Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti
Nuntă în Banat cu lăutari, fotograf Leopold Adler, 1872-1924 (MAP-1803)
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția MAP – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
articole preluate de pe ro.wikipedia.org; www.crestinortodox.ro; azm.gov.roș www.facebook.com/MuzeulTaranului; tvrinfo.ro
(articol în curs de editare)
Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti
Lăsatul secului de carne, în creștinism e una din cele două lăsaturi are secului, și anume ziua sau zilele de frupt (1) tocmai înainte de intrarea în păresimi (2).
În riturile apusene, precum și în unele dintre riturile răsăritene, lăsatul secului de brânză și lăsatul secului de carne au loc deodată, marțea înainte de miercurea cenușii, care e ziua de intrare în post. În ritul bizantin primul lăsat al secului are loc cu o săptămână înaintea celui de-al doilea.
Etimologie
Potrivit liturgistului Badea Cireșanu, expresia “lăsatul secului” s-ar fi format printr-o aglutinare, de la “lăsatul seculului”, adică renunțarea la lume, în sens religios.
În limba italiană, termenul folosit e «carnevale», adică “adio carne”, din acel moment incepand Postul Pastelui.
Perioadă
Potrivit tipicelor bisericești, se renunță la carne în Duminica izgonirii lui Adam din Rai, duminică precedată de o săptămână, săptămâna cărnii, în care se mănâncă produse de carne în fiecare zi. În această săptămână nu se face liturghie miercurea și vinerea.
Folclor
Renunțarea la carne e strâns legată în asceză de renunțarea la sărbătoriri.
De aici lăsatul secului a fost asociat cu o sărbătoare înainte de intrarea în post, de unde carnavalul*.
Carnavalul este o perioadă care precedă postul în unele țări, când au loc petreceri populare însoțite de deghizări, care alegorice, focuri de artificii etc.
Etimologic, cuvântul „carnaval“ se trage din dialectul milanez („carne vale“) și înseamnă literal „adio carne“.
El datează din perioada în care biserica a impus ca aceste festivități să aibă loc doar înaintea postului de reculegere, rugăciune și abstinență, care premerge Paștele.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
(1) Fruptul (din lat fructus) desemnează anumite mâncăruri, altele decât de post, precum și zilele când, conform diferitelor rubrici, credincioșii creștini pot consuma aceste mâncăruri.
Mâncăruri de frupt – În funcție de felul postului, ritul bizantin prevede mai multe feluri de frupt, după cum urmează.
Frupt propriu-zis – La Paști și în toată săptămâna luminată, de la Crăciun până la Bobotează, precum și în toate zilele de peste an, altele decât în posturi și în zilele pregătitoare posturilor, altele decât miercurea și vinerea, se mănâncă de frupt, adică orice produse alimentare de origine animală. Aceste produse culinare sunt desemnate de mineie* drept:
carne; brânzeturi; ouă; pește și crustacee; ulei vegetal; miere și zahăr. Pentru amănunte, a se vedea articolul Post (asceză).
* Mineiul este o carte liturgică (sau bisericească) din ritul bizantin ce conține slujbele sărbătorilor cu dată fixă pentru fiecare lună de peste anul bisericesc. Sunt deci douăsprezece, pentru cele douăsprezece luni ale anului.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Frupt alb - Toată săptămâna (miercurea și vinerea inclusiv) dinainte de intrarea în păresimi, se mănâncă de frupt alb. Bolnavii mănâncă de asemenea de frupt alb în zilele de post. Fruptul alb a devenit normă de post pentru ritul latin.
Fruptul alb constă în: brânzeturi; ouă; pește și crustacee; ulei vegetal; miere și zahăr.
Acesta oprește însă carnea animalelor cu sânge cald.
(2) Postul Mare sau Păresimile (în latină quadragesima) este în creștinism perioada de asceză și pocăință premergătoare Paștilor. Postul Mare durează patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor. În perioada Postului Mare creștinii manifestă o grijă spirituală sporită, prin renunțarea la alimentele de proveniență animală și se înaltă sufletește prin rugăciunea însoțită mereu de faptele cele bune. Postul Mare începe în calendarul bizantin cu lunea de după Duminica izgonirii lui Adam din rai, iar în cel latin cu Miercurea Cenușii.
- Miercurea Cenușii este, pentru credincioșii romano-catolici, prima zi a Postului Mare. Sărbătoarea a fost instituită în timpul pontificatului lui Grigore I cel Mare. Cele două zile de dinaintea Miercurii Cenușii sunt, în lumea catolică, punctele culminante ale carnavalului.
Denumirea „Miercurea Cenușii” se datorează obiceiului ca ramurile de salcie (palmier, măslin sau de alt arbore) sfințite cu ocazia Floriilor de anul trecut, ramuri care au împodobit icoanele și statuile din casele catolicilor timp de aproape un an, să fie aduse la biserică spre a fi arse. Cenușa lor se folosește la ieșirea de la slujbă, presărându-se pe fruntea credincioșilor, în timp ce preotul spune: „Adu-ți aminte, omule, că din țărână ești, și în țărână te vei întoarce” (Geneza, 3,19), cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Adam cu ocazia izgonirii sale din rai.
Cenușa se pune pe capetele credincioșilor, prezenți la slujbă, ca semn de pocăință și de angajament de a ține postul cu curățenie.
Biserica Ortodoxă nu are tradiția impunerii cenușii, însă duminica intrării în post, numită Duminica izgonirii lui Adam din rai, face trimitere la același text, ca și cel folosit în Biserica Romano-Catolică (Geneza, capitolul 3).
***
Postul Mare are origine apostolică, potrivit Sfinţilor Părinţi şi scriitori bisericeşti.
Dar în primele secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. La Ierusalim, în secolul al IV-lea se postea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus, în aceeaşi vreme se postea numai patruzeci de zile. („Liturgica Generală”)
Începând de pe la sfârşitul secolului al III-lea, Postul Mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind un post foarte aspru.
În secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şase săptămâni.
După disciplina ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din rai şi postim până în seara sâmbetei din Săptămâna Patimilor, inclusiv.
Ultima dintre aceste şapte săptămâni de post, adică săptămâna dintre Florii şi Paşti, pe care o numim a Sfintelor Patimi, nu este socotită însă în Postul Păresimilor, ci este considerată aparte, sub denumirea de Săptămâna Paştilor.
Din cele mai vechi timpuri, Postul Păresimilor a fost ţinut cu multă rigurozitate.
Canonul 69 apostolic pedepsea cu caterisirea pe slujitorii Bisericii şi cu excomunicarea (afurisirea) pe credincioşii laici care nu ar fi respectat postul de miercuri şi de vineri şi pe cel al Păresimilor, neadmiţând excepţii decât în cazuri de boală.
„Porunca dată omului: ‘Din tot pomul din rai să mâncaţi, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi‘” (Facere 2, 16-17) este poruncă de post, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. (Omilia a cincea – rostită la începutul Postului Mare; „Omiliile despre pocăinţă” - Sfântul Ioan Gură de Aur)
„Dacă în rai a fost de neapărată trebuinţă postul, cu mult mai mult în afară de rai; dacă leacul a fost folositor înainte de rănire, apoi cu mult mai mult după rănire; dacă arma ne-a fost bună când încă nu se pornise împotriva noastră războiul dat de pofte, apoi cu mult mai mult ne este de neapărată trebuinţă ajutorul dat de post după ce a început lupta aceasta atât de mare, şi a poftelor, şi a dracilor”, arată Sfântul Ioan Gură de Aur.
Dacă Adam ar fi ascultat de această poruncă, n-ar mai fi auzit a doua poruncă, care spune: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!” (Facere 3, 19); dar pentru că n-a ascultat de porunca postului, pentru aceasta: moarte, griji, osteneli, supărări şi o viaţă mai împovărătoare decât moartea; pentru aceasta, spini şi ciulini; pentru aceasta, oboseli, dureri şi o viaţă plină de chin. (Omilia a cincea - Sfântul Ioan Gură de Aur)
«Lupta dintre Lăsatul secului de carne şi Păresimi», de Brügel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Duminica Lăsatului sec de carne, este ultima zi în care se poate mânca acest tip de aliment, carnea.
Atât Lăsatul de sec de carne, cât și cel din săptămâna ce urmează, Lăsatul de sec de brânză, păstrează reminiscențele unor sărbători păgâne deosebit de importante pentru calendarul popular.
În plină iarnă, este vorba de ceremonii prin care se marca despărțirea oficială de frigul și de întunericul de moarte al iernii, precum și ceremonii de invocare a soarelui învingător, de stimulare a acțiunii acestuia, slaba putere a lui fiind considerată ecoul unui moment critic prin care trecea astrul, care trebuia astfel ajutat, prin intermediul unor ritualuri speciale.
Acestea cuprind: aprinderea și manipularea focurilor (Alimori), săriturile în înălțime, veghea rituală (Baterea alviței), întrecerile cailor (Încurarea cailor), care, pe lângă asigurarea energiei necesare soarelui, prin intermediul practicilor de magie imitativă, mai aveau darul de a garanta o bună recoltă a principalelor plante cultivate.
Cea mai mare parte a actelor rituale vizează cultivarea câmpului: astfel, acum erau legate ritual păsările cerului, alți potențiali dăunători ai semănăturilor.
Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român (Paideia, 2000) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Lăsatul secului de brânză, în creștinism e una din cele două lăsaturi are secului, și anume ziua sau zilele de frupt tocmai înainte de intrarea în păresimi.
În riturile apusene, precum și în unele dintre riturile răsăritene, lăsatul secului de brânză și lăsatul secului de carne au loc deodată. În ritul bizantin primul are loc cu o săptămână înaintea celui de-al doilea.
Astfel, lăsatul secului de brânză se sărbătorește în Duminica izgonirii lui Adam din Rai, dar e precedat de o săptămână, săptămâna tirofagiei, în care se mănâncă lactate, ouă și pește în toate zilele, și în care, potrivit majorității tipicelor, nu are loc euharistia. După duminica înfricoșatei judecăți, potrivit tipicului bisericesc, nu se mai mănâncă produse lactate până la Paști, ci se începe postul.
„Săptămâna Albă” sau „Săptămâna Brânzei” din Calendarul creștin ortodox era numită în Calendarul popular și „Săptămâna Nebunilor”.
După un important sezon de nunți început imediat după Bobotează și încheiat la Lăsatul Secului de Paști, românii mai acordau o săptămână căsătoriei celor cu șanse mai mici la selecția maritală: handicapați, văduvi, fete cu copii din flori și alții.
Cete de bărbați se îmbrăcau în Săptămâna Brânzei cu haine femeiești și mergeau prin șezători unde luau fetele și nevestele la joc, improvizând, spre buna dispoziție a celor prezenți, diferite dansuri.
Ziua cutreierau satul pentru a face alte „nerozii, nebunii și glume”.
O nuntă parodie a acestor nefericiți se desfășura în ziua Lăsatului Secului de Clisă prin satele bănățene.
