Calendar Ortodox 26 aprilie 2025
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; www.unitischimbam.ro; doxologia.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 26 aprilie 2025
† Sf. Mc. Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (Cernavodă)
Sf. Sfințit Mc. Vasilevs, episcopul Amasiei;
Sfântul Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei și Sfintele Cuvioase Iusta și Glafira; Sf. Mc. Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis – Cernavodă
Sinaxar 26 Aprilie
În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Sfinților Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis – Cernavodă (Secolele III – IV)
Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (sec. III – IV) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Sf. Mc. Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis – Cernavodă, au suferit moarte martirică în vremea împăratului Dioclețian, în cetatea Axiopolis de lângă Cernavodă, respectiv Durostorum.
Din cei care au pătimit aici, Chiril, Chindeu şi Tasie, ale căror nume sunt pomenite într-o inscripţie descoperită în anul 1947, sunt cei mai cunoscuţi.
Sfântul Chiril era cinstit în Axiopolis, având cinci zile de sărbătoare. Era fie un martir local, fie că numai suferise aici pentru Hristos, probabil într-o zi de 26 aprilie. Se crede că pe mormântul lui s-ar fi ridicat o biserică, ale cărei ruine se mai văd şi azi.
La fel stau lucrurile şi în cazul lui Chindeu, un sfânt local, probabil un daco-roman.
După cum aflăm din volumul Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinţi Daco romani şi Români, în privinţa lui Tasie, mulţi istorici socotesc că este una şi aceeaşi persoană cu ostaşul martir Dasius, despre care „actul său martiric” arată că ar fi pătimit în cetatea Durostorum, în ziua de 20 noiembrie 304. Aceşti istorici cred că el ar fi suferit martiriul la Axiopolis, iar mai târziu i-au fost aşezate moaştele, pentru o vreme, în Durostorum.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei (Secolele III – IV).
Sf. Sfințit Mc. Vasilevs, episcopul Amasiei (Secolelel III – IV) – foto preluat de pe doxologia.ro
Măritul mucenic al lui Hristos, Vasile, a fost episcop al Amasiei, pe vremea lui Liciniu, care, fiind cumnat marelui Constantin după sora sa Constantina, a fost trimis de dânsul împotriva lui Maximin, ce se ridicase şi luase oarecare părţi ale răsăritului de le ţinea ca un tiran.
Mergând Liciniu la Nicomidia, răscoala se potolise, şi tiranul Maximin nădăjduind să se împotrivească prin luptă, a scăpat de primejdia ce era să-i vie.
Liciniu a adus jertfă idolilor la Nicomidia, şi a poruncit să-i aducă înainte din Amasia pe sfântul Vasile, cu o fecioară anume Glafira, care fusese slujnică Constantinei, femeia lui Liciniu; şi temându-se Glafira că Liciniu o îndrăgise, a îndrăznit de a spus stăpânei sale şi aceea a trimis-o în Anatolia dându-i avere.
Şi umblând Glafira din loc în loc, nimerise la Amasia, unde dăduse banii ce avea la dânsa episcopului, ca să zidească biserică.
Auzind acestea Liciniu a poruncit să-i prindă pe amândoi şi să-i ducă înaintea lui; dar Glafira a murit înainte de a veni, însă fericitul Vasile a venit la Nicomidia către împăratul, care a dat poruncă să i se taie capul, căci se pusese tare împotrivă şi ocăra bicisnicia celor ce erau socotiţi dumnezei şi deşertăciunea lor.
După ce i s-a tăiat capul, au fost suit într-o corabie capul şi trupul sfântului; apoi au fost aruncate capul într-o parte iar trupul în alta, iarăşi s-au unit şi s-au alipit după fireasca potrivire, şi s-a aflat întreg sfântul, în golful de la Sinope al mării.
Aflându-l nişte pescari l-au tras cu mreje la uscat, precum arătase îngerul lui Epildifor, care primise pe sfântul la Nicomidia; acesta mergând cu Teotim şi Partenie diaconii, ce veniseră cu sfântul în Amasia, l-au scos din mreajă, şi cinstindu-l cu miruri şi cu cântări, l-au trimis la Amasia.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, sfânta Glafira, cu pace s-a săvârşit (Secolele III – IV).
