Evenimentele Zilei de 2 aprilie în Istorie
Intrarea lui Carol în București (10 mai 1866)
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
2 aprilie este a 92-a zi a calendarului gregorian și ziua a 93-a în anii bisecți.
Mai sunt 273 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 2 aprilie
Ortodoxe
Sf. Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mc. Amfian şi Edesie; (Denia Canonului Mare)
cititi si Calendar Ortodox 2 aprilie 2025
Sfântul Mucenic Amfian, Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni și Sfântul Mucenic Edesie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Greco-catolice
Sf. cuv. Tit, făcătorul de minuni. Canonul cel Mare al Sf. Andrei din Creta
Romano-catolice
Sf. Francisc de Paola, pustnic (1416 – 1507)
Sfântul Francisc din Paola - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sfântul Francisc din Paola (n. 1416, Paola, Calabria, Italia, d. 1507, Plessis-les-Tours, Franța), a fost un pustnic italian, întemeietor ordinului călugăresc al minimilor, în 1436.
Sfântul Francisc din Paola, la vârsta de 14 ani a devenit franciscan, iar la 16 ani s-a retras în singurătate, trăind în asceză.
Pentru ucenicii care s-au adunat în jurul lui, a întemeiat o congregație de pustnici, pe care a transformat-o apoi în Ordinul Minimilor (ramură franciscană), confirmat de Scaunul Apostolic în 1506.
Citat din Francisc din Paola: “Pustnicii nu îi învață pe alții și nu țin predici: ei tac; și tăcând, se deschid pentru vocea lui Dumnezeu“.
În 1482, la cererea Papei, a călătorit în Franța, unde l-a ajutat pe regele Ludovic al XI-lea să se pregătească de moarte creștinește.
A murit la Tours, în Franța, în Vinerea Mare a anului 1507.
Canonizat în 1519.
Sărbătorit în Biserica Catolică la 2 aprilie.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
Sărbători Internaționale ale Zilei de 2 aprilie
Ziua internaţională de conştientizare a autismului (ONU)
La 2 aprilie este marcată Ziua internațională de conștientizare a autismului, care a fost stabilită de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) prin Rezoluția 62/139, adoptată la 18 decembrie 2007.
Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat unanim ziua de 2 aprilie ca Zi internațională de conștientizare a autismului (‘World Autism Awareness Day’) pentru a evidenția necesitatea de a contribui la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu autism, astfel încât acestea să poată duce o viață împlinită, ca parte integrantă a societății, potrivit site-ului www.un.org.
Rata autismului în toate regiunile lumii este ridicată, iar lipsa înțelegerii are un impact enorm asupra persoanelor cu autism, a familiilor lor și a comunităților.
cititi mai mult pe agerpres.ro
Ziua internaţională a cărţii pentru copii
În fiecare an, pe 2 aprilie, care reprezintă data naşterii renumitului scriitor Hans Christian Andersen, este marcată Ziua internaţională a cărţii pentru copii, pentru a insufla copiilor dragostea pentru citit şi pentru a canaliza atenţia spre cărţile pentru copii, scrie site-ul https://www.ibby.org/.
Marcarea acestei zile este o iniţiativă a Consiliului Internaţional al Cărţilor pentru Tineri datând din anul 1967.
În fiecare an, o reprezentanţă naţională a Consiliului are oportunitatea de a fi sponsorul internaţional al Zilei cărţii pentru copii.
Acest stat alege o temă şi invită un scriitor din ţara gazdă să adreseze un mesaj copiilor din întreaga lume şi un ilustrator renumit să facă un poster care să ilustreze tema aleasă.
Aceste materiale sunt folosite pentru a promova cărţile şi cititul, prin întâlniri cu autori şi ilustratori, concursuri de scriere, organizarea de activităţi şi evenimente în şcoli, biblioteci etc, mai notează sursa citată.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători Naționale ale Zilei de 2 aprilie
România – Ziua Instituţiei Prefectului
Ziua Instituţiei Prefectului este marcată în fiecare an, la 2 aprilie, începând cu anul 2019, dată la care, în anul 1864, a fost instituită, prin lege, noţiunea de “prefect”.
Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile, iniţiată de 9 deputaţi şi senatori, a fost respinsă de către Senat, la 14 martie 2018, dar adoptată de Camera Deputaţilor, for decizional, la 28 noiembrie 2018.
Noţiunea de “prefect” în România era întâlnită, potrivit expunerii de motive publicate pe site-ul www.cdep.ro, în Muntenia şi în Moldova înainte de Unirea Principatelor din 1859, dar pe atunci purta denumirea de “ispravnici de judeţe” sau “ispravnici administratori”, cea de “prefect” fiind instituită propriu-zis prin Legea comunală din 1 aprilie 1864 şi prin Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene din 2 aprilie 1864.
Instituţia Prefectului a avut un rol important în dezvoltarea României, atât din punct de vedere economic, cât şi cultural şi social.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Argentina – Día del Veterano de Guerra y de los Caídos en la Guerra de las Malvinas
Ziua veteranilor de război și a celor morți în Războiul Malvinelor sau Día de Malvinas / Ziua Malvinelor , onorează memoria veteranilor și victimelor Războiului Malvinelor, pierdut contra Marii Britanii în 1982.
Evenimentele Zilei de 2 aprilie în Istorie:
- 2 aprilie 1453 – Sultanul Mehmed al II-lea a început asaltul asupra Constantinopolului;
- 2 aprilie 1711 – A avut loc tratatul de alianță dintre Moldova și Rusia, încheiat la Luțk între Dimitrie Cantemir și țarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianță militară antiotomană, dar prin el se recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului.
- 2 aprilie 1866 – S-a desfășurat plebiscitul prin care populația României a fost consultată în privința aducerii pe tronul țării a unui prinț străin – Carol de Hohenzollern-Sigmaringen;
- 2 aprilie 1930 – Haile Selassie a fost proclamat împărat al Etiopiei;
- 2 aprilie 1997 – Rusia și Belarus au semnat tratatul de constituire a Uniunii Statale Rusia-Belarus
2 aprilie 742 - S-a născut imparatul Carol cel Mare, considerat primul restaurator al Imperiului Roman de Apus.
Carol cel Mare – foto – ro.wikipedia.org
Carol cel Mare (în franceză/engleză Charlemagne, d. 28 ianuarie 814, Aachen), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian.
În timpul domniei sale a cucerit Italia și a fost încoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus.
Imperiul Carolingian a fost în Europa, într-un anumit sens, un stat rival față de Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol (denumit și Imperiul Bizantin).
Carol cel Mare face parte din dinastia Carolingiană, și este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franței cât și al Germaniei.
A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală, de la prăbușirea Imperiului Roman cu capitala la Roma.
2 aprilie 1118 - A decedat Baldwin I al Ierusalimului (Balduin de Boulogne), primul rege al regatului Ierusalimulu intemeiat de Cruciati.
Baldwin I al Ierusalimului, anterior Balduin de Boulogne (n. aprox. 1058), a fost primul rege al Ierusalimului si a domnit între anii 1110 -1118. Fratele sau Godefroy de Bouillon a fost in fapt primul suveran al acestui regat, intre anii 1099 -1100, fara a purta insa titlul de “Rege” (a folosit titlul de “Apărător al Țării Sfinte”).
