Dosarul 10 August: mărturia care ridică întrebări despre vină, ordine și responsabilitate
20 mai 2026
Dosarul 10 August se apropie de un nou moment decisiv, după o ședință de judecată care a durat peste 12 ore și în care au fost audiați mai mulți inculpați, inclusiv fostul comandant al intervenției Jandarmeriei din 10 august 2018, Laurențiu Cazan. Într-o reflecție publicată pe pagina sa de Facebook, jurnalista vorbește nu doar despre atmosfera din sala de judecată, ci și despre întrebările morale și umane pe care acest proces continuă să le ridice la aproape opt ani de la violențele din Piața Victoriei.
Potrivit relatării sale, sala de judecată a fost ocupată aproape în totalitate de avocați și jandarmi, în timp ce numărul protestatarilor prezenți a fost foarte mic, semn al oboselii și al lungului parcurs al procesului.
Jurnalista descrie mărturia lui Laurențiu Cazan drept „halucinantă”, acuzând faptul că fostul comandant al intervenției ar fi prezentat „o realitate paralelă” asupra evenimentelor din 10 august 2018.
Totuși, una dintre cele mai puternice impresii relatate de Loredana Diacu vine din audierea unui tânăr ofițer de jandarmi acuzat în dosar în legătură cu agresarea unor cetățeni israelieni aflați într-un taxi în timpul protestelor.
Întrebarea morală: „puteau să spună nu?”
În textul publicat online, jurnalista vorbește despre imaginea unui tânăr ofițer care susținea că este nevinovat și care și-a descris parcursul profesional, disciplina și activitatea sportivă în fața instanței.
Pornind de la această mărturie, autoarea ridică una dintre întrebările centrale ale întregului dosar:
„Mă întreb – jandarmii care nu erau de acord cu ce se întâmpla acolo [...] puteau să zică nu? Să zică «șefu’, eu nu execut asta»?”
Reflecția merge dincolo de responsabilitatea juridică și atinge tema responsabilității morale într-un sistem ierarhic și într-un moment de criză.
Amintirea zilei de 11 august
Loredana Diacu evocă și protestul din ziua următoare intervenției în forță din Piața Victoriei, când un participant le cerea jandarmilor să își dea demisia după violențele din noaptea precedentă.
„Dă-ți demisia, jandarm, e o rușine ce a fost ieri-noapte!”
Potrivit jurnalistei, niciun jandarm nu și-a dat demisia după evenimentele din 10 august.
Prescripția și întrebările rămase
Textul se încheie cu referiri la apropierea termenului de prescripție pentru faptele din dosar și la ideea că cei care ar fi dat ordinele politice nu vor ajunge niciodată în fața instanței.
„Și mă gândesc că atunci când alegi să fii parte dintr-o entitate care a făcut ceva grav, rău, împărtășești soarta entității.”
La aproape opt ani de la intervenția violentă împotriva protestatarilor din Piața Victoriei, dosarul 10 August continuă să rămână nu doar un proces juridic, ci și unul dintre cele mai sensibile repere ale memoriei civice recente din România.
Notă editorială
Acest articol este realizat pe baza unei postări publice publicate de Loredana Diacu pe pagina sa personală de Facebook. Fragmente din text au fost reproduse în scop informativ și editorial, cu menționarea sursei. Imaginea reprezentativă este preluată de pe pagina personală de Facebook a Loredanei Diacu și este utilizată pentru ilustrarea subiectului prezentat.
cititi si:
- (Cristina Andrei) Despre gazul CS şi ce nu ne-au spus autorităţile. Poate fi letal gazul CS?
Anul României Europene: proiect USR-PNL pentru aderarea la zona euro până în 2037
20 mai 2026
Anul României Europene este denumirea unei propuneri legislative depuse de parlamentari USR și PNL prin care anul 2027, la două decenii de la aderarea României la Uniunea Europeană, ar urma să marcheze începutul unui nou proiect strategic pentru următorii zece ani: aderarea la zona euro, consolidarea rolului României în Uniunea Europeană și atingerea convergenței economice cu media europeană până în 2037.