După ce se mascau în mireasă, mire, popă, dascăl, nași, nuntași de rând porneau pe ulițele satului cu govia (mireasa) și mirele în frunte.
Pe drum țucau (sărutau) fetele și nevestele tinere, se repezeau după copii, speriindu-i.
Cununia se desfășura la un pom în care se anina un clopot.
De la pomul cununiei cortegiul se îndrepta spre râu, unde însurățeii se spălau pe mâini cu apă turnată dintr-o vadră.
Mascații mergeau apoi pe la casele oamenilor unde erau cinstiți cu rachiu, ca la ospețele adevărate.
Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român. Zile și mituri (Univers Enciclopedic Gold, 2019) – articol preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – foto preluat de pe basilica.ro
Matei 6, 14-21
‘Zis-a Domnul:
Daca veti ierta oamenilor greselile lor, va ierta si voua Tatal vostru Cel ceresc;
Iar daca nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.
Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi intuneca fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor.
Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala.
Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.
Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura,
Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura.
Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta.’
Datini, tradiții și obiceiuri populare românești – Lasata Secului de Pasti
In lumea satului, Lasata Secului de Pasti pastreaza acte rituale specifice unui inceput de An Agrar celebrat la echinoctiul de primavara.
In acest sens, Prof. Ion Ghinoiu afirma:
“prin fixarea Pastelui in raport cu echinoctiul de primavara si faza lunara, cele mai importante sarbatori si obiceiuri pagane au fost impinse in afara ciclului pascal, la Lasatul Secului si la Rusalii”.
Lasata Secului este momentul de cumpana dintre vechiul si noul An Agrar “un scenariu ritual de imbatranire si innoire a timpului, in care ritualurile si datinile pregatesc evenimentul si-l consfintesc – adica sunt impartite simetric intr-un ciclu de sarbatori care au loc de-a lungul a doua saptamani, o parte dintre ele fiind celebrate inaintea Lasatului Secului in “Saptamana Nebunilor”, altele dupa, in saptamana “Caii lui Santoader”.
Sarbatorile traditionale desfasurate pe parcursul acestor doua saptamani sunt despartite simetric de sarbatoarea nocturna a Lasatului de Sec, cunoscuta sub diferite denumiri zonale: Strigatul peste sat, Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodaite etc. si pastreaza anumite elemente care sunt specifice noptii dintre ani.
Obiceiuri – Lasata Secului de Pasti - foto preluat de pe www.crestinortodox.ro
Lăsatul secului, lăsatul lumii
articol preluat de pe azm.gov.ro
În mod obișnuit, cuvântul sec, din sintagme precum “lăsatul secului” sau “mâncare de sec”, este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. “Lăsatul secului” ar însemna deci începutul vremii de sec, lăsatul postului.
Și totuși, nimic mai fals ca această etimologie populară, în care accentul cade în primul rând pe calitatea mâncării, așa cum nu se întâmpla de fapt în învățătura sfinților părinți!
Secul pe care îl lasă postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea, în sensul de mondenitate, moda, obiceiuri lumești.
E vorba aici nu de comunitate, de umanitate, ci de lumea care nu-l cunoaște pe Dumnezeu, de lumea în toată strălucirea ei de tinichea, despre care Hristos ne-a avertizat:
“Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele”.
În ce constă această lume, o va spune și ucenicul cel iubit, Apostolul Ioan, în felul său unic prin simplitate și concizie:
“Tot ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții”.
El nu se referă aici numai la păcate, ci la toate lucrurile zadarnice care ne ocupă viața și ne consumă timpul.
Nu omul este condamnat în cuvintele sfântului, ci nimicurile în care se risipește; ele alcătuiesc acum, mai presus de orice, lumea.
Este tot atâta efemeritate în viața lumii, cât și într-un banal ziar de știri: astăzi îl parcurgi cu voluptate, pentru ca mâine să nu mai facă doi bani.
Poate că acesta este și cel mai mare păcat al lumii: pierderea de timp, risipirea ei atât de pătimașă în deșertăciuni.
Unul dintre cele mai tulburătoare versuri din Psalmi este și acesta:
“Dumnezei sunteți, și toți fii ai Celui Preaînalt, dar voi ca niște oameni muriți…”
De aceea, lăsatul secului este mai întâi de toate un îndemn la reculegere, la reînnoirea vieții prin lăsarea păcatelor și a preocupărilor deșarte și prin întoarcerea spre Dumnezeu.
Așa se spune în frumoasele cântări bisericești de post:
“Ziua postului părăsire de păcate să-ți fie, suflete și către Dumnezeu plecare și apropiere”.
Postul este prin excelență timp de rugăciune, de căință și mărturisire a păcatelor, de înfrânare, de răbdare și mai ales de iertare.
Înfrânarea de la mâncarea “de frupt” este numai un aspect al postirii ortodoxe, cel văzut.
Dar în Sinaxarul Sâmbetei Albe, vorbindu-se despre “marea luptă a postului”, se arată treptele sale, ca într-o scară:
“Mai întâi dragostea și depărtarea minții de la lucrările și faptele necuviincioase; apoi însuși postul, dar să nu postim numai de mâncări, ci să postim și cu limba și cu ochii și, ca să spunem pe scurt, să ne oprim și să ne îndepărtăm de la orice faptă rea”.
Părinții nu au încetat să atragă atenția, chiar în cele mai aspre cuvinte, că, înțeles doar ca efort alimentar, postul nu are nici o trecere religioasă:
“De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurățindu-te, în deșert te lauzi cu nemâncarea… Ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu și demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea…”;
sau:
“Eu, cel ce rămân neîndreptat în toate, în zadar mă bucur de oprirea mâncării, că n-a zis Domnul să fie postul de acest fel”.
Nici atunci când este revendicat de la etimologia lui siccus, referirea nu se face la calitatea mâncării (uscată, seacă), ci la sensul figurat al cuvântului, acela de cumpătare, sobrietate.
În fond, nu mâncarea este condamnata prin post, ci neînfrânarea, necumpătarea, proasta ei folosință.
Aceleași cântări de post vorbesc de “întunericul sațiului”.
Masa de post trebuie să fie în primul rând cumpătată, altfel “întunericul sațiului” poate la fel de bine să vină și din mâncarea de fasole…
Postul ortodox nu este așadar un exercițiu alimentar, o dieta “purificatoare”, așa cum se concepe în multe confesiuni ezoterice (după cum nu există în creștinism alimente necurate sau interzise).
El reprezintă însă un act spiritual superior, acela de a corecta viețuirea imediată și instinctuală și de a orienta lumea după sensul ei înalt și singurul adevărat: acela de creație a lui Dumnezeu.
Obiceiuri de Lăsata Secului de Paști
articol preluat de pe azm.gov.ro
Lăsata Secului reprezintă o sărbătoare ce semnifică ultima zi, când se mai poate mânca „de dulce”, înainte de a începe unul din cele patru mari posturi rânduite în Biserica Ortodoxă (Postul Nașterii Domnului, Postul Sfintelor Paști, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Postul Adormirii Maicii Domului).
Postul cel Mare sau Postul Sfintelor Paști, este singurul care are două Lăsata Secului, unul pentru carne (Duminica Înfricoșătoarei Judecăți), celălalt pentru lactate, oua și pește (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai).
În lumea satului, Lăsata Secului de Paști păstrează acte rituale specifice unui început de An Agrar celebrat la echinocțiul de primăvară.
În acest sens, Prof. Ion Ghinoiu afirma:
“prin fixarea Paștelui în raport cu echinocțiul de primăvară și faza lunară, cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul Secului și la Rusalii”.
Lăsata Secului este momentul de cumpănă dintre vechiul si noul An Agrar „un scenariu ritual de îmbătrânire și înnoire a timpului, în care ritualurile și datinile pregătesc evenimentul și-l consfințesc – adică sunt împărțite simetric întru-un ciclu de sărbători care au loc de-a lungul a două săptămâni, o parte dintre ele fiind celebrate înaintea Lăsatului Secului în „Săptămâna Nebunilor”, altele după, în săptămâna “Caii lui Sân Toader”.
Sărbătorile tradiționale desfășurate pe parcursul acestor două săptămâni, sunt despărțite simetric de sărbătoarea nocturnă a Lăsatului de Sec, cunoscută sub diferite denumiri zonale: Strigătul peste sat, Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodăițe etc. și păstrează anumite elemente care sunt specifice nopții dintre ani.
Obiceiuri ce premerg Lăsata Secului de Paști:
articol preluat de pe azm.gov.ro
Revelionul Lăsatei Secului este considerat punctul central al ritualurilor desfășurate de-a lungul a două săptămâni, are loc în sâmbăta sau duminica dinainte de Lăsata Secului de carne (deci înaintea Săptămânii albe) o sărbătoare asemănătoare cu Revelionul care, în funcție de zonele geografice, poartă denumiri diferite precum: La Zăpostit (Lăsatul Secului), Priveghiul cel Mare (priveghi – termen care definește orice petrecere nocturnă), Alimori (nume dat roții de foc, cu altă semnificație specială), Hodăițe (nuia cu două crengi între care se pun paie, pănuși de porumb, fân și se dă foc), Opaiț (denumirea vine de la arhaicul instrument de iluminat) dar în esență tradiția este similară.
Sărbătoarea se desfășura o noapte întreagă, sub cerul liber și era un prilej colectiv de veselie a întregii comunități sătești, la care toți trebuiau să ia parte.
Ca în toate marile evenimente colective din viața satului, și acum se aprind pe dealuri focuri rituale (fiecare aducând lemne, paie sau coceni de porumb) în jurul cărora se strâng, cu mic, cu mare și petrec până dimineața, se cântă, se chiuie, se joacă, se fac „strigături peste sat” asemănătoare cu cele de la Anul Nou sau din sâmbăta Paștelui.
Scopul lor era identic – prin comunicarea faptelor urâte făcute de diferiți membrii ai comunității sătești, ei erau iertați și purificați.
În Maramureș, „strigatul peste sat” se încheia cu versurile: „cele bune să se-adune, cele rele să se spele”.
Dacă cineva lipsea de la ceremonia obștei, era întrebat în ziua următoare:
„din ce cauză n-ai fost aseară la priveghi, că Dumnezeu știe, mai trăi-vom până la alt an?”.
Punctul culminant al serbării era incinerarea în câmp liber a unei păpuși făcute din paie.
După unii cercetători aceasta presupune ca în vremuri ancestrale, la ceremoniile înnoirii timpului, existau jertfe umane.
Pe de altă parte, obiceiul Păpușii din paie – existent aproape la toate popoarele și practicat și acum, sugerează că de fapt ar fi o practică de stimulare magică a fertilității pământului.