2 aprilie 1348 - S-a născut imparatul bizantin Andronikos IV Palaiologos; (d. 1385).
Andronic al IV-lea Paleologul, a murit la 25 sau 28 iunie 1385. A domnit din 1376 pana in anul 1379. El era fiul cel mare al imparatului Ioan al V-lea Paleologul, și al printesei Elena Cantacuzino.
2 aprilie 1412 - A decedat scriitorul spaniol castilian Ruy González de Clavijo. În 1403-1405 Clavijo a fost ambasadorul lui Henric al III-lea al Castiliei la Curtea lui Timur, fondatorul și conducătorul Imperiului Timurid.
Un jurnal de călătorie, continand note detaliate ținute în timpul calatoriei sale, a fost publicată mai târziu în limba spaniolă în 1582 (Embajada a Tamorlán) și în limba engleză în 1859, (Povestea Ambasadei lui Ruy Gonzalez de Clavijo la Curtea lui Timur la Samarcand AD 1403).
A petrecut mai multe luni în Samarkand, timp în care a participat la festivitățile consacrate recentei victorii a lui Timur, la Ankara, în iulie 1402, asupra sultanului turc, Baiazid I, care a fost capturat, ceea ce a inlaturat pentru o vreme temerile occidentale legate de expansiunea otomana.
Ruy González de Clavijo nu a reusit să primeasca o scrisoare de la Timur, pentru regele sau, din cauza problemelor de sanatate pe care le avea sahul , iar castilienii au trebuit să plece din Samarkand la 21 noiembrie 1404, ca urmare a decesului lui Timur.
2 aprilie 1453 - A început asaltul Constantinopolului de către turcii otomani condusi de sultanul Mehmed II-lea.
Căderea Constantinopolului (29 mai 1453) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
(…) Planul lui Mehmed a fost să atace zidurile lui Theodosie, seria complexă de ziduri și șanțuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetății care nu era înconjurată de apă. Armata otomană și-a așezat tabăra nu departe de oraș, în lunea Paștelui, 2 aprilie 1453.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
2 aprilie 1507 - A decedat Sfântul Francisc din Paola (n. 27 martie 1416), călugăr italian și fondator al Ordinului romano-catolic al Minimilor.
Spre deosebire de majoritatea fondatorilor de ordine religioase, nu a fost hirotonit preot. Acest ordin religios care practica cersetoria a fost aprobat in 1474 de către autoritățile ecleziastice.
Urmând exemplul fondatorului, frații Minimi caută să trăiască o viață de penitență si post perpetuu.
2 aprilie 1513 - Navigatorul spaniol Juan Ponce de León a abordat un teritoriu nou, peninsula Florida, (dupa numele mitic al zilei descoperirii, Pascuas Floridas/ Florii), teritoriu care apartine SUA din 1819.
Florida – foto; ro.wikipedia.org
Florida, în engleză cu accentul pe prima silabă, este unul din statele Statelor Unite ale Americii, situat în sud-estul SUA.
Regiunea şi peninsula au fost numit aşa de către exploratorul spaniol Juan Ponce de León, care a ajuns pe coasta peninsulei în ziua de 2 aprilie 1513, într-o perioadă a anului numită în Spania de atunci, în spaniolă, Pascua Florida, în traducere Paştele florilor sau Paştele floral, perioadă ce coincidea cu sezonul sărbătorilor pascuale.
Map of Florida, likely based on the expeditions of Hernando de Soto (1539-1543) – foto: en.wikipedia.org
2 aprilie 1618 - S-a nascut Francesco Maria Grimaldi, matematician și fizician italian (d. 1663)
Francesco Maria Grimaldi – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Francesco Maria Grimaldi (n. 2 aprilie 1618 – d. 28 decembrie 1663) a fost un preot iezuit, matematician, fizician și astronom italian, care a predat la Colegiul iezuit de la Bologna.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
2 aprilie 1711 - A fost încheiat Tratatul de la Luțk (2/13 aprilie), între domnul moldovean Dimitrie Cantemir şi ţarul rus Petru cel Mare, prin care Rusia se angaja să acorde Moldovei sprijin în lupta antiotomană si recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
2 aprilie 1725 - S-a născut scriitorul şi aventurierul italian Giacomo Casanova; (m. 4 iunie).
Originar din Venetia, Casanova a devenit celebru in intreaga lume prin peripețiile sale galante, evocate în „Memoires” („Povestea vieții mele”), scrise între anii 1791 și 1798, care cuprind existența sa aventuroasă, experientele si convingerile sale, care se remarcă printr-o bună cunoaștere și descriere a moravurilor epocii.
2 aprilie 1792 - Prima lege monetară în SUA. S-a stabilit ca monedă unică dolarul.
2 aprilie 1800 - Are loc la Viena premiera Simfoniei Nr. 1 în Do major, a genialului compozitor german Ludwig van Beethoven.
2 aprilie 1803 - A avut loc premiera piesei de teatru, tragedia Die natürliche Tochter („Fiica naturală”) scrisă între anii 1801—1803 de Johann Wolfgang von Goethe, la teatrul național din Weimar.
2 aprilie 1805 - S-a născut Hans Christian Andersen, scriitor danez (d. 1875)
Hans Christian Andersen Andersen in 1869 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca – d. 4 august 1875, Copenhaga, Danemarca) a fost un scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
2 aprilie 1840 - S-a născut Émile Zola, scriitor francez (d. 1902)
Émile Zola in 1902 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Émile Zola (n. 2 aprilie 1840, rue Saint-Joseph, Franța – d. 29 septembrie 1902, Paris, A Treia Republică Franceză) a fost un romancier francez, cel mai cunoscut reprezentant al școlii naturaliste și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al Franței. Zola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe 13 ianuarie 1898 când manifestul său “J’acusse !” (Acuz!), a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian L’Aurore, condus de Ernest Vaughan și Georges Clemenceau.
Articolul, formulat ca o scrisoare deschisă către președintele republicii Félix Faure, acuza guvernul francez de antisemitism și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu Alfred Dreyfus, încarcerat pe nedrept pentru spionaj . Zola a fost judecat pentru calomnie și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în Anglia.
Datorită scriitorului, Afacerea Dreyfus a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și dreyfusarzii liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, „Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”, au rămas emblematice.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
2 aprilie 1851 - Rama al IV-lea este încoronat rege al Thailandei.
2 aprilie 1864 - În România sunt votate Legea comunală care prevedea organizarea comunelor urbane şi rurale, precum şi Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene. Ambele legi erau de inspiraţie franceză.
2 aprilie 1866 - A avut loc plebiscitul prin care populatia celor doua Principate Unite romanesti, Moldova si Muntenia, a fost consultata asupra aducerii ca domn al tarii a unui print strain, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (proclamat domnitor al Romaniei la 10.V.1866; dupa cucerirea Independentei, in 1877.
Încoronarea lui Carol ca rege al României 10 mai 1881 – foto: ro.wikipedia.org
La 10 mai 1881 Carol I a fost incoronat, devenind primul rege al Romaniei. Alegerea unui print strain pe tronul tarii s-a datorat dorintei a se pune capat disensiunilor si luptelor politice interne, dar si de creare pe plan extern a conditiilor pentru un sprijin diplomatic eficient in vederea obtinerii independentei.