Inițiativa legislativă prevede declararea anului 2027 drept „Anul României Europene”, iar perioada 2027–2037 drept „Deceniul Consolidării Europene”, sub deviza „20 de ani Acasă în Europa”.
Potrivit inițiatorilor, proiectul urmărește transformarea aniversării celor 20 de ani de apartenență la Uniunea Europeană într-un moment de reflecție și asumare a unor obiective strategice pentru următorul deceniu european al României.
Datele economice invocate de inițiatori
În expunerea proiectului sunt prezentate și date privind impactul economic al apartenenței României la Uniunea Europeană în ultimele două decenii.
Potrivit documentului, România a beneficiat de aproximativ 108,3 miliarde de euro fonduri nerambursabile, în timp ce contribuția la bugetul Uniunii Europene a fost de aproximativ 35,9 miliarde de euro, rezultând un sold net pozitiv de aproximativ 72,4 miliarde de euro.
Inițiatorii susțin că pentru fiecare euro contribuit la bugetul Uniunii Europene, România ar fi primit înapoi aproximativ trei euro sub formă de fonduri europene și investiții.
Obiectivele propuse pentru perioada 2027–2037
Proiectul propune mai multe direcții strategice pentru următorul deceniu european al României:
- aderarea la zona euro;
- atingerea mediei Uniunii Europene la PIB/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare;
- consolidarea rolului României în procesul decizional european;
- valorificarea oportunităților din Cadrul Financiar Multianual 2028–2034;
- întărirea securității la frontiera estică a Uniunii Europene.
Deputatul PNL Ovidiu Cîmpean, vicepreședinte al Comisiei pentru Afaceri Europene, a declarat că aderarea la zona euro reprezintă „o decizie strategică de ancorare a României în nucleul european”.
La rândul său, deputatul USR Alin Stoica a subliniat rolul societății civile și al mobilizării civice în apărarea valorilor democratice și a statului de drept.
Context european și geopolitic
Inițiatorii proiectului argumentează că dezbaterea privind viitorul european al României are loc într-un context regional marcat de războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, de presiuni hibride, dezinformare și polarizare politică.
În acest context, proiectul propune deschiderea unei dezbateri publice privind rolul României în Uniunea Europeană și direcția strategică a țării pentru următorul deceniu.
Concluzie
Propunerea legislativă lansată de USR și PNL încearcă să transforme aniversarea celor 20 de ani de la aderarea României la Uniunea Europeană într-un proiect politic și strategic pe termen lung. Dincolo de componenta simbolică, dezbaterea deschisă de inițiatori readuce în prim-plan teme precum aderarea la zona euro, poziționarea României în Uniunea Europeană și direcția de dezvoltare a statului român în următorul deceniu.
Notă editorială
Acest articol a fost realizat pe baza informațiilor publicate pe site-ul oficial al USR, referitoare la propunerea legislativă privind „Anul României Europene” și „Deceniul Consolidării Europene”. Imaginea reprezentativă este preluată de pe pagina oficială de Facebook a USR și este utilizată în scop informativ, pentru ilustrarea subiectului prezentat.
Duminica Orbului – alegerile prezidențiale din România din 1990
20 mai 2026 (republicat)
Duminica Orbului rămâne unul dintre cele mai controversate și simbolice momente ale începutului democrației postcomuniste din România. La doi ani de la publicarea acestui material, republicăm integral articolul dedicat alegerilor prezidențiale din mai 1990, considerând că înțelegerea acelui moment istoric este esențială pentru înțelegerea evoluției politice și democratice a României de după căderea regimului comunist.
Alegerile prezidențiale din România s-au desfășurat pe 20 mai 1990, dată cunoscută sub denumirea de Duminica Orbului.
Din numărul total de 17.200.722 alegători s-au prezentat la vot 14.826.616 (86,19%). Voturile validate au fost 14.378.693. Alegerile au fost câștigate de Ion Iliescu și FSN.
