VIDEO INTERVIU Lavinia Andrei, militanta impotriva TTIP: Acordul de liber schimb UE-SUA ar favoriza firmele implicate in exploatarea gazelor de sist sau extragerea aurului
de Costin Ionescu
Principalul semn de intrebare legat de acordul de liber schimb negociat in prezent de UE si SUA (TTIP) este daca acesta “este despre comert si investitii sau este despre dereglementare si liberalizare?”, afirma Lavinia Andrei, presedintele Terra Mileniul III, una dintre ONG-urile romanesti de mediu care se opun TTIP. Ea a discutat cu HotNews.ro despre motivele opozitiei fata de TTIP si a explicat unde vede ea legatura intre acordul aflat acum in curs de negociere si chestiuni precum Rosia Montana sau fracturarea hidraulica: in posibilele prevederi legate de litigiile stat-investitori.
Ideile pe scurt:
Care sunt principalele obiectii ale opozitiei anti-TTIP din Romania? “In primul rand, TTIP nu este de sine statator. El are legatura cu alte manifestatii organizate de ONG-uri, de societatea civila in ansamblul ei si ma refer aici la miscarea anti-fracking si la miscarea Salvati Rosia Montana. TTIP e un cadru care ar favoriza aceste firme care doresc sa faca exploatarea gazelor de sist in Romania si respectiv extragerea aurului si nu numai la Rosia Montana, pentru ca vorbim deja de mai multe perimetre care au obtinut avizele. Ar favoriza aceste firme. Iar firmele, in cazul in care nu ar primi avizele de mediu, cum se intampla deja, ar putea da in judecata statul roman si ar putea cere despagubiri foarte mari, in baza acestui acord. Mai mult decat atat, acest acord prevede un sistem de negociere a litigiilor intre firma si stat prin care firmele pot sa dea in judecata, dar nu in justitia obisnuita, ci la firme de arbitraj, care pot fi si off-shore. Va dati seama, acese firme de arbitraj nu au judecatori, au arbitri care provin din mediul economic, din mediul de business. Acestia desigur ca judeca o astfel de cauza in interesul business-ului. Si atunci toate problemele sociale, de mediu, de interes public vor fi neglijate in detrimentul profitului, practic. Aici e marea noastra ingrijorare. Chiar daca vorbim abia acum de TTIP, avem niste argumente pentru ca s-au intamplat lucruri in anii anteriori care ne-au facut sa credem ca acest acord ar fi exact cadrul care le-ar facilita acestor firme mai multe libertati. (…)”
“Sigur ca (protestul unor organizatii romanesti impotriva TTIP – n.red.) e preventiv. Avem experienta CETA. S-a negociat, s-a semnat de catre dl Barroso si de catre premierul Canadei (…) Pana atunci nimeni nu a stiut nimic. Mai mult, nici noi nu am stiut si nu am fost avizati, nu am stiut sa reactionam. Acest CETA, modul in care s-a negociat in secret a fost practic un exercitiu pentru TTIP. Or, lucrurile acestea nu mai dorim sa se intample. (…) Haideti sa vedem ce se intampla rau si ce se intampla bun cu aceste acorduri si sa incercam sa facem niste acorduri durabile, care sa fie avantajoase de ambele parti. (…) Sigur ca tratatul trezeste suspiciuni, atat timp cat in mandatul Comisiei spune ca trebuie sa fie transparent, sa fie consultari cu societatea civila. La insistentele unei organizatii, Comisia Europeana a pus la dispozitie lista cu intalnirile cu societatea civila. Sunt 130 de intalniri numai cu firme, la care niciun ONG nu a luat parte. Pot sa va spun si care sunt industriile care au participat si e evident din intalnirile acestea care vor fi sectoarele vizate – industria constructoare de masini, a otelului, IT, industria farmaceutica, alimentara. Cred eu ca daca nu punem o oarecare presiune pe conditiile acestea de transparenta si democratie – pentru ca UE ne-a invatat sa fim transparenti, democrati, sa avem o buna guvernare…”
Unde e problema, daca exista garantii date de mandatul de negociere acordat de Consiliul UE Comisiei Europene? “Garantie nu putem sa avem, tocmai procesul prin care a fost negociat acest tratat nu ne da garantia ca el va respecta toate standardele cele mai bune. Tocmai faptul ca la negocieri au participat numai companiile – de ce nu au participat si organizatiile de mediu, de exemplu? (…) Ganditi-va ca insusi faptul ca importam produse din SUA, spre exemplu, contribuie foarte mult la cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera, acesta (Protocolul de la Kyoto – n.red.) fiind un acord contestat de Statele Unite. (…) Aici e problema, negocierile pot sa mearga pana la un anumit moment, dupa care sa ia o alta turnura. Or, stiti, ONG-urile sunt cainele de paza al democratiei. Tocmai de aceea trebuie sa discutam acum, inainte sa fie prea tarziu. (…)”
