectul de lege a fost adoptat, în plen, de Senat, la 17 martie 2025, iar de Camera Deputaților, la 8 aprilie 2025, cu 240 voturi pentru, 5 contra și 45 de abțineri.
Președintele interimar al României, Ilie Bolojan, a promulgat, la 8 mai, prin Decretul nr.630/2025, Legea nr.60/2025 privind instituirea zilei de 15 iunie ca Ziua Banatului Montan, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 428 din 9 mai 2025.
Actul normativ prevede ca sărbătoarea anuală a Zilei Banatului Montan să fie marcată de autoritățile publice, autoritățile administrației publice centrale și locale, de instituțiile publice de cultură din țară și străinătate, precum și de organizațiile aparținând minorităților naționale, prin organizarea unor acțiuni și evenimente cu caracter cultural, educativ și artistic.
Totodată, autoritățile publice și autoritățile administrației publice centrale și locale, serviciile publice deconcentrate, precum și organizațiile aparținând minorităților naționale pot sprijini material sau logistic organizarea și desfășurarea acțiunilor și evenimentelor, în limita alocărilor bugetare aprobate.
Cu ocazia sărbătoririi anuale a Zilei Banatului Montan, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot produce, difuza sau redifuza conținut editorial care promovează acțiunile și activitățile realizate cu ocazia manifestărilor dedicate Zilei Banatului Montan, potrivit https://legislatie.just.ro/.
Via Transilvanica – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
O emisiune filatelică ‘Banatul Montan‘, dedicată Zilei Banatului Montan, marcată în data de 15 iunie, a fost introdusă în circulație la 12 iunie 2025, conform unui comunicat transmis, la 10 iunie 2025, AGERPRES, de către Romfilatelia.
cititi mai mult pe agerpres.ro
Eftimie Murgu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Eftimie Murgu (n. 28 decembrie 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin – d. 30 aprilie 1870, Budapesta) a fost un jurist și profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta.
La adunarea populară a românilor din Banat care a avut loc la 15/27 iunie 1848, la Lugoj, au fost prezenți și revoluționarii moldoveni Manolache Costache Epureanu, Lascăr Rosetti și Alecu Russo. Adunarea l-a ales ca președinte al adunării pe Eftimie Murgu, iar ca secretar pe Aloisiu Vlad. A fost adoptat Programul denumit ‘Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat’ care prevedea: înființarea unei armate române prin înarmarea imediată a poporului, numirea lui Eftimie Murgu drept conducător al acesteia, introducerea limbii române în administrație, recunoașterea naționalității române ș.a. La propunerea lui Eftimie Murgu, la adunare s-a hotărât înființarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Banatului.
În calitate de deputat al circumscripției Lugoj, în noul parlament de la Pesta, Eftimie Murgu a susținut recunoașterea dezideratelor adunării populare de la Lugoj, unirea românilor din cele trei principate și unirea forțelor revoluționare împotriva armatelor habsburgice, țariste și otomane. Preconizând înființarea armatei populare române, revoluționarul bănățean a promis ajutor atât moldovenilor, cât și muntenilor în cazul unei intervenții străine. Lajos Kossuth, conducătorul revoluționarilor maghiari, a desființat armata populară română, zădărnicind planurile lui Murgu. În timpul revoluției, Murgu a menținut permanent legăturile cu revoluționarii Al. G. Golescu, Ion Maiorescu, Dumitru Brăteanu din Principatele Române (agerpres.ro).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Evenimentele Zilei de 15 iunie în Istorie
O recreare romantizată din secolul al XIX-lea a semnării Magna Carta de către regele Ioan. În loc să fie semnat în scris, documentul ar fi fost autentificat cu Marele Sigiliu și aplicat de oficiali, nu de către Ioan însuși (15 iunie 1215)
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
15 iunie este a 166-a zi a calendarului gregorian și ziua a 167-a în anii bisecți.
Mai sunt 199 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 15 iunie
Ortodoxe
Sf. Proroc Amos; Sf. Mc. Isihie; Fericiții Ieronim și Augustin
cititi si Calendar Ortodox 15 iunie 2025
Sfântul Prooroc Amos, Fericiții Ieronim și Augustin; Sfântul Mucenic Isihie
Greco-catolice
Sf. profet Amos († secolul al VIII-lea î.Hr.); Sf. Ieronim († 420)
Romano-catolice
Ss. Amos, profet; Abraham, călug.
Sărbători Internaţionale ale Zilei de 15 iunie
Ziua mondială de conştientizare a abuzului faţă de vârstnici (ONU)
În fiecare an, la 15 iunie este marcată Ziua mondială de conştientizare a abuzului faţă de vârstnici. A fost instituită de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin rezoluţia 66/127, din 19 decembrie 2011, conform www.un.org.
Abuzul faţă de vârstnici este definit, potrivit sursei amintite, ca fiind ”orice acţiune unică sau repetată sau lipsa unei atitudini corespunzătoare, care se petrece în cadrul unei relaţii bazate pe încredere, dar care duce la vătămarea sau la suferinţa unei persoane în vârstă”. Se poate manifesta sub diverse forme, de la cele fizice, la cele psihologice sau emoţionale, sexuale sau financiare.
Poate surveni şi ca urmare a neglijenţei deopotrivă intenţionate sau lipsite de intenţie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua internaţională a energiei eoliene
Ziua internaţională a energiei eoliene se marchează la 15 iunie, cu scopul de a promova acest tip de energie, puterea şi posibilităţile pe care le deţine şi rolul acesteia în reducerea poluării cauzate de obţinerea energiei prin arderea combustibililor fosili.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători Naţionale ale Zilei de 15 iunie
România – Ziua Banatului Montan
La 15 iunie 2025 este marcată, pentru prima dată, Ziua Banatului Montan, instituită prin Legea nr.60/2025.