Săptămâna Nebunilor coincide cu “Săptămâna brânzei”, denumită și “Săptămâna albă”, în care, pentru a se putea pregăti treptat intrarea în Postul Mare, după ospețele din “Câșlegii de Iarnă” (perioada între Crăciun si Lăsatul Secului, când se fac petreceri, nunți, oamenii se distrează, se mănâncă de toate – de fapt se fac abuzuri), se elimina din alimentație carnea și „clisa” (slănina) și sunt admise brânzeturi, lactate și ouă.
Numele de „Săptămâna Nebunilor” are două semnificații.
Pe de o parte, în unele zone ale țării ca Banat, Muntenia, Transilvania – era perioada îngăduită să se căsătorească, cei care n-au reușit să facă asta în timpul petrecerilor – deci a Câșlegilor.
Cea de-a doua – Săptămâna Nebunilor este legată de crearea imaginii de îmbătrânire, moarte si renaștere a timpului calendaristic – identic acum la Anul Nou Agrar, cu cel al Anului Nou calendaristic.
În Joia Furnicilor situată în Săptămâna Albă, femeile aduceau ofrande acestor insecte, făcând o turtă din făină sau mălai, pe care o ungeau cu unt sau brânză și o puneau pe un mușuroi, crezând astfel că acestea nu vor face pagube în timpul verii.
Legarea grânelor este o datină celebrată de Lăsata Secului, pentru ca pasările și toate dăunătoarele să nu distrugă recolta.
Tradiția este ca peste zi să nu se pună de loc mâna pe cereale și nici să se dea din acestea de mâncare la păsări și animale, deoarece superstiția este că atunci recolta va fi distrusă pe câmp de păsări și dăunători.
Seara însă, se iau grăunțe diferite în gură, se iese în curte și stând cu ochii închiși se scuipă la orătăniile curții, apoi se spune:
”cum nu văd eu acuma nimic, așa să nu vadă nici pasările holda mea”.
Baterea alviței (halviței) reprezintă un alt obicei de Lăsata Secului, de fapt o ceremonie practicată în sudul țării.
Este tot un prilej de mare veselie colectivă, o petrecere tinerească organizată mai ales de către adolescenți.
Alvița legată cu o sfoară, este plimbată prin fața tinerilor, care organizați pe echipe de câte doi, cu mâinile legate la spate, încearcă s-o prindă cu gura, lucru extrem de dificil, cel mai ades reușind doar să se murdărească pe față și pe haine.
Baterea alviței este un alt obicei uitat în negura vremurilor. De un cui bătut în tavan, se lega o ață lungă, până în dreptul pieptului copiilor. La capătul de jos al aței, se lega o bucată de alviță. Doi sau mai mulți copii se așezau față în față și încercau să prindă cu gura, de cât mai multe ori, bucata de alviță. După ce se isprăvea jocul, încercau să-și afle norocul. Cu lumânarea se dădea foc aței, în norocul fiecăruia, sorocind-o până unde să ardă. Dacă se stingea și ”n-ajunge până unde este sorocită ața, se zice că n-are noroc în anul acela. Astfel petreceau până la miezul nopții, anume ca să fie străji, pentru că, după credința lor, în ziua aceasta va sta Iisus Hristos la judecată”. (mesagerulneamt.ro)
Vergelul sau refenelele sunt petreceri din comunitatea satului, care au loc în duminica Lăsatei Secului.
Este de fapt ultimul prilej de distracție colectivă, înainte de a se intra în perioada Postului Paștilor.
Sărbătoarea are loc după asfințitul soarelui și este legată prin tematica de ceremonialul Mascaților, dar se reduce doar la un schimb de strigături satirice, chiar răutăcioase – refrenele – între fetele bătrâne și „tomnaticii” ce au rămas necăsătoriți.
cititi si:
Evenimentele Zilei de 1 martie în Istorie
Fondarea Rio de Janeiro la 1 martie 1565
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: ersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
1 martie este a 60-a zi a calendarului gregorian.
Mai sunt 305 zile până la sfârșitul anului.
Martie - Mărţişor (31 de zile – ziua are 12 ore, noaptea 12 ore)
Martie – Les Très Riches Heures du duc de Berry – foto: ro.wikipedia.org
Martie este a treia lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile.
Este prima lună de primăvară si o luna a indragostitilor. In vechime 1 martie semnifica si data începerii noului an agricol
Din punct de vedere astronomic, luna martie începe cu soarele în constelația Vărsătorului și se sfârșește cu soarele în constelația Peștilor.
In astronomia veche, martie începea cu soarele în semnul Peștilor și sfârșea în semnul Berbecului.
Numele lunii martie (latină: Martius) vine de la zeul Marte, zeul războiului din mitologia romană și era considerată o lună favorabilă începerii războiului.
Sub împăratul Romulus al Romei, anul începea cu această lună, abia în anul 45 î.Hr., Iuliu Cezar a introdus Calendarul iulian iar anul începea la 1 ianuarie.
Grecii numeau luna martie Elaphebolion. În România, luna martie, popular, se numește Mărțișor.
În luna martie începe aratul și semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se “retează” fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară etc.
Martie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Februarie cu excepția anilor bisecți și ca Noiembrie în fiecare an.
Echinocțiul de primăvară în emisfera nordică, respectiv echinocțiul de toamnă în emisfera sudică, (data când ziua este egală cu noaptea), este o dată care variază de la 19 martie la 21 martie (UTC).
cititi mai mult despre Luna Martie si pe www.agerpres.ro
Sărbători Religioase ale Zilei de 1 martie
Ortodoxe
Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sfânta Muceniță Evdochia (Secolul al II-lea) și Sfânta Cuvioasă Domnina (Secolul al V-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta muceniță Evdochia Samarineanca sau Evdochia din Heliopolis a fost o cuvioasă maică care a mucenicit la începutul secolului al II-lea d. Hr., în timpul unei persecuții în vremea împăratului Hadrian (117-138), în Heliopolis.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sfânta Domnina din Cir sau Domnina din Siria a fost o cuvioasă maică care a trăit în secolul al V-lea, în timpul episcopului și istoricului Teodoret din Cir.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Greco-catolice
Sf. martiră Eudochia († secolul al II-lea); Pomenirea tuturor cuvioșilor sihastri și călugări.
Romano-catolice
Sf. Albin, episcop
Sărbători Internaționale ale Zilei de 1 martie
Ziua ”Zero discriminare” (ONU)
Ziua ”Zero discriminare” (ONU) – foto preluat de pe www.facebook.com
Ziua ”Zero discriminare’‘ este marcată în fiecare an la 1 martie, la iniţiativa UNAIDS – Programul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Ziua mondială a protecției civile
Ziua mondială a protecţiei civile este marcată în fiecare an la data de 1 martie.
La această dată, în anul 1972 a intrat în vigoare Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Protecţiei Civile (International Civil Defence Organisation, ICDO). Ziua mondială a protecţiei civile a fost instituită printr-o decizie a adunării generale a Organizaţiei Internaţionale a Protecţiei Civile în anul 1990.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători Naționale ale Zilei de 1 martie
România – Mărțișorul
Mărţişorul – foto preluat de pe www.agerpres.ro
Numele oficial al lunii martie a influenţat, în ultimele decenii, generalizarea denumirii sărbătorii care cade la 1 Martie, Mărţişor, în defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete.
Tot ”mărţişor” se numeşte şi cadoul făcut de 1 martie, arată Ion Ghinoiu în lucrarea sa ”Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Editura Elion, 2002).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Romania – Ziua automobilistului militar
Sărbătorită în fiecare an la 1 martie, Ziua automobilistului militar aminteşte de data la care, în anul 1917, a fost înfiinţat, în Moldova, Regimentul de Tracţiune Automobilă, prin Înaltul Decret nr. 245 din 22 martie 1917, potrivit site-ului www.ligamilitarilor.ro şi volumului ”Calendarul tradiţiilor militare” (2010).
Acesta a fost structurat, prin Decizia Ministerială nr. 520 din 27 martie 1917, pe trei batalioane ”de automobile, autocamioane, autocamionete şi alte asemenea”, precum şi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri şi automitraliere, pentru partea activă, iar pentru cea sedentară, era prevăzută înfiinţarea unui batalion de depozit şi a unei şcoli de şoferi.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Romania – Ziua Forţelor pentru Operaţii Speciale
Aniversarea Zilei Forţelor pentru operaţii speciale este legată de înfiinţarea primei unităţi acţionale de operaţii speciale, la 1 martie 2003, dată la care a fost constituit Batalionul 1 forţe speciale, redenumit ulterior Batalionul 1 operaţii speciale „Vulturii”.
O scurtă trecere prin istorie ne arată că în anul 2005 a fost constituit Centrul de instruire pentru operaţii speciale „General Grigore Baştan”, prin transformarea Şcolii de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale „General Grigore Baştan”.
cititi mai mult pe: desteptarea.ro
Sarbatoarea Sfantului David – Ziua nationala a velsilor (galezilor) din Marea Britanie, pe tot cuprinsul Tarii Galilor.
Țara Galilor (engleză Wales, galeză Cymru, este una dintre cele patru țări tradiționale care formează Regatul Unit. Capitala sa este Cardiff – foto: ro.wikipedia.org
Este o sarbatoare crestina in timpul careia velsii il celebreaza pe Sfantul David (n.cca anul 500, patronul Tarii Galilor, mort in ziua de 1 martie anul 589).
Velsii sunt una dintre cele şase naţiuni celtice din Europa şi tara lor este in prezent parte a Regatului Unit al marii Britanii si Irlandei de Nord.
În velsa, acestei tari i se spune Cymru (pronunţat Kum-ri), iar in latina i se spunea Cambria.
Pina la cucerirea ei în 1282 de către Edward I al Angliei, Ţara Galilor era divizata în numeroase principate independente.
Ca urmare a Actului de Unire emis de regele Henric al VIII-lea (el însuşi provenit dintr-o familie de origine velsa), ţara a devenit parte componentă a regatului Angliei în 1536.
Prin traditie, fiul cel mare al regelui Angliei ia titlul de Print de Wales.
Ziua berii în Islanda
Licoarea a fost interzisă acolo vreme de 74 de ani, în timp ce alte băuturi alcoolice erau absolut legale. Și abia pe 1 martie 1989 această “interdicție” a luat sfârșit.
Interzicerea berii în Islanda a fost ultima “redută” rămasă din vremea prohibiției generale. Populația a decis în 1915, prin referendum, că absolut toate băuturile alcoolice să fie scoase în afara legii.
După numai 7 ani însă, embargoul a fost parțial ridicat, dintr-o necesitate economică. Spania refuză să cumpere principalul produs de export al Islandei – peștele, dacă islandezii nu importau, în schimb, vinuri spaniole.