“Putem sa ne dam cu parerea pe puncte care exista acolo (in textul TTIP – n.red.) sau ar putea sa fie acolo. Niciodata nu ai certitudinea ca ce a aparut pe surse e ultima varianta sau o varianta anterioara. De aceea tragem semnalul de alarma fata de punctele care sunt cumva… (…) [Tragem semnalul de alarma] pentru ca in clipa aceasta nici nu ai cum sa negociezi pe anumite puncte, nici nu am fost chemati la negocieri. Coalitia care s-a format la nivel european, de peste 250 de ONG-uri, a vrut sa aiba un punct de vedere, noi am cerut sa deschidem o initiativa cetateneasca europeana (…), am facut cererea si ne-a fost refuzata, pe motiv ca CE nu are atributii legale in privinta acestui tratat transatlantic. Daca Comisia are atributii de negociere, atunci ar trebui sa aiba atributii legale in ceea ce priveste initiativa cetateneasca europeana. (…)”
Stie autoritatea – institutie, persoana – care poarta responsabilitatea pentru transmiterea pozitiei Romaniei in privinta negocierilor TTIP? “Statele membre nici nu au fost intrebate. Totul se desfasoara la nivelul Bruxelles-ului. (…) Se negociaza prin intermediul Comisiei Europene, daca se ajunge la un acord acesta trebuie votat in Parlamentul European, dupa care acordul intra in functiune provizoriu, se spune, urmand ratificarea din partea celor 28 de state membre. Daca unul dintre statele membre nu ratifica – proces care de regula dureaza cativa ani – nu stim ce se intampla cu acest acord. (…) Punctele de vedere (ale Romaniei cu privire la negocierile TTIP – n.red.) ar trebui sa le ia seful statului, pentru ca el este cel care merge la intalnirile Consiliului. (…)”
Au avut ONG-urile discutii cu europarlamentari sau parlamentari romani pe tema TTIP? “Noi am desfasurat o campanie in perioada alegerilor europarlamentare, am trimis catre toti candidatii, toti care proveneau din partide politice, o scrisoare cu ingrijorarile noastre si le-am cerut punctul de vedere inclusiv pe subiectul TTIP. Vreau sa va spun ca am primit foarte putine raspunsuri, de cele mai multe ori am primit de la candidatii care erau sub pragul de eligibilitate. Pozitiile in marea majoritate au fost foarte pozitive cu privire la TTIP, dar fara argumente. Altii ori au recunoscut ca nu stiu ce este acest TTIP, ori au evitat sa raspunda la aceasta intrebare. Perceptia mea este ca se cunoaste foarte putin, chiar la nivel de parlamentari europeni, nu mai zic de Parlamentul Romaniei, despre acest acord si care ar fi efectele lui.”
Prima iesire in public ca organizatii ale societatii civile ingrijorate de TTIP, a fost semnarea initiativei cetatenesti europene? “Da. (Deci ati trecut direct la protest, sarind faza dezbaterilor?) Nu mai era timp de asteptat, daca ma intrebati pe mine. (…) Avand in vedere ce s-a intamplat cu CETA, ne-am dat seama ca nu mai e timp sa mai deschidem dezbateri publice, era timpul sa actionam. Asa am considerat.”
“Nu am pretentia ca (in Romania – n.red.) exista o masa critica de oameni care cunoaste acest subiect. Singurul lucru care ne-a determinat sa mergem impreuna (pe doua subiecte, fracturarea hidraulica si TTIP, la protestul de sambata – n.red.), ca organizatii care ne ocupam unele de anumite aspecte, altele de alte aspecte (…) a fost sa aducem informatia catre cetateni, sa le explicam care este legatura intre fracturarea hidraulica si TTIP, intre Rosia Montana si TTIP. Sa spunem ca e o gandire strategica pentru a face cat mai cunoscut acest subiect. (…)”
Despre prezenta redusa la protestele anti-TTIP de sambata, din Bucuresti si alte orase europene: “Cred ca nu s-a copt problema. (…) Pentru orice subiect, pentru a creste are nevoie de timp – de informare, de educare, de constientizare. E destul de greu sa aduci in atentia publica. Daca fracturarea sau Rosia Montana erau subiecte care afectau direct cetateanul – proprietatea privata, lipsa de apa, alte resurse – TTIP e un subiect abstract. Nu ma astept ca oricine sa il poata intelege. Plus, mandatul de negociere e atat de frumos – o sa respectam toate standardele… Trebuie sa vezi si scaparile, portitele lasate deschise si cine ar putea intra pe aceste portite.”