O propunere legislativă privind instituirea zilei de 15 iunie ca Ziua Banatului Montan pentru a celebra identitatea istorică a acestei regiuni a fost inițiată, la începutul anului 2025, de mai mulți senatori și deputați aparținând PSD, PNL, AUR, USR, Minorități.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Danemarca – Ziua steagului/Ziua Valdemar (1219)
Idaho – Ziua Pionierului (1910)
Oregon – Ziua tratatului (1846)
Evenimentele Zilei de 15 iunie în Istorie:
- 15 iunie 1215 – Regele Ioan Fără de Țară și un grup de baroni rebeli au convenit asupra textului Magnei Carta;
- 15 iunie 1389 – A avut loc Bătălia de la Kosovo Polje în care Imperiul Otoman a învins o coaliție de boieri sârbi și bosniaci;
- 15 iunie 1667 – Medicul francez Jean-Baptiste Denys a realizat prima transfuzie de sânge atestată documentar, dând unui băiat de 15 ani sânge de la o oaie;
- 15 iunie 1800 – Războiul celei de-a Doua Coaliții: Semnarea Convenției de la Alessandria a adus pace temporară între Franța și Austria;
- 15 iunie 1846 – Pentru a rezolva disputa de frontieră din Oregon, Statele Unite și Regatul Unit au semnat tratatul Oregonului, extinzând granița dintre SUA și coloniile britanice din America de Nord spre vest de-a lungul paralelei de 49 de grade.
- 15 iunie 1848 – A doua Adunare populară de la Lugoj a românilor din Banat, a hotărât: înființarea unei armate populare române în frunte cu Eftimie Murgu, introducerea limbii române, recunoașterea naționalității române etc.
- 15 iunie 1878 – Eadweard Muybridge a realizat o serie de fotografii pentru a demonstra că toate cele patru picioare ale unui cal se ridică de pe pământ atunci când acesta galopează, fotografii care au devenit baza filmelor;
- 15 iunie 1944 – Al Doilea Război Mondial: Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite au început primul lor raid aerian asupra arhipelagului japonez, deși au fost provocate puține pagube;
- 15 iunie 1996 – Conflictul armat: Armata Republicană Irlandeză Provizorie a detonat o camionetă-capcană în centrul comercial al orașului Manchester, Anglia, rănind peste 200 de persoane și provocând pagube extinse clădirilor.
15 iunie 763 i.I Ch - Prima mentiune a unei eclipse totale de Soare, într-un vechi text asirian. (Asiria a fost un stat antic din Orientul Mijlociu, care s-a prăbuşit în anul 605 î.Hr.
La un moment dat, acesta se intindea peste Mesopotamia, Siria, Fenicia şi Egipt).
Data de 15 iunie 763, este foarte importantă in stabilirea cronologiei Orientului antic .
15 iunie 991 - A murit imparateasa Theophano, sotia bizantina a imparatului Sfantului Imperiu Romano-German, Otto al II-lea (n. 960).
15 iunie 1167 - A fost întemeiat oraşul Copenhaga, devenit capitală a regatului danez în anul 1443.
15 iunie 1215 - Regele Ioan fără Țară semnează la Runnymede, în Anglia, Magna Carta.
Magna Carta – Articolele Baronilor, 1215, deținute de Biblioteca Britanică – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Magna. Carta Libertatum sau Marea Cartă a Libertăților, (în engleză: “The Great Charter”), a fost documentul prin care a fost îngrădita puterea regelui si garantate unele drepturi pentru toți cetățenii, in vederea eliminării abuzurilor comise de monarh, sau de reprezentanții săi direcți.
În timp, Magna Carta Libertatum a stat la baza parlamentarismului englez.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
15 iunie 1219 - Se naște legenda drapelului danez numit Dannebrog (haina rosie sau haina daneza).
Dannebrog falling from the sky during the Battle of Lyndanisse, 15 June 1219. Painted by Christian August Lorentzen in 1809. Original located at Statens Museum for Kunst, Denmark – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Este un drapel rosu cu o cruce alba, aparut cu certitudine in timpul Cruciadelor nordice. Legenda spune ca acest drapel a aparut desenat pe cer pe 15 iunie 1219, in timpul bataliei de la Reval (azi Tallin in Estonia), care s-a purtat intre armatele regelui danez Valdemar al II-lea si estonieni.
Aparitia miraculoasa a stindardului Daneborg pe cer a insuflat curaj danezilor, care au castigat batalia. O alta legenda spune ca in cursul luptei, tunica alba a regelui Valdemar a devenit rosie de sangele dusmanilor.
15 iunie 1246 - A decedat fara mostenitori, Frederic al II- lea al Austriei (n.1211), supranumit „Artagosul”.
A fost ultimul duce al Austriei si Styriei din Casa de Babenberg ( 1230-1246).
15 iunie 1300 - Este intemeiat orasul Bilbao din Spania.
15 iunie 1330 - S-a născut Edward de Woodstock (“Prinţul Negru”), fiul regelui Eduard al III al Angliei şi tatăl regelui Richard II-lea al Angliei (d. 1376).
15 iunie 1381 - A murit conducatorul rascoalei taranilor englezi, Wat Tyler (n. 1341).
Pe 15 iunie, regele Richard al II-lea și Wat Tyler se întâlnesc la Smithfield.
Provocat de oamenii regelui, Tyler scoate sabia și aceștia îl ucid. Regele îi face pe răsculați să creadă că liderul lor a încercat să îl asasineze.
Mai mult, îi convinge pe insurgenți să se retragă, promițând că le va îndeplini revendicările.
Mii de țărani au fost executați drept represalii.