Sfânta Glafira (Secolele III – IV) – foto preluat de pe doxologia.ro
Fecioara Glafira era slujnica soţiei împăratului Licinius, Constanţia. Acesta s-a rănit de frumuseţea ei şi căuta apropierea ei. Fecioara a cerut ajutorul împărătesei, ca să scape de împăratul curtezan.
Îmbrăcînd-o în haine bărbăteşti şi dându-i bani de călătorie, împărăteasa a trimis-o la Pontus împreună cu un alt slujitor credincios.
Împăratului i-au spus că Glafira a înnebunit şi că este pe moarte.
Pe drum spre Armenia, Sf. Glafira s-a oprit la Amasea, unde a fost găzduită de episcopul locului, Sf. Vasile.
La vremea aceea sfântul construia o biserică în oraş. Sf. Glafira a donat toţi banii de la Constanţia pentru construcţia bisericii şi i-a scris împărătesei să-i mai trimită alţii ca să poată termina construcţia.
Împărăteasa i-a îndeplinit rugămintea dar scrisoarea a căzut în mâinile lui Licinius, care înfuriat, i-a ordonat guvernatorului oraşului să-i trimită pe ierarh şi pe fecioară la el.
Însă Sf. Glafira a murit înainte să ajungă edictul în Amasea iar Sf. Vasile a fost dus la împărat.
Doi diaconi, Partenie şi Teotim l-au urmărit pe Sf. Vasile şi s-au stabilit într-un loc aproape de închisoarea unde era acesta ţinut.
Evlaviosul creştin Elpidefor l-a mituit pe gardian şi în fiecare noapte mergea cu Partenie şi Teotim să-l viziteze pe sfânt.
Cu o seară înainte de proces, el a început să cânte Psalmi rostind “şi dacă m-aş sălăşlui la marginea mării şi acolo …mâna ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta” (Psalmi 138/139:9-10).
Acelea erau cuvinte profetice.
De trei ori sfântul a căzut în lacrimi şi diaconii se temeau că nu va putea îndura chinurile dar el i-a liniştit.
La proces sfântul a refuzat cu tărie să se lepede de credinţă şi să devină preot păgân, aşa încât a fost condamnat la moarte.
Elpidefor le-a dat bani soldaţilor ca să-l lase pe Vasile să se roage şi să vorbească cu prietenii săi înainte de execuţie.
Apoi sfântul i-a spus călăului:
“Prietene, du la îndeplinire ce ţi s-a spus” şi liniştit şi-a plecat capul ca să-l taie sabia.
Elpidefor a vrut să cumpere cu bani de la soldaţi rămăşiţele pământeşti ale sfântului dar soldaţilor le-a fost frică de împărat şi au aruncat trupul şi capul sfântului în mare.
După acestea un înger al lui Dumnezeu i-a apărut lui Elpidefor în vis de trei ori spunîndu-i:
“Episcopul Vasile este la Sinope şi te aşteaptă.”
Auzind mesajul, Elpidefor şi diaconii au mers pe mare până la Sinope, unde au angajat nişte pescari care să-i ajute cu plasele de pescuit.
Când au aruncat năvoadele acolo unde au spus cei doi diaconi, nu au găsit nimic.
Atunci Elpidefor le-a spus să arunce plasele în numele Domnului Dumnezeului său, pe Care el Îl proslăvea şi abia atunci năvoadele au scos la suprafaţă moaştele Sf. Vasile care avea capul alipit de corp şi numai urma loviturii de sabie se mai vedea pe gât.
Sfintele moaşte ale Sf. Vasile au fost duse la Amasea şi îngropate în biserica construită de el însuşi.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, preacuvioasa Iusta, cu pace s-a săvârşit.
Sfântul Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei și Sfintele Cuvioase Iusta și Glafira – foto preluat de pe doxologia.ro
Tot în această zi, preacuviosul Nestor.
Acest cuvios Parinte, părăsind părinţii, şi călugărindu-se, cu pace s-a săvârsit.
Tot în această zi, cei șase mii de mucenici de la Mănăstirea Sfântul David Gareji, Georgia
Cei șase mii de mucenici de la Mănăstirea Sfântul David Gareji, Georgia – foto preluat de pe doxologia.ro
La un semnal, soldaţii s-au aruncat fără milă asupra părinţilor şi i-au înjunghiat pe toţi. Le-au tăiat trupurile în bucăţi, lăsându-le ca hrană sălbăticiunilor pustiei.