2 aprilie 1867 - Poetul Mihai Eminescu a publicat, în revista ardeleana “Familia”, condusa de Iosif Vulcan, poemul “Ce doresc eu ție, dulce Românie”.
Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 – foto: ro.wikipedia.org
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
2 aprilie 1872 - A decedat Samuel Morse (n.1791), inventatorul codului telegrafic ce-i poartă numele.
Samuel Morse – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Samuel Finley Breese Morse (n. 27 aprilie, 1791 – d.2 aprilie, 1872) a fost pictor și inventator american. A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.
2 aprilie 1875 - S-a născut Walter Chrysler (d.1940), fondatorul giganticei companii de automobile americane “Chrysler”.
Walter Percy Chrysler (April 2, 1875 – August 18, 1940) – foto: ellis.ks.us
2 aprilie 1877 - S-a născut compozitorul Tiberiu Brediceanu (m. 19 dec 1968)
Tiberiu Brediceanu – foto; ro.wikipedia.org
Tiberiu Brediceanu (n. 2 aprilie 1877, Lugoj – d. 19 decembrie 1968, București) a fost un compozitor și folclorist român, fratele lui Caius Brediceanu, fiul lui Coriolan Brediceanu și tatăl lui Mihai Brediceanu. A fost unul dintre fondatorii Operei Române, Teatrului Naţional şi Conservatorului din Cluj-Napoca. A fost director al Operei din Bucureşti între anii 1941-1944.
2 aprilie 1879 - Prințul Brâncoveanu, aflat în misiune specială la Copenhaga, a fost primit în audiență solemnă de regele Christian al IX- lea al Danemarcei, căruia i-a notificat independența României.
2 aprilie 1884 - Academia Romană l-a însărcinat pe scriitorul si istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu realizarea monumentalului dicționar Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane.
2 aprilie 1888 - S-a născut Vladimir Nabrut, poet rus (d. 1938)
Vladimir Ivanovici Narbut (n. 2 aprilie 1888 în localitatea Nabrutovka, din gubernia Cernigovsk, d. 15 martie 1938) a fost un poet rus, membru al grupului acmeist.
2 aprilie 1891 - S-a născut Max Ernst, sculptor german (d. 1976)
Max Ernst (n. 2 aprilie 1891, Brühl – d. 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor și sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 – odată cu apariția oficială a suprarealismului – să se încadreze în această mișcare.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
2 aprilie 1912 - S-a născut Ion Emil Bruckner, medic român (d. 1980)
Ion Emil Brückner (n. 2 aprilie 1912, București – d. 8 aprilie 1980, București) a fost un medic român, membru titular al Academiei Române. A fost decorat în 8 aprilie 1970 cu Ordinul Meritul Sanitar clasa I „pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătății populației din țara noastră”
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
2 aprilie 1914 - S-a născut Sir Alec Guinness, actor de teatru și film britanic (d. 2000)
Sir Alec Guinness (n. 2 aprilie 1914, City of Westminster, Anglia, Regatul Unit – d. 5 august 2000, Midhurst, Anglia, Regatul Unit) a fost un actor englez, unul din cei mai mari artiști de film ai secolului al XX-lea, laureat al Premiului Oscar pentru rolul Locotenent-colonel Nicholson din Podul de pe râul Kwai.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
2 aprilie 1915 - S-a născut Gică Petrescu, cântăreț și compozitor român (d. 2006)
Gică Petrescu (n. 2 aprilie 1915, București – d. 18 iunie 2006, București) a fost un cântăreț și compozitor român de muzică ușoară și populară. De-a lungul a șapte decenii de activitate și-a construit un repertoriu remarcabil prin bogăție și diversitate.
Luni, 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfășurată la Palatul Cotroceni, Președintele României, Ion Iliescu, i-a acordat maestrului Gică Petrescu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generații.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
2 aprilie 1928 - S-a născut compozitorul si cântărețul francez Serge Gainsbourg (d. 1991)
2 aprilie 1930 - Haile Selassie a fost proclamat împărat al Etiopiei.
2 aprilie 1997 - Rusia și Belarus au semnat tratatul de constituire a unei uniuni.
2 aprilie 1939 - A aparut la Bucuresti săptămînalul România literară sub direcţia scriitorului Cezar Petrescu. Publicatia va apărea pînă la 12 mai 1940.
Cezar Petrescu- foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Cotnari, Iași – d. 9 martie 1961, București), romancier, nuvelist, traducător și gazetar român, redactor la Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă, Voința, fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, al revistei social-politice și culturale Hiena (1919-1924).
2 aprilie 1944 - Declarație a ministrului de externe al URSS, Viaceslav Molotov, privind intrarea trupelor Armatei Roșii pe teritoriul României. Molotov a afirmat că regimul politic existent nu va fi modificat.
Armata Rosie în Bucureşti august 1944 – foto: activenews.ro
2 aprilie 1949 - Au fost naționalizate farmaciile urbane, laboratoarele chimico-farmaceutice și de analiză medicală.
2 aprilie 1964 - A fost lansată stația automată sovietică Sonda-1.
2 aprilie 1965 - România și Iordania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă.
2-6 aprilie 1972 – A început vizita oficială în Egipt a lui Nicolae Ceaușescu. Întrevederi cu Anwar el-Sadat.
2 aprilie 1974 - A decedat Georges Pompidou (n. 5 iulie 1911), preşedinte în funcţie al Franţei din 1969.
2 aprilie 1979 - Odată cu retragerea ultimelor trupe marine britanice, a luat sfârșit prezența Marii Britanii în Insula Malta.
2 aprilie 1982 - Armata argentiniană invadează insulele britanice Falkland, din sudul Oceanului Atlantic, cunoscute si sub numele de Malvine, pe care il revendică din sec.al XIX- lea, declanșînd războiul Malvinelor, impotriva Marii Britanii. Conflictul a durat până la 14 iunie 1982 cand trupele argentiniene au capitulat.
2 aprilie 1991 - A început erupția vulcanului Pinatubo pe insula filipineză Luzon.
2 aprilie 1992 - John Gotti (1940-2002), şef al familiei mafiote Gambino din New York, este găsit vinovat pentru crimă si alte delicte grave, fiind condamnat la închisoare pe viaţă.
2 aprilie 1997 - A fost semnat la Moscova un Tratat de uniune intre Federația Rusă și Republica Belarus de către președinții celor două țări, Boris Eltin si Aleksandr Lukasenko.
Uniunea Statală Rusia-Belarus sau Uniunea Statală (în rusă Союзное государство, în belarusă Саюзная дзяржава, cu alfabet Łacinka: Sajuznaja dziaržava) este o organizație internațională formată prin asocierea a două tratate: Tratatul Uniunii Bielorusiei și Rusiei (semnat la Minsk pe 2 aprilie 1997) și Tratatul Uniunii Slave (semnat la Moscova pe 8 decembrie 1999).
Uniunea Statală Rusia-Belarus, pe scurt Uniunea Rusia-Belarus, nu este membră a Organizației Națiunilor Unite iar statele ce o compun își conservă integral suveranitatea.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
2 aprilie 1998 - Preşedintele Emil Constantinescu l-a desemnat pe Radu Vasile, secretar general al PNŢCD, pentru funcţia de prim-ministru, pentru a-i succede colegului său Victor Ciorbea.
