Evenimentele Zilei de 2 mai în Istorie

Războiul Peninsular (Războiul din peninsula iberică
Parte din Războaiele napoleoniene 1803–1815) - Doi mai 1808: Șarja mamelucilor, de Francisco Goya (1814) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Șarja mamelucilor (2 mai 1808), de Francisco Goya (1814)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.org

 

2 mai este a 122-a zi a calendarului gregorian și ziua a 123-a în anii bisecți.

Mai sunt 243 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 2 mai


 

Ortodoxe

Sf. Ier. Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului; Aducerea moaștelor Sf. Ier. Atanasie cel Mare; Sf. Matrona de la Moscova

cititi si Calendar Ortodox 2 mai 2025

 

Greco-catolice

Aducerea moaștelor Sf. Atanasie cel Mare al Alexandriei (în 373)

 

Romano-catolice

Sf. Atanasie, episcop, învățător al Bisericii; Antonin din Florența, ep.

 

Sărbători Internaționale ale Zilei de 2 mai


 

Ziua mondială a tonului (ONU)

Această specie de peşte, tonul, este foarte importantă din punct de vedere economic, atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru ţările în curs de dezvoltare, şi constituie o semnificativă sursă de hrană.

Tonul are proprietăţi nutritive cu totul deosebite.

Carnea acestui peşte este bogată în Omega-3 şi, de asemenea, conţine şi minerale, proteine şi vitamina B12.

Date fiind calităţile sale uimitoare, această specie de peşti este ameninţată de cererea covârşitoare, se aminteşte pe site-ul www.un.org.

Având în vedere acest fapt, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a hotărât, prin Rezoluţia 71/124, din 7 decembrie 2016, marcarea oficială a Zilei mondiale a tonului la data de 2 mai.

Rezoluţia amintită invită toate statele membre ONU, organizaţiile internaţionale şi regionale dar şi societatea civilă să acţioneze pentru creşterea gradului de conştientizare a valorii tonului şi a ameninţărilor cu care se confruntă această specie.

De asemenea, subliniază importanţa stocurilor de ton gestionate în mod durabil în realizarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Sărbători Naționale ale Zilei de 2 mai


 

România – Ziua Naţională a Tineretului

Ziua Naţională a Tineretului este sărbătorită la data de 2 mai, fiind instituită prin Legea nr. 425/2004.

Potrivit prezentei legi, cu prilejul acestei zile, sunt organizate şi prezentate, prin mijloacele de informare în masă, activităţi sociale, culturale, artistice şi sportive, care vizează domeniile de interes ale tineretului.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniul tineretului acordă sprijin material, financiar şi organizatoric evenimentelor prilejuite de marcarea acestei zile.

De asemenea, legea prevede ca Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune să difuzeze, în perioada 26 aprilie-2 mai, emisiuni despre problematica tineretului.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Polonia – Ziua Steagului

Drapelul Poloniei - foto: ro.wikipedia.org

Drapelul Poloniei - foto: ro.wikipedia.org

Ziua Drapelului Național (oficial denumită „Ziua Drapelului Republicii Polone”) a fost instituită în 2004 în ziua de 2 mai.

Scopul ei este acela de a-i învăța pe polonezi istoria și semnificația simbolurilor naționale.

Data a fost aleasă pentru a coincide cu sărbătoarea diasporei poloneze și a Senatului din 2 mai.

Mai există și alt motiv istoric pentru alegerea acestei zile: în regimul comunist, 2 mai era ziua în care drapelele naționale arborate de 1 mai trebuiau înlăturate rapid înainte de Ziua Constituției (3 mai), sărbătoare interzisă de autorități.

Odată cu reintroducerea Zilei Constituției în 1990 și apoi după instaurarea Zilei Drapelului, drapelul Poloniei se arborează permanent în primele trei zile ale lunii mai.

Spre deosebire de 1 Mai și de Ziua Constituției, Ziua Drapelului nu este sărbătoare legală, deși este o practică frecventă ca mulți polonezi să ia o zi de concediu-punte pentru a lega cele două sărbători între ele.

 

Evenimentele Zilei de 2 mai în Istorie:

- 2 mai 74 e.n. – Sinuciderea colectiva a iudeilor din cetatea Masada;

- 2 mai 1808 – A început Războiul Peninsular, după o revoltă a madrilenilor împotriva ocupației franceze;

- 2 mai 1877 – A avut loc întîlnirea de la Ploieşti între domnitorul Carol I al României şi Marele Duce Nicolae al Rusiei;

- 2 mai 1944 – A doua bătălie de la Târgu Frumos (2 – 7 mai 1944);

- 2 mai 1945 – Bătălia Berlinului a luat sfârșit, după ce generalul german Helmuth Weidling s-a predat generalului sovietic Gheorghi Jukov;

- 2 mai 1989 – Ungaria a decis deschiderea graniței cu Austria, moment ce a marcat începutul sfârșitului regimului comunist din Ungaria.


 

2 mai 74 e.n. - Sinuciderea colectiva a iudeilor din cetatea Masada; intrarea armatelor romane în „cetatea morților”.

Cetatea Masada - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Cetatea Masada – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Cetatea a fost edificată în sec. I î.C. și afost extinsă în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (74-4 î.C.).

După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 d.C., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor.

Se știe că cei circa 970 aparatori iudei din Masada au preferat să moara după un îndelungat asediu (între anii 70-73 d.C.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie.

Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor,s-au tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe toți ceilalți asediați; după aceasta ultimii rămași s-au omorât ei între ei.

Totuși, două femei și cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorâți, și au putut povesti mai târziu cele întâmplate.

Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților, constituie până astazi un simbol al dorinței de libertate al evreilor.

Curajul lor a fost admirat chiar și de către romani. Fortăreața Masada a fost redescoperită în anul 1838. Reconstrucția ei a început în 1966, astăzi Masada fiind un loc de mare atracție pentru turism.

În 1973 au avut loc aici filmările pentru renumitul film american Jesus Christ Superstar. În anul 2001, Masada a fost înregistrată în lista patrimoniului mondial cultul al organizației UNESCO.

 

2 mai 373 - A murit Sfântul Atanasie cel Mare (n. 295) , episcop crestin din secolul al IV-lea care a jucat un rol de seamă în combaterea ereziei arianismului.

Este venerat ca sfânt în bisericile Ortodoxa, Romano-Catolica si Copta.

Părintele nostru între sfinți Atanasie al Alexandriei (Nemuritorul în grecește) a fost episcop al Alexandriei și un mare scriitor de teologie în secolul al IV-lea.

Este numit de asemenea Atanasie cel Mare (și, în Biserica coptă, Atanasie Apostolicul).

S-a născut în anul 298 și a murit la 2 mai 373.

Pomenirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe data de 18 ianuarie.

cititi mai mult pe: unitischimbam.ro

 

2 mai 907 - A murit tarul bulgar Boris I , numit de asemenea si Boris Mihail . A fost rege al Bulgariei intre anii 852- 889 si primul ei monarh crestin.

A fost botezat Mihail in anul 864, in onoarea imparatului bizantin Mihail al III-lea , nașul sau.

 

2 mai 1497 - Navigatorul genovez Giovanni Caboto pornește în călătoria sa spre continentul american.

Giovanni Caboto (c.1450-c. 1498) - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Giovanni Caboto (c.1450-c. 1498) – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Giovanni Caboto (c.1450-c. 1498) , cunoscut ca John Cabot, a fost un navigator și explorator venețian, considerat al doilea european care a atins țărmul Americii de Nord (în 1497), după vikingul Leif Ericssob,(circa 1003).

În istoria oficiala a Canadei și Marii Britanii se susține că ar fi acostat în insula TerraNova , însă nu se poate ști precis.

De altfel, despre Cabot și expedițiile sale nu exista foarte multe informații.

 

2 mai 1519 - A incetat din viata la varsta de 67 de ani Leonardo da Vinci, celebrul pictor, sculptor, inginer si arhitect renascentist. Artistul s-a nascut in mica localitate italiana Vinci, situata in vecinatatea Florentei.

Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renaşterii italiene din perioada de apogeu a acesteia - (portret de Francesco Melzi) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Leonardo da Vinci  (portret de Francesco Melzi) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci – d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renaşterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.

La varsta de 14 ani el a devenit ucenicul unui pictorului florentin, Verrocchio, pentru ca la 20 de ani sa fie primit in breasla pictorilor.

Este autorul unor picturi si sculpturi devenite celebre in intreaga lume, cum sunt „Mona Lisa” si „Cina cea de taina” (doua tablouri care au iscat o multime de controverse de-a lungul istoriei) , statuia ecvestra a lui Francesco Sforza.

De asemenea, Leonardo da Vinci este cunoscut si pentru proiectele sale arhitectonice, exemple in acest sens fiind fortificatiile castelului Sforza din Milano si sistematizarea oraselor Florenta si Rovegna.

A fost preocupat si de astronomie, geometrie, mecanica, schitele sale demonstrand vizionarismul sau.

Ultimii ani de viata, artistul i-a petrecut in Franta, la invitatia regelui Francisc I.

La inceputul anului 1519, in urma unui atac cerebral, Leonardo da Vinci a ramas paralizat pe partea dreapta, iar la putina vreme s-a stins din viata lasand lumii o opera inestimabila.

Cu un an inainte sa moara, acesta a scris in caietele sale : „Io continuero”, insemnare care s-ar traduce prin „Voi dainui” !

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

2 mai 1536 - Anne Boleyn, sotia regelui Henric al VIII-lea al Angliei, este arestată și închisă sub acuzația de adulter, incest, tradare si vrajitorie.

Anne Boleyn (1501/1507 – 19 mai 1536), a fost a doua soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1533, la numai patru luni după ce acesta a divorțat de Caterina de Aragon - foto: ro.wikipedia.org

Anne Boleyn – foto: ro.wikipedia.org

Anne Boleyn (1501/1507 – 19 mai 1536), a fost a doua soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1533, la numai patru luni după ce acesta a divorțat de Caterina de Aragon

 

2 mai 1635 - La Paris, se deschide Jardin Royal des plantes médicinales, grădina regală de plante medicinale.