Tot în această zi, Cuviosul Calantie, care s-a ostenit la Tamasea, în Cipru (Secolul al VIII-lea)
Tot în această zi, Cuviosul Gheorghe, întemeietorul mănăstirii Sfântului Ioan Hrisostom, în Cipru († 1091)
Tot în această zi, Sfântul Ștefan, episcop de Perm († 1396)
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Marc Aureliu (121 – 180 d.Hr.)
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; historia.ro
Marc Aureliu (121 – 180 d.Hr.)
Marc Aureliu (în latină Marcus Aurelius, n. 26 aprilie 121 d.Hr., Roma, Imperiul Roman – d. 17 martie 180 d.Hr., Vindobona, Imperiul Roman) a fost un împărat roman din dinastia Antoninilor, între anii 161 și 180 d.Hr., și filosof stoic.
Născut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus, a luat mai târziu, după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius, numele de Marcus Aelius Aurelius Verus.
Ca împărat s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus.
Marc Aureliu tânăr – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Biografie
Marc Aureliu s-a născut la 26 aprilie 121 la Roma, fiu al lui Annius Verus.
Era nepot prin alianță al viitorului împărat (între anii 138-161) Antoninus Pius, care l-a adoptat la dorința împăratului Hadrian, predecesorul său.
După ce Antoninus Pius a devenit el însuși împărat, l-a căsătorit în anul 145 pe Marc Aureliu din motive dinastice cu fiica sa, Annia Galeria (sau Faustina minoris) și în anul următor l-a asociat la conducerea imperiului.
În anul 161, Marc Aureliu devine el însuși împărat.
Marc Aureliu: împărat roman
Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă față unor amenințări din diferite părți.
După ce reușește să înăbușe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice și britanice, este confruntat în anul 165 cu invazia parților a provinciilor orientale ale imperiului.
În timp ce fratele său prin adopțiune, Lucius Verus – asociat la conducerea imperiului -, suferă înfrângeri dezastruase, încredințarea comenzii militare unor generali capabili, Statius Priscus și Avidius Cassius, permite romanilor să reprime atacurile parților, ocupându-le și două orașe principale, Seleucia și Ctesifona.
Triumful militar este celebrat la Roma, dar legiunile romane aduc cu ele din orient o teribilă epidemie de ciumă, cu grave consecințe sociale și economice.
În zona Dunăreană, triburile germanice Marcomanii și Sarmații amenință direct Italia de nord.
Conducătorii hasdingi (vandali) Raus și Raptus, solicită permisiunea în 171 să intre în Dacia Traiană.
Marc Aureliu preia direct conducerea operațiilor militare, care vor dura mai mult de cinci ani, din 169 până în 175.
Încurajat de un zvon fals, privind pretinsa moarte a lui Marc Aureliu, generalul Avidius Cassius, guvernator al provinciilor din zona Siriei, se proclamă în 175 împărat.
Marc Aureliu se pregătește să pornească împotriva generalului rebel, dar – înainte de a se ajunge la un război civil – Cassius este omorât și liniștea este restabilită datorită fidelității guvernatorului Cappadociei, Martius Verus.
Marc Aureliu încheie pace cu Sarmații și se îndreaptă totuși spre provinciile orientale, vizitează Cilicia, Siria și Egiptul, apoi se întoarce prin Smirna și Atena, unde se inițiază – împreună cu fiul său Commodus – în misterele din Eleusis.
În timpul acestei călătorii, moare soția sa, Faustina.
Întors la Roma, sărbătorește triumful asupra Marcomanilor și Sarmaților, iar în 177 îl asociază pe Commodus la conducerea imperiului.
În același an trebuie să plece din nou în provinciile dunărene, pentru a reprima noi revolte ale triburilor germanice.
În anul 180, moare în urma unei boli infecțioase în orașul Vindobona (azi Viena).
În politica internă, Marc Aureliu a condus afacerile imperiului în strânsă colaborare cu Senatul și a inițiat o serie de reforme în problemele administrative și de drept, a construit școli, spitale și orfelinate.
Domnia lui Marc Aureliu a fost marcată de aspre persecuții ale creștinilor, cum a fost cea din 177 la Lugdunum (azi Lyon).