15 iunie 1383 - A murit imparatul bizantin Ioan al VI-lea Cantacuzin; (n.1292).
15 iunie 1389 - A avut loc Bătălia de la Kosovo Polje (Câmpia Mierlei) terminata cu infrângerea de către armata turcă a armatei sârbe, condusă de cneazul Lazăr, aliat cu bosniecii şi cu macedonenii.
Vestul şi sud-vestul Serbiei au fost supuse Imperiului otoman . Sultanul turc Murad I (n. 1326), comandantul ostilor otomane este ucis de sarbul Milos Obrenovici.
Painting of the Battle of Kosovo (15 iunie, 1389) , dated 1870, by Adam Stefanović. Prince Lazar is seen dying with his horse – foto: ro.wikipedia.org
Bătălia de la Kosovo Polje (sau Bătălia de la Câmpia Mierlei; în sârbă: Косовски бој ori Бој на Косову, a avut loc în ziua de Sf. Vitus (15 iunie, astăzi aniversată pe 28) 1389 între o coaliţie de boieri sârbi şi Imperiul Otoman.
Sunt puţine izvoare istorice care vorbesc despre această bătălie, dar o examinare critică a acestora şi o comparaţie cu bătălii similare contemporane cu ea (cum ar fi bătălia de la Angora sau cea de la Nicopole) permite o reconstruire fidelă.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
15 iunie 1397 - S-a născut pictorul italian Paolo Uccello (d. 1475).
15 iunie 1502 - În timpul ultimei sale expediţii, exploratorul Cristofor Columb descoperă insula Martinica.
Deși Columb a primit sprijinul regal pentru o a patra călătorie în căutarea unei rute vestice către India, la dispoziția sa au fost puse doar patru caravele în stare proastă de funcționare și i-a fost interzis să se oprească în insula Española. Expediția a pornit din Cadiz în mai 1502.
La sfârșitul celor 21 de zile de cursă rapidă peste ocean, navele sale aveau neapărată nevoie de reparații.
Columb a coborât ancora aproape de Santo Domingo, dar i-a fost interzis să intre în port, deși se apropia un uragan foarte puternic.
După ce a terminat reparațiile la nava sa, Columb s-a îndreptat spre apele din Honduras, apoi a navigat spre sud de-a lungul coastelor Americii Centrale timp de șase luni căutând o trecere spre vest.
În ianuarie 1503 a debarcat în Panama și a stabilit o așezare, dar revoltele din cadrul echipajului și problemele cu băștinașii l-au făcut pe Columb să renunțe la această idee.
Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola, dar vasele putrezite au eșuat aproape de Jamaica (23 iunie 1503).
Columb a trimis mesageri în Hispaniola cerând ajutor, în timp ce forța băștinașii să le dea de mâncare oamenilor.
Ajutorul a ajuns aproape după un an, fiind întârziat deliberat de către Ovando.
Puținul echipaj care a mai rămas s-a îmbarcat pe data de 28 iunie 1504 spre Santo Domingo, apoi a pornit spre Spania, atingând Saluncar de Barrameda pe 9 noiembrie.
De atunci Columb nu a mai navigat niciodată.
15 iunie 1520 - Papa Papa Leon al X- lea îl excomunică din Biserica Catolică, in bula papala intitulata „Exsurge Domine”, pe reformatorul protestant Martin Luther.
În 1515, Martin Luther a adus învinuiri clerului, că dă un rău exemplu creștinilor, care au creat, din această cauză, satiri, maxime și fabule pe seama lui.
El cerea preoților să ofere oamenilor modelul divin al Scripturii și nu al pământeanului corupt de păcat.
Ciuma din 1516, l-a găsit curajos, la postul său, pe care nu a vrut să-l părăsească, în ciuda invitațiilor făcute de prietenii săi.
Totuși, lent, în cursul acestor ani (1512-1517), ideile religioase ale lui Luther s-au îndepărtat de doctrina oficială a Bisericii.
A început prin a vorbi de teologia noastră, în contrast cu cea care se preda la Erfurt.
Seriozitatea cu care Luther și-a susținut vocația sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerințele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma.
El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el.
Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor și a obligațiilor religioase, ci un răspuns de credință, răspuns acceptat de Dumnezeu.
Această credință trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică. Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”.
Intenția lui însă nu a fost crearea unei biserici noi, alternative, ci înnoirea Bisericii Universale.
Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia – d. 18 februarie 1546), pastor şi doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la naşterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunţate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic şi profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521 – Martin Luther, 1529 – portret de Lucas Cranach cel Bătrân – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
A fost o personalitate plină de contradicții interioare, clădită din extreme și exprimată în paradoxuri, o mare de puteri, de impulsuri, de cunoștințe, de nerăbdare. Emotiv și sincer, simplu și vesel, binevoitor și naiv chiar în relațiile lui intime și familiare, dar tumultos, brutal și chiar ordinar în lupta și polemicele duse nu numai cu oamenii papalității, ci și cu foștii lui colaboratori, prieteni ori țărani răsculați, sau anabaptiști răsculați, Luther a fost prezentat uneori ca un apostol sau profet prin gura căruia a grăit Duhul Sfânt cum n-a mai făcut-o de la Sf. Ap. Pavel încoace (Joule. Kostlin), alteori ca un erou și ca o personalitate puternică, plină de calități geniale (Thomas Carlyle, Thiele), ori ca cel mai genial creator de sistem filosofic și religios (Holl), iar alteori crezut drept un rătăcit răufăcător sau un psihopat care a făcut din pasiunile lui un crez cu care a infectat omenirea întreagă (Denifle, Grisar ș.a.).