Rezultatele
Ion Iliescu – Frontul Salvării Naționale – 12.232.498 de voturi – 85,07%
Radu Câmpeanu – Partidul Național Liberal - 1.529.188 de voturi – 10,64%
Ion Rațiu - PNȚCD - 617.007 de voturi - 4,29
Total – 14.378.693 de votur i- 100%
Primele alegeri libere din România de dupa cel de-Al Doilea Război Mondial (20 mai 1990)
Imagini de la Biroul Electoral Central, 17 mai 1990
Foto: (c) Ilie MARIAN / Arhiva AGERPRES
Primele alegeri parlamentare și prezidențiale din România, după evenimentele din decembrie 1989, au avut loc la 20 mai 1990, fiind, totodată, primele alegeri libere după mai bine de 50 de ani.
Ion Iliescu
Foto: (c) Lucian TUDOSE
Radu Câmpeanu
Foto: (c) Vasile MOLDOVAN
Ion Rațiu
Foto: (c) Mircea HUDEK
Alegerile s-au desfășurat în baza Decretului-Lege 92/1990, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), organism nou creat cu autoritate de parlament provizoriu, care a preluat prerogativele puterii provizorii în stat și în care au fost incluși reprezentanții tuturor partidelor politice apărute imediat după revoluție, precum și ai organizațiilor minorităților naționale. Președintele CPUN a fost Ion Iliescu (9 februarie-20 iunie 1990).
Alegerile de la 20 mai 1990 – foto:agerpres.ro
La 14 martie 1990, cu un singur vot împotrivă și două abțineri, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională a adoptat Legea privind alegerea Parlamentului și a președintelui României, primele alegeri libere parlamentare și prezidențiale fiind stabilite pentru ziua de 20 mai 1990.
Potrivit legii, președintele României era ales în mod direct, prin scrutin universal.
Legea prevedea alegerea sa ‘de către cetățenii cu drept de vot din întreaga țară’.
Era declarat președinte acel candidat care întrunea jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale.
Dacă nici un candidat nu întrunea această majoritate, se organizau, în a doua duminică, noi alegeri.
La acest al doilea tur de scrutin participau numai doi candidați, clasificați în ordinea voturilor obținute.
Candidatul care obținea cel mai mare număr de voturi era declarat președintele României.
Alegerile de la 20 mai 1990 – foto:agerpres.ro
Depunerea jurământului de către președintele României, Ion Iliescu. În stânga imaginii este Dan Marțian, președintele Camerei Deputaților, iar în dreapta Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului.
Foto: Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES
La președinția țării putea candida orice persoană care nu era decăzută din drepturile electorale și care avea suportul a cel puțin 100 000 de alegători.
Validarea alegerii președintelui era făcută de Curtea Supremă de Justiție, hotărârea adoptată fiind prezentată în ședința comună a Adunării Deputaților și Senatului. În acel moment, cel ales devenea președintele României.
Din momentul alegerii sale, președintele nu putea să mai fie membru al vreunui partid sau al vreunei formațiuni politice. El urma să-și îndeplinească prerogativele fiind angajat numai și numai în fața poporului român.
Potrivit art. 50 din Decretul-Lege nr.92/1990, în campania electorală candidații, partidele, formațiunile politice, toate organizațiile sociale și cetățenii aveau dreptul să-și exprime opiniile în mod liber și fără nici o discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei și a celorlalte mijloace de informare în masă.
De asemenea, art. 51 garanta accesul gratuit la radio și televiziune în cadrul campaniei. Trebuie menționat că la aceeași secție de votare alegătorii urmau să-și depună votul atât pentru Parlament (Adunarea Deputaților și Senat), cât și pentru președinte.
cititi mai mult pe www1.agerpres.ro; www.agerpres.ro
Notă editorială
Acest articol a fost publicat inițial pe platforma Uniți Schimbăm în anul 2024 și este republicat integral, fără modificări de conținut, în cadrul demersului nostru de readucere în atenția publicului a unor materiale relevante pentru memoria istorică, cultura democratică și istoria politică a României postcomuniste.
Foto: imagine preluată de pe vreaupresedinte.gandul.info
Articole și materiale documentare preluate de pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro