Suedia recicleaza 99% din gunoi
Daca in 2012 Suedia recicla 96% din deseuri, astazi procentul a devenit de aproape 100%, in conditiile in care Suedia importa anual circa 800.000 de tone de deseuri-204 din termoficarea acestei tari depinde de arderea deseurilor. secretul care a dus la atingerea unei tinte atat de mari tine de programele eficiente de prevenire, refolosire si reciclare, precum si de implicarea cetatenilor in respectarea lor. In Suedia, doar 1% din gunoiul produs, respectiv 461 de kilograme, ajunge anul la groapa de gunoi.
Pentru a înţelege mai bine proporţiile reuşitei atinse de Suedia, ţară care a implementat cu succes programul Waste-to-energy (WTE), de folosire a deşeurilor pentru alimentarea cu energie, putem alege câţiva termen de comparaţie. Dacă Statele Unite reciclează numai 34% din gunoaie, România ar putea sta la celălalt pol faţă de Suedia: singurul procent de deşeuri pe care România reuşeşte să-l recicleze anual o plasează printre ultimele ţări din Europa, la capitolul reuşită în administrarea deşeurilor. Rata de reciclare de 50%, impusă iniţial de UE României pentru anul 2020, nu va mai putea fi atinsă, astfel încât guvernul va fi nevoit să modifice legislaţia în domeniu.
În ceea ce priveşte cazul Suediei, principala direcţie care face posibilă o astfel de performanţă este, înainte de toată, încercarea la nivel naţional de a nu produce gunoi. Deşeurile sunt incinerate în cele 32 de staţii WTE, care adună aproape tot gunoiul produs în ţară, plus cele 800.000 de tone importate din Marea Britanie, Italia şi Irlanda. Principiul acestui sistem de reciclare inteligentă arată că trei tone de gunoi conţin la fel de multă energie ca o tonă de combustibil. Astfel, 950.000 de gospodării suedeze sunt încălzite cu energia produsă prin această metodă, iar 260.000 de case îşi primesc toată energia în urma arderii gunoaielor. Pentru ca WTE să funcţioneze însă, este nevoie de un sistem foarte bine pus la punct de colectare selectivă a gunoaielor, astfel ca resturile alimentare, materialele reciclabile şi reziduurile periculoase, cum ar fi becurile sau bateriile, să fie separate din timp.
Şi Oslo, capitala Norvegiei, a ajuns în punctul de a importa gunoaie pentru a asigura necesarul centrelor de incinerare. Sistemul norvegian de separare a deșeurilor e la rândul său foarte eficient, locuitorii alegând ce poate fi reciclat sau compostat. Fiecare locuință din Oslo pune deșeurile organice în pungi verzi, produsele din plastic în pungi albastre și sticla în altă parte. Pungile le sunt oferite gratuit în magazine.
articol preluat de pe http://totb.ro/
Fără cetăţeni în stradă!
Marian Ivan
Gata! Funcţionarii Primăriei Municipiului Bucureşti s-au săturat de atâţia cetăţeni nemulţumiţi în stradă. Dar în loc să încerce să le rezolve problemele, s-au gandit că e mai „simplu“ să-i împiedice să îşi spună nemulţumirile.
Ca sa fie clar… Functionarii Primariei nu sunt deranjaţi de revendicări. Au devenit „imuni” la petiţii. Le ignoră. Sau, în cazurile fericite, dau comunicate cu promisiuni.
În urmă cu 2 ani, asociaţia OPTAR organiza prima adunare publică ce punea in discutie problemele bucureştenilor care, la un moment dat, aleg să utilizeze bicicleta pe drumurile din Bucureşti.
Atunci, Comisia din Primărie care se ocupă de adunări publice a fost foarte amabilă, chiar dacă era un protest. Pentru că nimeni nu se astepta ca oamenii să iasă în stradă.
Au fost atunci peste 1000 de persoane. O cifră mică, în opinia mea. Dar suficient de mare ca următoarele adunări publice organizate de OPTAR să fie atent monitorizate.
În primăvara următoare, la a doua adunare publică organizată de OPTAR, Comisia pentru adunari publice a muncit intens pentru a mă convinge să renunţăm la protest. În ziua aceea am stat 6 ore în Primarie. Pentru că era evident că cetăţenii sunt dispuşi să iasă în strada pentru rezolvarea problemelor lor, funcţionarii Primariei au început să facă promisiuni.
Era perioada când dl. Oprescu promitea 30 de km de piste noi, inclusiv una pana la Zoo.
În seara respectivă m-a sunat dl. Ion Dedu, directorul Direcţiei de Transporturi din Primărie.
- Ce faceţi ? Mai ţineţi protestul ?
- Da. De ce să nu-l ţinem ?
- Păi nu aţi auzit ce a promis domnul primar? O să faca piste!
- E prima dată când primarul promite asta ?
Nu. Nu era prima dată când dl. Oprescu a promis. Şi nici ultima dată.
De fiecare dată, în preajma protestelor organizate de OPTAR, Sorin Oprescu a promis piste. Însă, niciodată nu a prevăzut în buget bani pentru realizarea lor. Da, niciodată nu a intenţionat să le facă, după momentul în care poliţia a obligat Primăria să desfiinţeze pistele ilegale din Bucureşti.