În 1933 a fost organizat un alt referendum privind abolirea prohibiției. Tabăra “pentru” a obținut o victorie la limită. Dar, pentru a potoli setea celor care voiau cumpătare, Parlamentul a decis că berea să rămână ilegală. (sursă stirileprotv.ro)
Evenimentele Zilei de 1 martie în Istorie:
- 1 martie 1565 – A fost fondat orașul Rio de Janeiro;
- 1 martie 1746 – Constantin Mavrocordat, domnul Țării Românești, clerul înalt și boierii au hotărât eliberarea din șerbie a rumânilor fugiți, care se reîntorc în țară;
- 1 martie 1872 – În statul american Wyoming s-a înființat Parcul Național Yellowstone;
- 1 martie 1992 – Republica Bosnia și Herțegovina și-a declarat independența față de Iugoslavia;
1 martie 509 I. I Chr. – Consulul roman Publius Valerius Publicola, organizeaza la Roma primul Triumf , după victoria sa asupra regelui detronat Lucius Tarquinius Superbus in bătălia de la Silva Arsia.
1 martie 86 I.I Chr. – Lucius Cornelius Sulla, în fruntea unei armate romane,ocupă în Atena, dupa infrangerea tiranului Aristion sprijinit de trupele de Mitridates al VI-lea.
„Pseudo Sulla”, bust aflat la muzeul Gliptoteca de la München – foto: ro.wikipedia.org
Lucius Cornelius Sulla Felix (138 î.Hr.-78 î.Hr.) a fost un general și om politic roman, care ca dictator prin încearcările lui de a constitui o formă nouă de stat, contribuie de fapt la destrămarea statului.
1 martie 40 – S-a născut poetul latin Marcus Valerius Martialis (d. între 102 și 104 d.Hr.).
Marcus Valerius Martialis - foto: ro.wikipedia.org
Marcus Valerius Martialis (cunoscut în limba română ca Marțial) (n. aprox. 1 martie 40 d. Hr., Calatayud – d. aprox. 103 d. Hr., Calatayud) a fost un poet latin.
Este cunoscut pentru cărțile sale de epigrame, în care, manvrând cu o mare ușurință gluma ironică și umorul caustic, prezintă instantanee din viața variată a Romei din timpul împărăților Domițian, Nerva și Traian.
Marțial este considerat a fi creatorul epigramei moderne.
1 martie 105 d.Hr. - S-a încheiat construcţia podului lui Traian, peste Dunăre.
Podul lui Traian (reconstituire artistica 1907) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Podul lui Traian a fost ridicat în perioada 103-105 d.Hr., de către ilustrul arhitect Apollodor din Damasc (c.60-c.125), la ordinele împăratului Traian (98-117).
Clădit din piatră şi bârne de lemn, scopul podului a fost de a permite transportul trupelor romane şi a proviziilor necesare celei de-a doua campanii militare de cucerire a Daciei, potrivit http://danubelimes-robg.eu/.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
1 martie 286 - Maximian a fost desemnat de împăratul roman Dioclețian (284 – 305), augustus și coîmpărat.
Maximian – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Marcus Aurelius Valerius Maximianus Herculius (cca. 250 – iulie 310) a fost împărat roman (împreună cu Dioclețian) din 1 martie 286 până în 305.
Născut în apropiere de Sirmium (Pannonia), într-o familie de țărani săraci, Maximian, care își începe cariera ca simplu soldat, urcă în cadrul ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților Aurelian și Probus.
La 1 aprilie 285 este desemnat de Dioclețian Caesar, iar la 1 martie 286 augustus și coîmpărat, încredințându-i-se administarea și apărarea provinciilor Occidentale.
Cognomenul Herculis ce i se acordă marchează subordonarea sa față de Dioclețian, care și-l atribuie pe acela de Iovius.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 martie 293 - Împăratul Diocletian si co-imparatul Maximinian ii numesc pe Constantinus Chlorus si Galerius in demnitatea de Cezari, fapt considerat a fi in Imperiul Roman începutul Tetrarhiei , cunoscuta sub numele de Quattuor Principes Mundi (“Patru conducători ai lumii”).
1 martie 492 - A murit Papa Felix al III-lea.
Papa Felix al III-lea – foto: ro.wikipedia.org
Papa Felix al III-lea a fost Papă al Romei în perioada 13 martie 483 – 1 martie 492. Felix al III-lea provenea dintr-o familie aristocratica romana, fiind fiul unui preot si bunicul Sfantului Grigorie cel Mare.
La data inscaunarii sale ca Papa, era vaduv si tatal a doi copii.
Pontificatul său este marcat de ruptura doctrinară cu Acacius, Patriarhul Constantinopolului, excomunicat din cauza lipsei de respect față de Scaunul Papal când a numit în scaunul Antiohiei un adept al ereziei monofizite.
După moarte regelui Teodoric, s-a bucurat de sprijinul fiicei acestuia, Amalasuntha.
*** 507 – A avut loc Bătălia de la Vouillé
Bătălia de la Vouillé (507) – Clovis uciderea lui Alaric al II-lea în bătălia de la Vouillé, miniatură din secolul al XV-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Vouillé sau Vouglé (de la Campus Vogladensis în latină) s-a desfășurat în nordul teritoriului vizigot, la Vouillé, Viena aproape de Poitiers (Galia), în primăvara anului 507, între francii conduși de Clovis I și vizigoții conduși de Alaric al II-lea, cuceritor al Spaniei.
Clovis și Anastasie I al Imperiului Bizantin au fost de acord ca fiecare să atace goții din partea lui.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
1 martie 1105 - S-a născut Alfonso al VII-lea al Leonului și Castiliei (d. 1157)
Alfonso al VII-lea al Leonului și Castiliei - foto: ro.wikipedia.org
Alfonso al VII-lea (1 martie 1105 – 21 august 1157), născut cu numele de Alfonso Raimúndez și poreclit Împăratul, a devenit regele Galiciei în 1111 și regele Leonului și al Castiliei în 1126.
Alfonso a folosit pentru prima dată titlul de Împărat peste toată Spania, alături de mama sa, Urraca, odată ce ea l-a investit în conducerea directă a orașului Toledo, în 1116.
El a fost fiul lui Urraca a Leonului și Raymond de Burgundia, primul membru al Casei de Burgundia care guverna Peninsula Iberică.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 martie 1131 – A decedat regele Stefan al II-lea al Ungariei ; (n.1101).
Ștefan al II-lea (maghiară: II István, n. 1101), rege al Ungariei si Croatiei,a condus Ungaria din anul 1116 pana la moartea sa.
Tatal sau, Regele Coloman, l-a încoronat de copil, iar domnia sa a fost caracterizată de războaie dese cu cînd în Țările vecine.
1 martie 1445 – S-a născut Sandro Botticelli, pictor italian
Detaliu cu posibil autoportret al lui Botticell, din compoziţia “Adoraţia magilor”, (1475) – Galeria Uffizi, Florența – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sandro Botticelli – de fapt Alessandro di Mariano Filipepi – (n. 1 martie 1445, Florența – d. 17 mai 1510, Florența) a fost un pictor italian, unul din cei mai mari reprezentanți ai Renașterii italiene.
Frumusețea și grația figurilor create de el, precizia liniilor și redarea mișcării fac din lucrările sale o operă ce simbolizează pictura epocii.
Caracteristic artei lui Botticelli este și faptul că figurile pictate de el prezintă profunde sentimente umane.
Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au, în general, o expresie visătoare, Botticelli ne apare ca un cercetător atent al sufletului omenesc.
Operele sale, inspirate de teoriile neoplatonice ale lui Marsilio Ficino, animator al “Academiei Florentine“, atestă sensibilitatea deosebită și bogata viață lăuntrică a artistului.
Sandro Botticelli “Adorația magilor” 1475 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
S-a nascut in Florenta si pana sa studieze pictura cu Antonoi del Pollaiuolo a invatat meseria de aurar de la tatal sau.
Din 1470, artistul si-a deschis propriul atelier, iar restul vietii a creat lucrari pentru celebra familie Medici sub a carei protectie a intrat si care i-a finantat majoritatea operelor.
Botticelli a fost poreclit “botticello”(“butoi mic”) de fratele său mai mare.
Din 1481, Botticelli a fost chemat la Roma de către Papa Sixtus IV pentru a decora Capela Sixtină alaturi de alti mari pictori.
Printre operele sale celebre se numara “Primavara”, “Adoratia magilor”, “Nasterea lui Venus”.
De asemenea, in 1481, s-a numarat printre artistii desemnati de Vatican sa decoreze Capela Sixtina, insa contributia sa nu a fost una insemnata.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Sandro Botticelli “Naşterea lui Venus”, 1482-1485 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
1 martie 1504 - Eclipsa de Lună din 1 martie 1504.
Eclipsa de Lună din 1 martie 1504 – Desen al predicției lui Columb cu privire la eclipsa de lună pentru jamaicanii nativi, preluat de la pagina 273 din „Romantul istoriei spaniole cu ilustrații” de John Stevens Cabot Abbott, 1869. – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Eclipsa de Lună din 1 martie 1504 a fost o eclipsă totală de Lună, care a început să se producă, în America, îndată după apusul Soarelui din 29 februarie 1504.
Cristofor Columb, vrând ca indigenii din Jamaica să continue să-i aprovizioneze echipajul înfometat, a reușit să-i intimideze prezicând corect producerea acestei eclipse, denumită adesea, din această cauză, eclipsa lui Columb.
La 30 iunie 1503, Cristofor Columb a eșuat ultimele sale două caravele pe coastele Jamaicăi.
Indigenii din insulă i-au întâmpinat pe Columb și echipajul său și i-au aprovizionat cu merinde, dar după șase luni, au încetat să-i mai aprovizioneze.
Columb avea la bord un almanah scris de Abraham Zacuto, care conținea tabele astronomice care acopereau anii 1475-1506.
Consultându-le, Columb a remarcat iminenta producere a unei eclipse de Lună. A solicitat o întâlnire pentru ziua aceea cu cacique și i-a spus acestuia că zeul său s-a aprins de mânie față de tratamentul pe care populația locală îl aplica oamenilor săi; a spus că zeul său va oferi un semn clar al nemulțumirii sale, odată cu răsăritul Lunii.
Eclipsa și Luna roșiatică au apărut la timp, impresionându-i și înspâimântându-i pe băștinași. Fiul lui Columb, Ferdinand, a scris:
„cu multe strigăte și văicăreli, indigenii au venit în fuga mare de peste tot spre nave, încărcați cu provizii, rugându-l pe amiral să intervină pe lângă divinitate să nu-și reverse mânia asupra lor. …”
Columb s-a retras în cabină pentru „a se ruga” (în realitate pentru a măsura durata eclipsei cu o clepsidră); cu puțin timp înainte de sfârșitul totalității (după 48 de minute), el i-a anunțat pe băștinașii înspăimântați că tocmai au fost iertați[3], ceea ce li s-a confirmat când Luna a reapărut sub înfățișarea obișnuită.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
1 martie 1564 - Tomșa Voievod, presat de turci și tătari, se refugiază în Polonia. Tronul Țării Moldovei, pentru a doua oară, este ocupat de Alexandru Lăpușneanu.
Alexandru Lăpușneanu pe o marcă poștală din Republica Moldova – foto: ro.wikipedia.org
Alexandru Lăpușneanu a fost un domn al Moldovei care a domnit între septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561 și octombrie 1564 – 9 martie 1568.