Marc Aureliu (121 – 180 d.Hr.) – bust din marmură, Musée Saint-Raymond, foto preluat de pe en.wikipedia.org
Marc Aureliu: filosof
Încă din tinerețe, Marc Aureliu a primit o educație solidă în retorica greacă și latină prin instructorii săi, Herodes Atticus și Marcus Cornelius Fronto.
Cu acesta din urmă a întreținut o bogată corespondență, în parte păstrată până azi.
Formația sa filosofică a fost marcată de doctrina stoică, reprezentată de Epictet, Apollonius din Calcedonia și Sextus din Cheroneia.
Singura sa lucrare a fost redactată în limba greacă, Ta eis heauton (“Către mine însumi”), tradusă mai târziu în limba latină cu titlul Meditationes (“Meditații”), în 12 cărți.
Conținutul lor are în special un caracter moral, o filosofie practică pentru viața de fiecare zi.
Ele exprimă convingerea autorului, după care numai o viață morală după legile naturii poate realiza liniștea interioară, mărinimia și perfecțiunea.
Omul trebuie să tindă către ceea ce este util și pe măsura comunității.
Important este prezentul, nu viitorul și nici trecutul care ne împovărează.
Moartea face parte din Natură, pentru că totul este în continuă transformare, conform eternității în care totul se produce, se reproduce și se transformă la infinit.
Citate din Marc Aureliu
- Dacă un om ți-a greșit cu ceva, gândește-te ce reprezentare are el asupra binelui și asupra răului pentru a comite acea greșeală.
- Dați-mi liniștea de a accepta lucrurile ce nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba, și înțelepciunea de a le putea distinge unele de altele.
- Consecințele mâniei sunt mult mai grave decât cauzele ei.
Marcus Aurelius, împãratul opioman
Autor: Irina-Maria Manea
fragmente preluate de pe historia.ro
(…) Dincolo de aceste aspecte însã, împãratul era o fire foarte introspectivã şi meditativã. Considera cã a fi împãrat al Romei nu era tocmai o poziţie demnã de a fi râvnitã. Nefericirea pe care o experimenta adesea era cauzatã şi de starea de sãnãtate precarã, precum şi de medicamentaţia care se poate sã-i fi fãcut mai mult rãu decât bine. Medicamentele i le aducea zilnic Galenus, iar conform propriilor scrieri, “sucul de mac” era singurul care îl satisfãcea. (…)
(…) Informaţii preţioase despre viaţa şi starea sa de sãnãtate avem din douã surse importante:una este chiar Galenus, care îi dedicã pagini bune lui şi pregãtirii de theriaca din suc de mac. Descrierile sale cuprind o parte din credintele vremii, cum ar fi cã doza zilnicã de theriaca avea puterea sã ofere imunitate absolutã împotriva substanţelor toxice, motivul iniţial al consumului de cãtre împãrat. De asemenea, medicul a remarcat instalarea toleranţei odatã cu consumul regulat.
Pregãtirea licorii a fost de fapt cea care l-a convins pe împãrat sã îl angajeze pe Galenus ca medicul sãu personal. Asta se întâmpla când Marcus Aurelius conducea o serie de rãzboaie la Dunãre, petrecându-şi mult timp pe câmpul de luptã. Într-una dintre cãlãtoriile sale înapoi la Roma, Galenus i-a explicat conţinutul amestecului numit theriaca, consumând şi el. Amestecul putea conţine şi apã, vin, miere sau scorţişoarã.
