Minciunile, populismul si demagogia lui VICTOR PONTA, in 7 minute
Avertisment catre populatie in contextul alegerilor prezidentiale
de Alexandru Alexe
Va fi vai de capul nostru indiferent de cine castiga acest joc masluit.
Vor vinde in continuare tara, se vor spurca ca si pana acum, care va fi in asa-zisa “opozitie” va copia mesajele spuse de toti romanii in autobuz printre dinti.
Nu ne va incalzi prea mult ca am avut IARASI dreptate si ca, la fel ca in 2012, vom tranzita catre alti draci dar de fapt aceiasi.
Nu va zic cum sa votati. Inteleg si sunt de acord ca Ponta este mai al dracu’ decat aia din spatele lui Iohannis.
Parerea mea este ca Iohannis nici nu vroia sa candideze, sa se bage in arena asta cu noroi, dar a fost impins de la spate de niste borfasi pentru ca nu mai aveau alte optiuni “curate”.
Va fi si el tras in manarii din ce in ce mai gretoase.
RETINETI! Noi nu votam OMUL ci si (mai ales) MAFIA din spatele omului.
Poate sa candideze si Nelson Mandela reinviat, va fi vai si-amar de curul nostru daca el ii are in spate pe d-alde Blaga, Iliescu, Videanu, Melescanu, Tariceanu, Vadim, Nastase, Ungureanu, Macovei, Udrea s.a.m.d.
Nu tin cu niciunul dar nu sunt nici idiot. Am vazut la orizont posibile solutii la jocul asta aranjat, joc in care tot timpul noi pierdem si ei castiga.
Nu vreau sa aud “dar Iohannis e nou, sa-i dam o sansa!”.
Nu exista asa ceva! Este propulsat de un sistem infectat de rau pur si nu va fi un Presedinte independent.
Societatea civila, asta noua nu aia veche si politizata, evazionista si vedetista, este cea care mai are o sansa sa loveasca sistemul asta corupt, sa-l schimbe chiar.
Dupa alegeri, indiferent de ce Presedinte vom avea, alaturati-va noua sa ne aparam resursele, visele, viitorul de acesti hoti si borfasi.
Mesajul acesta de mai sus va fi adus la protestele din urmatoarele 11 zile de catre activisti care au luptat in ultimii 3 ani impotriva a tot ce a fost rau in Romania, indiferent ca a fost vorba despre proiectul din Rosia Montana/Certej, fracturarea hidraulica, privatizarile abuzive, defrisarile fara scrupule, distrugerea parcurilor, drepturile animalelor, alegeri corecte si multe altele.
Fac un apel catre toti participantii la aceste manifestatii sa respecte mesajul acesta in forma lui si sa nu-l denatureze, sa nu faca jocul partidelor acuzand pe nedrept activistii civici de partizanat politic (cum s-a intamplat la manifestatiile din 2012) si sa inteleaga ca acesta este pur si simplu avertismentul unor luptatori pentru libertate si un trai mai bun adresat unui popor prea mult incercat si prea dezamagit ca sa mai aiba incredere in altceva decat ce i-a fost servit 25 de ani.
Pregatiti-va sa va ridicati la lupta, in strada si nu numai, impotriva iadului ce se va dezlantui in 2015, indiferent de Presedintele, Guvernul sau grupul mafiot care se va afla in spatele acestui iad.
Caci, vedeti voi fratilor, in 2015, nemaiavand miza electorala deasupra capului, hotii si tradatorii astia din ambele tabere politice vor trimite buldozerele la Rosia Montana, vor impanzi tara de sonde de extragere a gazelor de sist, isi vor scapa prietenii din mainile inchisorii si-asa prea iertatoare, vor vinde Romania pe bucati si vor infiera lumea impotriva activistilor, activisti care se vor trezi cu un bocanc in libertatea de exprimare mai apasat si mai murdar decat cei primiti in 2012 sau 2013.
Din pacate, sintagma #aceeasimizerie nu vine decat ca un avertisment, o previziune sumbra asupra viitorului imediat al Romaniei.
Singurii care-i mai pot salva destinul sunt proprii ei cetateni si nu cu stampila de vot ci cu propriile lor trupuri.
Uniti Salvam Romania!
Ne vedem in strada!
Reflecţii pe marginea unor tendinţe de unire românească din secolul al XVI-lea
„Maramureşul…intrând pe furiş în Moldova” – reflecţii pe marginea unor tendinţe de unire românească din secolul al XVI-lea.
Domnul academician Ioan Aurel Pop, Rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a susținut în Aula Magna a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, la ceremonia aniversară din 24 octombrie 2014, conferința „Maramureşul… intrând pe furiş în Moldova”.
Prezentăm în continuare un fragment din cadrul acestei conferinţe.