Grădina a fost plantată sub instrucțiunile medicilor regelui Ludovic al XIII-lea, Jean Hérouard și Guy de La Brosse.

Cinci ani mai târziu, ea a fost pusă la dispoziția publicului.

Ludovic al XIII-lea (n. 27 septembrie 1601 - d. 14 mai 1643, Saint-Germain-en-Laye), supranumit cel Drept (în franceză Le Juste), fiul lui Henric al IV-lea al Franței, a domnit ca rege al Franței și Navarei între anii 1610 și 1643. Imaginea regelui este inseparabilă de cea a primului său ministru cardinalul Richelieu - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al XIII-lea – foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al XIII-lea (n. 27 septembrie 1601 – d. 14 mai 1643, Saint-Germain-en-Laye), supranumit cel Drept (în franceză Le Juste), fiul lui Henric al IV-lea al Franței, a domnit ca rege al Franței și Navarei între anii 1610 și 1643.

Imaginea regelui este inseparabilă de cea a primului său ministru cardinalul Richelieu.

 

2 mai 1660 - S-a n[scut compozitorul italian Alessandro Scarlatti; (d.24 octombrie 1725).

Alessandro Scarlatti - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Alessandro Scarlatti – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

2 mai 1666 - Un ispisoc al lui Duca Vodă al Moldovei pomeneşte pentru prima oară despre tîrgoveţii din Chişinăi.

Poalele Colinei Măzărachi, Biserica Măzărache şi Fîntîna din Chişinau, vedere dinspre rîul Bîc, sf. sec. al XIX-lea. Imagine preluată din Albumul Kondratkov, anul 1889 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Poalele Colinei Măzărachi, Biserica Măzărache şi Fîntîna din Chişinau, vedere dinspre rîul Bîc, sf. sec. al XIX-lea. Imagine preluată din Albumul Kondratkov, anul 1889 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Privilegiul de tîrg fusese primit mai devreme, în intervalul 1661-1665, cînd domnise în Moldova Istrate Dabija.

Aşa reiese dintr-un act de hotărnicie de la Mihai Racoviţă, care menţionează: „făcîndu-se Chişinăul tîrg nou în zilele Domnului Dabija voievod…

Pentru început, să schiţăm în cîteva cuvinte evoluţia Chişinăului din timpul Principatului Moldovei. Într-un document din 1436 este pomenită seliştea Chişinăului de pe rîul Bîc.

Întemeietorul satului a fost Vlaicu, fostul pîrcălab al ţinuturilor Hotin, Orhei şi Cetatea Albă, nimeni altul decît unchiul lui Ştefan cel Mare.

La 1576, alt document atesta faptul că satul Chişinău deţinea mori în Bîc, fiind vîndut de Vaşutca, strănepoata lui Vlaicu, fostului ureadnic de la Iaşi, Dragoş, pentru 500 de zloţi tătăreşti. Mai tîrziu, în 1641, găsim satul ca fiind închinat mînăstirii Sfînta Vineri din Iaşi.

Şi Dimitrie Cantemir, enumerînd localităţile mai importante ale Principatului Moldovei, vorbeşte despre Chişinău ca despre un „tîrguşor de puţină însemnătate” din ţinutul Lăpuşnei, avînd o populaţie compusă „din creştini, armeni şi jidovi” şi fiind cîrmuit de un şoltuz şi mai mulţi pîrgari, cum se obişnuia în toate oraşele Moldovei.

Cam aceasta avea să rămînă situaţia şi după un veac, cînd, prin pacea încheiată între ruşi şi turci la Bucureşti în 1812, jumătatea de răsărit a Moldovei va fi anexată Imperiului rus.

Iniţial, în timpul războiului, Chişinăul a devenit reşedinţă a administraţiei militare ţariste, regim menţinut şi în primii ani de după anexare.

Acolo şi-a avut reşedinţa amiralul Ciceagov, comandantul militar al noii provincii, şi tot acolo s-au stabilit primii guvernatori ai Basarabiei, Scarlat Sturdza, Harting, Bahmetiev şi Inzov, cu toţii avînd grade de generali în armata rusă.

Aceasta ne lămureşte de ce a fost ales ca sediu Chişinăul, după ce o vreme se părea că va fi preferată Tighina.

El avea o excelentă poziţie strategică din punct de vedere militar în primul rînd.

Alte avantaje ale noii capitale erau evidenţiate într-un raport din 1813 al protoiereului Petre Kuniţki, primul rector al Seminarului teologic de aici:

„Oraşul Chişinău este cel mai potrivit pentru reşedinţa ocîrmuirei regionale sau guberniale şi pe motivul că el se găseşte în mijlocul regiunii şi de aceea că el pe de o parte are îndestul lemn şi piatră pentru clădiri, iar pe de altă parte – stepă largă şi apă de izvor, precum şi aer curat, din care cauză acest oraş este mai populat decît celelalte oraşe de aici. În el, ca şi în oraşele Bălţi şi Făleşti, se fac iarmaroace mari, unde engrosiştii cumpără cirezi mari de boi şi de cai şi o mulţime de piei şi de lînă, şi le exportă cu mare folos în ţinuturile austriace şi nemţeşti.”

 

2 mai 1729 - S-a născut împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei; (d. 1796).

Ecaterina a II-a, de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (n. 2 mai 1729, Stettin, Regatul Prusiei – d. 6/17 noiembrie 1796, Sankt Petersburg, Imperiul Rus), născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou), după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou). - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ecaterina cea Mare în anii 1780 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ecaterina a II-a , de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (n. la Stettin (Szczecin), Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia), născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou), după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).

In timpul domniei sale,la 21 iulie 1783, țarina a anunțat, printr-un manifest, anexarea Crimeii. Rusia controlează acum și Marea Neagră.

În 1787, sultanul somează Rusia să restituie Crimeea.

Este refuzat și asta înseamnă război.

Anglia și Prusia se declară de partea Porții Otomane; Franța își proclamă neutralitatea.

În 1788, Suedia declară război Rusiei.

La 3 august 1790 la Varela este semnat un tratat de pace între Rusia și Suedia. Rusia nu va ceda o palmă din teritoriile sale, însă va recunoaște noua formă de guvernământ din Suedia.

În ianuarie 1792, la Iași este semnată pacea dintre Rusia și Turcia.

Tratatul lasă Rusiei întregul teritoriu situat între Bug și Nistru, recunoaște oficial că regiunile Crimeea și Otsakov sunt rusești și confirmă acordurile de la Kuciuk-Kainargi.

În ianuarie 1793, Rusia și Prusia semnează o nouă convenție în vederea unei noi împărțiri a Poloniei.

Rusia ia regiunile Vilnei, Minskului, Kievului, Volhînia și Podolia, în total 3 milioane de noi supuși.

Al treilea tratat de împărțire a Poloniei este semnat la 13 octombrie 1795.

Rusia și-a însușit Curlanda și restul Lituaniei până la Niemen.

Austria obține Cracovia, Sandomir și Lublin iar Prusiei i-a revenit nord-vestul țării, cu Varșovia.

Polonia înceta să mai existe.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

2 mai 1772 - S-a născut Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg), poet german (d. 1801)

Novalis (pe numele adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg) (n. 2 mai 1772 - d. 25 martie 1801) a fost unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena. Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, cultivă idealismul magic și extazul mistic [Novalis (1799), portrait by Franz Gareis] foto preluat de pe en.wikipedia.org

Novalis (1799), portrait by Franz Gareis – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Novalis (pe numele adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg) (n. 2 mai 1772 – d. 25 martie 1801) a fost unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena.

Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, cultivă idealismul magic și extazul mistic.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; stiri.tvr.roen.wikipedia.org

 

2 mai 1808 - A început în Spania Război Peninsular, după o revoltă a madrilenilor împotriva ocupației franceze.

Războiul Peninsular (Războiul din peninsula iberică Parte din Războaiele napoleoniene 1803–1815) - Doi mai 1808: Șarja mamelucilor, de Francisco Goya (1814) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul Peninsular (Războiul din peninsula iberică, Parte din Războaiele napoleoniene 1803–1815) – Doi mai 1808: Șarja mamelucilor, de Francisco Goya (1814) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul din Spania și Portugalia, cunoscut în literatura spaniolă sub numele de Războiul de independență spaniol, în cea britanică sub numele de Războiul peninsular, a reprezentat un conflict militar ce a opus între 1807 și 1814, o armată franceză cunoscută sub numele de „Armata din Spania” unor armate regulate spaniole, portugheze și britanice, susținute de un redutabil război de gherilă, izbucnit în mai multe regiuni ale Regatului Spaniei.

Războiul s-a încheiat în 1814, în urma victoriei celei de-a Șasea Coaliții asupra Imperiului Francez și aliaților săi.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

2 mai 1816 - A avut loc căsătoria dintre Léopold de Saxa-Coburg și Prințesa Charlotte Augusta de Wales, moștenitoarea Prințului Regent George al Regatului Unit.

Charlotte Augusta și soțul ei, Prințul Leopold de Saxa-Coburg-Saalfied, de George Dawe - foto: ro.wikipedia.org

Charlotte Augusta și soțul ei, Prințul Leopold de Saxa-Coburg-Saalfied, de George Dawe – foto: ro.wikipedia.org

 

2 mai 1829 - Căpitanul vasului britanic HMS Challenger, Charles Fremantle, declară posesiune engleza colonia Swan River din Australia. Colonia Swan River a fost o așezare britanica fondata pe râul Swan, în Australia de Vest.

În 1832, colonia a fost redenumita oficial Western Australia, de locotenentul –guvernator, James Stirling .