La fel este prezentată și opera reformatorului: când expresie a răbufnirii vechii uri naționale a germanilor față de tutela romanică (Michelet, Imbart de Tours, H. Preuss), când adevărata sinteză spirituală și culturală a Renașterii și umanismului (Jacob Burckhardt, Ranke ș.a.), sau chiar numai încercarea de unificare sufletească a germanilor, în locul celei politice, care lipsea, prin crearea limbii naționale, în special prin traducerea Bibliei (Funk-Brentano).
Dar toate aceste prezentări sunt secvențiale și incomplete, așa cum o dovedește cunoașterea conjuncturii, a contextului în care s-a derulat Reforma, precum și a biografiei și operei marelui reformator.
Cele 95 de teze ale lui Martin Luther (titlul latin Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum) au declanşat Reforma Protestantă în Germania. Tezele au fost aduse în circulaţie pentru prima dată la 31 octombrie 1517 printr-o scrisoare adresată episcopului de Mainz şi Magdeburg Albrecht von Brandenburg. Pentru că nu a primit un răspuns de la episcop, Martin Luther a dat tezele unui cunoscut, care le-a tipărit făcându-le astfel temă de discuţie în întreaga Germanie – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În 1525 Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriță Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al celibatului impus de catolicism preoțimii.
Restul vieții și l-a petrecut scriind, ținând predici și organizând reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 18 februarie 1546 în orașul său natal, Eisleben.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
15 iunie 1667 - Se efectueaza prima transfuzie de sange de la animal la om.
William Harvey (1578-1657) a explicat in 1628 mecanismul de circulaţie a sângelui, iar in anii 1660, Royal Society din Londra (Anglia) a sponsorizat o serie de studii privitoare la transfuzii.
Celebrul arhitect Sir Christopher Wren (1632-1723), a folosit o pană pentru a injecta lichid în venă a unui câine, iar Richard Lower (1631-1691) a facut experimente la Universitatea Oxford din Anglia şi a efectuat prima transfuzie de sânge direct de la un câine la altul în 1665, prin conectarea unei artere la o vena prin intermediul unui tub de argint.
La 15 iunie 1667, medicul francez Jean-Baptiste Denys a realizat prima transfuzie de sânge atestată documentar, administrând unui băiat de 15 ani sânge de la un miel.
Experimentele lui Denys cu transfuzii cu sânge de animale la oameni, au provocat o controverse aprinse în Franţa şi în 1670 procedura a fost interzisa după alte trei încercări care s-au soldat cu două decese.
In 1818 James Blundell, un medic de la Spitalul Guy’s din Londra, a reînviat practica transfuziei, folosind o seringă pentru injectarea de sânge de la donatori uman.
La început Blundell a aplicat procedeul transfuziei doar in cazuri fără speranţă, dar în 1829 el a folosit transfuzii de sânge cu succes pentru a trata o femeie cu hemoragie postpartum.
Blundell a îmbunătăţit aparatura pentru efectuarea de transfuzii, tehnica aceasta fiind utilizata în timpul războiul franco-prusac (1870-1871).
Dupa ce in 1902 Karl Landsteine a descoperit cele patru grupe sanguine, practica transfuziilor de sange a devenit obisnuita si nepericuloasa.
15 iunie 1754 - Václav Prokop Divis (n.26 martie 1698 – d.25 decembrie 1765), preot, teolog şi naturalist ceh, a inventat independent de invenţia americanului Benjamin Franklin, paratrăsnetul.
Ca medic, este unul dintre promotorii electroterapiei.
15 iunie 1789 - S-a născut in statul american Maryland, Josiah Henson un sclav negru care a fugit in Canada, unde a fondat un asezamant care adapostea sclavii americani fugiti si o scoala de meserii pentru acestia.
A servit de model scriitoarei americane Harriet Beecher Stowe, pentru personajul principal din romanul sau Coliba unchiului Tom.
15 iunie 1800 – Războiul celei de-a Doua Coaliții: Semnarea Convenției de la Alessandria a adus pace temporară între Franța și Austria.
Semnarea Convenției de la Alexandria, 15 iunie 1800 (de Michel Martin Drolling) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Convenția de la Alessandria (cunoscută și sub numele de Armistițiul de la Marengo ) a fost un armistițiu semnat la 15 iunie 1800 între Prima Republică Franceză, condusă de Napoleon și Austria în timpul Războiului celei de-a Doua Coaliții .
În urma înfrângerii austriece în Bătălia de la Marengo , acestea au convenit să evacueze Italia până la Mincio și să abandoneze fortărețele din Piemont și Milano.
Marea Britanie și Austria erau aliate și sperau să negocieze un tratat de pace cu Franța, dar Napoleon a insistat asupra unor tratate separate cu fiecare națiune.
Negocierile au eșuat, iar luptele au fost reluate pe 22 noiembrie 1800.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
15 iunie 1839 - Charles Goodyear (1800-1860), inventator, a descoperit vulcanizarea cauciucului, procedeu prin care acesta devine insensibil la variaţiile de temperatură.
Charles Goodyear – foto: ro.wikipedia.org
Charles Goodyear (n. 29 decembrie 1800 – d. 1 iulie 1860) a fost un inventator american, cunoscut pentru faptul că în 1839 a descoperit un procedeu de vulcanizare a cauciucului.
Ulterior, a perfecționat acest procedeu și l-a patentat la data de 15 iunie 1844.
A lucrat încă din tinerețe în fabrica tatălui său, unde se produceau unelte agricole și accesorii metalice.
A încercat să conducă o afacere proprie, dar a eșuat.
A descoperit întâmplător că, dacă este tratat cu sulf și tratat termic, cauciucul nu mai este rigid la temperaturi joase, că își menține elasticitatea și astfel devine posibilă utilizarea acestui material la nivel industrial.
