REFERENDUM ISTORIC. Scoțienii decid astăzi dacă părăsesc sau nu Regatul Unit
Scoţienii sunt în faţa uneia dintre cele mai mari provocări din istoria modernă. Peste mai puţin de nouă ore, ei vor începe să voteze, în cadrul unui referendum, dacă părăsesc sau nu Marea Britanie. Este un moment istoric, aşadar, fiindcă ar putea însemna finalul a trei secole de uniune. Iar dacă se va întâmpla acest lucru, Regatul Unit şi-ar putea pierde o treime din suprafaţă, aproape 10 la sută din populaţie şi cele mai importante resurse de petrol şi gaze naturale.
Campania pentru referendumul din Scoţia a ajuns la final, odată cu ultimele mitinguri organizate de susţinătorii celor două tabere. Mii de oameni au ieşit pe străzile marilor oraşe, pentru a-i convinge pe nehotărâţi să voteze cu tabăra lor şi să încline, astfel, balanţa.
Unioniştii, pe de altă parte, nici nu vor să audă de ieşirea din Regatul Unit şi duc bătălia pe toate planurile – pe stradă, la televizor sau în…cofetării.
Potrivit ultimelor sondaje de opinie, 52% dintre scoţieni vor vota “Nu” la referendum, faţă de cele 48 de procente care ar susţine independenţa.
Însă dincolo de retorica istorică şi politică de care s-au folosit din plin ambele tabere, stau argumentele economice, care au cântărit tot mai mult în dezbaterile din ultima perioadă.
„Cel mai mare risc într-o astfel de economie sunt veniturile pe care le obţine din petrolul extras din Marea Nordului. În primul rând, ele sunt volatile: pot fi mari într-un an şi mici în altul. Ceea ce expune Scoţia unor riscuri în ceea ce priveşte bugetul şi economia”, spune economistul David Phillips.
Întreprinzătorii scoţieni se tem că ieşirea din Marea Britanie ar putea expune economia ţării competiţiei acerbe de pe piaţa mondială.
Ce-i aşteaptă pe scoţieni dacă votează pentru independență
Dacă scoţienii votează joi pentru independenţă, guvernanţii de la Edinburgh vor fi obligaţi să găsească rapid răspunsuri la o avalanşă de întrebări: ce monedă vor folosi scoţienii de acum încolo, cum vor fi împărţite forţele armate, cum se va putea trece din Scoţia în Anglia şi invers. Sunt întrebări la care, deocamdată, nimeni nu poate da un răspuns exact şi mai ales liniştitor. Totuşi, politicienii şi economiştii au făcut tot felul de scenarii despre cum ar arăta Regatul Unit fără Scoţia. Un lucru e aproape sigur: regina Elisabeta a II-a va rămâne şef al noului stat, după modelul Australiei şi Canadei.
Dacă Scoţia votează pentru independenţă, schimbările nu vor avea loc peste noapte. Va fi nevoie de aproximativ doi ani până la desprinderea efectivă din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Totuşi, victoria taberei DA la referendum va însemna începerea unor negocieri complexe pentru ca regiunea nordică a Marii Britanii să-şi dobândească independenţa, fixată de Partidul Naţional Scoţian pentru 24 martie 2016. Sunt multe lucruri de împarţit.
„Ar însemna că nu vom mai avea aceeaşi monedă, forţele armate pe care le-am construit timp de secole s-ar despărţi pentru totdeauna, fondurile de pensii ar fi tranşate cu un anumit preţ, graniţele pe care le avem ar deveni internaţionale şi ar putea să nu mai fie atât de uşor de trecut”, a avertizat premierul britanic David Cameron.
Moneda este o problemă spinoasă. Naţionaliştii vor să păstreze lira sterlină în cadrul unei uniuni monetare cu Marea Britanie şi spun că aceasta este condiţia ca Scoţia să preia o parte din datoria naţională a Regatului Unit. Londra respinge, însă, acest plan.
Nici chestiunea graniţelor nu e tranşată. Marea Britanie va pierde o treime din teritoriu şi aproximativ 8 la sută din populaţie. Partidul Naţional Scoţian susţine că libera circulaţie va rămâne în vigoare şi vrea să relaxeze legea imigraţiei. Dar autorităţile de la Londra spun că ar putea securiza frontiera şi ar putea impune controale.
Scoţia independentă va trebui să-şi negocieze aderarea la Uniunea Europeană pentru a beneficia de dreptul la liberă circulaţie. Naţionaliştii cred, însă, că aceste probleme vor fi rezolvate.
„Aceasta este o oportunitate unică în viaţă şi dovezile arată că tot mai mulţi oameni în Scoţia vor să pună viitorul Scoţiei în mâinile Scoţiei”, spune, însă, Alex Salmond, liderul Partidului Național Scoțian.