Figura sa a fost popularizată de scriitorul Costache Negruzzi, care l-a imortalizat în nuvela Alexandru Lăpușneanu, atribuindu-i celebrele fraze „De mă voiu scula, pre mulți am să popesc și eu…” și „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”
1 martie 1562 – Are loc Masacrul de Vassy în care cincizeci de protestanți au fost uciși, iar aproximativ o sută cincizeci răniti de trupele ducelui de Guise, la șase săptămâni de la semnarea Edictului din ianuarie 1562, prin care regele a permis protestanții sa ase intruneasca in public.
Este începutul războaielor religioase franceze,care vor macina Franţa timp de peste treizeci de ani.
Massacre de Vassy in 1562, print by Hogenberg end of 16th century – foto: en.wikipedia.org
Hughenot este un nume dat protestantilor calviniști francezi si se pare ca denumirea acestora provine din cuvantul german Eidgenossen, care inseamna “uniti prin juramant”.
Erau organizați în comunități independente sub autoritatea unui sinod național în 1559 si au creat un aparat administrativ și militar prin care au devenit un corp autonom în cadrul statului, deseori în conflict cu puterea monarhică.
În urma războaielor religioase care i-au opus catolicilor, hughenoții au reușit să obțină libertatea de cult, locuri în parlament și sa detina controlul a cca. 100 de fortărețe, printre care La Rochelle, Cognac și Montauban.
Puterea militară hughenotă a fost desființată apoi de Cardinalul Richelieu (asedierea si cucerirea orașului La Rochelle, 1628);
Ludovic al XIV-lea a completat acțiunea de consolidare a monarhiei și de restaurație catolică deplină (revocarea Edictului din Nantes, 1685), obligând numeroase comunități de hughenoți să emigreze în țări protestante.
1 martie 1565 – A fost fondat orasul Rio de Janeiro de către cavalerul portughez Estacio de Sá (1520-1567), care l-a numit “São Sebastião do Rio de Janeiro” (Râul St Sebastian ianuarie), în onoarea regelui Sebastian al Portugaliei.
São Sebastião do Rio de Janeiro, Anônimo, c. 1695 Biblioteca Nacional (Brasil) – foto: thestreetandthecityul.wordpress.com
Golful în care este situat Rio de Janeiro (Golful Guanabara) a fost descoperit de europeni la 1 ianuarie 1502, prin exploratorul portughez Gaspar de Lemos.
L-a numit “Rio” pentru că a crezut că era mai degrabă o gură de râu decât un golf.
Orașul Sfântul Sebastian Rio de Janeiro a fost fondat la 1 martie 1565 în onoarea regelui Sebastian I al Portugaliei.
Rio de Janeiro a fost capitala Braziliei din 1764 până în 1960, când guvernul a fost transferat la Brasília, dar el a rămas unul dintre cele mai importante orașe din țară, al doilea ca mărime după São Paulo.
Între 1808 și 1821, în timpul invaziei napoleoniene a Portugaliei metropolitane, orașul a devenit capitala Portugaliei și a imperiului portughez.
1 martie 1590 - S-a născut Grigore Ureche, carturar si cronicar, autorul „Letopisețului Țării Moldovei de la Dragoș-Vodă până la Aron-Vodă”.
A fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat; (d.1647).
Grigore Ureche – foto: ro.wikipedia.org
1 martie 1632 – Champlain devine guvernator al Noii Frante, pe continentul american, in actuala Canada de azi.
Samuel de Champlain – foto: ro.wikipedia.org
Samuel de Champlain (n. 1567, Brouage, Franța – d.25 decembrie 1635, Québec, Canada) a fost un geograf, explorator și cartograf francez, întemeietorul orașului Québec și primul Guvernator General al Canadei, între 1613 și 1627, de facto, respectiv între 1627 și 1635, numit de regele Ludovic al XIII-lea al Franței.
1 martie 1713 – Tratatul de la Utrecht
Prima ediție a Tratatului de la Utrecht din 1713 dintre Marea Britanie și Spania în spaniolă (stânga) și o ediție ulterioară în latină și engleză – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Tratatul de la Utrecht constă dintr-un șir de mici tratate, nefiind reunit într-un singur document, tratate semnate în orașul olandez Utrecht în martie și aprilie 1713. Tratatele între mai multe state europene, inclusiv Marea Britanie, Franța, Spania, Savoia și Republica Țărilor de Jos, au pus capăt Războiului Succesiunii Spaniole. Tratatele au fost încheiate între reprezentanții lui Ludovic al XIV-lea al Franței și ai lui Filip al V-lea al Spaniei pe de o parte, și cei ai reginei Ana a Marii Britanii, ai ducatului Savoiei, ai regelui Portugaliei și ai Provinciilor Unite pe de altă parte.
Tratatul a consfințit înfrângerea ambițiilor franceze exprimate în războaiele lui Ludovic al XIV-lea și a păstrat sistemul european bazat pe echilibrul puterilor.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
1 martie 1746 – Constantin Mavrocordat domnul Tarii Romanesti (1744-1746), clerul înalt și boierii tarii, hotărăsc eliberarea din șerbie a rumânilor fugiți, care se reîntorc în țară; liberi ca persoană, țăranii rămân totuși dependenți economic de boieri, fiind obligați să presteze boierului 12 zile de clacă, în Țara Românească și 24 de zile, în Moldova.
Constantin Mavrocordat – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol – d. 23 noiembrie 1769, Iași) a fost domn al țărilor române.
În Țara Românească a domnit de șase ori: septembrie 1730 – octombrie 1730; 24 octombrie 1731 – 16 aprilie 1733; 27 noiembrie 1735 – septembrie 1741; iulie 1744 – aprilie 1748; c. 20 februarie 1756 – 7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761 – martie 1763 și în Moldova de patru ori: 16 aprilie 1733 – 26 noiembrie 1735; septembrie 1741 – 29 iunie 1743; aprilie 1748 – 31 august 1749 și 29 iunie 1769 – 23 noiembrie 1769.
cititi mai m,ult pe www.unitischimbam.ro
1 martie 1781 - Alexandru Vodă Ipsilanti, domn în Țara Românească, a emis „Hrisovul Orfanotropiei”, document ce reglementa activitatea unei instituții ce urma să aibă în grijă copiii abandonați; această instituție gândită în spiritul bizantin al epocii nu a funcționat însă niciodată.
Alexandru Vodă Ipsilanti - 19 aprilie 1788 – foto: ro.wikipedia.org
Alexandru Vodă Ipsilanti (1725-1807) a fost domn în Țara Românească: 15 septembrie 1774 – februarie 1782 și august 1796 – decembrie 1797 și în Moldova: decembrie 1786.
1 martie 1788 – S-a născut în Herta-Hotin, Gheorghe Asachi , carturar enciclopedist si scriitor al inceputurilor literaturii romane, sprijinitor al stiintei si artelor, intemeietor si deschizator de drumuri in invatamant, teatru, presa; (d.1869). A editat, in 1829, publicatia “Albina Romaneasca”.
Gheorghe Asachi pictat de Constantin Daniel Stahi – foto: ro.wikipedia.org
Gheorghe Asachi (n. 1 martie 1788 – d. 12 noiembrie 1869) poet, prozator și dramaturg român, născut la Herța, în nordul Moldovei, (azi în Ucraina)
1 martie 1810 - S-a născut Frederic Chopin, compozitor si pianist polonez.
![Frédéric François Chopin (născut Fryderyk Franciszek Chopin[n 1]; n. 1 martie 1810, Żelazowa Wola, Ducatul Varșoviei – d. 17 octombrie 1849, Paris, A Doua Republică Franceză) a fost un compozitor polonez din perioada romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai influenți compozitori de muzică pentru pian - Dagherotip 1849 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2020/03/Fr--d--ric-Chopin.jpeg)
Frédéric Chopin – Dagherotip 1849 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru pian.
Pianul se regăsește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un rol exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument.
Deși muzica sa se încadrează în rândul celor mai pretențioase opere în privința tehnicității, stilul lui Chopin iese în evidență prin profunzimea nuanței și a expresivității, și nu doar prin complexitatea tehnică.
El inventează genuri muzicale precum balada, însă cele mai reprezentative inovații sub semnătura sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna și preludiul.
Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica cultă a secolului XIX.
În plus, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa; mazurcile și polonezele sale reprezintă chiar și astăzi baza muzicii clasice naționale poloneze.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
1 martie 1812 - S-a născut Nicolae Kretzulescu, medic si politician roman.
Nicolae Kretzulescu – foto: ro.wikipedia.org
Nicolae Kretzulescu (n. 1 martie 1812, București – d. 26 iunie 1900, Leordeni, Argeș) a fost un politician liberal român, care a deținut de trei ori funcția de prim-ministru al României (între 1862-1863, 1865-1866 și în 1867).
1 martie 1814 – Tratatul de la Chaumont (1 martie 1814)
Tratatul de la Chaumont a fost o serie de înțelegeri semnate separat, dar având texte identice, dintre Imperiul Austriac, Regatul Prusiei, Imperiul Rus și Regatul Unit datată pe 1 martie 1814, dar semnate în fapt pe 9 sau 19 martie.
Tratatul s-a dorit să aducă puterile celei de-a Șasea Coaliții într-o alianță mai strânsă în cazul în care Imperiul Francez ar fi respins termenii de pace care îi fuseseră oferiți.
Fiecare dintre părțile semnatare a fost de acord să mobilizeze pe câmpul de luptă câte 150.000 de soldați și, după obținerea păcii în lupta cu Franța, să mențină pacea pentru următorii douăzeci de ani.
În urma discuțiilor de la sfârșitul lunii februarie 1814, reprezentanții austrieci, prusaci, ruși și britanici au căzut de acord asupra organizării unei întâlniri la Chaumont, Haute-Marne pe 1 martie 1814.
Documentul rezultat, Tratatul de Chaumont, a fost semnat pe 9 sau 19 martie (deși documentul a fost datat 1 martie) de către împăratul Alexandru I, împăratul Francisc al II-lea (cu Metternich), regele Frederic Wilhelm al III-lea și ministrul de externe britanic Robert Stewart.
Tratatul îi cerea lui Napoleon să retrocedeze toate cuceririle făcute, Franța urmând astfel să revină la frontierele prerevoluționare în schimbul încetării războiului.
Dacă Napoleon ar fi respins propunerea semnatarilor tratatului, aliații se angajau să continue războiul.
A doua zi după ce i-a fost prezentat documentul, Napoleon a respins oferta de pace, refuzând ultima șansă pentru aranjamente negociate.
Deciziile au fost ratificate și puse în practică de Congresul de la Viena din 1814–1815.
Termenii tratatului au fost puși pe hârtie în cea mai mare parte de Robert Stewart (Lord Castlereagh), ministrul de externe britanic, care s-a oferit să îi sprijine cu bani pe aliați, pentru ca aceștia să își păstreze armatele mobilizate împotriva lui Napoleon.