Radu Vasile – foto: ro.wikipedia.org
Radu Vasile (n. 10 octombrie 1942, Sibiu – d. 3 iulie 2013, București) a fost un om politic și istoric român, prim ministru al României între 1998 și 1999, propus de PNȚCD.
2 aprilie 2002 - Amata israeliană începe asediul Bisericii Nasterii Domnului din Betheleem, în care se refugiaseră 200 de palestinieni înarmaţi.
2 aprilie 2005 - A murit Papa Ioan Paul al II-lea – cardinalul polonez Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia, ales papa la 16 octombrie 1978. Papa Ioan Paul al II-lea a murit, sambata, 2 aprilie 2005, ora 21.37, la Vatican, la varsta de 84 de ani, in urma unor boli care i-au marcat finalul celor 26 de ani de pontificat.
6 aprilie 2005: De la stânga la dreapta: Președintele SUA George W. Bush, Prima Doamnă Laura Bush, foștii președinți George H. W. Bush și Bill Clinton, Secretarul de Stat Condoleezza Rice și Șeful Major al Casei Albe Andrew Card își aduc omagiile lor Papei Ioan Paul al II-lea în Biserica Sf. Petru – foto: ro.wikipedia.org
Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, (n. 18 mai 1920, Wadowice, Polonia – d. 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).
2 aprilie 2008 - A început la Bucureşti Summit-ul NATO, unul dintre cele mai mari evenimente politice, care a reunit la Palatul Parlamentului 26 de lideri ai ţărilor aliate.
Lucrările Summitului NATO 2008 de la Bucureşti – foto; ro.wikipedia.org
Summitul NATO 2008 a fost organizat în București, România între 2 și 4 aprilie 2008. Evenimentul s-a desfășurat la Palatul Parlamentului și a reunit aproape 3.000 de oficiali din 49 de țări: 26 state membre NATO și alte 23 semnatare ale Parteneriatului pentru Pace.
Lucrările Summitului NATO 2008 de la Bucureşti (Băsescu, Bush şi de Hoop cu soţiile) – foto; ro.wikipedia.org
Prima zi a discuțiilor, 3 aprilie. Această zi a fost rezervată invitațiilor pentru extinderea NATO. Au fost invitate să adere la NATO doar Albania și Croația, nu și Macedonia, Georgia și Ucraina. Ca urmare, delegațiile acestor țări au anunțat că vor părăsi summit-ul. Faptul că Macedonia n-a fost invitată să adere, deși a sperat asta până în ultima clipă, se datorează opoziției Greciei.
Aceasta are în vedere că Grecia nu acceptă denumirea de „Macedonia” pentru statul respectiv[24] și nici prevederea din constituția acestui stat de a revendica provincia omonimă din Grecia. Totuși, faptul că George W. Bush și-a exprimat regretul că Macedonia n-a fost invitată și că acest lucru va avea loc imediat ce va fi posibil a făcut ca delegația Macedoniei să nu plece, urmând să participe la discuții.
Liderii NATO au decis să nu includă Georgia și Ucraina în Planul de Acțiune pentru Aderare, urmând ca situația lor să fie reexaminată în decembrie 2008. Acest semnal se pare că a fost bine recepționat de Rusia, președintele Vladimir Putin confirmând participarea sa la summit, participare care a fost în suspensie până în ultimul moment.
Vladimir Putin este primul președinte rus care vizitează România după 1990 și va participa la discuțiile din cadrul consiliului Consiliul NATO-Rusia. Muntenegru și Bosnia și Herțegovina au fost invitate să înceapă un dialog susținut în vederea aderării la NATO.
Lucrările Summitului NATO 2008 de la Bucureşti. (Bush şi Rice) – foto: ro.wikipedia.org
2 aprilie 2015 - Șase bărbați fură articole în valoare de până la 14 milioane de lire sterline (echivalentul a 16 milioane de lire sterline în 2020) dintr-un depozit subteran din zona Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, în ceea ce a fost numit „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii”.
S-au recuperat doar 4,3 milioane de lire sterline (echivalentul a 4,9 milioane de lire sterline în 2020).
Furtul a fost planificat și efectuat de șase bărbați în vârstă care erau hoți cu experiență, toți au fost arestați, au pledat vinovat și au fost condamnați la închisoare în martie 2016.
2 aprilie 2020 - Numărul total de decese la nivel global depășește 50.000, iar numărul de persoane infectate de COVID-19 depășește un milion.
2 aprilie 2023 - A avut loc un atac terorist în orașul Sankt Petersburg care a ucis un blogger cunoscut rus și 30 de persoane au fost rănite.
Calendar Ortodox 2 aprilie 2025
Sfântul Mucenic Amfian, Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni și Sfântul Mucenic Edesie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro; basilica.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 2 aprilie 2025
Sf. Cuv. Tit, făcătorul de minuni
(Denia Canonului Mare)
Sfântul Mucenic Amfian, Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni și Sfântul Mucenic Edesie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sinaxar 2 Aprilie
În această lună, în ziua a doua, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Tit, făcătorul de minuni.
Acest fericit şi sfânt părinte al nostru Tit, iubind pe Hristos din tânăra vârstă, şi lepădându-se de lume, a mers la o mânăstire de obşte, şi atâta s-a supus pe sine smereniei şi ascultării, încât nu numai pe ceilalţi fraţi ai mânăstirii aceleia i-a întrecut, ci şi pe tot omul.
Făcindu-se păstor oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos, avea atâta blîndeţe şi dragoste şi milosârdie ca nimeni altul; şi s-a păzit curat şi la trup si la suflet din copilărie, ca un inger al lui Dumnezeu.
Drept aceea şi mare făcător de minuni făcându-se, către Domnul s-a mutat, lăsând ca un stâlp însufleţit şi icoană adevărată, faptele cele bune ale sale, şi ucenicii, şi pe cei ce au pustnicit împreună cu dinsul.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici şi fraţi buni, Amfian şi Edesie.
Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăratului Maximian, fraţi din maică, din pămintul Lidiei.
Mergînd ei la Berit, şi de mucenicul Pamfil fiind invăţaţi în dreapta credinţă, au stat înaintea stăpînitorului Urban.
Şi propovăduind Amfian, în privelişte, pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut peste obraz şi călcat de picioarele ostaşilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, şi mai în urmă l-au spînzurat; aşa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostaşilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc.
Dar rămânând în credinţa şi mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat in adâncurile mării şi acolo s-a săvârşit; iar Edesie, la Alexandria cea din Egipt, fiind judecat a se necăji la minele de aramă.
Şi văzând pe guvernatorul Ieroclis că chinuieşte pe creştini, necruţîndu-se pe sine, cu însăşi mâna sa, a bătut pe acel stăpînitor, şi pentru aceasta la multe chinuri a fost dat.
Şi fiind aruncat în mare, s-a săvârşit şi a luat cununa muceniciei.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Policarp.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Teodosia din Tir.
Odată, în vremea persecuţiei împotriva creştinilor care dura deja de cinci ani, Sf. Teodosia în vârstă de 17 ani a vizitat prizonierii creştini condamnaţi în Pretoriumul din Cezareea, Palestina.