Trebuie împărţite şi resursele petroliere şi gazifere din Marea Nordului. Experţii susţin că ar trebui făcută o distribuire geografică, urmând linia de partajare a apelor de pescuit, ceea ce ar conferi Scoţiei peste 90 la sută din venituri. Naţionaliştii spun că de aici vor veni cei mai mulţi bani şi propun înfiinţarea unui fond suveran după modelul Norvegiei, de pe urma căruia să benefiecieze toţi cetăţenii. Unioniştii avertizează, însă, că e riscant să bazezi bugetul unei ţări pe o resursă perisabilă, mai ales că unii specialişti spun că aceste rezerve de petrol se vor epuiza până în 2050.
În ceea ce priveşte armata, o împărţire a forţelor ar afecta Marina Regală Britanică, care are cea mai mică flotă din ultimii 500 de ani. Două fregate complet înarmate, patru nave anti-mine, opt vase de patrulă de diverse mărimi, dar şi nave auxiliare ar trebui să fie transferate către marina scoţiană. Şi aviaţia regală britanică ar trebui să renunţe la zeci de avioane şi elicoptere. Pe de altă parte, separatiştii vor ca Scoţia să aibă o Constituţie care să stipuleze că noul stat va fi denuclearizat. Asta, în condiţiile în care cele patru submarine nucleare britanice Trident sunt staţionate pe teritoriul său, la Farslane şi vor trebui mutate la sud de graniţă, în cazul desprinderii Scoţiei de Regatul Unit.
articol preluat de pe http://www.digi24.ro/
Apel la voluntariat: Ajută-i pe copiii din centrele de plasament
Programul educaţional Ajungem MARI începe recrutările pentru proiectul „Dă-ţi pasiunea mai departe!”, de predare prin joc în centre de plasament. Pentru acest proiect, se caută voluntari liceeni, studenţi şi tineri profesionişti să îşi predea pasiunile copiilor orfani instituţionalizaţi în centrele de plasament din Bucureşti.
Vara asta a fost minunat: copiii s-au distrat, au învăţat, au mai prins încredere în ei şi i-au raspaltit pe voluntari cu multă bucurie şi îmbrăţişări. Dar trebuie să continuăm pentru că cei mici au mare, mare nevoie de ajutor şi educaţie.
Pentru modulul de toamnă (semestrul 1), căutam voluntari liceeni, studenţi şi tineri profesionişti să îşi predea pasiunile. Oferta de pasiuni este generoasă, dar trebuie să avem grijă şi la nevoile şi interesele copiilor, aşa că vom pune accent pe matematică, literatură, engleza, biologie, istorie, geografie. Toate prin joc!
Pentru fiecare grupă de copii, vrem să oferim şi şansa să îşi manifeste creativitatea, aşa că vom avea în egală măsură ore de arte plastice, fotografie, cinematografie, dans şi muzică!
Pentru ÎNSCRIERE, trimite-ne un e-mail până pe 21 septembrie la office@ajungemmari.ro cu CV-ul tău, o scurtă scrisoare de intenţie şi date despre tine: în ce zile eşti disponibil şi în ce intervale orare, zona în care înveţi/lucrezi, zona în care locuieşti şi 2-3 domenii pe care ţi-ar plăcea să le predai.
Lucrăm cu centre de plasament din sectoarele 1, 2, 3 şi 6 şi da, poţi participa şi în weekend.
Nu trebuie să ai experienţă pentru că te învăţăm noi ce înseamnă predarea prin joc. Trebuie doar să îţi doreşti să ajuţi nişte copii isteţi, ambiţioşi, care au nevoie doar de un impuls şi încurajare.
Vara aceasta, 70 de voluntari au lucrat intensiv cu 140 de copii, dar este nevoie de mult, mult mai mulţi că aceşti copii să ajungă MARI.
articol preluat de pe http://totb.ro
Mărieș: Decizia CEDO ne dă prilejul să deschidem o nouă acțiune în dosarul mineriadelor
Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de miercuri, care a condamnat statul român în spețe legate de evenimentele din iunie 1990, oferă prilejul redeschiderii unei noi acțiuni la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul mineriadelor, susține președintele Asociației 21 decembrie 1989, Doru Mărieș.
El a atras atenția miercuri, într-o conferință de presă, că, potrivit noului Cod penal, dosarele de acest tip trebuie să fie cercetate de parchetele militare. În paralel cu aceasta, există însă decizia Curții Constituționale, care spune că aceste dosare trebuie lucrate de civili, a arătat el.
“Avem două decizii. (…) În această situație, ne-am adresat Avocatului Poporului, căruia i-am cerut să demareze o acțiune ori la Înalta Curte de Casație și Justiție, ori la Curtea Constituțională, pentru a regla și a ști odată pentru totdeauna unde și cine instrumentează aceste dosare. Toate guvernele din 1990 încoace sunt vinovate pentru nelucrarea în dosar. (…) Sigur, o să spuneți că domnul Nițu nu are niciun interes. Nici doamna Kovesi nu a avut”, a afirmat Doru Mărieș.
Președintele Asociației “21 decembrie 1989″ a criticat decizia CCR din iulie 2007, conform căreia dosarele au fost luate de la Parchetul Militar și transmise la parchetele civile, “oprind astfel lucrarea în aceste dosare”.
“Ele au ajuns la procurorul Sutiman, el i-a scos de sub urmărire pe toți cei implicați în evenimente și, mai mult de atât, a închis dosarul mineriadei. Sigur că am atacat la ÎCCJ decizia procurorilor și, din păcate, Înalta Curte a procedat la fel”, a adăugat Mărieș.
Acesta a subliniat că, în urmă cu mai bine de un an, președintele Traian Băsescu “i-a trasat” procurorului general Tiberiu Nițu, atunci când l-a numit în funcție, sarcina de a soluționa dosarele Revoluției Române.
“A trecut un an și câteva luni și nu avem niciun răspuns. Imaginați-vă că această decizie (a CEDO în cazul mineriadei — n.r.) nu ar fi existat. Dosarul mineriadei rămânea închis pentru totdeauna”, a spus Mărieș.
El a arătat că acest caz, a cărei soluționare este așteptată de victimele mineriadelor de 25 de ani, a început acum șapte ani, printr-o plângere a Asociației “21 decembrie 1989″, în absența vreunei reacții a Asociației Victimelor Mineriadelor.
“Asociația a depus o singură plângere la CEDO, în urmă cu șapte ani, care se referea la perioada 14 decembrie 1989 — 18 iunie 1990. (…) Dintr-o singură plângere la CEDO, atunci când asociația s-a decis să facă un protest în fața CEDO și când am avut primul contact de demnitari de acolo, am aflat că avem de fapt două plângeri. Prima era Asociația “21 decembrie 1989″ și Mărieș contra României I — era vorba despre Dosarul Revoluției, iar cea de-a doua, cea de astăzi, Asociația 21 decembrie 1989 și Mărieș contra României II’, respectiv Dosarul Mineriadei. (…) CEDO a binevoit să conexeze dosarele ulterioare sau noi să fim conexați la dosarele ulterioare, este doar o chestiune de procedură. În data de 29 aprilie 2007, în urma unui al doilea protest la CEDO, am obținut judecarea cu prioritate a acestor două dosare. Cu toată prioritatea, a durat șapte ani”, a detaliat Doru Mărieș, adăugând că peste jumătate dintre membrii asociației au fost reținuți, bătuți, maltratați în perioada mineriadei din 13-15 iunie 1990.
Acesta a menționat că prima copie a dosarului mineriadelor a fost obținută de asociație în urma a două proteste de tip greva foamei pentru dosarele Revoluției, iar în primăvara anului 2010 avocații au început să trimită materiale concludente pentru CEDO. “Astăzi avem pronunțarea publică pe care Marea Cameră a Curții ne-a transmis-o”, a adăugat Mărieș.
La conferința de presă au mai fost prezenți avocații Antonie Popescu și Ionuț Matei, semnatarii plângerii către CEDO, precum și reprezentanții legali ai acestora.
CEDO a decis miercuri că statul român trebuie să îi plătească 30.000 de euro Ancăi Mocanu și 15.000 de euro lui Marin Stoica cu titlul de despăgubiri morale în cauza “Mocanu și alții împotriva României”.
De asemenea, statul român va trebui să le plătească 2.200 de euro lui Mocanu și Asociației “21 decembrie 1989′ și 9.868 de euro lui Marin Stoica pentru cheltuieli de judecată, potrivit unei decizii a Marii Camere publicate miercuri de instanța europeană.
Cazul vizează ancheta și durata procedurii ce au urmat represiunii violente a manifestațiilor care s-au desfășurat la București în iunie 1990 împotriva regimului aflat la putere atunci, se menționează în decizia CEDO. În timpul represiunii, soțul Ancăi Mocanu a fost împușcat mortal iar Marin Stoica a fost reținut și maltratat de polițiști, se mai menționează în textul citat.
Foto: (c) Angelo BREZOIANU / AGERPRES ARHIVĂ
AGERPRES/(A, AS — autor: Cătălina Matei, editor: Florin Marin)
articol preluat de pe http://www.agerpres.ro