Theriaca i-a plãcut atât de mult împãratului, încât acesta a dorit sã se prepare imediat o dozã, fãrã a mai recurge la perioada de fermentare, ceea ce ar mai redus puţin din acţiunea ingredientelor. Este posibil ca împãratul sã fi arãtat semne de dependenţã în momentul în care a cerut îndepãrtarea opiului din preparat si a început sã sufere de insomnie cronicã. (…)
(…) Viaţa şi comportamentul lui Marcus Aurelius prezentau într-adevãr simptome de adicţie. Dovada rezidã în cel de-al doilea document informativ, propria sa lucrare, “Cãtre sine”, în care filozofeazã asupra experienţelor şi viziunii sale despre lume. Ce descrie el se aseamnãnã cu relatãri mai recente ale altor dependenţi faimoşi, care de obicei pomenesc stãri de reverie acutã şi percepţii alterate asupra realitãţii. (…)
(…) Marcus Aurelius avea vise ciudate, dar şi halucinaţii cu mistreţi şi alte sãlbãticiuni care se luptau în arenã. (…)
(…) Împãratul ajunge sã prefere solitudinea, în care putea explora lumea pe care o încãrca cu valenţe filozofice. Transa şi reveria se puteau instala mai uşor în singurãtate. (…)
(…) Se pare, conform documenteleor de care dispunem, cã Marcus Aurelius a fost într-adevãr un opioman, dar povestea adicţiei sale şi a efectelor acesteia încã este învãluitã în mister. (…)
cititi mai mult pe historia.ro
cititi mai mult despre Marc Aureliu si pe en.wikipedia.org
APEL: Un vot pentru România europeană, fără corupție și extremism
foto preluat de pe www.facebook.com/NicusorDan.ro
articol preluat de pe www.petitieonline.com
24 aprilie 2025
APEL: Un vot pentru România europeană, fără corupție și extremism
România se află într-o criză politică gravă, din care ieșirea nu va fi simplă. Știm că alegerile prezidențiale în sine nu reprezintă soluția la problemele țării. Totuși, alegerea unui președinte onest, credibil, implicat, cu o viziune decentă, rațională și pro-europeană, înclinat spre reforme substanțiale, care să nu fie dator partidelor corupte sau extremiste, este primul pas spre ieșirea din criză.
România traversează înainte de toate o criză de încredere. Societatea românească și-a pierdut încrederea în politică. La aceasta au contribuit mediocritatea și iresponsabilitatea guvernării Ciolacu, cârdășia premierului și a unor înalți demnitari ai PSD cu personaje dubioase implicate în scandalul Nordis, indolența și pasivitatea fostului președinte, Klaus Iohannis, clientelismul partidelor parlamentare, corupția sistemului politico-administrativ, peste care s-a suprapus războiul hibrid al Rusiei, cu tehnici de manipulare și destabilizare prin rețelele sociale.
În acest moment, România nu are multe opțiuni rezonabile pentru ieșirea din criză. Votul pentru politicieni izolaționiști sau antioccidentali precum George Simion sau Victor Ponta, care acționează constant împotriva intereselor României, iese de la început din discuție în cadrul acestui Apel, chiar dacă sondajele spun că George Simion va ocupa unul din locurile din finală.
Pentru votul din 4 mai există, de fapt, doi candidați care își dispută calificarea în finală: Nicușor Dan și Crin Antonescu. Ambii au în jur de 22%, fiind practic la egalitate. Ceilalți candidați vor înregistra, după toate sondajele, scoruri mici și foarte mici.
Pe scurt, opțiunea pentru Crin Antonescu, candidatul puterii, înseamnă menținerea premierului Ciolacu și întărirea centrului de putere creat în jurul PSD. Aceasta înseamnă stagnare și lipsa oricăror reforme. Deficitul bugetar excesiv, ascuns sub preș de guvernul Ciolacu din considerente electorale, se va transforma după alegeri în creșteri de taxe și impozite, sau în măsuri de austeritate.
Opțiunea Nicușor Dan înseamnă o șansă dată României oneste și schimbarea lui Marcel Ciolacu cu un premier responsabil și reformist. Ar putea fi negociată o nouă coaliție PNL-USR-UDMR-PSD, în urma demisiei premierului actual, în jurul unui program cu adevărat angajat pe linia schimbărilor necesare.
În aceste ultime zile înaintea votului crucial din 4 mai, facem un apel pentru un vot responsabil acordat viitorului european al României.
Noi, inițiatorii acestui apel, neînregistrați politic în niciun partid, dar preocupați de soarta țării, vă îndemnăm să reflectați la semnificațiile acestor candidaturi și la consecințele alegerii Dumneavoastră.
Europa nu este o opțiune externă, ci spațiul nostru natural de apartenență – o ancoră de stabilitate, prosperitate și siguranță într-o lume tot mai nesigură. În fața tentațiilor autoritare și a discursurilor antieuropene, este esențial să ne reafirmăm convingerea în valorile care ne definesc: democrația, libertatea, statul de drept și apartenența la comunitatea occidentală.
Într-un moment de răscruce, votul din 4 mai poate marca fie scufundarea și mai adâncă a României în criză și în neîncredere, fie salvarea opțiunii responsabile – către o Românie onestă, demnă și europeană în fapte, nu doar în discurs.