A numit acest procedeu vulcanizare
15 iunie 1843 - S-a născut Bergen Edvard Hagerup Grieg, compozitor, pianist şi dirijor norvegian.
Edward Grieg.este cel mai de seamă muzician din şcoala naţională norvegiană şi unul din reprezentanţii de frunte ai muzicii romantice europene; (d. 4 septembrie 1907).
15 iunie 1846 - Pentru a rezolva disputa de frontieră din Oregon, Statele Unite și Regatul Unit au semnat tratatul Oregonului, extinzând granița dintre SUA și coloniile britanice din America de Nord spre vest de-a lungul paralelei de 49 de grade.
Tratatul Oregonului (15 iunie 1846) – Harta teritoriilor disputate – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul Oregonului — denumit oficial Treaty between Her Majesty and the United States of America, for the Settlement of the Oregon Boundary (Tratat între Majestatea Sa și Statele Unite ale Americii, pentru stabilirea frontierei Oregon) și denumit în Statele Unite Treaty with Great Britain, in Regard to Limits Westward of the Rocky Mountains (Tratatul cu Marea Britanie, în ce privește limitele de la vest de Munții Stâncoși), denumit și tratatul Buchanan-Pakenham, sau tratatul Packenham, sau, ca și alte tratate fără legătură cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C.
Tratatul a pus capăt disputei de frontieră din Oregon, oficializând un compromis între revendicările americane și britanice în Țara Oregon, ocupată în comun de ambele state de la tratatul din 1818.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
15 iunie 1848 - A fost sfințit drapelul național tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie de către Guvernul revoluționar de la București; drapelul avea culorile albastru, galben, roșu și avea înscrisă deviza „Dreptate, Frăție“.
Varianta finală a steagului revoluţionar – foto: ro.wikipedia.org
15 iunie 1848 – A doua Adunare populară de la Lugoj a românilor din Banat, a hotărât: înființarea unei armate populare române în frunte cu Eftimie Murgu, introducerea limbii române, recunoașterea naționalității române etc.
Eftimie Murgu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Eftimie Murgu (n. 28 decembrie 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin – d. 30 aprilie 1870, Budapesta) a fost un jurist și profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta. Marea Adunare Națională de la Lugoj din 15 iunie 1848, al cărei președinte a fost propus, a cerut, printre altele, următoarele:
- înființarea unei armate populare române prin înarmarea poporului;
- organizarea Banatului ca un căpitanat general al Banatului;
- 0 numirea lui Eftimie Murgu căpitan general al Banatului;
- recunoașterea limbii române ca limbă oficială în tot Banatul;
- independența Bisericii Române din Banat.
În anul următor revoluției, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor (la 13 aprilie) cît și noua lege a naționalităților care cuprindea obținerea unor drepturi minimale pentru români, precum și reorganizarea unei legiuni române (28 iulie).
Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august și condamnat la moarte pentru “înaltă trădare față de monarhia habsburgică“.
Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia.
Dupa ce iese din închisoare mai candidează o dată pentru funcția de deputat în Dietă și în 1861 este ales deputat de circumscripția electorală din Moravița, iar în 1865 scrie ultima lucrare intitulată “Despre memorandumul Congresului Sîrbesc“; activitatea fiindu-i îngrădită de faptul că închisorile l-au slăbit foarte mult.
Ca atare, în 12 mai 1870 trece în cele veșnice acest “om fantastic cu caracter de bronz” pe care l-a dat Banatul.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro; unitischimbam.ro; 15 iunie – Ziua Banatului Montan
15 iunie 1848 - Marea Adunare de pe Câmpia Filaretului, numită apoi Câmpia Libertății, în timpul careia s-a depus juramântul pe Constituție și s-a aprobat constituirea Guvernului provizoriu.
“Romania rupandu-si catusele pe Campia Libertatii”, de Constantin Daniel Rosenthal (n. 1820 – d. 23 aprilie 1851), pictor și revoluționar român de etnie evreiască – foto: wikimedia.org
15 iunie 1875 - S-a înfiinţat, la Bucureşti, Societatea de Geografie.
15 iunie 1878 - Eadweard Muybridge a realizat o serie de fotografii pentru a demonstra că toate cele patru picioare ale unui cal se ridică de pe pământ atunci când acesta galopează, fotografii care au devenit baza filmelor.
Evidenţa problemei galopului unui cal, Muybridge — The Horse in Motion – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Animarea galopului unui cal după un set de fotografii realizate de Muybridge – preluat de pe ro.wikipedia.org
Eadweard J. Muybridge (n. 9 aprilie 1830 – d. 8 mai 1904) a fost un fotograf englez – american, cunoscut mai ales pentru dezvoltarea tehnicii fotografierii cu aparate de fotografiat multiple, menite a capta mișcarea și apoi a o prezenta sub formă animată, cu un aparat inventat de el însuși, zoopraxiscopul, înaintea inventării aparatelor de filmat cu bandă de celuloid.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
15 iunie 1889 - S-a stins din viață genialul poet român Mihai Eminescu.
Mihai Eminescu în 1887 – foto: ro.wikipedia.org
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9, București.
Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este.
Corpul poetului a fost expus publicului în Biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad.
Un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu a interpretat litania „Mai am un singur dor“.
După slujba ortodoxă și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămați doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde Dimitrie Laurian rostește al doilea discurs funebru.
Apoi cortegiul, la care se adaugă diverși trecători o pornește pe Calea Victoriei, Calea Rahovei și se îndreaptă spre cimitirul Șerban Vodă, denumit azi Bellu.