Erau Sfintele Paşti şi mucenicii vorbeau despre Împărăţia lui Dumnezeu. Sf. Teodosia i-a rugat să o pomenească şi pe ea când vor ajunge în faţa lui Dumnezeu.
Soldaţii au prins-o şi au dus-o în faţa lui Urban, guvernatorul, spunînd că acea fecioară se închina în faţa prizonierilor.
Acesta i-a cerut să jertfească la idoli dar a refuzat, mărturisindu-şi credinţa în Hristos.
Apoi au torturat-o îngrozitor, rupîndu-i carnea cu cârlige de fier până i s-au văzut oasele.
Muceniţa a răbdat în tăcere şi cu zâmbetul pe faţă chinurile şi când guvernatorul i-a cerut din nou să sacrifice la idoli iar ea i-a răspuns:
“Nebunule, mi s-a dăruit să fiu în rândul mucenicilor“.
Apoi i-au pus o piatră de gât şi a fost aruncată în mare dar au salvat-o îngerii.
Din nou au prins-o şi a fost dată să o sfâşie fiarele sălbatice dar acestea nu s-au atins de ea.
În final călăii i-au tăiat capul.
Noaptea, Sf. Teodosia a apărut părinţilor ei care au încercat să o convingă să nu se sacrifice pentru Hristos.
Era îmbrăcată într-o haină strălucitoare, cu o cunună pe cap şi o cruce strălucitoare de aur în mână, spunîndu-le:
“Priviţi gloria de care aţi vrut să mă lipsiţi!”
Sf. Muceniţă Teodosia din Tir a îndurat mucenicie în anul 307.
Ea mai este prăznuită şi în 29 mai, zi în care i s-au mutat sfintele moaşte la Constantinopol şi apoi la Veneţia.
Tot în această zi, pomenirea sfîntului Grigorie cel ce în sânul Nicomidiei a sihăstrit, la anul 1240, şi care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941)
foto preluat de pe rgnpress.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
Masacrul de la Fântâna Albă
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, atunci când între 200 și aproximativ 2.000-3.000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.
Fondul situaţiei
Bucovina divizată în iunie 1940 – foto: ro.wikipedia.org
În 1940, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiaşi an. Imediat ce administraţia şi armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roşie şi NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părţi ale noii graniţe.
În această situaţie mulţi dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând graniţa în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut graniţa ilegal din zonele Hliboca, Herţa, Putila şi Storojineţ. Zona acestei unităţi era pe o distanţă de 7.5 km la sud de Cernăuţi.
Din zonele mai îndepărtate, Văşcăuţi, Zastavna, Noua-Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut graniţa pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale şi etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupaţie sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiaţi în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare.
Autorităţile sovietice au reacţionat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea graniţelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude şi în România şi declarându-le trădători de ţară şi deportându-le la muncă forţată. Listele unităţii 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localităţi includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de ţară chiar şi persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenţii să fugă în România.
Incidente premergătoare
La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă graniţa noaptea la Fântâna Albă. Surprinşi de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost ucişi, 2 răniţi şi capturaţi de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniţi) a reuşit să ajungă la Rădăuţi. Drept represalii, autorităţile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea şi deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane în Siberia.
A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localităţile Mahala, Ostriţa, Horecea şi alte câteva sate, aceştia având mai mult noroc şi reuşind să treacă în România. Aceasta a dat încredere şi altor oameni, de aceea în noaptea de 6 februarie 1941 un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriţei, Buda, Şirăuţi, Horecea-Urbana şi Ostriţa a încercat să treacă în România.
Oamenii au fost surprinşi însă şi atacaţi cu rafale de mitralieră din mai multe direcţii. Au fost ucişi foarte mulţi, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica şi N. Isac. 57 de persoane au reuşit totuşi să se refugieze în România, dar alţii 44 au fost arestaţi şi acuzaţi că ar fi fost membri ai unei organizaţii la o contrarevoluţionare. La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnaţi la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forţată şi pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca şi în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate trădători de ţară, arestate şi deportate în Siberia.
Desfăşurarea masacrului
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane, şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română.
În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.
Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941) – foto: adevarul.ro
După masacru răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, până toţi şi-au dat duhul.
Câţiva, „mai norocoşi”, au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var.
Masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941) – foto: adevarul.ro
O listă parţială a victimelor identificate ulterior:
- Din comuna Carapciu: Vasile, Gheorghe şi Cosma Opaiţ, Gheorghe, Vasile şi Cosma Tovarniţchi, Nicolae Corduban.
- Din satul Cupca: Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Ţugui, Arcadie Plevan.
- Din satul Dimca (Trestiana): Petre Jianu a lui Ion, Vasile şi Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc.
- Din comuna Suceveni: Dragoş Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăştean, Gheorghe Sidoreac.
- Din comuna Iordăneşti: Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiţ a lui Mihai, Constantin Molnar.
- Din comuna Pătrăuţii de Jos: Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ştefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga.
- Din Pătrăuţii de Sus: Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moţoc.
Numărul exact al victimelor nu s-a aflat şi probabil nu se va mai afla vreodată. Conform datelor arhivate de autorităţile sovietice, 20 de persoane au fost ucise în încercarea de a trece graniţa, printre care bătrâni, femei şi copii. Conform listelor realizate mai târziu, numărul victimelor din doar şase sate bucovinene era de 44 de persoane (17 din Pătrăuţii-de-Jos, 12 din Trestiana, 5 din Cupca şi 5 din Suceveni, 3 din Pătrăuţii-de-Sus, 2 din Oprişeni).
Alte estimări ale martorilor locali dau un număr între 200 şi peste 2000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite şi ucise apoi cu lovituri de săbie şi hârleţ sau îngropate de vii.
O relatare a evenimentelor este făcută de către unul din puţinii martori oculari care au supravieţuit, Gheorghe Mihailiuc (1925 – 2005, fost profesor de liceu, scriitor şi poet), în cartea sa, „Dincolo de cuvintele rostite”, publicată în 2004, la editura Vivacitas din Hliboca. Mihailiuc descrie ce s-a întâmplat la Fântâna Albă pe 1 aprilie 1941 ca pe un „masacru”, un „genocid”, şi un „măcel”.
Urmări
După masacru a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Au supravieţuit puţini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor şi asasinatelor, populaţia românească a regiunii Cernăuţi a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 şi primul recensământ Sovietic în 1959. S-a afirmat că aceste persecuţii au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populaţiei româneşti, plănuit şi executat de regimul sovietic.
Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90, fiind interzisă de autorităţile sovietice şi ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui. Doar din anul 2000 autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care şi-au dorit doar să trăiască în România.
În data de 12 aprilie 2011, Camera Deputaţilor a adoptat propunerea legislativă nr. 796/2010 prin care data de 1 aprilie se instituie drept Zi naţională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.
Eugen Tomac, preşedinte PMP (foto – Florin Eşanu/Epoch Times)
În anul 2015 deputatul Eugen Tomac a susţinut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privinţa masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941. Un an mai târziu, aceasta nu a fost încă înfiinţată.