Avem încă posibilitatea să dăm o șansă României europene, României oneste, României care înțelege să facă reformele politice necesare, sancționând în același timp partidele corupte și guvernul Ciolacu.
Fiecare vot contează.
24 aprilie 2025
Inițiatorii Apelului:
Andrei Pleșu, scriitor, București
Ana Blandiana, scriitoare, București
Valentin Naumescu, profesor universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Adrian Papahagi, profesor universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Teodor Baconschi, scriitor, București
Theodor Paleologu, profesor, Casa Paleologu, București
Corneliu Bjola, profesor universitar, Universitatea Oxford
Mircea Mihăieș, profesor universitar, Universitatea de Vest, Timișoara
Dennis Deletant, istoric, Londra
Sever Voinescu, redactor șef „Dilema”
Andrei Cornea, profesor universitar, Universitatea din București
Radu Filipescu, inginer, fost deținut politic, București
Nae Caranfil, regizor de film, București
Armand Goșu, conferențiar universitar, Universitatea din București
Aurelian Crăiuțu, profesor, Indiana University, Bloomington, SUA
Dragoș Calma, profesor universitar, University College Dublin
Cristian Preda, profesor universitar, Universitatea din București
Cătălin Avramescu, profesor universitar, Universitatea din București
Claudiu Mesaroș, profesor universitar, Universitatea de Vest, Timișoara
Alin Fumurescu, Profesor Asociat, Universitatea Houston, SUA
Gabriel Mursa, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
Codrin Liviu Cuțitaru, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
George Volceanov, scriitor, Uniunea Scriitorilor din România, București
Cristian Pătrășconiu, scriitor și publicist, București
Lucian Leuștean, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
Sergiu Mișcoiu, profesor universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Smaranda Vultur, scriitoare, Timișoara
Mihai Maci, lector universitar, Universitatea din Oradea
Laura Ghibu, medic, Malmö, Suedia
Alexandru-Florin Platon, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
Călin Morar, antreprenor, Cluj
Cristian Chelariu, profesor universitar, Suffolk University, Boston
Raluca Prună, jurist, Comisia Europeană, Bruxelles
Dacian Dragoș, profesor universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Luminița Tuleașcă, conferențiar universitar, Universitatea Româno-Americană, București
Laurențiu Ștefănescu, antreprenor, Timișoara
Florea Ioncioaia, istoric, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
Dan L. Nicolae, profesor universitar, University of Chicago, SUA
Marius Dragomiroiu, inginer IT, Cluj
Alexander Baumgarten, profesor universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Emanuel Conțac, conf. univ. dr. habil., București
Iulian Fruntașu, scriitor, Chișinău
Cristian Pop, specialist IT, Cluj
Romeo Stavăr-Vergara, inginer, Constanța
Raluca Moldovan, conferențiar universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Mihai-Emilian Ivanov, analist și trader, MacRo Traders, Bistrița
Ana Maria Albulescu, cercetător, Universitatea Tartu, Estonia
Paul Marinescu, cercetător, București
Thomas Tolnai, lingvist, Cluj
Eugen Tischler, inginer, Cluj
Livia Morar, medic, Lyon
Ioana Boca, istoric, Fundația Academia Civică, București
Radu Vancu, scriitor, Sibiu
Ioana Popa, cercetător, CNRS, Franța
Cristi Danileț, fost judecător, lector universitar, Oradea
Ottmar Trașcă, cercetător științific, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Cluj
Adrian Codîrlașu, economist, București
Daniel Sandu, specialist IT, Toronto, Canada
Diana Botău, conferențiar universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Marius Harosa, conferențiar universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Manuela Petrescu, project manager și lector universitar, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Alina-Ioana Vasiliu, jurnalistă, Constanța
Virginia Ion, istoric, Fundația Academia Civică, București
Ana-Maria Gîrleanu-Guichard, conferențiar universitar, Universitatea din Strasbourg
Cosmin Popa, cercetător, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București
Georgeta Pop, istoric, București
Corneliu Stănescu, fizician, profesor universitar, București
Speranța Munteanu, consultant financiar, București
Rodica Medoia, expert contabil, București
Marina Samoilă, economist, București
Șerban Samoilă, inginer, București
Tudor Dunca, inginer, București
Constantin Marțian, inginer, București
*
Lista este deschisă pentru semnături.
Puteți semna aici: www.petitieonline.com