Patru elevi ai Școala normală de institutori din București au purtat pe umeri sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub „teiul sfînt” din cimitirul Bellu, după cum scria chiar Caragiale în necrologul În Nirvana.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
15 iunie 1898 - S-a născut Ion Marin Sadoveanu, romancier, dramaturg, poet şi eseist, care-şi datorează consacrarea ca scriitor îndeosebi romanului “Sfârşit de veac în Bucureşti” (m. 2 februarie 1964)
15 iunie 1919 - S-a născut Alberto Sordi, actor şi regizor italian de film (d. 2003).
15 iunie 1919 - Pilotii britanici John Alcock si Arthur Brown au incheiat primul zbor fara intrerupere pe deasupra Atlanticului.
15 iunie 1920 - Se incheie un nou tratat de frontieră între Germania şi Danemarca in urma caruia nordul landului Schleswig(cunoscut si ca Iutlanda de sud) trece la Danemarca, dupa ce populatia regiunii s-a pronuntat prin referendum. Sudul Schleswigului a ramas parte a Germaniei federale, constituind astazi landul Schleswig-Holstein.
15 iunie 1926 - S-a născut regizorul roman de film Savel Stiopul; (d. 2007).
15 iunie 1929 - A încetat din viaţă matematicianul Traian Lalescu, savant cu reputate contribuţii în domeniile matematicii pure şi aplicate, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale.
15 iunie 1934 - S-a nascut Matei Călinescu, critic şi istoric literar, comparatist, poet şi prozator român.
15 iunie 1940 - Al doilea război mondial: a fost fondat lagărul de exterminare de la Auschwitz, destinat inițial oamenilor politici din Polonia
Lagărul de concentrare Auschwitz II-Birkenau. Linia de tren, în funcțiune din mai până în octombrie 1944, ducea spre camerele de gazare – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Lagărul de concentrare Auschwitz, cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluţiei finale, un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează că cel puţin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
15 iunie 1941 - S-a născut Dan Culcer, critic literar român stabilit în Franţa.
15 iunie 1943 - S-a născut cantaretul si actorul francez Johnny Hallyday.
15 iunie 1944 - Al Doilea Război Mondial: Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite au început primul lor raid aerian asupra arhipelagului japonez, deși au fost provocate puține pagube.
Bombardiere Boeing B-29 Superfortress cu puțin timp înainte de a participa la raidul din 15-16 iunie 1944 asupra Yawatei – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bombardamentul orașului Yawata (Yahata kūshū ) din noaptea de 15 spre 16 iunie 1944 a marcat începutul campaniei de bombardament strategic a Forțelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite (USAAF) împotriva insulelor japoneze în timpul Războiului din Pacific și a fost primul raid de acest gen care a folosit bombardiere strategice .
Raidul a fost efectuat de 75 de bombardiere grele Boeing B-29 Superfortress, pornite din baze din China.
Doar 47 dintre aceste aeronave au aruncat bombe în apropierea țintei principale a raidului, Uzina Imperială de Fier și Oțel de la Yawata , în nordul orașului Kyūshū , și au fost provocate puține pagube.
Cinci avioane B-29 au fost pierdute în accidente în timpul operațiunii, iar două au fost distruse de avioane japoneze.
Deși raidul nu și-a atins obiectivele, a crescut gradul de conștientizare a civililor japonezi că țara lor era învinsă și a beneficiat de o acoperire mediatică pozitivă în Statele Unite.
Informațiile adunate de avioanele B-29 au dezvăluit, de asemenea, slăbiciuni în apărarea aeriană a Japoniei, iar raidul a fost al doilea dintre multele asupra Japoniei.
Yawata a fost atacat din nou de avioane B-29 care operau din China pe 20 august 1944, iar o mare parte a orașului a fost distrusă într-un raid cu bombă incendiară efectuat de avioane B-29 cu baza în Insulele Mariane pe 8 august 1945.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
15 iunie 1969 - S-a născut rapperul si actorul american Ice Cube.
15 iunie 1969 - Şi-a început mandatul prezidenţial Georges Pompidou, succesorul generalului Charles de Gaulle la preşedinţia Franţei.
Georges Pompidou - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Georges Jean Raymond Pompidou (n. 5 iulie 1911 la Montboudif, Cantal, d. 2 aprilie 1974 la Paris) a fost un om politic francez.
După Charles de Gaulle, el va deveni președintele celei de a cincea Republici Franceze pe perioada de la 20 iunie 1969 până la moarte sa (2 aprilie 1974).
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
15 iunie 1970 - A început vizita oficială de două zile a lui Nicolae Ceaușescu în Franța la invitația președintelui Georges Pompidou.
La sfârșitul interviului acordat televiziunii de stat – ORTF (Office de radiodiffusion-télévision française), Ceaușescu s-a lăudat gazetarilor că instaurase un regim al echității sociale în toate domeniile, România fiind superioară chiar Franței.
cititi mai mult pe jurnalul.antena3.ro
15 iunie 1970 - Dirijorul si compozitorul roman Mihai Brediceanu a brevetat in SUA inventia sa numita polimetronom destinat sa coordoneze pe cale auditiva si vizuala pulsatiile unei muzici, conceputa de compozitori, in politempie structurala.
15 iunie 1971 - Moare Wendell Meredith Stanley, biolog american laureat al premiului Nobel pentru chimie in 1946.
15 iunie 1977 - A fost inaugurat, la Paris, atelierul lui Constantin Brancusi, reconstituit pe esplanada Beaubourg, intr-o constructie izolata de cladirea Muzeului de Arta Moderna.
Spatiul cuprinde 148 de sculpturi si incearca sa redea atmosfera atelierului sculptorului din Impasse Ronsin.
Constantin Brâncuși - foto: moma.org
Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană.
Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
15 iunie 1978 - Regele Hussein al Iordaniei se casatoreste cu americanca Lisa Halaby, care va lua numele de Regina Noor
15 iunie 1985 - A avut loc, la Ploieşti, ultimul spectacol al Cenaclului Flacăra, interzis de către autorităţile comuniste; înfiinţat la 17 septembrie 1973 şi condus vreme de 12 ani de poetul Adrian Păunescu, cenaclul a reprezentat un moment special în anii întunecaţi ai comunismului; Vasile Şeicaru, Alexandru Andrieş, George Nicolescu, Mircea Rusu sunt doat câţiva dintre artiştii români care şi-au început cariera pe scena Cenaclului Flacăra.
15 iunie 1990 - Printr-o decizie a Consiliului Militar Superior al M.Ap.N. a fost desfiintata organizatia CADA.
In declaratia care a insotit decizia se preciza ca rolul Comitetului de Actiune pentru Deamocratizarea Armatei (CADA) a fost unul de destabilizare a armatei, acest organism facand jocul unor forte politice ostile.
De mentionat ca Armata Romaniei avea la acea data in conducerea ei fosti generali (inclusiv gen.Militaru) spioni sovietici,demascati inca din vremea lui Ceausescu si reactivati de noua conducere „democratica” a tarii aflata sub conducerea d-lui (tovarasului) Iliescu Ion, el insusi suspectat de relatii cu „serviciile”sovietice.
15 iunie 1992 - Au fost stabilite relații diplomatice între România și Republica Kârgâzstan
15 iunie 1994 - Israelul şi Vaticanul stabilesc relaţii diplomatice.
15 iunie 1996 - Conflictul armat: Armata Republicană Irlandeză Provizorie a detonat o camionetă-capcană în centrul comercial al orașului Manchester, Anglia, rănind peste 200 de persoane și provocând pagube extinse clădirilor.
Atentatul cu bombă din Manchester din 15 iunie 1996 – Strada Corporation după bombardament – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Atentatul cu bombă de la Manchester din 1996 a fost un atac comis de Armata Republicană Irlandeză Provizorie (IRA) pe 15 iunie 1996. IRA a detonat o bombă de camion de 1.500 de kilograme pe Corporation Street, în centrul orașului Manchester, Anglia.
A fost cea mai mare bombă detonată în Marea Britanie de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace .
A vizat infrastructura și economia orașului și a provocat pagube semnificative, estimate de asigurători la 700 de milioane de lire sterline (echivalentul a 1,3 miliarde de lire sterline în 2023), o sumă depășită doar de atentatul cu bombă de la Bishopsgate din 1993 , tot comis de IRA.
La acea vreme, Anglia găzduia campionatul de fotbal Euro ’96, iar un meci Rusia vs.
Germania era programat la Manchester în ziua următoare.
IRA a trimis avertismente telefonice cu aproximativ 90 de minute înainte de detonarea bombei.
Cel puțin 75.000 de persoane au fost evacuate din regiune, dar echipa de geniști nu a reușit să dezamorseze bomba la timp.
Peste 200 de persoane au fost rănite, dar nu au existat victime în ciuda puterii bombei, care a fost în mare parte atribuită răspunsului rapid al serviciilor de urgență în evacuarea centrului orașului.
Deși Manchester fusese vizat de IRA înainte, nu fusese supus unui atac de o asemenea amploare.
În februarie 1996, IRA și-a încheiat armistițiul de șaptesprezece luni cu un atac cu camion-capcană asupra districtului financiar Docklands din Londra, deși bomba de 1.330 kg din Manchester era de trei ori mai mare decât bomba din Docklands.
Atentatul cu bombă de la Manchester a fost condamnat de guvernele britanic și irlandez și de președintele american Bill Clinton .
La cinci zile după explozie, IRA a emis o declarație de la Dublin în care și-a asumat responsabilitatea, dar a regretat că a provocat răni civililor.
Mai multe clădiri au fost avariate iremediabil și au trebuit să fie demolate, în timp ce multe altele au fost închise timp de luni de zile pentru reparații structurale.
Cea mai mare parte a lucrărilor de reconstrucție a fost finalizată până la sfârșitul anului 1999, cu un cost de 1,2 miliarde de lire sterline, deși reamenajarea a continuat până în 2005.
Autorii nu au fost prinși și, deși Poliția din Greater Manchester (GMP) sugerase că este puțin probabil ca cineva să fie acuzat în legătură cu atentatul cu bombă, un suspect a fost arestat pe 8 septembrie 2022.
Atentatul cu bombă a fost considerat de unii un „catalizator” pentru regenerarea în masă a orașului Manchester, transformându-l într-un oraș modern „putere” cu o creștere economică peste media națională în cei 20 de ani de după atentatul cu bombă.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
15 iunie 1996 - A murit cântăreața americană de jazz, Ella Fitzgerald; (n. 1920).
Ella Jane Fitzgerald (n. 25 aprilie 1917, Newport News(d), Virginia, SUA – d. 15 iunie 1996, Beverly Hills, California, SUA) a fost o renumită cântăreață de jazz americană, supranumită “The First Lady of Song”.
Cu un registru vocal excepțional de trei octave, s-a remarcat prin puritatea vocii și intonației, o imensă muzicalitate și prin capacitatea de improvizare, în mod particular în stilul scat.
A primit de 13 ori cunoscuta distincție “Grammy Award“.
Alături de cîntărețele Billie Holiday și Sarah Vaughan, a contribuit la dezvoltarea stilului vocal interpretativ modern în muzica de jazz.
Colaborarea ei cu Louis Armstrong și Count Basie, precum și numeroasele turnee în cadrul seriei “Jazz At The Philarmonic” au făcut-o cunoscută în lumea întreagă.