Cu toate acestea, numele de „Swan River Colony” a fost folosit informal timp de mai mulți ani după aceea.

 

2 mai 1848 - Are loc întrunirea conducătorilor revoluţiei din Transilvania la Catedrala de la Blaj, cu scopul adoptării unui program al revoluţiei.

Simion Bărnuţiu ţine un discurs în care afirma ideea că libertatea unui popor este în primul rînd naţională, subliniind voinţa de unire a poporului român de pe tot cuprinsul vechii Dacii.

 

2 mai 1857 - A murit poetul, dramaturgul si prozatorul francez Alfred de Musset, membru al Academiei Franceze (n. 11 decembrie 1810).

Alfred de Musset - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Alfred de Musset - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

2 mai 1859 - Austria recunoaşte de facto înoita alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi Valahia, printr-o notă scrisă, şi reia legăturile diplomatice cu cele două guverne româneşti (de la Iaşi şi de la Bucureşti).

 

2 mai 1859 - S-a nascut scriitorul britanic Jerome K. Jerome; (d. m. 14 iunie 1927).

 

2 mai 1864 - Alexandru Ioan Cuza decretează dizolvarea Adunării Elective a României, care se opune legiferării reformei agrare, reformei electorale şi celorlalte reforme preconizate de domnitor şi de guvern (Lovitura de stat de la 2 mai).

 

2 mai 1864 - A decedat la Paris compozitorul german Giacomo Meyerbeer.

Giacomo Meyerbeer - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Giacomo Meyerbeer – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Giacomo Meyerbeer , pe numele său real Jakob Liebmann Beer, după alte surse Jakob Meyer Beer, s-a nascut la Vogelsdorf lângă Berlin la 5 septembrie 1791.

 

2 mai 1869 - La Paris se deschide un local de divertisment muzical sub numele de Folies Trévise.

Se va dezvolta ca un teatru de vodevil și cabaret și va deveni faimos in intreaga lume sub numele de Folies Bergère.

 

2 mai 1874 - Karl May este eliberat din închisoarea Waldheim, unde a ispășit o condamnare la închisoare pentru vagabondaj.

Karl Friedrich May (sau mai corect Carl Friedrich May) (n. 25 februarie 1842 la Ernstthal, d. 30 martie 1912 la Radebeul) a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri. Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului. O mare parte din operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru - inimagine, Karl May în 1907 - foto: ro.wikipedia.org

Karl May în 1907 – foto: ro.wikipedia.org

Karl Friedrich May (sau mai corect Carl Friedrich May) (n. 25 februarie 1842 la Ernstthal, d. 30 martie 1912 la Radebeul) a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri.

Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului.

O mare parte din operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru.

 

2 mai 1875 - S-a născut poetul şi publicistul român George Ranetti; (d. 1928).

George Ranetti, poet şi publicistul român - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

George Ranetti, poet şi publicistul român – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A urmat liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti şi a început să scrie încă din clasa a 7-a, pentru „Adevărul literar”.

După absolvire a frecventat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti.

Între 1897 – 1898 a lucrat ca funcţionar la Poştă, după care s-a dedicat presei.

A făcut gazetărie la Moftul român, revista lui Ion Luca Caragiale.

Între 1899 – 1901 a condus publicaţiile Moş Teacă, iar între 1901 – 1904 Zeflemeaua.

În anul 1904, împreună cu N. D. Ţăranu, a înfiinţat, condus şi scris revista umoristică Furnica.

Între 1917 – 1918 a scos la Iaşi o altă revistă umoristică, Greerul, împreună cu P. Locusteanu.

A dus o viaţă în sărăcie, pe care a ironizat-o de nenumărate ori.

În ciuda lipsurilor materiale, scrierile sale sunt pline de umor şi de energie, dar pe alocuri superficiale, din cauza grabei cu care scria.

A scris şi o piesă-parodie de teatru comic, „Romeo şi Julieta la Mizil” în care ironizează moravurile politice româneşti.

 

2 mai 1877 - Are loc întîlnirea la Ploieşti, România, între domnitorul Carol I al României şi Marele Duce Nicolae al Rusiei, in timpul careia partea rusă solicita participarea armatei române la operaţiuni militare împotriva Imperiului otoman.

Domnitorul Carol I îi declară marelui duce că armata română, ca forţă de sine stătătoare, va intra în luptă îndată ce condiţiile cooperării cu armata rusă vor fi puse la punct.

 

2 mai 1879 - In România, este adoptată legea supra responsabilităţii ministeriale şi a modului de aplicare a acesteia.

 

2 mai 1893 - A murit Gheorghe Bariţiu, om politic român, participant la revoluţia din 1848, întemeietorul presei româneşti din Transilvania; (n. 4 iunie 1812).

Gheorghe Bariţiu - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Gheorghe Bariţiu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

În anul 1838 a întemeiat la Brașov Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei.

În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, primul ziar literar românesc din toate timpurile.

Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov.

George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania.

În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra).

A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei.

Asociația a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889.

În această revistă a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică.

Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904.

George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă.

A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române.

În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.

 

2 mai 1896 - S-a deschis, la Bucuresti, „Expozitia artistilor independenti”, al carei manifest a fost semnat de catre pictorul Stefan Luchian, alaturi de un grup de prieteni.

 

2 mai 1927 - Scriitorul Louis Bromfield obține premiul Pulitzer pentru lucrarea sa „Primăvara timpurie”.

Louis Bromfield (n. 27 decembrie 1896 - d. 18 martie 1956) a fost un romancier și dramaturg american - in imagine, Louis Bromfield, fotografiat de Carl Van Vechten în 1933 - foto: ro.wikipedia.org

Louis Bromfield,
fotografiat de Carl Van Vechten în 1933 – foto: ro.wikipedia.org

Louis Bromfield (n. 27 decembrie 1896 – d. 18 martie 1956) a fost un romancier și dramaturg american.

 

2 mai 1934 - A incetat din viata chimistul Serghei Vasilievici Lebedev, inventatorul cauciucului elastic prin polimerizarea butadenei, pe care a obtinut–o din alcool etilic.

 

2 mai 1936 - Are loc premiera Petrică și lupul de Serghei Prokofiev care, conform cuvintelor compozitorului, a fost de rău augur, “…[participarea] a fost săracă și nu a reușit să atragă atenția“.

Serghei Serghievici Prokofiev (n. 23 aprilie 1891 – d. 5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film - in imagine: Serghei Prokofiev la New York (1918) - foto: ro.wikipedia.org

Serghei Prokofiev la New York (1918) – foto: ro.wikipedia.org

Serghei Serghievici Prokofiev (n. 23 aprilie 1891 – d. 5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film.

 

2 mai 1938 - Scriitorul american Thornton Wilder obține premiul Pulitzer pentru „Orașul nostru”.

Thornton Wilder (n. 17 aprilie 1897, Madison, Wisconsin - d. 7 decembrie 1975, Hamden, Connecticut) a fost un dramaturg și romancier american. A câștigat de trei ori Premiul Pulitzer— pentru romanul The Bridge of San Luis Rey[4] și pentru două piese de teatru Our Town și The Skin of Our Teeth[5] și National Book Award (SUA) pentru romanul The Eighth Day - foto: ro.wikipedia.org

Thornton Wilder (1897 -1975) – foto: ro.wikipedia.org

Thornton Wilder (n. 17 aprilie 1897, Madison, Wisconsin – d. 7 decembrie 1975, Hamden, Connecticut) a fost un dramaturg și romancier american.

A câștigat de trei ori Premiul Pulitzer— pentru romanul The Bridge of San Luis Rey și pentru două piese de teatru Our Town și The Skin of Our Teeth și National Book Award (SUA) pentru romanul The Eighth Day.

 

2 mai 1939 - A murit Matei Draghiceanu, inginer si geolog; in 1867 s-a inscris la scoala de Mine din Paris, fiind primul inginer roman de mine; a realizat prima harta a solurilor din Romania, la scara 1/500.000 (harta geologica ce insotea o monografie a judetului Mehedinti).

 

2 mai 1940 - S-a născut Ion Lotreanu, poet, prozator și eseist român; (d. 22 mai 1985).

Ion Lotreanu - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Ion Lotreanu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

2 mai 1944 - A început A doua bătălie de la Târgu Frumos (2 – 7 mai 1944)

Tancuri sovietice T-34/85 oprite în timpul înaintării, 1944 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tancuri sovietice T-34/85 oprite în timpul înaintării, 1944 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

A doua bătălie de la Târgu Frumos, din luna mai 1944, a fost o luptă confuză în care sovieticii au fost, iarăși, respinși.

Ca și în prima bătălie, rolul hotărâtor l-au avut blindatele germane care au restabilit mereu linia frontului (unitățile de blindate Großdeutschland și Totenkopf și Divizia 24 Panzer).

Infanteria română a avut pierderi grele în această bătălie (lângă Târgu Frumos, Ruginoasa și Pașcani), dar a reușit să reziste.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

2 mai 1945 - Oficialii Uniunii Sovietice au anuntat căderea Berlinului.

Bătălia Berlinului a luat sfârșit, după ce generalul german Helmuth Weidling s-a predat generalului sovietic Gheorghi Jukov.

Abordarea drapelului sovietic la Berlin (mai 1945) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Abordarea drapelului sovietic la Berlin (mai 1945) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia Berlinului s-a încheiat după o săptămână de lupte grele, în principal datorită faptului că puținii apărători germani rămăși în viață au terminat munițiile și carburanții.

Depozitele aprovizionării germane erau între ultima și penultima linie de apărare și au fost cucerite de sovietici chiar în primele zile ale asaltului sovietic.

În lupta pentru cucerirea orașului, sovieticii au pierdut aproximativ 2.000 de vehicule blindate, în mare parte datorită tirului armei fără recul germane cunoscută ca Panzerfaust, acestea fiind distribuite în număr mare civililor, deși și alte măsuri împotriva blindatelor fusese luate de tacticienii germani.

Germanii opuseseră atacului sovietic numai un număr nesemnificativ de tancuri.

În multe zone ale orașului au fost raportate acțiuni violente împotriva civililor germani ale soldaților sovietici, în special ale celor din eșaloanele de rezervă. (Pentru mai multe amănunte, vedeți articolele Marta Hillers și Atrocități ale Armatei Roșii).

La început, această comportare răzbunătoare a fost tolerată de numeroși ofițeri ai Armatei Roșii, dar după ce invazia s-a transformat în ocupație militară, autoritățile militare și NKVD-ul au pus capăt atrocităților comise de soldați.

Sovieticii au pierdut în timpul atacului direct asupra orașului între 20.000 și 25.000 de soldați, din totalul de 81.000 din întreaga acțiune.

Alți 280.000 de soldați au fost răniți sau au rămas infirmi ca urmare a luptelor din zonă.

Germanii au pierdut aproximativ 450.000 de oameni, (uciși, răniți sau dispăruți), numeroși dintre aceștia fiind civili.

Conform ultimelor dorințe și testamentului lui Adolf Hitler, după moartea sa amiralul Karl Dönitz a devenit noul Reichspräsident, iar Joseph Goebbels noul Reichskanzler.

Goebbels s-a sinucis pe 1 mai 1945, lăsându-l pe Dönitz să se ocupe de unul singur de negocierile pentru capitulare.

Înaltul Comandament german și cele mai multe unități germane s-au predat necondiționat Aliaților occidentali pe 8 mai 1945, devenită cunoscută ca Victory Day.

Deși au mai existat câteva subunităti germane care au mai continuat lupta și după această dată, se consideră că 8 mai (9 mai pentru sovietici) este data la care s-a încheiat al doilea război mondial în Europa, odată cu încheierea războiului dispărând și Al treilea Reich.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

2 mai 1946 - S-a născut Octavian Andronic, caricaturist și jurnalist român.

Octavian Andronic (n. 2 mai 1946 în Sânnicolau Mare, județul Timiș) este un jurnalist și caricaturist român.

În anul 1969 a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității București și a debutat în presă, lucrând timp de douăzeci de ani la ziarul „Informația Bucureștiului”.

În 22 decembrie 1989 a fondat ziarul Libertatea, al cărui redactor-șef și director a fost până în 1998.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 mai 1949 - Arthur Miller obține premiul Pulitzer pentru Moartea unui comis voiajor.

Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915 - d. 10 februarie 2005), dramaturg și eseist american de origine evreiască. A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe - foto: en.wikipedia.org

Arthur Asher Miller - foto: en.wikipedia.org

Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915 – d. 10 februarie 2005), dramaturg și eseist american de origine evreiască.

A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie.

A scris drame sociale într-o tehnică analitică ce amintește de teatrul ibsenian, de perfectă stăpânire scenică, cultivând monologul interior, suprapunerea planurilor, procedeul rememorărilor – pe tema alienării personalității în condițiile capitalismului.

Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale este drama “Moartea unui comis-voiajor” (“Death of a Salesman”), jucată în premieră în 1949. A fost soțul lui Marilyn Monroe.

 

2 mai 1953 - A avut loc încoronarea Regelui Hussein al II–lea al Iordaniei;(m.7 februarie 1999).

 

2 mai 1953 - A avut loc încoronarea regelui Feisal al II-lea al Iraqului.

 

2 mai 1955 - S-a născut Donatella Versace, designer italian.

Donatella Francesca Versace (n. 2 mai 1955, Reggio Calabria, Italia) este un designer italian, cunoscută îndeosebi pentru legăturile cu casa de modă Versace, moștenită de la fratele mai mare, Gianni Versace.

Donatella deține azi 20% din acțiunile Versace, este directorul de creație al casei și supervizează toate colecțiile couture.

Cea mai mică dintre copiii familiei Versace, născută în Reggio Calabria, Donatella a studiat design în Florența și plănuia o carieră în PR la casa de modă a lui Gianni, deja cunoscută în anii ’80.

Numai că fratele mai mare avea alte planuri pentru ea: o considera „muza și criticul său” și, după ce i-a dedicat parfumul Blonde, a numit-o director de creație al liniei Versus, gândită pentru publicul tânăr și parte din casa Versace.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.versace.com

 

2 mai 1955 - Scriitorul american Tennessee Williams a castigat premiul Pulitzer pentru piesa „Pisica pe acoperisul fierbinte”.

Tennessee Williams - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Tennessee Williams – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

2 mai 1956 - S-a născut Vasile Pușcașu, campion olimpic la lupte libere, performanţă obţinută în 1988, la Seul, Coreea de Sud.

Vasile Pușcașu (n. 1956, Bârsănești, județul Bacău) este un luptător român, laureat cu aur la Seul 1988 și cu bronz la Los Angeles 1984.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

2 mai 1960 - Caryl Chessman, condamnat la moarte în SUA, este executat, după ce executarea hotărârii a fost amânată de opt ori.

Cazul a declanșat o dezbatere la nivel mondial asupra pedepsei cu moartea, pentru că persistă îndoielile pentru făptașului.

 

2 mai 1968 - Lansarea celui de-al doilea program al Televiziunii Române, TVR 2.

TVR2

A fost înființat pe data 2 mai 1968 sub numele de „Programul 2”.

La început, acesta emitea doar o zi pe săptămână, joia, dar de pe 16 iunie 1968 a început să transmită și duminica, iar din 20 iulie 1968 și sâmbăta.

Din anul 1972, ”Programul 2” începe să emită zilnic.

Aria de acoperire era însă numai de 15 – 20 % din teritoriu (București, Pitești și Brașov).

Din 1985, din ordinul cuplului dictatorial ce conducea România la acea vreme, ”Programul 2” a fost închis.

Acesta își reia emisia la începutul lunii februarie 1990.

În timpul alegerilor din 20 mai 1990 emisia este din nou oprită pentru câteva zile pentru „a permite alegătorilor să urmărească cu atenție campania electorală” – după cum afirma la acea vreme conducerea TVR.

Numai după o investiție masivă în echipamente de retransmisie, TVR 2 reușește la mijlocul anilor 2000, după 35 de ani de la înființare, să acopere în fine, peste 95% teritoriul României în UIF – UHF.

Pe 17 iunie 2015 însă, emisia terestră analogică a acestui canal a fost definitiv oprită și înlocuită cu emisia digitală.

În 2001, TVR 2 este primul dintre canalele TVR care trece la emisia non-stop de 24 de ore.

Principala emisiune informativă la TVR 2 este „Ora de Știri”, un jurnal generalist difuzat zilnic la ora 18:00.

 

2 mai 1969 - Nava britanica „Queen Elizabeth 2” a efectuat primul voiaj, spre New York .

Nava britanica  „Queen Elizabeth 2” - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Nava britanica „Queen Elizabeth 2” – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

2 mai 1975 - S-a născut celebrul fotbalist englez David Beckham.

David Robert Joseph Beckham (născut pe 2 mai 1975) este un fost fotbalist profesionist englez, în prezent retras din activitate.

Beckham apare în Topul 100 FIFA al celor mai mari fotbaliști în viață în viziunea marelui Pelé.

A fost numit și în topul “Time 100” pe anul 2004, al revistei „Time”, top care cuprinde cele mai influente 100 de personalități din toată lumea.

Este de asemenea o marcă publicitară globală.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.davidbeckham.com

 

2 mai 1980 - Începe vizita papei Ioan Paul al II-lea pe continentul african.

Papa Ioan Paul al II-lea si Nelson Mandela - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa Ioan Paul al II-lea si Nelson Mandela – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa l-a intalnit pe liderul de culoare al Africii de Sud, Nelson Mandela.

 

2 mai 1989 - Ungaria a decis deschiderea graniței cu Austria și a început demontarea gardului de sârmă ghimpată de la Hegyeshalom, moment ce a marcat începutul sfârșitului regimului comunist din Ungaria și începutul căderii Cortinei de Fier.

Se poate afirma că Ungaria a avut parte de cea mai liniștită și fructuoasă revoluție dintre toate statele vecine din lagărul sovietic

Pe de o parte ea a beneficiat de o opoziție puternică care s-a constituit în diferite partide: Alianța Tinerilor Democrați (FIDESZ), Forumul Democrat Maghiar, Alianța liber democrată (SzDSz).

Al doilea factor determinant au fost schimbările la vârful partidului comunist ungar, care au culminat, în decembrie 1988, cu renunțarea lui Károly Grósz la șefia partidului și a guvernului în favoarea lui Miklós Németh.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

2 mai 1997 - În urma victoriei sale din ziua precedentă, Tony Blair este învestit ca prim-ministru al Marii Britanii.

Anthony Charles Lynton Blair (n. 6 mai 1953, Edinburgh, Scoția) a fost din 1997 până pe 27 iunie 2007 prim-ministru al Regatului Unit. Blair reprezintă Partidul Laburist (Partidul Muncii) din Regatul Unit - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Anthony Charles Lynton Blair – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Anthony Charles Lynton Blair (n. 6 mai 1953, Edinburgh, Scoția) a fost din 1997 până pe 27 iunie 2007 prim-ministru al Regatului Unit.

Blair reprezintă Partidul Laburist (Partidul Muncii) din Regatul Unit.

 

2 mai 1998 - La Constanta, s-a constituit Primul Forum National al Femeilor din PDSR.

 

2 mai 2003 - A murit poetul George Ţărnea („Scrisori de fiecare zi”, „Testamentele înţeleptului”, „Cartea inimii albastre”); (n. 10 noiembrie 1945).

George Ţărnea - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

George Ţărnea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

2 mai 2004 - Membrii partidului de dreapta Likud, condus de premierul israelian, Ariel Sharon, au respins, in cadrul unui referendum, planul israelian de separare unilaterala a teritoiilor palestiniene.

 

2 mai 2004 - Premierul polonez Leszek Miller a demisionat din functie, cabinetul sau fiind dizolvat.

Presedintele Poloniei, Aleksander Kwasniewski, l-a numit oficial in aceasta functie pe Marek Belka si a investit noul guvern, social-democrat.

 

2 mai 2006 - Casa Albă a respins ideea împărţirii Irakului în regiuni semiautonome, propusă de senatorul democrat Joseph Biden.

 

2 mai 2011 - Teroristul Osama bin Laden este ucis de către membrii unei forțele speciale americane din Abbottabad, Pakistan, în cursul operațiunii cu numele de cod Operațiunea Neptune Spear.

Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin (n. 10 martie 1957, Riyadh, Arabia Saudită - d. 2 mai 2011, Abbottabad, Pakistan), cunoscut în mod uzual ca Osama bin Laden, a fost liderul și capul al-Qaidei, recunoscută la nivel mondial ca cea mai mare organizație teroristă din lume. Guvernul Statelor Unite l-a numit pe Osama bin Laden ca prim suspect al atentatelor din 11 septembrie 2001 de la New York - foto: en.wikipedia.org

Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin (1957 – 2011) – foto: en.wikipedia.org

Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin (n. 10 martie 1957, Riyadh, Arabia Saudită – d. 2 mai 2011, Abbottabad, Pakistan), cunoscut în mod uzual ca Osama bin Laden, a fost liderul și capul al-Qaidei, recunoscută la nivel mondial ca cea mai mare organizație teroristă din lume.

Guvernul Statelor Unite l-a numit pe Osama bin Laden ca prim suspect al atentatelor din 11 septembrie 2001 de la New York.

 

2 mai 2012 - O versiune pastel a tabloului Țipătul, de pictorul norvegian Edvard Munch, se vinde cu 120 de milioane de dolari într-o licitație din New York, stabilind un nou record mondial pentru o operă de artă la licitație.

"Țipătul", Edvard Munch, 1893 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

“Țipătul”, Edvard Munch, 1893 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Țipătul (în norvegiană și original Skrik) este titlul a patru tablouri ale pictorului norvegian Edvard Munch realizate între 1893 și 1910. Versiunea cea mai faimoasă se găsește la Galeria Națională a Norvegiei și a fost terminată în 1893. Alte două versiuni se află la Muzeul Munch din Oslo în timp ce una se află într-o colecție particulară. În 1895 Edvard Munch a realizat și o litografie cu același titlu.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

2 mai 2015 - Ne-a parasit legendara balerină rusa Maya Plisetskaya.

Maya Plisetskaya - in Swan Lake with the Bolshoi Ballet, 1966 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Maya Plisetskaya – in Swan Lake with the Bolshoi Ballet, 1966 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Una dintre cele mai reprezentative dansatoare ale baletului rus, Maya Plisetskaya, a murit în urma unui atac de cord, în Germania, la vârsta de 89 de ani.

Muza lui Yves Saint Laurent şi a lui Pierre Cardin, Maya Mijáilovna Plisiétskaia s-a născut la Moscova, pe 20 noiembrie 1925.

Spania a naturalizat-o, în 1993.

Artista este considerată unul din simbolurile baletului clasic.

A fost primbalerina unei întregi generaţii, care le-a inclus pe Margot Fonteyn, Alicia Alonso si Yvette Chauviré.

A intrat în lumea dansului la vârsta de 3 ani în Şcoala de dans din Moscova, ca mai târziu să ajungă în şcoala de balet a teatrului Bolshói.

În 1943, Maya devine primbalerină a teatrului şi, la 18 ani, îşi începe cariera cu Moartea lebedei.

Cunoscută pentru tehnica sa desăvârşită, precum şi pentru dramatismul interpretării, Plisetskaya a slujit scena baletului rus până în 1990, când s-a retras la vârsta de 65 de ani.

A devenit faimoasă nu doar pentru talentul ei, ci şi pentru longevitatea sa artistică, silueta perfectă şi graţia artistică.

Posesoare a unui uimitor port-des-bras, interpretarea sa în dublul rol Odette – Odile în Lacul lebedelor este considerată de critică ca fiind perfectă.

A fost magistrală în Carmen, Kitri din Don Quijote, Noaptea Valpurgiei, Bolero-ul lui Ravel şi Raymonda.

 

2 mai 2019 - Kuweitul a inaugurat un spectaculos pod maritim. Este al doilea ca mărime din lume după cel construit între Hong Kong, Macao și China continentală.

Denumit ‘Jaber’, după numele fostului emir Jaber al-Ahmad Al-Sabah, podul va face legătura între capitala Kuwait City şi Subbiya, o regiune din nordul emiratului unde ar urma să fie dezvoltat un centru de activitatea economică în apropiere de frontierele maritimă şi terestră cu Irakul şi Iranul.

Această zonă, denumită Silk City, va fi un spaţiu de liber schimb între Asia Centrală şi Europa şi potrivit Guvernului kuweitian va beneficia de investiţii de peste 100 de miliarde dolari.

Conceput de grupul francez de inginerie SYSTRA şi construit de grupul sud-coreean Hyundai Engineering and Construction, podul ‘Jaber’ a avut nevoie de cinci ani de studii şi lucrări de construcţie.

Costul podului este estimat la 3,6 miliarde dolari, sau 3,2 miliarde euro.

cititi mai mult pe: www.dcbusiness.ro; en.wikipedia.org

 

2 mai 2019 - În Romania a fost lansat numărul unic 1911 pentru raportarea incidentelor de securitate cibernetică.

Numărul unic 1911, prin care persoanele fizice, juridice şi instituţiile publice din România vor putea raporta incidentele de securitate cibernetică pe care le-au constatat, a fost lansat oficial, costul proiectului fiind de un milion de euro.

Potrivit ministrului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Alexandru Petrescu, noul serviciu va fi disponibil non-stop, iar datele colectate privind incidentele de securitate cibernetică vor contribui la elaborarea de strategii naţionale în domeniu.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

2 mai 2020 - La ordinea zilei

1 mai 1359 – Patriarhia din Constantinopol a recunoscut Mitropolia Ţării Româneşti, cu sediul la Curtea de Argeş

Stema Patriarhiei Romane - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Stema Patriarhiei Române

foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

articol preluat de p: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

1 mai 1359 – Patriarhia din Constantinopol a recunoscut Mitropolia Ţării Româneşti, cu sediul la Curtea de Argeş


 

La data de 1 mai 1359, Patriarhia din Constantinopol recunoştea Mitropolia Ţării Româneşti, cu sediul la Curtea de Argeş.

O anumită ierarhie bisericească a existat încă înaintea întemeierii statelor medievale româneşti, dar o ierarhie recunoscută de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, autoritatea supremă în cadrul Ortodoxiei, a apărut abia în timpul domniei lui Nicolae Alexandru (1352-1364).

Dincolo de planul religios, evenimentul marchează independenţa faţă de statele catolice vecine.

Evoluţia bisericii în ţările române înainte de înfiinţarea Bisericii Ortodoxe Române, după Iorga, Popescu şi Popp - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Evoluţia bisericii în ţările române înainte de înfiinţarea Bisericii Ortodoxe Române, după Iorga, Popescu şi Popp – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Momentele recunoaşterii mitropoliilor Ungrovlahiei şi Moldovei nu sunt identice cu începuturile organizării vieţii bisericeşti în ţările române, care trebuie căutate mult mai devreme, căci nu puteau exista ţări ortodoxe fără ierarhi.

Cnezatele şi voievodatele, ce au premers întemeierea statelor feudale româneşti, au avut pe lângă cneji sau voievozi şi ierarhi, în schema lor de funcţii.

Este suficient să amintim, în acest sens, Scrisoarea papei Grigorie al IX-lea, din 14 noiembrie 1234, adresată principelui de coroană Bela, fiul şi coregentul regelui Andrei al II-lea al Ungariei – viitorul rege Bela al IV-lea-, în care sunt amintiţi pseudo-episcopi, care ţin de ritul grecilor, prezenţi la Curbura Carpaţilor.

Dupa ce voievodul Tarii Romanesti Basarab I Intemeietorul reuşise să unifice ţara, a obţinut şi independenţa faţă de coroana maghiară după faimoasa bătălie de la Posada (1330), unde l-a învins pe regele maghiar Carol Robert de Anjou.

Încă din vremea lui, unificarea Tării Româneşti a fost însoţită în mod firesc de unificarea Bisericii de pe teritoriul ţării.

Basarab I rămâne în istoria românilor ca întemeietorul Ţării Româneşti şi ctitor de biserici, dintre care amintim biserica domnească de la Curtea de Argeş, pe care o vor termina urmaşii săi.

Recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei se leagă însă de numele fiului său, domnul Nicolae Alexandru (1352-1364).

El a chemat la curtea lui pe mitropolitul Iachint din Vicina, oraş de la gurile Dunării, unde exista deja o mitropolie ortodoxă în ascultarea Constantinopolului.

A domnit pînă în 1364, la tron urmându-i pe tron fiul său, Vladislav Vlaicu.

Chipul lui Nicolae Alexandru este cel reprezentat în biserica mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung, ctitorită de Basarab I şi terminată de Vladislav Vlaicu.

Pictura a fost refăcută pe la începutul secolului al XIX-lea.

În această biserică se găseşte şi piatra sa de mormânt.

Piatra funerară de pe mormântul lui Nicolae Alexandru,  domn al Țării Românești, între 1352 - 16 noiembrie 1364 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Piatra funerară de pe mormântul lui Nicolae Alexandru, domn al Țării Românești, între 1352 – 16 noiembrie 1364 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364) este cel dintâi domnitor care a bătut monedă proprie, ceea ce dovedeşte că voievodatul său a cunoscut o perioadă de înflorire economică.

Avea nevoie şi de o recunoaştere externă, căci recunoaşterea mitropolitului şi a Mitropoliei din voievodatul său, era implicit o recunoaştere a statului.