“În luna septembrie a anului 1547, pe când domnea în Moldova Iliaș Rareș (1446-1451), o comisie regală habsburgico-ungară (rege al Ungariei occidentale era Ferdinand I de Habsburg,care avea să ajungă și împărat romano-german) făcea o cercetare asupra cămării de sare din Maramureș și elabora în final un document în latinește cu următorul titlu:
„Despre starea de – acum a Cămării Sării Maramureșene, după cercetarea făcută de comisarii majestății regești Blasius de Petrovaradin, prepozit de Jazo și Georgius Werner, căpitanul (prefectul) cetății Șaroș, în luna septembrie a anului Domnului 1547”.
Documentul conține, între multe altele, un pas important, pe care îl reproducem în românește mai jos:
„Spun nobilii că acei munți și acele păduri au fost obținute de ei, într-o anumită adunare generală [a regatului], ținută la Baci, în timpul domniei lui Ludovic, pentru ei înșiși și pentru moștenitorii și urmașii lor, prin acordul comun al tuturor locuitorilor de drept. Despre care lucru se crede că nu există nicio mărturie clară.Și se poate de fapt, prin lege, pune la îndoială [aceasta], deoarece acei munți și acele păduri, după cum se spune, sunt la hotarele Moldovei și Rusiei, care se cuvin mai mult să fie supuse majestății regești decât persoanelor private, așa cum munții și locurile joase de hotar asemănătoare sunt supuse cetății vecine Muncaci, care, în același fel ca la Hust, ține de drept de rege și de coroană. De fapt, fiindcă cea mai mare parte dintre locuitorii comitatului Maramureș sunt români, și deoarece se potrivesc cu moldovenii la limbă, la religie și la obiceiuri, există pericolul să se întâmple ca acest comitat, încetul cu încetul, intrând pe furiș în Moldova, să se înstrăineze cu timpul, cu vreo ocazie, de regat [Ungaria habsburgică]. Așadar, deoarece nu vor fi puține astfel de ocazii, este în interesul majestății rege ca, la o nouă cercetare și discutare, să se îngrijească să fie trimiși și chemați oameni credincioși și zeloşi”.
Din text, se vede că, în timpul anchetei legate de starea ocnelor maramureșene și a veniturilor cuvenite puterii centrale din sare, comisarii regelui Ferdinand de Habsburg au constatat o anumită tensiune existentă între autoritățile regești și nobilimea locală, tensiune legată de dreptul de stăpânire asupra munților și pădurilor din acel comitat, denumit încă în textele latine oficiale Terra Maromarusiensis (Țara Maramureșului).
Nobilii maramureșeni preti nd că acele bunuri erau ale lor din vechime și că le fuseseră recunoscute chiar de adunarea țării, prezidată de rege, în vreme ce comisarii se îndoiesc că ar exista documente în acest sens și spun că, de regulă, conform analogiilor și principiilor de drept , astfel bunuri din vecinătate , situate tot la frontierele țării, nu aparțin eau persoanelor private, ci regelui. Totuși, anchetatori i își fac datoria până la capăt, semnalând și un real pericol, dacă s – ar forța nota.
Pericolul ar fi fost ca Maramureșul, locuit în cea mai mare parte de români (inclusiv nobilii maramureșeni rămăseseră români), având aceeași limbă, aceeași religie (confesiune) și aceleași obiceiuri cu moldovenii, să de desprindă de Ungaria habsburgică și să se unească cu Moldova. Nu este vorba aici despre o presupunere vagă, ci despre o adevărată analiză, făcută de oameni avizați, de experți (un cleric și un militar). Din analiză reiese posibilitatea, cu vreo „ocazie”, a unirii Maramureșului cu Moldova.
Iar asemenea „ocazii” – avertizează anch etatorii – „nu vor fi puține”. Prin urmare, ei nu se referă la o întâmplare disparată, de conjunctură, ci la o situație de structură, care era generată de esența lucrurilor.
Mărturia este copleșitoare și spulberă o seamă de opinii grăbite, exprimate mai ales după 1989, care puneau la îndoială unitatea românească medievală, exaltând regionalismele și localismele din spațiul locuit de români și combătând orice sentiment de solidaritate timpurie între aceștia. Asemenea opinii ignoră intenționat o întreagă istorie. Dacă episodul semnalat la 1547 ar fi fost izolat, s- ar putea, firește, accepta îndoieli, critici sau replici.
Dar Maramureșul și Transilvania se mai „uniseră” cu Moldova sau invers și altădată și aveau s – o mai facă ori să tindă spre aceasta și după jumătatea secolului al XVI – lea, încât o atare solidaritate românească intra în ordinea firească a lucrurilor.
Sursa:
http://ro.scribd.com/doc/244577093/Maramure%C8%99ul-intrand-pe-furi%C8%99-in-Moldova-reflec%C8%9Bii-pe-marginea-unei-idei-de-unire-romaneasc%C4%83-men%C8%9Bionate-la-1547
articol preluat de pe http://cersipamantromanesc.wordpress.com/