„A trecut un an, iar PSD şi PNL nu şi-au desemnat încă membrii în această Comisie, blocând astfel în mod intenţionat constituirea acesteia. Regret să constat lipsa de respect şi dispreţul liberalilor şi social-democraţilor. Este o atitudine josnică, pe care nu am cum să n-o condamn. România nu cunoaşte nici măcar numărul exact al morţilor de la Fântâna Albă. Până astăzi, nu a fost făcută nicio analiză pertinentă a masacrului“, a declarat Eugen Tomac în aprilie 2016
Masacrul de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941, un documentar TVR1
Documentarul semnat de Lucia Hossu-Longin reface istoria zilei de 1 aprilie 1941 când un grup de peste 3000 de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă icoane, prapuri şi cruci din cetină, a format o coloană paşnică şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română, la Fântâna Albă. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească.
După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. După masacru a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan.
1 aprilie 1941 – Un katin al romanilor in Bucovina de nord. Masacrul de la Fantana Alba – Tatarca
articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
”… în regimul comunist binele poate fi realizat numai întîmplător, pe căi ocolite, ocolite și nelegale, nelegale adică neconforme cu principiile, prin urmare neprincipiale.”
(N. Steinhardt, ”Jurnalul fericirii”)
Este greșit să considerăm că teroarea comunistă asupra populației românești a început cu anul 1944. Nu, aceasta începe cu tragicul an 1940. Imediat după ocupație, asupra Basarabiei și Bucovinei de nord s-a năpustit o mulțime de politruci și NKVD-iști. Aproximativ 1.122 foști funcționari din administrația română, 2.000 de salariați ai Căilor Ferate, și foștii membri ai Sfatului Țării au fost arestați sau uciși.
Genocidul asupra populației din teritoriile ocupate poate fi confirmat de mai multe episoade desfășurate atunci. În următoarele rînduri voi încerca să realizez o schiță cronologică a masacrelor programate de trupele NKVD (celebra Troika) asupra populației civile.
Aceste evenimete, discutate mai mult sau mai puțin în presă, de teama să nu deranjeze anumite părți, riscă să devină pietre de moară care vor atîrna greu asupra propriei noastre conștiințe, dacă nu vom cinsti memoria celor care au murit pentru simplul fapt că s-au născut români.
Degeaba ne aruncăm deseori în discursuri demagogice mascate de sentimente patriotarde, dacă nu suntem în stare să spunem răspicat că nu ne-am uitat părinții. Degeaba ne comformăm ori de cîte ori o mare putere ne impune ceva, vom pierde întotdeauna; și cel mai grav e să-ți pierzi memoria, conștiința de sine.
Să nu mergem pe principiul supunerii, după cum spune proverbul: ”Capul plecat sabia nu-l taie”, căci vom rămîne fără cap și fără sabie. Orice țară care a trecut prin experiența sovietizării își are propriul Katyn, cea mai gravă problemă e că nu știm nimic despre el.
Genocid sovietic asupra populației românești la Fîntîna Albă şi Tătarca.
Fîntîna Albă
Despre ce s-a întîmplat la Fîntîna Albă ne povestește istoricul militar Mircea Dogaru în cartea sa ”Bătălia pentru România: dialog pe calea undelor” (n.r. La 1 aprilie 1941 o parte din cei peste 15.000 de români din mai multe sate de pe valea Siretului, Bucovina, care doreau să se întoarcă în România, după ce Bucovina de Nord şi Basarabia au fost anexate Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), au fost ucişi (în jur de 7.000) cu mitraliera de sovietici.
Românii se îndreptau spre graniţa românească cu odoarele bisericeşti în mînă spunîndu-li-se anterior că vor putea trece liber în România. Potrivit martorilor oculari, răniţii au fost hăcuiţi cu săbiile şi apoi îngropaţi, inclusiv de vii, în gropi comune (35 gropi 1×15 m, a căte 200 persoane în groapă), pîmîntul mişcîndu-se sub ei două zile pînă au murit cu toţii.).
În următoarele rînduri voi reproduce pe scurt declarațiile a doi martori, Moș Ivan lipoveanul din Climăuți și Constantin Țoiu din satul Igiești, de lîngă Storojineț. Autorul menționează că mărturiile lor se regăsesc în articolele publicate în 1991 în ”Dreptatea” de inginerul Savu Octavian și în memoriile veteranului de război Ioan Ambrosă, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul.
”În ziua cedării Bucovinei de nord eram acasă – relatează Constantin Țoiu – Nu m-am refugiat atunci că nu mă înduram de recoltă și nu bănuiam ce putea să mi se întîmple, mai ales că pe Sirețel și pe Siret aproape toate satele erau românești vechi – Tărășeni, Suceveni, Bănila, Poiana Mare, Boian, Igiești, Adîncata, Hliboca, Volcineț, Crasna, Ciudei, Sinăuții Vechi și altele. La început noile autorități sovietice nu prea ne-au făcut necazuri, nouă, țăranilor mai săraci. Ne-au lăsat să strîngem recolta, ne-au luat ceva cote, apoi au făcut colhoz.”
De ce țăranii au fost inițial cruțați, ne explică Moș Ivan lipoveanul: fiindcă prioritatea ocupantului era lichidarea elitei spirituale și economice românești.
Ce era cu acești lămuritori și cum s-a desfășurat masacrul premeditat de ocupant, ne explică, în continuare victima, Constantin Țoiu:
“Am ajuns la Șarul Dornei, unde am stat ascuns aproape un an, îmbrăcat în femeie, căci mă temeam mereu să nu vină după mine. Mai tîrziu m-am stabilit în Rădăuți, am muncit unde am găsit de lucru, ocupîndu-mă mai ales de monumente, în cimitire. De familie nu mai știu nimic, nici nu am încercat să aflu!“
De partea cealaltă, a oamenilor simpli care nu aveau vina de a se fi născut români, Moș Ivan confirmă:
“Peste un an, cînd a venit armata română și a eliberat zona, li s-a făcut slujbă, sfeștanie mare cu mulți preoți. Toată coasta dealului era plină de lumînări ce se vedeau de departe și au ars zile și nopți la rînd. S-au pus și cruci mari care astăzi nu mai sunt. Le-au strîns sovieticii în 1944. Morții nu au mai fost scoși. Sunt și azi acolo, dar locul s-a mai nivelat. Greu se mai cunoaște.”
Gropile comune de la Tătarca
Înainte de a relata despre un alt eveniment tulburător, ce s-a întîmplat (n.r. în anii ocupaţiei sovietice 1940-1941) de data aceasta lîngă localitatea Tătarca (Odessa), trebuie să aminetsc și de masacrul grupului de rezistență antisovietică Majadahonda, membrii căruia au fost asasinați de trupele NKVD în momentul cînd trupele române se apropiau de Chișinău. De asemenea, în aprilie 1940, la Hîncești a avut loc o revoltă împotriva comuniștilor în urma căreia au fost arestați 73 de români.
În noaptea de 12-13 iunie 1941 (aproape simultan cu represiunile din Țările Baltice), au fost arestate și deportate în Siberia și Kazahstan, 18.392 persoane din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar din celelalte părți ale Basarabiei ca și din Bucovina de nord (teritorii înglobate în Republica Sovietică Socialistă Ucraina), alte 11.844 persoane (97% din aceștia – români). Trebuie să remarcăm faptul că această deportare în masă avea loc cu două săptămîni înaintea Operațiunii Barbarossa, prin care Hitler viola înțelegerea cu Stalin.