Se impune să precizăm faptul Ţara Românească se întindea, încă din timpul lui Basarab I, peste ambele maluri ale Dunării maritime şi asupra Dobrogei.

Harta politică a sud-estului Europei în 1340 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Harta politică a sud-estului Europei în 1340 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Chiar dacă nu cunoaştem nici un ierarh muntean sau în Muntenia, până în anul 1359, când este atestat documentar Iachint, faptul că mitropolia de la Vicina înfiinţată probabil în secolul al XI-lea, situată în Dobrogea, lângă Isaccea făcea parte din corpul ţării încă din 1321 sau 1337, dovedeşte că Basarab şi fiul său Nicoae Alexandru, aveau deja un ierarh ortodox în hotarele voievodatului lor.

Iachint este atestat documentar, pentru prima dată, ca mitropolit de Vicina, în anul 1348 şi nu este exclus ca, odată urcat pe tron, Nicolae Alexandru Basarab să-l fi adus la Câmpulung sau Argeş, după care să fi încercat legiferarea acestui transfer.

În acest sens, actul patriarhal, ce marchează transferul lui Iachint, de la Vicina la Argeş, trebuie privit numai ca o recunoaştere a unei stări existente şi nu de creare a unei noi instituţii, aşa cum a fost considerat, mult timp, de unii istorici.

Decizia sinodală din mai 1359, în care istoricii au văzut actul de întemeiere a Mitropoliei Ungrovlahiei, nu reprezintă aşadar altceva decât acceptarea şi recunoaşterea de către Patriarhia Ecumenică a unei realităţi existente de facto.

Este important de subliniat că hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu creează o situaţie nouă, ca în cazul popoarelor nou convertite la creştinism, ci este vorba de o reorganizare în sânul aceleiaşi Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu.

Ea nu face decât să încuviinţeze strămutarea mitropolitului Iachintîn scaunul a toată Ungrovlahia”, îndemnând pe slujitorii Bisericii „să i se supună lui, ca un adevărat păstor, părinte şi dascăl al lor, şi să primească bucuros şi să împlinească toate câte va spune, va sfătui şi va învăţa cu privire la folosul sufletesc, păstrând neschimbat în viitor, pururea, încredinţarea şi făgăduinţa faţă de sfânta şi apostoleasca Biserică a lui Hristos pe care a făcut-o acest voievod de prea bun neam”.

Mitropolitul Ţării Româneşti urma să facă parte din Sfîntul sinod al Bisericii Ortodoxe şi să fie hirotonisit la Constantinopol.

Primul mitropolit al ţării, preasfinţitul “chir Iachint” de la Vicina, se mutase de fapt de ceva vreme la curtea voievodului muntean, unde era “foarte bine privit”, după cum arată scrisoarea din anul 1359 a patriarhului către Nicolae Alexandru.

Potrivit ultimelor cercetări, cam în aceeaşi perioadă, înainte de septembrie 1386 a luat fiinţă Mitropolia Moldovei , cu statut canonic recunoscut de Patriarhia ecumenică, ea fiind atestată documentar pentru prima oară într-un Manual de cancelarie bizantin, intitulat Εκθεσις νεα – Expunere nouă.

Se presupune că acest eveniment s-a petrecut prin anii 1381-1386, deci în timpul domniei lui Petru I Muşat (1375-1391) şi a patriarhului ecumenic Nil (1379-1388)”.

Independenţa acestor state româneşti şi organizarea lor bisericească autonomă sunt dobândite în cadrul unui context istoric favorabil, între, pe de o parte, regatul Ungariei şi papalitatea, pe de altă parte Hoarda de Aur a tătarilor de la Nordul Mării Negre, şi Patriarhia de la Constantinopol.

Ne vom opri asupra Ţării Româneşti, nu înainte de a aminti situaţia care a precedat momentul independenţei.

 

I. Organizarea bisericească a „valahilor” dintre Carpaţi şi Dunăre în secolul al XIII-lea

În secolele care au precedat formarea statelor româneşti acest spaţiu era organizat în mai multe voievodate, cnezate sau aşa zise „ţări” ale populaţiei autohtone daco-romane care au trecut succesiv sub stăpânirea diferitelor popoare invadatoare din stepa asiatică (kazari, pecenegi, cumani). Ultimii dintre aceştia, tătarii, după marea invazie de la 1241 care a înfricoşat întreaga Europă, formaseră la nordul Mării Negre khanatul Hoardei de Aur, căruia îi plăteau tribut toate aceste mici formaţiuni politice dinspre Carpaţi.

Pe de altă parte, la vest, după convertirea maghiarilor sub regele Ştefan I la anul 1000, coroana maghiară devine principala putere catolică a acestui spaţiu, întinzându-se din Câmpia Panonică până la Carpaţi. Începând cu secolul al XIII-lea, în strânsă relaţie cu papa, ea încearcă să se extindă şi de cealaltă parte a Carpaţilor, înfiinţându-se o episcopie catolică zisă „a cumanilor” în zona de curbură a Carpaţilor.

Această episcopie se suprapune însă unei organizări bisericeşti mult mai vechi a românilor ortodocşi (menţionaţi în documente ca valahi). Stă drept mărturie în acest sens chiar scrisoarea papei Grigorie al IX-lea adresată la 1234 viitorului rege Bela al IV-lea al Ungariei, în care papa îşi exprimă nemulţumirea faţă de faptul că „valahii” din „episcopia cumanilor”, primesc Sfintele Taine de la „pseudo-episcopi care ţin de ritul grecilor”.

Cu atât mai mare este indignarea papei cu cât aflase că unguri şi saşi „trec la dânşii ca să locuiască acolo şi astfel, alcătuind un singur popor cu pomeniţii valahi /…/ primesc susnumitele taine”. De aceea îi aminteşte lui Bela:
„tu, însă, ca un principe catolic /…/ ai făgăduit sub jurământ că vei sili pe toţi neascultătorii faţă de Biserica catolică din ţara ta să se supună acestei Biserici” şi îl sfătuieşte cu fermitate să numească un episcop vicar catolic pentru aceşti valahi „schismatici”.

Peste secole această scrisoare este una din cele mai clare mărturii ale existenţei unei ierarhii bisericeşti a românilor ortodocşi, arătând totodată vitalitatea credinţei lor şi capacitatea de asimilare dovedită de ei.

De asemenea, diploma acordată de regele Bela al IV-lea cavalerilor ioaniţi la 1247 vorbeşte despre existenţa unor formaţiuni politice româneşti între Carpaţi şi Dunăre (Ţara Severinului, cnezatul lui Ioan, al lui Farcaş, Ţara lui Seneslau, „voievodul valahilor”), făcându-se amintire şi despre „bisericile clădite” de ei. Ţara românească sau Ungrovlahia se naşte prin unificarea acestor formaţiuni prin lucrarea inspirată a unui voievod din părţile Argeşului.

 

II. Întemeierea Ţării Româneşti şi înfiinţarea Mitropoliei Ungrovlahiei

Este vorba de un personaj providenţial pentru istoria românilor, voievodul Basarab, pe care tradiţia populară îl cinsteşte sub numele de Negru Vodă. Comandant iscusit şi om înţelept, el reuşeşte să aducă sub o singură conducere pe conducătorii dintre Carpaţi şi Dunăre. El sesizează momentul când, la începutul secolului al XIV-lea, puterea tătară începuse să slăbească în părţile acestea, ceea ce însă îl face pe regele Ungariei să spere că a venit momentul extinderii regatului peste Carpaţi.

La început Basarab acceptă condiţia de vasal al regelui maghiar, dar, după unificarea ţării, el reuşeşte şi obţinerea independenţei faţă de coroana maghiară după faimoasa bătălie de la Posada (1330), unde îl învinge pe regele Carol Robert de Anjou. El rămâne în istoria românilor ca întemeietorul Ţării Româneşti. Domn credincios, el este şi ctitor de biserici, dintre care amintim biserica domnească de la Curtea de Argeş, pe care o vor termina urmaşii săi.

Încă din vremea lui, unificarea Tării Româneşti a fost însoţită în mod firesc de unificarea Bisericii de pe teritoriul ţării. Recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei se leagă însă de numele fiului său, domnul Nicolae Alexandru (1352-1364).
El a chemat la curtea lui pe mitropolitul Iachint din Vicina, oraş de la gurile Dunării unde exista deja o mitropolie ortodoxă în ascultarea Constantinopolului.

Domnul Nicolae Alexandru a cerut strămutarea acestei mitropolii la Curtea de Argeş pentru a cuprinde întreg teritoriul Ungrovlahiei. Strădaniile lui vor fi încununate prin recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei de către Patriarhia din Constantinopol la 1359.

Între timp, la 1370, în vremea domniei lui Vlaicu Vodă, ia nastere o a doua mitropolie în Ţara Românească, Mitropolia Severinului, cuprinzând ţinuturile din dreapta Oltului, însă ea nu va dura decât o jumătate de secol, până la moartea lui Mircea cel Bătrân, când ţinutul Severinului a fost luat în stăpânirea regilor maghiari, iar mai apoi a turcilor.

Este important de subliniat că hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu creează o situaţie nouă, ca în cazul popoarelor nou convertite la creştinism, ci este vorba de o reorganizare în sânul aceleiaşi Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu.

Ea nu face decât să încuviinţeze strămutarea mitropolitului Iachint „în scaunul a toată Ungrovlahia”, îndemnând pe slujitorii Bisericii „să i se supună lui, ca un adevărat păstor, părinte şi dascăl al lor, şi să primească bucuros şi să împlinească toate câte va spune, va sfătui şi va învăţa cu privire la folosul sufletesc, păstrând neschimbat în viitor, pururea, încredinţarea şi făgăduinţa faţă de sfânta, catolicească şi apostolească Biserică a lui Hristos pe care a făcut-o acest voievod de prea bun neam”.