Cele mai importante puncte prevedeau formarea unui stat confederat german, împărțirea în state independente, restaurarea dinastiei de Bourbon în Spania și lărgirea granițelor Olandei cu teritoriul care în 1830 avea să devină Belgia.
Tratatul de la Chaumont a devenit baza a alianței europene care a asigurat echilibrul puterii pentru mai multe decenii.
1 martie 1815 - Napoleon evadează de pe insula Elba.
Napoleon Bonaparte leaving Elba on 26 February 1815 – foto: en.wikipedia.org
Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte; n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica – d. 5 mai 1821, în insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
1 martie 1834 – S-a născut Zaharia Boiu, poet și publicist român, membru corespondent al Academiei Române.(d. 1903)
Zaharia Boiu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Zaharia Boiu (n. 1 martie 1834, Sighişoara – d. 24 octombrie/6 noiembrie 1903, Sibiu) a fost un poet şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române (1890).
A fost primul absolvent român al liceului german din Sighişoara.
El este cel care traduce faimosul Memorandum adresat împăratului Franz Josef al Austriei în 1892, iar fiul lui Zaharia Boiu, Olimpiu, este cel care va duce traducerea germană a memorandumului, clandestin, la Viena.
Studiază la seminarul teologic ortodox din Sibiu, apoi, susţinut de mitropolitul Andrei Şaguna, merge la Leipzig la studii.
După întoarcerea în ţară va lucra mai întâi ca profesor la Institutul diocezan, iar mai apoi ca redactor la publicaţiile Telegraful român şi la Transilvania.
Tot la Sibiu participă activ la înfiinţarea ASTREI. Zaharia Boiu a fost cel care în 1861 a înfiinţat prima şcoală română la Sighişoara, unde a predat împreună cu învăţătorii Ioan Ţiţei şi Nicoale Damian.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 martie 1837 – S-a născut marele scriitor roman Ion Creanga. Data nașterii lui Creangă este incertă.
El însuși afirma în Fragment de biografie,că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.
Ion Creangă – foto: ro.wikipedia.org
Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași), scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
1 martie 1840 - Adolphe Thiers devine prim ministru al Franței.
Adolphe Thiers – foto: ro.wikipedia.org
Adolphe Thiers (n. 18 aprilie 1797 – d. 3 septembrie 1877) a fost un avocat, jurnalist, istoric și om politic francez.
A deținut diferite funcții politice ca: prim-ministru în timpul lui Ludovic-Philippe, președinte interimar al Franței, președinte al Consiliului de Miniștri în perioada Monarhiei din Iulie, deputat în perioada celei de-A Doua Republici.
A fost ales membru în Academia Franceză în 1833.
1 martie 1841 - S-a născut Mihai Burada, compozitor, membru fondator și președinte al Societății Culturale „Miron Costin” din Roman; (d. 7.11.1918).
1 martie 1854 - S-a născut Constantin Ţurcanu, eroul român din Războiul de Independenţă elogiat de Vasile Alecsandri în poezia „Peneş Curcanul”, numele-poreclă sub care a intrat în istoria noastra. ( d. 15 noiembrie 1932).
Constantin Țurcanu - foto: neamulromanescblog.wordpress.com
Peneș Curcanul, pe numele său real Constantin Țurcanu (n. în Vaslui 1 martie 1854 – 15 noiembrie 1932), erou al Războiului de Independență din 1877, fost sergent în Regimentul 13 Dorobanți şi a devenit faimos după Bătălia de la Griviţa.
A luptat apoi la Rahova.
În 1913 a luptat din nou în Bulgaria ca voluntar în al Doilea Război Balcanic iar în Primul Război Mondial, deși avea o vârstă înaintată, a luptat pe frontul de la Tisa, fiind avansat la gradul de plutonier major.
În memoria eroilor vasluieni care au luptat în Războiul de Independență (1877- 1878) și Primul război mondial (1916- 1918), a fost construit în anul 1934 Mausoleul Peneș Curcanul, situat în Vaslui, în cimitir, realizat din marmură, piatră și bronz.
Este opera sculptorului I. Scutari și a meșterilor italieni Luise Severiano și Victor Bibuitto.
În partea centrală se află crucea memorială a eroului Peneș Curcanul. Vasile Alecsandri a dedicat o poezie lui Peneş Curcanul, în care cântă vitejiile acestuia şi a celor „9 din Vaslui” în lupta pentru independenţa României.
Despre momentul înmormântării lui Vasile Alecsandri se relatează că atunci când a fost momentul să fie ridicat sicriul, din mulţime s-a auzit comanda: „Cei nouă din Vaslui şi cu sergentul zece…Ridicaţi!”.
Astfel a fost purtat marele poet pe ultimul drum de către „curcanii” lui Peneş.
1 martie 1865 – A murit Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei, soția regelui William al II-lea al Olandei (n. 1795)
1 martie 1867 – A aparut la Iasi, apoi la Bucuresti, revista “Convorbiri literare”,organ de presă al „Junimii”– grupare politică și literară condusă de Titu Maiorescu care a exercitat o puternica influenta asupra miscarii literare romanesti.
În primul număr al revistei, Iacob Negruzzi preciza că: Sub numele de “Convorbiri Literare” va apare la doue septemâni o revistă în formatul stinsei “România Literară”.
Primul redactor, apoi director al acestei reviste, a fost Iacob Negruzzi. Publicatia a aparut pana in 1944, cu o singura intrerupere intre anii 1916 si 1919.
1 martie 1872 – In Statele Unite, a fost infiintat primul parc national din lume: Yellowstone.
1 martie 1877 - Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris din 1856 au adoptat, la Londra, un protocol prin care recomandau Turciei să acorde unele libertăţi popoarelor supuse.
Refuzul acesteia va deschide calea războiului, in urma caruia Romania si alte tari balcanice si-au obtinut independenta statala.
Edouard Louis Dubufe, Congrès de Paris, 1856, Palace of Versailles – foto preluat de pe en.wikipedia.org
1 martie 1880 - Are loc înființarea legației germane la București, in România independenta.
1 martie 1886 – S-a născut Oskar Kokoschka, pictor si poet englez de origine austriaca.
Oskar Kokoschka, 1963 – foto: ro.wikipedia.org
Oskar Kokoschka (n. 1 martie 1886, Pöchlarn, Niederösterreich – d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveția) a fost un pictor, grafician și scriitor austriac, exponent al expresionismului.
Kokoschka a fost cel mai faimos reprezentant al Grupului de Artă din Berlin Der Sturm (în română Furtună), și cofondator Hagenbund (sau Künstlerbund Hagen).
De la 1903 la 1909, Kokoschka a urmat cursuri de pictura la Viena Kunstgewerbeschule (s-a prezentat la admitere împreună cu Hitler şi, spre deosebire de viitorul dictator, el a reuşit).
Opera lui Kokoshka a inspirat generatii de pictori.
Prima sa expoziție personală a avut loc la Galeria Paul Cassirer din Berlin în anul 1910.
În acest an, de asemenea, a expus la Muzeul Folkwang Essen și a început colaborarea cu revista Der Sturm.
În 1915 , la scurt timp după izbucnirea primului război mondial, el a servit pe frontul de est, unde a fost grav rănit.
Începând cu anul 1980, s-a înființat un premiu acordat de către autoritățile austriece pentru realizări excepționale în artă, care-i poartă numele.
1 martie 1889 - Ferdinand de Hohenzollern a fost proclamat, prin decret, principe al Romaniei, cu titlul de Alteta Regala.
Principele Ferdinand în anul căsătoriei, 1893 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.
Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a a Portugaliei.
Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.
La 1/14 martie 1889 Senatul României a votat o moțiune de „a înscrie în apelul său nominal pe al doilea fiu al A. S. R. Principele Leopold, Principele Ferdinand, cu următorul titlu «Alteta Sa Regală Ferdinand, Principe al Romaniei, moștenitor presumptiv al Coroanei»”.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; familiaregala.ro; en.wikipedia.org
1 martie 1892 - Apare, la Fălticeni, revista de literatură şi folclor „Şezătoarea”, sub conducerea lui Artur Gorovei.
Arthur Gorovei – foto: ro.wikipedia.org
Arthur Gorovei (n. 19 februarie 1864, Fălticeni – d. 19 martie 1951, București) a fost un academician român, folclorist, etnograf, membru de onoare (1940) al Academiei Române.
Născut la 19 februarie 1864 la Fălticeni, învață la școala sătească din Rădăuți, urmând clasele primare și gimnaziul la Fălticeni, de unde trece apoi la Institutele Unite din Iași, de unde își ia bacalaureatul.
Licențiat în Drept la Universitatea din Iași; magistrat până în 1903 iar apoi avocat la Fălticeni. A fost Prefect al județului Suceava și Primar al orașului Fălticeni.
Ales membru corespondent al Academiei Romane (1915); Doctor Honoris Causa de la Universitatea din Cernăuți;
În 1892 a fondat revista de folclor “Șezătoarea“, care a apărut regulat timp de 26 de ani. Ultimul număr scos în anul 1931 cuprinde indicele analitic și alfabetic al celor 25 de volume ale acestei importante reviste.
1 martie 1896 – Cercetatorul francez Henri Becquerel, laureat cu premiul Nobel, a descoperit radioactivitatea naturală.
Antoine Henri Becquerel – foto: ro.wikipedia.org
Antoine Henri Becquerel (n. 15 decembrie 1852, Paris — d. 25 august 1908, Le Croisic, Loire-Atlantique) a fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii, în anul 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontană.
1 martie 1898 - S-a născut Constantin Daicoviciu, renumit istoric și arheolog, profesor, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
A fost membru al Academiei Române (d. 27.05.1973).
Constantin Daicoviciu – foto: ro.wikipedia.org
Constantin Daicoviciu (n. 1 martie 1898, Căvăran, Caraș-Severin – d. 27 mai 1973), a fost un renumit istoric și arheolog, profesor, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și politician comunist.
A fost membru titular al Academiei Române .
1 martie 1904 – S-a născut Glenn Miller, compozitor american de jazz (d. 1944)
Alton Glenn Miller (n. 1 martie 1904, Clarinda, SUA – d. 15 decembrie 1944, Canalul Mânecii, Regatul Unit) a fost un muzician american de muzică jazz.
A format o orchestra pentru trupele americane, în timpul celui de-al doilea război mondial Multe titlurile sale ajung pe primele locuri în Hit Parade şi fac inconjurul Americii (Tuxedo Junction, Chattanooga Choo Choo).
A murit pe 15 decembrie 1944 într-un accident de avion între Londra şi Paris.
Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără „In the Mood”, „Moonlight Serenade”, „Pennsylvania 6-5000”, „Chattanooga Choo Choo”, „A String of Pearls”, „At Last”, „(I’ve Got a Gal In) Kalamazoo”, „American Patrol”, „Tuxedo Junction”, „Elmer’s Tune” și „Little Brown Jug”.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; glennmillerorchestra.com
1 martie 1906 – A debutat revista “Viata romaneasca”, revista “literara si stiintifica”, sub directia lui Constantin Stere si Paul Bujor, secretar de redactie fiind Garabet Ibraileanu.
Constantin G. Stere sau Constantin Sterea – foto: ro.wikipedia.org
Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova, Regatul României) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român.
În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892).
1 martie 1907 – Serviciul medical de urgenta “Salvarea” si-a inceput activitatea in Romania, la inițiativa dr. Mina Minovici.
1 martie 1908 - Pe lotul-model semincer Missilindra, judeţul Tighina, gubernia Basrabia, a început să funcţioneze o staţiune metereologică.
1 martie 1910 – S-a născut actorul David Niven; (d. 29 iulie 1983). Este unul din cei mai prolifici si cunoscuți actori englezi de film.
Sir David Niven – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
1 martie 1912 – A fost efectuat primul salt cu parasuta dintr-un avion, premiera apartinandu-i lui Albert Berry. Capitanul Berry s-a parasutat dintr-un avion care zbura deasupra orasului St Louis din Statele Unite ale Americii.
Captain Albert Berry - foto: en.wikipedia.org
1 martie 1917 - Prin Înaltul Decret nr.245 al regelui Ferdinand I, s-a înfiinţat Regimentul de Tracţiune Automobilă, moment ce a marcat începutul procesului de reorganizare a formaţiunilor de automobile din armata română şi de apariţie a armatei auto.
Este Ziua automobilismului militar.
1 martie 1919 - Reapare la Craiova, in România, revista „Ramuri„. Revista a fost editata în anii 1919-1929, apoi 1934-1944, în 1945-1947 și din august 1964.
1 martie 1922 – S-a născut Yitzhak Rabin, premier israelian, castigator al premiului Nobel pentru Pace. A fost asasinat in noiembrie 1995.
Ițhak Rabin – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Ițhak Rabin (n. 1 martie 1922 – d. 4 noiembrie 1995) a fost comandantul Statului Major al armatei israeliene în Războiul de șase zile (1964 – 1968), ambasadorul Israelului în Statele Unite, ministrul muncii, conducător al Partidului Muncii, ministrul apărării și de două ori prim-ministru israelian în perioadele 3 iunie 1974 – 20 iunie 1977 și 13 iulie 1992 – 4 noiembrie 1995.
A fost asasinat de către un extremist evreu.
1 martie 1924 - S-a născut mezzosoprana română Elena Cernei; (d. 26.11.2000).
Elena Cernei – foto: elena-cernei.blogspot.com
Elena Cernei (n. 1 martie 1924, Bairamcea, Basarabia – d. 27 noiembrie 2000, București România) a fost o interpretă de operă.
Printre rolurile interpretate se numără Azucena în Trubadurul, Clytemnestra în Iphigénie en Aulide, Arsace în Semiramida, Rosina în Bărbierul din Sevilla, Ulrica în Bal mascat, prințesa Eboli în Don Carlos, Laura și La Cieca în La Gioconda, Cherubino în Nunta lui Figaro, Iocasta în Oedip, și Orfeu în Orfeu și Euridice.
În 1963 a primit titlul de Artistă Emerită din partea RPR, iar în 1999 a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității Naționale de Muzică București pentru contribuțiile din domeniul muzicii.
1 martie 1925 – S-a născut la Bacau, Solomon Marcus, matematician roman, membru al Academiei.
Solomon Marcus – foto: ro.wikipedia.org
Solomon Marcus (n. 1 martie 1925, Bacău) este un matematician român de etnie evreiască, membru titular (2001) al Academiei Române.
Deși domeniul principal al cercetărilor sale a fost analiza matematică, matematica și lingvistica computațională, a publicat numeroase cărți și articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie, sau istoria științei și a educației.
1 martie 1926 - Prin ”Legea Municipiului București”, intrată în vigoare în 1927, Bucureștiul a fost împărțit în patru sectoare.
1 martie 1927 – S-a născut Harry Belafonte, renumit muzician si actor american.
Harold George “Harry” Belafonte, Jr. – foto: repeatingislands.com
Harold George “Harry” Belafonte, Jr. (n. 1 martie 1927) este un cântăreț american, compozitor, actor și activist social.
Belafonte este probabil cel mai notabil pentru melodia sa “The Banana Boat Song”.
De-a lungul carierei sale a fost un apărător al drepturilor omului și al cauzelor umanitare, fiind un puternic critic al administrației lui George W. Bush.
1 martie 1930 - S-a născut prozatorul, poetul şi pictorul, Alecu Ivan Ghilia.
Alecu Ivan Ghilia – foto (captura): youtube.com
Alecu Ivan Ghilia, pe numele său adevărat Alexandru Ivan, (n. 1 martie 1930, satul Ghilia, comuna Șendriceni, județul Dorohoi) este un scriitor și publicist român.
A scris romane, povestiri și poezii.
A urmat cursurile Academiei de Belle-Arte din Iași (1948-1950) și apoi pe cele ale Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1950-1953).
A lucrat ca redactor la Contemporanul, Gazeta literară, Luminița (redactor-șef), redactor-șef la redacția de scenarii a Studioului Cinematografic București (1967-1969).
1 martie 1931 – S-a născut in Buhuşi, judeţul Bacău,regizoarea de film Elisabeta Bostan.
Elisabeta Bostan - foto: cinemagia.ro
Elisabeta Bostan (n. 1 martie 1931, orașul Buhuși, județul Bacău) este o regizoare și scenaristă de film română, profesor universitar.
Este cunoscută drept regizor de filme pentru copii, deoarece lor le-a dedicat cea mai mare parte din creațiile sale cinematografice.
A primit numeroase distinctii la festivaluri internationale consacrate filmelor pentru copii si tineret.
1 martie 1937 - S-a născut compozitorul și academicianul roman basarabean Eugen Doga, autorul muzicii mai multor filme, romanțe, cantate, piese instrumentale si a unei simfonii.Este considerat cel mai mare compozitor roman in viata.
Eugen Doga in Vienna, Austria 05-12-2015 – foto: ro.wikipedia.org
La 1 martie 1937, în casa lui Dumitru și Elizaveta Doga, în satul Mocra, raionul Rîbnița, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Astăzi Republica Moldova) s-a născut viitorul compozitor moldovean Eugen Doga, autorul muzicii mai multor filme, romanțe, cantate, piese instrumentale, autorul unei simfonii, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei din 1992.
Eugen Doga a copilărit pe timp de război și foame, avînd o viață grea, tatăl său murind în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial.
După absolvirea școlii din sat este admis la Școala de muzică „Ștefan Neaga” (1951-1955) din Chișinău, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Urmează apoi Colegiul muzical la viloncel, avîndu-l profesor pe italianul Pablo Baccini, care ulterior l-a atras la Orchestra Radio.
După ce a fost paralizat la mîna stîngă, Doga a înțeles că nu mai poate reveni la violoncel, axîndu-se mai mult pe compoziție.
Prima piesă de compoziție proprie, ”Floare dalbă de livadă” (1957), Eugen Doga o scrie pentru colega sa de la televiziune Maria Bieșu într-o singură zi.
Din acea zi, toată muzica scrisă de Doga, a fost scrisă fără schițe, direct în original. Eugen Doga a absolvit Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel.
A predat în calitate de profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (1967-1972).
Debutul sau oficial a avut loc la 1967, în filmul regizorului Gheorghe Vodă, ”Ivan Turbincă”, cu Mihai Volontir în rolul principal.
Remarcabile sunt si muzica la filmului ”O șatră urcă la cer” 1975 al regizorului Emil Loteanu si valsul din filmul ”Dulcea și tandra mea fiară” a aceluiași regizor.
A urmat o serie de peste o sută de filme, muzica cărora a fost scrisă de Eugen Doga.
Compozitorul Doga a fost prieten și coleg cu poetul Grigore Vieru, cu care au creat cele mai frumoase lucrări.
Cu piesa sa ”Orașul meu” (1973), Eugen Doga a lansat-o ca interpretă de estradă pe Sofia Rotaru.
Alături de Sofia Rotaru și Anastasia Lazariuc, Nadejda Cepraga s-au lansat în cariera sa cu peisele scrise de Doga.
Astăzi, compozitorul este nevoit să facă naveta Chișinău-Moscova, unde scrie muzică pentru filme și are specacole grandioase.
Compozitorul trăiește mai mult izolat si este un om de arta adevărat, care s-a dedicat muzicii în totalitate.
1 martie 1938 – A incetat din viata Gabriele d’Anunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara) poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, fost președinte al Academiei italiene.
Gabriele d’Annunzio – foto: ro.wikipedia.org
După intrarea în Primul război mondial a Italiei, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator.
Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă…
În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume, unde a înființat un stat independent, separat de Italia și de restul Europei până în 1921.
Trupele sale, desprinse din armata regulată italiană, se numeau legionari și purtau o uniforma formată din camașă neagră, care a devenit mai apoi uniforma fasciștilor.
Mulți din legionarii lui d’Annunzio făceau parte din gruparea stângistă “Fasci di Combattimento”, mulți dintre ei fiind foști membri ai brigăzilor de șoc Arditi, folosite în primul război mondial pe post de trupe de comando.
D’Annunzio era unul din puținii scriitori agreați de către Mussolini.
Deși a avut o influență notabilă asupra ideologiei fasciste, Gabriele D’Annunzio nu s-a implicat niciodată în mod direct în guvernul fascist la putere, în Italia, din anul 1923.
A fost creat prinț de Monte Nevoso în 1924, iar Mussolini l-a numit președinte al Academiei Regale Italiene, în 1937, însă D’Annunzio a murit înainte de a-și ocupa această înaltă funcție.
În mod fundamental antinazist, și detestându-l pe Hitler, s-a opus apropierii Italiei de Germania nazistă.
Cu toate acestea, Mussolini i-a acordat funeralii naționale, după moartea scriitorului, survenită la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al Vittoriale degli Italiani).
1 martie 1939 – Se semnează la Bucureşti, România, un acord internaţional, prin care Anglia, Franţa, Italia și România consimt la primirea Germaniei în Comisia Europeană a Dunării.
1 martie 1941 – Bulgaria devine aliat al Germaniei naziste. La 1 martie 1941, Bulgaria a aderat la Pactul Tripartit, devenind oficial un aliat al Germaniei.
Armatelor germane li s-a permis intrarea in Bulgaria de unde au atacat în luna aprilie, Grecia şi Iugoslavia. Armatele bulgare nu s-au implicat în atac, dar participa la ocupaţia de ambelor ţări anexand parti din teritoriul lor.
Situaţia se agravează in randul evreilor din Bulgaria. Multi dintre ei sunt plasati în arest la domiciliu şi obligati la plata unui impozit special care permite statului să le preia un sfert din proprietati.