“Chiar ne trebuie acest TTIP? Ce piedici exista intre SUA si UE sa faca comert si investitii? Eu nu am intalnit pana acum. (…) Ce ne opreste sa reducem direct tarifele, de ce ne trebuie neaparat un anumit acord? UE si SUA sunt cele mai mari blocuri economice. Impotriva cui ne aliem? (…) Tocmai aici e semnul de intrebare despre tratat: este el despre comert si investitii sau este despre dereglementare si liberalizare? Trebuie sa ne uitam foarte atent. (…)”
Despre argumentatia ca cei care se opun TTIP ar sprijini pozitiile Rusiei sau Chinei, care s-ar opune acordului UE-SUA: “Sunt invatata cu astfel de acuzatii. Raspunsul este ca nu sprijinim nici pozitia Chinei, nici a Rusiei. Noi avem o pozitie foarte clara de a sprijini mediul. Suntem interesati sa facem cum e mai bine pentru protectia mediului, a cetateanului. In rest, e prea putin relevant pentru mine daca unii vor spune ca sprijinim Rusia sau China. Sa va spun un alt lucru – si aici e marele meu semn de intrebare, pentru ca am citit multe declaratii in sensul “uite conflictul din Ucraina-Rusia, de aceea ne trebuie acest TTIP”. Personal imi pun intrebarea: de ce suntem membri NATO? Sau NATO a venit la pachet cu un acord in care sa dam ceva in schimb? Conflictul Rusia-Ucraina si faptul ca este la granita noastra, desigur ca sunt ingrijorata de aspectul acesta, partea aceasta de securizare a frontierelor nu cred ca trebuie sa aiba legatura cu partea comerciala si economica. E alta intelegere, alt acord. Nu le vad la pachet.”
articol preluat de pe http://economie.hotnews.ro/
Utilizatorii de Internet ar trebui să renunţe la Google, Facebook şi Dropbox, spune Edward Snowden
Edward Snowden, fostul analist american care a dezvăluit amploarea supravegherii practicate de Statele Unite pe internet, spune că oamenii care ţin la viaţa lor privată ar trebui să nu utilizeze servicii online foarte populare precum Dropbox, Facebook şi Google, potrivit techcrunch.com.
Edward Snowden, care în prezent se află la Moscova, a acordat duminică un interviu pentru New York Festival, răspunzând, printre altele, unei serii de întrebări despre ce pot face utilizatorii obişnuiţi pentru a-şi proteja viaţa privată.
Analistul american a spus că este nevoie de o reformă a politicilor guvernamentale. Unele persoane adoptă o poziţie de tipul “nu am nimic de ascuns”, dar, când spun asta, oamenii “răstoarnă modelul de responsabilitate pe baza căruia funcţionează drepturile unei persoane”, a explicat Snowden.
Când cineva spune “nu am nimic de ascuns”, spune, de fapt, “nu îmi pasă de acest drept”, ceea ce înseamnă “nu am acest drept pentru că am ajuns în punctul în care trebui să justific acest drept”, când, de fapt, guvernul trebui să justifice încălcarea drepturilor, potrivit lui Snowden.
Pe de altă parte, Snowden a spus că utilizatorii de internet ar trebui să înceapă să folosească servicii online care se bazează pe criptarea datelor şi să înceteze utilizarea unor servicii “ostile vieţii private”.
Un exemplu în acest sens oferit de Snowden este Dropbox, un serviciu de stocare de date la distanţă, criticat de analistul american pentru că nu ar folosi un sistem de criptare a datelor. În schimb, Snowden a susţinut că o alternativă sigură ar fi serviciul SpiderOak.
Fostul spion american a făcut declaraţii similare referitor la serviciul Dropbox şi în urmă cu câteva luni, compania răspunzând că securitatea informaţiilor utilizatorilor este principala sa prioritate. Dropbox a explicat că datele utilizatorilor sunt criptate la transferul către serverele sale şi stocate criptat pe servere.
Diferenţa faţă de SpiderOak este că, în cazul acesteia din urmă, datele sunt stocate criptat şi pe dispozitivele utilizatorilor, nu doar la transferul pe servere.
Snowden a sugerat că, deşi Facebook şi Google şi-au îmbunătăţit sistemele de securitate, ele rămân în continuare “periculoase”, iar oamenii ar trebui să le evite.
De asemenea, americanul a spus că oamenii nu ar trebui să trimită SMS-uri necriptate, o soluţie pentru acest lucru fiind servicii precum RedPhone şi Silent Circle.
Edward Snowden, fostul consultant al NSA (Agenţia naţională de securitate din SUA), care a dezvăluit tehnicile de supraveghere folosite la scară largă împotriva cetăţenilor americani, a fugit din ţara lui şi se află în Rusia, unde a primit azil politic până în 2017.
articol preluat de pe http://www.descopera.ro/
New York Times: Atracţia pedofilică este o „tulburare mintală” care ar trebui protejată prin lege
Pedofilia, înţeleasă ca atracţia sexuală persistentă către copii, reprezintă o afecţiune, şi nu o infracţiune, şi necesită să fie protejată prin lege. Aceasta este premisa de la care porneşte un articol apărut recent în New York Times, scris de profesorul de drept Margo Kaplan, care afirmă că “stigmatizarea” de care au parte adulţii atraşi de copii îi împiedică să apeleze la un psiholog.
Kaplan afirmă că pedofilii ar trebui să fie protejaţi prin legi antidiscriminare, asemănătoare pe care societatea le-a adoptat în cazul altor „dizabilităţi”.
„Conform unor estimări, 1% din populaţia de bărbaţi resimte, mult după pubertate, o atracţie către copii. Aceşti bărbaţi suferă de pedofilie, o atracţie sexuală către copii care n-au ajuns la pubertate, care reprezintă deseori o tulburare mintală”, a declarat Kaplan. „Din nefericire, legile noastre nu ţin cont de ei şi astfel ignoră o oportunitate de a preveni abuzul asupra copiilor.”
Kaplan consideră că pedofilia ar trebui inclusă în legea federală care interzice discriminarea oamenilor cu diferite competenţe profesionale, ce prezintă tulburări mintale, în ceea ce priveşte accesul la un loc de muncă, la educaţie şi la servicii medicale. Până acum, Congresul American a refuzat acest lucru.
Kaplan afirmă că e timpul ca aceste categorii, protejate prin lege, să fie revizuite. „Fără protecţia legii, un pedofil nu poate risca să caute tratament sau să-şi facă cunoscută afecţiunea pentru a găsi ajutor. El îşi poate pierde slujba dacă este văzut într-un grup de terapie, dacă se duce la psihiatru sau dacă solicită să ajungă mai rar în apropierea copiilor. Îndepărtatea acestor oameni de un loc de muncă potrivit sau de tratament creşte riscul ca ei să ajungă infractori.”
Kaplan spune că ideea că pedofilii aleg să se gândească la copii ca obiect al dorinţei sexuale reprezintă o prejudecată. Ea a făcut referire la Asociaţia Pedofilii Virtuoşi, un forum online unde bărbaţi care se luptă cu atracţia pe care o resimt faţă de copii se sprijină unul pe altul în efortul lor de a se stăpâni să nu comită un abuz.
Kaplan vorbeşte de cercetările neurologice făcute asupra pedofililor condamnaţi, ce arată că ei prezintă diferenţe ale structurii creierului faţă de bărbaţii sănătoşi.
„Cercetări recente, deşi au fost limitate deseori doar la cei care au abuzat sexual de o altă persoană, din cauza stigmatizării pedofililor, ne sugerează că această tulburare ar putea avea o cauză neurologică”, afirmă Kaplan. „Pedofilia ar putea reprezenta eşecul creierului în a determina corect stimulii din mediul exterior care ar trebui să producă un răspuns sexual. Pe RMN-ul cerebral al celor care abuzează sexual copii apar mai puţine conexiuni la nivelul substanţei albe din creier. Bărbaţii care suferă de pedofilie sunt de trei ori mai des stângaci sau ambidextri, semn care ne arată că există o cauză neurologică.”
Psihiatrul Keith Ablow este de acord că pedofilia este o tulburare mintală, dar, spre deosebire de Kaplan, nu crede că trebuie renunţat la „stigmatizarea” pedofililor. „Ruşinea bine focalizată are rolul ei, chiar şi pe sălile tribunalului şi ale spitalului. Nevoia de a-ţi ascunde pornirile, cum ar fi impulsul de a viola un copil şi de a te simţi vinovat de asta şi de a te strădui să te stăpâneşti pentru a nu ajunge la închisoare, poate face parte dintr-o strategie raţională, în plan juridic şi al sănătăţii publice, pentru a preveni abuzul sexual.” (după Life Site News)
articol preluat de pe http://www.culturavietii.ro/