Mitropolitul Iachint se va bucura de o cârmuire lungă şi rodnică până la 1372, dată la care va fi numit în locul lui ieromonahul Hariton, care fusese egumenul mănăstirii Cutlumuş şi protosul (mai marele) mănăstirilor din Muntele Athos. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Iachint pe 8 iulie 2008.

 

(1) Iachint de Vicina este un ierarh ortodox din secolul al XIV-lea (născut probabil spre sfârșitul secolului al XIII-lea), care a fost ultimul mitropolit al Vicinei și primul mitropolit al Ungrovlahiei. Iachint a urmat la Vicina mitropolitului Chiril, titular al sediului între 1347 și 1348. Iachint nu a fost multă vreme perihoret la exarhia din Vicina, deoarece din 1359 se mută la Curtea de Argeș. La Sinodul din Constantinopol, patriarhul Calist I al Constantinopolului dispune ca perihoretul vicinean să devină păstorul duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. Astfel, Eparhia din Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de Mitropolia Ungrovlahiei, Iachint devenind astfel primul mitropolit al Țării Românești.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(2) Nicolae Alexandru (? – 16 noiembrie 1364) a fost un domn al Ţării Româneşti, între 1352 – 16 noiembrie 1364, anterior fiind asociat la domnie de tatăl său, Basarab I, dinainte de 1343. Spre deosebire de regele Ungariei, care îi denunța pe Nicolae Alexandru și pe tatăl său Basarab I ca fiind „schismatici”, Cancelaria Papală, reputată pentru bunele sale informații, îi consideră pe amândoi credincioși bisericii catolice. Într-un document de la 17 octombrie 1345, papa Clement al VI-lea îl lăuda pe „nobilul bărbat Alexandro Bassarati” pentru devotamentul său catolic. Papa Clement al VI-lea mai scria că unii dintre valahii (olachi romani, conform documentului)] din Transilvania, Țara Românească și Sirmium „au și ajuns să cunoască drumul adevărului, prin îmbrățișarea credinței catolice”. De altfel, după căsătoria cu Klara Dobokai Nicolae Alexandru a și recunoscut autoritatea episcopiei Transilvaniei asupra catolicilor străini sau localnici de pe teritoriul Țării Românești. Însă unii consideră că religia catolică exprimată de acesta este defapt doar rezultatul presiunilor din lumea occidentală de care acesta se apără prin îmbrătișarea superficială a religiei occidentale.

Se pare că abia după înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei, în 1359, va adera oficial la credința ortodoxă, luându-și numele de Nicolae, după Sf. Nicolae atât de apreciat de biserica răsăriteană (nume care nu apare în nici un document anterior).Tot prin dobăndirea credinței ortodoxe se vor îmbunatăți relațiile cu Imperiul Bizantin.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

(3) Basarab I (numit în documentele medievale de asemenea Ivanco Basarab, Bassaraba şi Bazarad), supranumit în epoca modernă Basarab Întemeietorul, este considerat fondatorul Ţării Româneşti. A domnit între anii ~1310 – 1352. A fost fiul lui Tihomir sau Thocomerius, potrivit unui document oficial emis în 1332 de regele Ungariei Carol Robert d’Anjou care, după Bătălia de la Posada din noiembrie 1330, îl răsplătea pe comitele Laurentius din Zarand pentru vitejia sa din acea bătălie. Textul respectivei diplome conţine menţiunea „Basarab, filium Thocomerii, scismaticum, infidelis Olahus Nostris” („pe Basarab, fiul lui Thocomerius…”). O traducere mai completă oferă Cornel Bîrsan, în Istorie Furată. Cronica Românească de Istorie Veche: „Basarab era fiul lui Tatomir (Thocomeri), de religie ortodox (schismatic), infidel, dar Olah (Român)

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Calendar Ortodox 1 mai 2025

Sf. Proroc Ieremia, Sf. Cuv. Isidora și Sfântul Ierarh Panaret; Sf. Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie și Acachie; Sf. Tamara

articole preluate de pe: www.unitischimbam.rowww.calendar-ortodox.ro; ro.orthodoxwiki.org; ziarullumina.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 1 mai 2025


Sf. Proroc Ieremia;

Sf. Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie și Acachie;

Sf. Tamara

Sf. Cuv. Isidora

Sf. Proroc Ieremia, Sf. Cuv. Isidora și Sfântul Ierarh Panaret; Sf. Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie și Acachie; Sf. Tamara

Sf. Proroc Ieremia, Sf. Cuv. Isidora și Sfântul Ierarh Panaret; Sf. Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie și Acachie; Sf. Tamara

 

Sinaxar 1 Mai


 

Ziua întâi, pomenirea sfântului prooroc Ieremia (VII-VI î.Hr.).

Acesta din pântecele mamei sale s-a sfinţit, şi era sfânt Domnului şi prooroc, trăgându-se din Anatot.

După ce a fost robit Ierusalimul de către Nabucodonosor, împăratul Babilonului, el s-a coborât la Dafne în Egipt şi acolo proorocind a fost ucis cu pietre de poporul lui Israel.

Şi murind a fost îngropat în locul de înmormântare a lui Faraon, pentru că egiptenii l-au mărit, văzând folosul de la el.

Fiindcă prin rugăciunea lui fuseseră omorâte aspidele, care prăpădeau pe egipteni; de asemenea fuseseră omorâte şi fiarele ce se aflau prin ape, pe care egiptenii le numesc efot, iar elinii crocodili.

Pentru aceasta creştinii din acele părţi, până astăzi, rugându-se merg în locul unde este mormântul proorocului, şi luând ţărână se tămăduiesc de muşcările aspidelor.

Se spune că Alexandru Macedon stând deasupra mormântului proorocului, şi aflând cele despre el, i-a mutat moaştele în Alexandria.

Deci a zis Ieremia către preoţii Egiptului, că va să se facă un semn, adică au să se cutremure idolii Egiptului, şi vor cădea la pământ din pricina Mântuitorului prunc ce se va naşte în iesle din Fecioară.

Şi pentru aceea până astăzi, ei au în loc de Dumnezeu o fecioară lehuză, şi punând un prunc în iesle, i se închină.

Despre aceasta fiind întrebaţi de regele Ptolomeu, i-au spus că taina aceasta se trage de la strămoşi, şi a fost transmisă părinţilor lor de un cuvios prooroc, şi că aşteaptă sfârşitul tainei.

Şi spun despre proorocul acesta că mai înainte de prădarea Templului a luat chivotul legii şi cele ce erau în el, şi a pus de le-a îngropat sub o stâncă de piatră, şi a zis către cei ce erau acolo:

S-a dus Domnul din Sinai la cer. Şi iarăşi va să vină în Sinai cu putere, şi va fi vouă semnul venirii Sale, când se vor închina toate neamurile la lemn“.

Şi a zis că nimeni în afară de Aaron preotul, nu va putea scoate chivotul acesta şi că nimeni nu va deschide tablele care sunt în el, nici dintre preoţi, nici dintre prooroci, în afară de Moise alesul lui Dumnezeu.

Iar la înviere întâi se va ridica chivotul şi va ieşi din pământ, şi va fi pus în muntele Sinai, şi se vor aduna toţi sfinţii acolo, aşteptând pe Domnul, şi fugind de vrăjmaşul care va căuta să-i omoare.

Iar în piatra aceea a scris cu degetul său numele lui Dumnezeu şi s-a făcut tiparul literelor ca o cioplitură de fier.

Şi nor luminos îndată a acoperit numele acela.

Şi nu va putea nimeni să chibzuiască locul, şi nici nu va putea să cinstească numele lui Dumnezeu până în ziua aceea.

Însă piatra este în pustiu, unde s-a făcut întâi chivotul de Veseleil între doi munţi, unde zac Moise şi Aaron.

Şi se arată noaptea norul ca lumina la locul acela în chipul cel dintâi, după cum israelitenilor li se arăta norul noaptea şi-i lumina.

Proorocul Ieremia era bătrân de ani, mic la statul trupului, barbă având din sus lată şi jos îngustă.

Şi se face soborul lui în biserica sfântului apostol Petru, care este aproape de biserica cea mare.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vatá Persul, care de sabie s-a săvârşit în timpul prigoanei lui Sapor al II-lea, împăratul perşilor şi închinător al focului.

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Vata Persul a fost un cuvios mucenic persan din secolul al IV-lea.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 1 mai.

Născut dintr-o familie creștină din Beit-Garmai în Persia, sfântul Vata a auzit, la vârsta de treizeci de ani, vocea Domnului care spune în Evanghelia Sa să părăsească totul pentru a-L urma.

Așa a devenit călugăr și a dus o viață ascetică strictă, interzicându-și simțurilor să deschidă ușa plăcerii către sufletul său.

A fost curând ales ca egumen și a condus pe frații săi pe calea mântuirii timp de aproximativ treizeci de ani, până când Sapor (Shâpûr) al II-lea a pornit un nou val de persecuții (în jurul anului 364).

Atunci sfântul a lăsat pe călugării săi să fugă, dar el însuși a rămas pe loc în mănăstire, dorind cu ardoare să atingă desăvârșirea prin mucenicie.

Prins de adoratorii focului, a fost dus în fața lui Yazdin, fratele marzbanului (guvernatorului) din Nisibe, care a încercat, dar în zadar, să-l facă să îmbrățișeze mazdeismul.

Soldații i-au dislocat brațele, l-au bătut cu bâtele și, legându-l de organele genitale, l-au târât pe un teren pietros, fără să reușească totuși să-i clatine hotărârea. Astfel, după multe chinuri, l-au decapitat.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Filozoful, care de sabie s-a săvârşit.

 

Tot în această zi, pomenirea cuvioasei Isidora, nebuna în Hristos, de care vorbeşte şi Paladie în a sa Istorie lausiacă.

Sfânta Cuvioasă Isidora - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfânta Cuvioasă Isidora – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfanta Isidora, cea Nebuna-pentru-Hristos, s-a nevoit in Manastirea Tabenna din Egipt in timpul secolului al VI-lea.