În schimb, funcţionarii Primăriei au facut eforturi pentru a opri oamenii să iasă în stradă. La Comisia pentru adunări publice mi se spunea că ei sunt de acord să ieşim cu bicicletele în oraş, dar să nu declarăm că este protest. Lor le plăcea să afirmam că „ieşim la plimbare”.
În primăvară am primit prin Poştă o amendă de 5000 de lei, de la Jandarmerie.
Iar zilele trecute am primit o citaţie. Am fost informat că sunt “suspect” într-un dosar penal pentru “împiedecarea sau îngreunarea circulaţiei pe drumurile publice”.
Este un semn că acţiunile OPTAR încep să deranjeze tot mai mult. Ceea ce înseamnă că presiunile vor fi tot mai mari.
Adunarea publică din 20 septembrie 2014 îndeplineşte toate cerinţele legii, fiind declarată în prealabil la Primărie, Poliţie Locală, Poliţie Rutieră şi Jandarmerie. În termenul legal, nu s-a transmis niciun motiv, legal sau ilegal, pentru care această adunare publica nu poate avea loc.
Ce părere aveţi ?
Să renunţăm la protestul din 20 septembrie 2014? Sau credeţi că trebuie să intensificam formele de protest pentru a determina funcţionarii publici să-şi facă treaba?
Vă rog să completaţi acest formular. Voi citi cu atentie răspunsurile primite.
Marian Ivan
membru fondator al OPTAR
Motivele protestului din data 20 sept 2014:
- neaplicarea măsurilor de siguranţă rutieră
- încurajarea transportului motorizat în timp ce oraşul este cea mai poluată capitala europeană
- lipsa unei viziuni a administraţiei oraşului pentru creşterea calităţii vieţii
- menţinerea în funcţii a persoanelor vinovate de pagubele de milioane de euro provocate de recepţia ilegală a pistelor pentru biciclete
- neaplicarea măsurilor de eficientizare a transportului public prin asigurarea de benzi dedicate.
Dacă locuieşti în Bucureşti şi vrei să militezi pentru drepturile bicicliştilor şi cele ale pietonilor izgoniţi de pe trotuare, te poţi înscrie în grupul Facebook.
Daca nu locuieşti în Bucureşti dar vrei să susţii demersurile bicicliştilor şi pietonilor bucureşteni, te poţi înscrie pe pagina Facebook.
Indiferent de localitatea în care trăieşti, dacă susţii munca noastră, te poţi înscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu durează mai mult de un minut !
Despre realizările asociaţiei noastre sau ale partenerilor noştri poţi afla dacă te înscrii pe pagina Facebook a OPTAR
articol preluat de pe http://adevarul.ro/
Fac ce-mi place/Ne place ce facem!
by Claudiu Marginean
După un fals comunism în care (aproape) toți românii „am făcut ce nu ne-a plăcut” am plonjat cu toții în piscina fără apă a lui „fac ce-mi place”.
Un rost al vieții care s-a dovedit total destructiv și perdant pentru un popor care, probabil dintr-o prea mare bogăție a limbii, adoră bârfa, înjurăturile și codoșia generalizată. Cel mai mult îi place românului să stea pe spate și să anal-izeze spectacolul noiloractori politici, unii care au înțeles din prima zi a anului 1990 că unealta cea mai potrivită pentru manipularea acestuia este circul mediatic.
Atât de simplu, de ieftin! Nu întâmplător în Wikileaks, imensa arhivă a spionajului făcută publică de Julian Assange se găsesc atât de puține referiri la România. O țară ținută în palme cu ajutorul media, ce să mai spionezi la ea. Trebuiesc doar niște scenariști (ce material igienic folosea Caligula?)
Poate ar fi momentul, acum, în groapa dintre generații, să schimbăm acest ”fac ce-mi place” păgubos. Adică fă ce-ți place cu jucăriile tale, în spațiul tău privat- desigur. Dar modelul nu mai poate funcționa, sub nici o formă, în spațiul public.
Să încetăm să fim spectatori- deși e atât de comod.
Să înlocuim „fac ce-mi place” cu „ne place ce facem”. Această schimbare a cuvintelor în sintagmă oferă alt sens vieții: pur și simplu „fac” ceva, fără a fi verificată cantitatea de plăcere, care astfel nu mai reprezintă acțiunea în sine cât un rezultat al acesteia. Poate să înceapă să-ți placă să fi în folosul comunității, să rezolvi problemele acesteia, să construiești conexiuni care sunt valorase și să prestezi o activitate care e neplăcută dar aduce beneficii atât de importante încât neplăcerea dispare făcând loc satisfacției.
Oamenii care duc lumea înainte sunt mereu masochiști, ei caută satisfacția și nu plăcerea. Când toată lumea se împotrivește ba chiar aruncă cu pietre în ei oamenii care duc lumea înainte nu viețuiesc pentru plăcere. Ei sunt îndrăgostiți doar de rezultatul a ceea ce fac.
Pe când cei care vor voi să perpetueze aceast statusquo- „fac ce-mi place” sunt pe moarte. Noua generație va fi aceea care va schimba „fac ce-mi place” cu „ne place ce facem”, „subiect” cu „predicate”. Nu există altă cale, sistemele digitale ne modifică felul în care acţionăm şi gândim, ne modifică weltanschauung-ul, aptitudinile cognitive şi, în cele din urmă, ne modifică şi creierul.
Așa că repede, e timpul, să vină CINEVA!
articol preluat de pe: blog.partidulpirat.ro