Studiul articolelor apărute în ziarele din anul 1943 ne poate demonstra, că atenția era îndreptată în mare parte asupra evoluției operațiilor militare. În special, era abordată situația frontului din Est și nordul Africii.
Pe ultima pagină a ziarelor ”Timpul ” sau ”Universul ” erau prezentate relațiile dintre Aliați, exploatîndu-se contradicțiile ivite între aceștia. Începînd cu luna aprilie, odată cu descoperirea la Katyn a masacrului comis de trupele NKVD asupra grupului de ofițeri polonezi, în presă au fost alocate spații ample pentru abordarea crimelor comise de sovietici pe teritoriile ocupate.
Descoperirea a fost făcută publică de Berlin, iar aceasta a înveninat relațiile dintre Moscova și guvernul polonez aflat în exil la Londra.
Interesant este faptul că presa românească nu dezvăluie o descoperire similară, făcută în același interval de timp lîngă Odessa și anchetată de organe. Informația respectivă fusese furnizată de un fost agent NKVD.
În prezent deținem multe informații referitoare la crimele comise de comuniști după lovitura de stat din Octombrie 1917, începînd cu asasinarea familiei țarului, și mai ales despre cele din perioada stalinistă. În luna octombrie 1991, de exemplu, în presă apare o știre despre descoperirea în vestul Mongoliei, a unei gropi conținînd resturi pămîntești ale miilor călugări budiști, uciși din ordinul lui Stalin.
Trebuie să amintim că unii dintre cei deportați în 1941 nu au ajuns niciodată acolo. Despre soarta lor ne vorbesc documentele[3] pe care le voi prezenta în coninuare.
Primul document reprezintă un raport înaintat de locotenent-colonelul Traian Borcescu, din cadrul Serviciului Special de Informații, către Secția a 2-a a Marelui Stat-Major:
”CĂTRE MARELE STAT-MAJOR
SECȚIA A II-A
1.06.1943
Din investigațiile efectuate de către organele acestui serviciu cu privire la suprimarea unor persoane de către NKVD și îngropate în cimitirul din Odessa, s-au constatat următoarele:
Pe terenul denumit “Spolka” situat la km 7 al liniei ferate Odessa–Ovidiopol, între suburbia Tătarca și aerodrom, s-au descoperit gropile comune ale victimelor NKVD.
Lucrările de deshumare, ordonate de Serviciul Pretoral Militar al Odessei, au început la 22 aprilie 1943.
Concomitent cu săpăturile, s-au întreprins cercetări pentru a stabili cu exactitate și a verifica informațiile relative la proveniența victimelor și la împrejurările în care au fost ucise.
Din declarațiile luate locuitorilor din vecinătatea terenului “Spolka”, rezultă că organele NKVD le aduceau noaptea, cu un camion închis și le aruncau în groapa comună, care era imediat astupată și nivelată.
Totodată, mai rezultă din aceste declarații, că circulația era cu desăvîrșire interzisă pe drumul paralel cu terenul în chestiune care era păzit în mod sever.
Investigațiile au stabilit că execuțiile săvîrșite de NKVD s-au intensificat după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord.
Ioan Halip, Grigore Tatarcu și Alexandru Ivanov, locuitori din Basarabia și Bucovina, în prezent domiciliați la Odessa, aduși la fața locului, și-au recunoscut, printre cadavre, rudele lor, deportate de NKVD după cedarea teritoriilor (anexele 1, 2, și 3)
Comisia pentru examinarea cadavrelor și stabilirea împrejurărilor în care au fost suprimate vicimele au ajuns la concluzia că acestea au fost ucise prin împușcare în ceafă de la o foarte mică distanță, vechimea execuțiilor fiind de 2-3 ani, iar îmbrăcămintea găsită în una din gropile comune amintește de portul basarabenilor și bucovinenilor.
În prezent săpăturile din acest cimitir au fost sistate.
Fotografiile alăturate înfățișează rezultatul săpăturilor efectuate.
Despre rezultatul acestor săpături s-a făcut cunoscut și Președinției Consiliului de Miniștri (Cabinetul Militar).
p. Șeful Serviciului Special de Informații locotenent colonel Traian Borcescu”
Următorul document reprezintă un proces-verbal și concluziile comisiei medico-legale care a cercetat cadavrele descoperite. Important este că acestea sunt semnate de experți ruși din Odessa:
”Anexa 4
PROCES VERBAL
Odessa, 6 mai 1943
Comisia compusă din: doctor Sapocichin K.I., vicedirector al Direcției medico-sanitare, Grubianu N.I., administrator al Stației de Dezinfecție, și docent Fidlovschi I.I., șeful expertizei medico-legale, în prezența caporalului jandarm Tatarciuc Grigore de la Serviciul Pretoral Odessa, la cererea d-lui Pretor lt. col. Niculescu M. Nr. 100 din 30 aprilie 1943, am procedat la examinarea mormintelor în urma dezgropărilor, în apropiere de oraș, lîngă drumul spre Tătarca.
Examinarea mormintelor s-a făcut în vederea luării măsurilor de înmormîntare a cadavrelor, a măsurilor pentru prevenirea epidemiilor, pentru stabilirea datei cînd au fost îngropate cadavrele și cauzei adevărate a morții.
Mormintele se află pe locul unde altă dată s-a depozitat gunoi, departe de orice locuință.
Cinci morminte sunt dispuse în neregulă, din care 3 se prelungesc izolate și departe de celelalte. Fiecare mormînt reprezintă o groapă adîncă și lată, cu pereți drepți. În fiecare mormînt se află cadavre scheletizate în dezordine și în cantitate apreciabilă; unele dintre acestea (două) sunt în stare de saponificare unită cu mumificație, iar pe altele spînzură țesătură parțial păstrată în stare de saponificare. Aparatul de legătură la cadavre în general este bine păstrat.
Pămîntul pereților gropilor prezintă un amestec, se rînduiesc nisipul, gunoiul și argila. Hainele caracterizînd bărbații și femeile, s-au păstrat suficient. Îmbrăcămintea din paltoane groase din postav, din haine și pantaloni de postav, parte de ață, bluze femeiești de mătase. Se găsesc paltoane de suman, de același material se găsesc și pantaloni. Astfel de îmbrăcăminte este cea a basarabenilor și bucovinenilor. Peste acestea se găsesc și mantale militare. În picioarele cadavrelor sunt ghete, deoparte se găsesc ghete de galoși, galoși sunt și îndeoparte și de ghete, iar unele cadavre au cizme simple.
Printre îmbrăcăminte se observă plăpumi de postav de fabrică și pene mărunte de păsări, iar prin unele locuri printre bucățile de îmbrăcăminte, parte putrede, se găsesc îngrămădiri mari, care, fapt ne dă dreptul să credem că acestea au provenit din pene. După cum se poate observa, [exista o] variație de îmbrăcăminte bărbătească și femeiască. S-au descoperit obiecte de primă necesitate, de exemplu: o cană de metal, o cutie de celuloid pentru săpun, tub de celuloid cu perie de dinți în el etc.
La cadavru cu păr lung (femeie) păstrat parțial mulțumită saponificației se văd mîinile legate cu funie. La examinarea scheletelor și a craniilor se constată urme evidente de răniri cu arme de foc în regiunea cefei. Rănile la unele cranii au ieșiri, iar altele nu. Aspectul tuturor cadavrelor scheletizate este același.