Prefacandu-se nebuna, ea se comporta ca o persoana anormala, care nu statea la masa cu celelalte maicute din manastire.

Unele o priveau cu mila dar Isidora a indurat acestea cu rabdare si smerenie, multumind lui Dumnezeu pentru toate.

Ea facea cele mai urate si murdare munci de la bucatarie si din toata manastirea.

Isi acoperea capul cu o carpa si in loc de mancare gatita, se hranea cu spalaturile ramase in oalele murdare.

Ea nu s-a maniat niciodata, nu a spus nici o vorba jignitoare nimanui, nu a cartit niciodata impotriva lui Dumnezeu sau a vietuitoarelor manastirii, folosind mult tacerea.

Odata, un calugar din desert, Sf. Pitirim, a avut o viziune in care i-a aparut ingerul Domnului care i-a spus sa mearga la manastirea Tabenna unde va vedea o maicuta care umbla cu o carpa pe cap.

Ea slujeste tuturor cu dragoste si indura mila lor fara sa se planga iar inima si gandurile ei sunt numai la Dumnezeu.

Dar tu, care stai in singuratate, ai ganduri care zboara deasupra intregii lumi.”

Parintele s-a pornit spre manastirea Tabenna dar nu a gasit-o printre maicute pe cea despre care i s-a spus in vedenie.

Dar ele au dus-o pe Isidora la sfant, considerand-o demonizata.

Aceasta a cazut in genunchi in fata lui cerand binecuvantare dar Sf. Pitirim s-a inchinat pana la pamant cerandu-i ei sa-l binecuvanteze mai intai.

Maicutele au ramas uimite de cele intamplate si sfantul le-a raspuns urmatoarele:

In fata lui Dumnezeu Isidora este mult mai sus decat noi toti!

Auzind acestea ele s-au cait si au marturisit ca s-au comportat necuviincios cu aceasta sfanta maicuta, cerand iertare pentru fapta lor.

Sfanta Isidora, stanjenita ca a fost descoperita in lucrarea ei, s-a ascuns intr-un loc nestiut de nimeni si se presupune ca s-a mutat la Domnul in jurul anului 365.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sava, care s-a săvârşit fiind spânzurat în smochin.

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor măriţilor trei noi cuvioşi mucenici: Eftimie, ce se trăgea cu neamul din Demiga Peloponesului, şi în Constantinopol la anul 1814, la douăzeci şi două martie în Duminica Floriilor, prin sabie s-a nevoit; a lui Ignatie cel ce se trăgea din Zagora veche şi în Constantinopol, în acelaşi an, la opt octombrie, prin sugrumare s-a săvârşit; şi a lui Acachie, cel ce se trăgea din Tesalonic şi în Constantinopol la anul 1815, la întâi mai, prin sabie s-a săvârşit.

Sfinții Cuvioși Mucenici Acachie, Ignatie și Eftimie - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfinții Cuvioși Mucenici Acachie, Ignatie și Eftimie – foto preluat de pe doxologia.ro

Se săvârşeşte pomenirea acestor trei sfinti noi-mucenici în cinstitul lor mucenicesc locaş ce se află la Schitul cinstitului Înaintemergător de la Manastirea Sfântul Pantelimon din Muntele Atos, unde se gasesc si capetele mucenicilor.

Sfântul noul mucenic Eftimie este pomenit aparte si in ziua de 22 martie.

Iar sfântul noul-mucenic Ignatie este pomenit aparte în ziua de 8 octombrie.

Viața Sfântului Cuvios Mucenic Eftimie cel Nou (†1814)

Viața Sfântului Nou Mucenic Ignatie

Viața Sfântului Cuvios Mucenic Acachie Pantofarul (†1816)

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului ierarh Panaretos, episcop de Pafos, în Cipru

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Nichifor din Chios (+1821)

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfințit mucenic Macarie, mitropolitul Kievului

 

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Pafnutie de la Borovsk

Sfântul Cuvios Pafnutie din Borovsk - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Cuvios Pafnutie din Borovsk – foto preluat de pe doxologia.ro

Viața Sfântului Cuvios Pafnutie, Egumenul Mănăstirii Borov

 

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Gherasim de la Boldino

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântei împărătease Tamar a Georgiei

Sfânta Tamara, regina Georgiei (Secolul al XII-lea) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfânta Tamara, regina Georgiei (Secolul al XII-lea) - foto preluat de pe doxologia.ro

Un articol de: Iuliana Niţă – 01 Aprilie 2009 – preluat de pe ziarullumina.ro

Sfânta Tamara s-a născut în anul 1166 ca fiică a regelui George al III-lea şi a reginei Burdukhan a Georgiei.

După decesul regelui, Tamara a fost încoronată ca regină la vârsta de 18 ani.

- Trebuie să vă căsătoriţi, Maiestate, pentru a asigura continuarea dinastiei!, îi spuneau, în repetate rânduri, dregătorii de la curte.

Dar căsătoria cu Yuri, fiul prinţului Andrei Bogoliubsky of Vladimir-Suzdal, nu i-a adus fericire, căci noul rege avea un caracter nestatornic şi era lipsit de credinţă.

În cele din urmă, Yuri a fost alungat la Constantinopol.

În anul 1195, când regatul Georgiei a fost invadat de armata turcă, regina Tamara s-a rugat neîncetat pe unul dintre dealurile Mănăstirii Metekhi, până ce a aflat că armata ortodoxă georgiană a învins armata musulmană.

În decurs de câţiva ani, armata georgiană a ajuns să fie cunoscută drept protectoarea transcaucazilor datorită credinţei Tamarei şi a poporului ortodox.

Mulţi ani mai târziu, unul dintre sultanii Curţii Otomane i-a trimis reginei Tamara propunerea de a se converti la islam.

Regina Georgiei a refuzat, spunând:

- Propunerea domniei tale, sultane, ia în considerare doar bogăţia şi imensitatea armatei otomane, dar nu şi judecata divină. Eu cred nu în armata georgiană, ci în mâna dreaptă a Atotputernicului Dumnezeu şi în ajutorul infinit al Sfintei Cruci, pe care tu nu o recunoşti. Doar dorinţa lui Dumnezeu se va îndeplini şi nicidecum dorinţa ta personală, sultane, şi numai judecata lui Dumnezeu, şi nicidecum judecata ta va domni!

În perioada imediat următoare, armata georgiană i-a învins pe turci la Basini, fapt important pentru întreaga lume creştină.

Odată, extenuată de intensele rugăciuni şi de lucrul de mână, Tamara a aţipit şi a avut o viziune.

A văzut un tron aurit împodoit de bijuterii, iar când s-a apropiat de el, un bătrân a oprit-o.

- Cine este îndreptăţit să primească acest glorios tron?, l-a întrebat Tamara pe bătrân.

- Acest tron este pentru Domnia ta, regină a Georgiei, care vei coase doisprezece veşminte preoţeşti.

După ce s-a trezit din vis, Tamara a înţeles imediat semnificaţia visului şi a cusut cu mâinile ei veşmintele pentru doisprezece preoţi.

Altă dată, în timp ce se pregătea să ia parte la Liturghie, şi-a ataşat la cureaua din jurul mijlocului rubine strălucitoare.

În timp ce se îmbrăca, unul dintre slujitori a venit la ea şi i-a spus:

- Stăpână, un cerşetor stă la porţile mănăstirii şi aşteaptă pomană.

- Îi voi da imediat ce voi termina cu veşmintele, a spus regina.

După ce s-a îmbrăcat, a mers afară, la porţile mănăstirii, dar nu a mai găsit pe nimeni acolo.

Foarte supărată, şi-a dat seama că numai acea curea cu rubine a ispitit-o. Şi-a dat-o jos imediat şi a dăruit pietrele preţioase mănăstirii din Gelati.

Cu multă generozitate, regina Tamara a înzestrat mănăstiri nu numai din Georgia, dar şi din Palestina, Cipru, Grecia, Muntele Athos, Bulgaria, Macedonia, România, Constantinopol.

Au fost construite şi multe mănăstiri în Georgia.

Regina Tamara a abolit condamnarea la moarte şi toate formele de tortură corporală.

Viaţa ascetică dusă de regină: posturi, rugăciuni îndelungate, metanii, un pat de piatră pe care dormea câteva ore pe noapte a dus la şubrezirea sănătăţii.

Mult timp, regina Tamara a refuzat să vorbească despre starea sănătăţii ei.

În cele din urmă, din cauza durerilor, a acceptat ajutorul doctorilor, dar aceştia nu i-au putut da un diagnostic exact.

Locul unde a fost înmormântată regina Tamara rămâne până astăzi un mister.

Există păreri care spun că mormântul ei este în oraşul Gelati din Georgia, alţii spun că moaştele sale se află în Mănăstirea „Sfânta Cruce“ din Ierusalim.

Sfânta Tamara este pomenită în calendarul ortodox pe data de 1 mai.

Ea este şi protectoarea poeţilor şi a scriitorilor.

Ce înseamnă numele Tamara?

Numele Tamara este de origine ebraică şi înseamnă „palmier“.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Zosima, episcop de Kurdurdo, în Georgia

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Brieuc, stareț în Bretania (sec. VI)

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sigismond, rege al Bungonzilor (sec. VI)

 

Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” - foto preluat de pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” – foto preluat de pe doxologia.ro

Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată“, în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare.

De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos…“. (sursa: doxologia.ro)

 

Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Andronic”

Icoana Maicii Domnului „Andronic” - foto preluat de pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului „Andronic” – foto preluat de pe doxologia.ro

Icoana o înfățișează pe Maica Domnului fără Pruncul Iisus. Pe partea dreaptă a gâtului Maicii Domnului se află o rană sângerândă ce a apărut atunci când a fost lovită cu un cuțit de către un turc. (sursa: doxologia.ro)

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.