Deschisă multor impulse muzicale moderne, de la intonațiile sud-americane până la stilul Soul, dar și pentru Blues, Swing sau Bebop, Ella Fitzgerald a lăsat posterității o operă bogată, eternizată în sute de înregistrări discografice.
Ella Fitzgerald a câștigat 14 Premii Grammy, inclusiv Premiul Grammy pentru întreaga carieră, care i-a fost acordat în 1967.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
15 iunie 1997 - Sergiu Cunescu a fost reales, in cadrul lucrarilor celui de-al XX-lea Congres al acestei formatiuni politice,in functia de presedinte al Partidului Social Democrat Roman.
15 iunie 2002 - Se lanseaza postul de televiziune MTV România; invitat de onoare la spectacolul inaugural a fost cunoscutul interpret de muzică latino Enrique Iglesias.
15 iunie 2002 - A decedat Choi Hong Hi, fondatorul sud-corean al scolii de arte martiale Taekwondo (b. 1918).
15 iunie 2004 - Vaticanul a dat publicitatii un amplu dosar despre Inchizitie si torturile sale.
15 iunie 2004 - Ivan Gasparovic a fost învestit oficial în funcţia de preşedinte al republicii Slovacia.
Ivan Gasparovic – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ivan Gasparovic (n. 27 martie 1941, Poltár) este un politician slovac şi profesor de drept care a fost preşedinte al Slovaciei între 2004 – 2014.
A fost primul preşedinte slovac reales în funcţie.
Gasparovic a abordat atenuat şi non-conflictual preşedinţia sa, ceea ce a dus la creşterea popularităţii sale în rândul alegătorilor.
În străinătate a fost în general perceput ca un politician care a întors Slovacia înapoi spre comunism.
Gasparovic a fost susţinut de premierul socialist Robert Fico şi de Partidul Naţional Slovac condus de Jan Slota.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
15 iunie 2005 - Casa Bloomsbury (Londra) scoate la licitaţie prima ediţie a cartii autobiografice „Mein Kampf”, semnate de Adolf Hitler.
Mein Kampf - foto – ro.wikipedia.org
Mein Kampf (în română Lupta mea) este o carte scrisă de Adolf Hitler în două volume:
- Eine Abrechnung (O socoteală), publicată la 18 iulie 1925
- Die nationalsozialistische Bewegung (Mișcarea național-socialistă), publicată în 1926.
Volumul Eine Abrechnung este alcătuit din 12, iar Die nationalsozialistische Bewegung din 15 capitole.
Hitler a conceput cartea între 1923-24, când a fost deținut în închisoarea din Landsberg am Lech în Bavaria.
Cartea a fost dactilografiată în închisoare de complicele său, Rudolf Hess.
Mein Kampf este o operă autobiografică, dar și o platformă program a nazismului, mai ales al doilea volum.
Hitler descrie aici unele „soluții” la „problema evreiască”.
Pentru naziștii și neonaziștii din al Doilea Război Mondial, Mein Kampf a reprezentat și încă mai reprezintă și azi bazele național-socialismului.
Multă vreme s-a crezut că Mein Kampf este singura carte scrisă de Hitler.
Gerhard Weinberg, un istoric american, evreu născut la Hanovra și emigrat de copil din Germania nazistă în SUA, a descoperit în arhive, în 1958, și a făcut public un document de 324 pagini dactilografiate, dictat de Hitler în 1928, în care acesta își expunea viziunea asupra politicii externe.
Weinberg este de părere că acest text va permite o mai bună înțelegere a cărții Mein Kampf și va ajuta la prevenirea nedreptăților în viitor.
15 iunie 2005 - Compania Microsoft începe comercializarea pentru producătorii de computere a sistemului de operare Windows fără Media Player, conform exigenţelor Comisiei Europene.
15 iunie 2005 - Se încheie reuniunea Comisiei mixte Camerun-Nigeria pentru rezolvarea diferendului frontalier privind Peninsula Bakassi (Yaounde, Camerun, 10-15)
15 iunie 2018 - La Palatul Parlamentului din Bucuresti, au inceput lucrările celei de-a 19-a reuniuni a Asociaţiei Senatelor din Europa.
Lucrările celei de-a 19-a reuniuni a Asociaţiei Senatelor din Europa se desfăşoară vineri, la Palatul Parlamentului, evenimentul având loc la invitaţia preşedintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu.
La eveniment şi-au anunţat participarea preşedinţi şi vicepreşedinţi ai Camerelor superioare din Austria, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Republica Cehă, Elveţia, Franţa, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Slovenia şi Spania, secretarul general al Consiliului Federal din Germania, precum şi preşedintele Senatului irlandez, în calitate de invitat special.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
15 iunie 2020 – La Ordinea Zilei
15 iunie 2023 – Politicianul Marcel Ciolacu a devenit al 71-lea Prim-ministru al Guvernului României, “Guvernul Marcel Ciolacu (1)”, guvern al României în funcțiune în perioada 15 iunie 2023 – 23 decembrie 2024.
Guvernul Marcel Ciolacu (1), Al 133-lea Guvern al al României, guvern al României în funcțiune în perioada 15 iunie 2023 – 23 decembrie 2024 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Guvernul Marcel Ciolacu (1) a exercitat puterea executivă în România începând cu 15 iunie 2023 și până la 23 decembrie 2024
Condus de politicianul Marcel Ciolacu, guvernul a fost alcătuit din partidele politice Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Național Liberal (PNL).
Guvernul Marcel Ciolacu (1) a fost un guvern supermajoritar, alcătuit de Coaliția Națională pentru România, compusă, la rându-i, de partidele politice parlamentare Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Național Liberal (PNL).
Coaliția este reprezentată în Parlamentul României de 289 de deputați și senatori (62% dintre toți parlamentarii).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org