Avînd în vedere întrebările puse de Serviciul Pretoral Militar, Comisia a socotit necesar a se lua 4 cranii pentru cercetări medico-legale speciale. Dintre aceste cranii unul are o rănire cu ieșire și celelalte fără.
În ceea ce privește măsurile sanitare în legătură cu dezgropările, Comisia este de părere că, cadavrele scheletizate provenind cu evidență de la oameni deplin sănătoși, avînd semne vizibile de moarte provocată – împușcare – în prezent nu mai sunt periculoase, dar avînd în vedere că gropile sunt deschise, iar cu venirea zilelor calde ce pot transporta produsele descompunerii cadavrelor pe alimente și oameni, Comisia crede necesar că înhumarea acestor cadavre să se facă cît mai curînd.
Întrucît cadavrele în general nu au date pentru identificarea lor, ele trebuie lăsate pe loc în gropile comune și tratate în prealabil cu clorură de var.
Comisia crede necesar pentru o mai deplină caracterizare a vicitmelor, să se examineze amănunțit îmbrăcămintea acestora din care examen se va trage concluzia.
Vice-Director al Direcției medico-sanitare
Doctor Sapocichin K.I.
Prezenta copie tradusă din limba rusă în limba română fiind conformă cu originalul.”
”Anexa 5
CONCLUZIE
La cercetarea în legătură cu cadavrele descoperite în apropiere cu Tătarca:
Pe baza datelor examenului detaliat și a autopsiei a 4 cranii ce au fost luate din gropi, după cum s-a arătat în procesul-verbal, s-a ajuns la următoarele concluzii:
Toți cei 4 inși cărora le-au aparținut aceste cranii, prezintă răniri de același fel prin împușcare în partea de jos a cefei. La 2 rănile craniilor erau cu ieșiri în regiunea ochiului stîng și la baza craniului, la alții 2 fără ieșiri.
Împușcăturile au fost făcute din arme cu bătaie nu prea puternică, cu gloanțe de plumb, calibru f.f.mm. Drept astfel de armă a putut servi (probabil) o armă militară de calibru mic.
Împușcarea s-a făcut la distanță foarte mică, sau aproape fără distanță.
Împușcăturile de acest fel de obicei se făceau de o mînă experimentată la executări (în U.R.S.S.).
Din cei 4, trei erau cu multă probabilitate bărbați și una femeie, în etate de la 20-40-45 ani.
Avînd în vedere condițiile păstrării cadavrelor, aspectul general al cadavrelor, ajungem la concluzia că vechimea morții celor arătați este de doi, pînă la trei ani.
Consultant al expertizei medico-legale
Șeful catedrei medicină legală la Universitatea Odessa
Profesor (ss) Jmailevici F.N.
Șeful expertizei medico-legale
Docent (ss) Fidlovski I.I.”
Al treilea document foarte important este o notă informativă adresată Serviciului Special de Infrmații, semnată cu pseudonimul Kor.-Marin. Acest document aduce lumină asupra prudenței organelor române Legației germane cu referire la crimele sovietice. Evoluția afacerii Katyn, deja publicată în presă, ne explică Cristian Trocotă, a determinat o atitudine rezervată din partea Legației germane de pe teritoriul rusesc.
Se răspîndise zvonul că victimele de la Katyn erau evrei împușcați de naziști. Ideea alcătuirii unei comisii internaționale pentru a investiga cazul era practic irealizabilă din cauza războiului, de aceea, părțile în cauză s-au adresat Crucii Roșii Internaționale. Responsabilitatea faptelor comise de NKVD-ul comunist a fost recunoscută de guvernul sovietic abia în 1990. Pînă atunci, a persistat un mister voit întreținut. Iată conținutul notei informative:
”28 Aprilie 1943
S.S.I. Grupa Politică
Dosar “Legaţia Germană”
NOTĂ
Din bună sursă a Legației Germaniei, s-a putut înregistra zilele acestea , că autoritățile germane din teritoriul rusesc ocupat intenționează să lanseze în opinia publică mondială o nouă afacere Katyn, unde se știe că u fost asasinați o mare parte din corpul ofițeresc polon.
Primele zile de Paști, această știre a căpătat consistență și se precizează că între Odessa și Tătarca (7 km de Odessa) s-a descoperit o groapă comună unde erau îngropate aproximativ 4000 de cadavre.
Această știre a circulat în cercurile maniste[8] și evreiești din Capitală, fiind prezentate sub aspectul contrariu celor comunicate de Legația germană și anume că este vorba de cadavrele evreilor asasinați în diferite ocazii de germani și mai mult chiar, Mareșalul a plecat la Odessa pentru a înăbuși izbucnirea acestui scandal.
Din șoaptele înregistrate de evreii rusofili, se pot trage indicii că puterile aliate cu concursul agenților comuniști, intenționează, pe baza materialului strîns de la declararea războiului încoace (fotografii, declarații a ofițerilor români și germani, statistici – mare parte din materialul documentar și informativ fiind deținut personal de Maniu), să dea o replică pe plan internațional afacerii de la Katyn.
Ieri dimineață, Legația germană se mai afla în posesia următoarelor date:
Operațiunea de identificare a cadavrelor este în curs.
Ea este îngreunată prin faptul că s-au găsit mai multe schelete, dar după anumite indicii se poate spune că este vorba despre asasinarea în masă a populației românești evacuată din Bucovina și Basarabia, după cum altă sursă precizează că ar putea fi vorba de cadavrele ucrainenilor sau a rușilor ostili regimului sovietic.
În cursul după-amiezii de ieri, Legația germană este surprinsă (Agențiile de presă care lucrează direct cu Legația) că guvernul n-a dat încă comunicat în această afacere.
Seara, s-a putut ști că s-a comunicat presei o știre “din sursă oficială”, dar care a fost reținută de cenzură.”[9]
Într-o altă notă informativă, din 2 mai 1943, același Kor. comunica: ”În general – două elemente aflate azi în posesia Legației germane – situația se prezintă astfel:
“După părerea celor care au asistat, s-au descoperit până acum circa 1000 de cadavre și identificarea sumară a permis să se constate că este vorba de basarabeni asasinați pe timpul ocupației sovietice, se crede că în aceeași groapă au fost aruncate circa 3-4 mii cadavre”
(Kor. – Marin)”
Autor: Nicolae Țîbrigan
Autorităţile din Rusia nu recunosc nici până în ziua de azi genocidul de la Fântâna Albă. Moscova a lansat varianta mincinoasă şi strigătoare la cer că un grup de 20 de persoane au vrut să treacă fraudulos frontiera.
Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90. Autoritățile sovietice și cele ucrainene au interzis comemorările şi orice referire la acest masacru. Doar din anul 2000 autoritățile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care și-au dorit doar să trăiască în România.
În România, după ani de ignorare şi uitare, după tentativa ruşinoasă a Institutului condus de Tismăneanu de a bloca alegerea unei zile de comemorare a romanilor masacrati, s-a făcut în sfârşit dreptate.
În 2011, Parlamentul a votat o lege care stabileşte ziua de 1 APRILIE drept Ziua Natională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Alba si alte zone, ale deportarilor si ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi întreaga Basarabie.
articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
cititi despre Masacrul de la Fântâna Albă si pe en.wikipedia.org