1 martie 1944 – Are loc premiera piesei „Steaua fără nume“ de Mihail Sebastian, la Teatrul Alhambra din București.
Mihail Sebastian – foto: ro.wikipedia.org
Mihail Sebastian (nume real: Iosif Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu, n. 18 octombrie 1907, Brăila – d. 29 mai 1945, București), om de litere român de origine evreiască, care a scris roman, dramaturgie și critică literară.
A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.
1 martie 1945 - Andrei Ianuarevici Vîşinski, adjunctul ministrului de Externe sovietic şi preşedinte al Comisiei Aliate de Control pentru România, sosit la Bucureşti la 27 februarie 1945, în urma audienţelor repetate avute cu regele Mihai I, în care cerea demisia cabinetului Rădescu şi formarea unui guvern al FND, recomandă numirea lui Petru Groza în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri.
La 3 martie 1945, Petru Groza prezenta regelui lista noului guvern „de largă concentrare democratică”, în care FND deţinea 14 ministere, iar la 06.03.1945 depunea jurămâtul ca prim-ministru.
Andrei Ianuarievici Vîșinski - foto: ro.wikipedia.org
Andrei Ianuarievici Vîșinski (n. 28 noiembrie/10 decembrie 1883 la Odessa, Ucraina, Imperiul Rus; d. 22 noiembrie 1954, la New York (oraș), New York (stat), SUA) a fost un jurist și diplomat rus și sovietic de origine poloneză,, membru al Partidului Comunist din 1920 și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1939.
El a fost cunoscut ca procuror general al URSS în procesele publice de la Moscova din vremea lui Stalin și la Procesele de la Nürnberg.
A îndeplinit și funcția de ministru al afacerilor externe al URSS în perioada 1949-1953, succedându-i lui Viaceslav Molotov. Vâșinski a primit Premiul Stalin în 1947.
1 martie 1946 – Banca Angliei este naționalizată. Banca Angliei este banca centrală a Regatului Unit și a fost infiintata in 1694.
Este a doua cea mai veche banca centrala din lume după Sveriges Riksbank.
A fost proprietate privată de la fundarea sa în 1694 până la naționalizarea sa in 1946.
1 martie 1950 – Savantul Klaus Fuchs este condamnat de un tribunal londonez la 14 ani închisoare, pentru spionaj în favoarea URSS si vanzarea catre aceasta de secrete atomice.
Police photograph of Klaus Fuchs ca. 1940 – foto: en.wikipedia.org
Emil Julius Klaus Fuchs (29 decembrie 1911 – 28 ianuarie 1988) a fost un fizician german din Marea Britanie care a fost condamnat în 1950 pentru furnizarea de informații secrete privind Proiectul Manhattan americano – britanic de construire a bombei atomice, Uniunii Sovietice.
Fuchs a fost responsabil cu calculele teoretice referitoare la primele arme nucleare și mai târziu pentru modelele timpurii ale bombei cu hidrogen la Los Alamos National Laboratory, din SUA.
Martie 1951 - la New York apare ziarul „Românul”, organ de presă al Asociației Românilor Liberi din SUA (ulterior al Ligii Românilor Liberi), fondat de generalul Nicolae Rădescu.
Publicația apare până în martie 1963.
1 martie 1953 – Dictatorul sovietic Iosif Stalin a suferit un atac cerebral care i-a adus sfârșitul.
Iosif Vissarionovici Stalin – foto: ro.wikipedia.org
După cum spune Hrusciov în autobiografia sa, Stalin participa deseori la chefuri nocturne alături de aghiotanții săi, după care dormea pana tarziu a doua zi.
La 1 martie 1953, după un dineu pe durata întregii nopți, alături de ministrul de interne Lavrenti Beria și viitorii premieri Malenkov, Bulganin si Hrusciov, Stalin a cedat, suferind un atac cerebral care i-a paralizat partea dreapta a corpului.
A murit patru zile mai târziu, la 5 martie 1953 , la vârstă de 73 de ani. Hemoragia cerebrala a fost declarata oficial, drept cauză a morții.
Trupul său a fost mumificat și depus în Mausoleul lui Lenin unde a ramas până la 3 octombrie 1961 , când a început destalinizarea în Uniunea Sovietică.
Trupul lui Stalin a fost îngropat, după aceea, lângă zidul Kremlinului.
S-a sugerat că Stalin ar fi fost asasinat. Fostul exilat comunist Avtorhanov a adus în discuție această ipoteză în 1975.
În memoriile sale politice publicate în 1993, afirmă că Beria s-a lăudat în fața sa că l-ar fi otrăvit pe Stalin.
În 2003 , un grup de cercetători ruși și americani au lansat ipoteza că Stalin ar fi ingerat o puternică otravă folosită împotriva șobolanilor, care provoacă fluidizarea sângelui și hemoragii și atacuri cerebrale.
Cum acest tip de otravă este insipidă, varianta aceasta este plauzibilă. Cum a murit Stalin, se va putea afla cu certitudine doar dacă se va face autopsia cadavrului sau.
1 martie 1954 – În cadrul unui experiment, Statele Unite au detonat o bomba cu hidrogen de 15 megatone in Atolul Bikini din Oceanul Pacific care a dus la una dintre cele mai puternice contaminari radioactive ale Planetei.
15 martie 1959 - la Buenos Aires s-a ridicat prima Biserică ortodoxă românească din America de Sud.
1 martie 1960 - A fost pronunţată sentința în procesul Noica-Pillat.
Lotul Noica-Pillat – foto preluat de pe www.iiccmer.ro
Sentința în procesul Noica-Pillat, judecat de Regiunea a II-a Militară București, în care principalele capete de acuzare fuseseră legate de producerea și răspândirea a ceea ce ulterior s-a numit samizdat (Povestiri despre om, eseu filozofic de Constantin Noica, și „Așteptand ceasul de apoi“, roman al lui Dinu Pillat) și a scrierilor dușmănoase ale românilor din exil Emil Cioran, Mircea Eliade, Vintilă Horia etc.
Condamnările celor 23 de inculpați au mers de la 7 ani la 25 de ani de temniță.
Unii dintre cei condamnați vor scrie ulterior lucrări de sertar, relatând experiența carcerală și publicate după 1989: Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii“, Alexandru Paleologu, „Sfidarea memoriei“, Constantin Noica, „Rugați-vă pentru fratele Alexandru“ etc.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 martie 1961 – A fost infiintat, prin decizia presedintelui american John F. Kennedy, “Corpul Pacii” (Peace Corps).
1 martie 1966 – Partidul Baas Arab Socialist preia puterea în Siria.
1 martie 1972 - Partidele politice românești din exil trimit un memoriu regelui Mihai prin care solicită dizolvarea Comitetului Național Român și crearea unui nou organism politic.
*** martie 1973 - la Paris se editează (Almanahul Bisericii Tăcerii) „Catacombes”, sub coordonarea lui Sergiu Grossu.
*** martie 1975 - Securitatea din Cluj îl avertizează pe Teohar Mihadaș (deținut politic între 1949-1956) că difuzarea spre lectură a manuscrisului său „Memoriile unui deținut politic“, cu conținut ostil, constituie infracțiune.
Cartea va apărea în 1990 cu titlul „Pe muntele Ebal“.
Teohar Mihadaș – foto preluat de pe www.rri.ro
Teohar Mihadaș (n. 9 noiembrie 1918, Turia, Grecia – d. 29 noiembrie 1996, Cluj) a fost un educator, eseist, poet și prozator din România, de origine aromână.
A participat la luptele din zona Gurahonțului în toamna anului 1944.
A lucrat ca profesor de limba română, limba franceză, limba latină și filosofie la școli din Bistrița și Năsăud până în 1948, după care a fost arestat, fiind suspectat de activitate împotriva noului regim.
Pentru a se întreține a efectuat până prin 1961 diferite munci sezoniere (culegător de zmeură, săpător de fântâni, paznic etc.) în zona Bistrița, iar ulterior a lucrat la Cluj ca muncitor, om de serviciu, ș.a.m.d.
În 1964 a fost numit secretar literar girant la Teatrul Național din Cluj, iar între 1970 și 1973 a fost redactor-șef la revista Tribuna.
Din cauza opiniilor sale, a fost persecutat de către autoritățile comuniste, fiind încarcerat timp de 7 ani.
A fost unul dintre cei care au semnat a treia scrisoare deschisă a Doinei Cornea către Nicolae Ceaușescu împotriva sistematizării satelor.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 martie 1974 - Elena Ceauşescu a fost aleasă membru titular al Academiei RSR.
Elena Ceauşescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Elena Ceauşescu (nume de familie la naştere Petrescu; n. 7 ianuarie 1919 Petreşti, judeţul Dâmboviţa – d. 25 decembrie 1989, Târgovişte) a fost o politiciană comunistă română, soţia preşedintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu.
A deţinut funcţiile de membră a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR şi prim-viceprim-ministru al Consiliului de Miniştri, având un rol politic tot mai important în Epoca Nicolae Ceauşescu, odată cu trecerea timpului.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
*** martie 1983 - la Viena se înfiinţează Asociaţia „Arhanghelului Mihail” în scopul „desfăşurării unor activităţi umanitare în folosul românilor refugiaţi din Austria”.
Dorina Gabor reprezenta asociaţia în calitate de preşedinte.
1 martie/6 aprilie 1992 – A început Războiul Bosniac (1 martie 1992 – 14 decembrie 1995)
Războiul Bosniac, cunoscut și ca Războiul din Bosnia și Herțegovina a fost un conflict armat internațional care s-a desfășurat din martie 1992 până în noiembrie 1995.
În război, s-au implicat mai multe trupe.
Ca urmare a unui număr de incidente violente la începutul anului 1992, războiul este în mod obișnuit privit ca început la 6 aprilie 1992.
Războiul s-a încheiat la 14 decembrie 1995.
Principalii beligeranți au fost forțele Republicii Bosnia și Herțegovina și cele ale auto-proclamatelor entități sârbe bosniace și croate bosniace din Bosnia și Herțegovina, Republica Srpska și Herțeg-Bosnia, care au fost conduse și furnizate de Serbia și, respectiv, de Croația.
Războiul a făcut parte din destrămarea Iugoslaviei.
Ca urmare a secesiilor slovene și croate din Republica Socialistă Federativă Iugoslavia în 1991, Republica Socialistă Bosnia și Herțegovina multietnică – locuită în special de bosniaci musulmani (44%), precum și de sârbi ortodocși (32,5%) și catolici croați (17%) – au adoptat un referendum pentru independență la 29 februarie 1992.
Acest lucru a fost respins de reprezentanții politici ai sârbilor bosniaci, care au boicotat referendumul.
În urma declarației de independență a Bosniei și Herțegovinei (care a obținut recunoașterea internațională), sârbii bosniaci, conduși de Radovan Karadžić și susținuți de guvernul sârb a lui Slobodan Milošević și Armata Populară Iugoslavă (JNA), și-au mobilizat forțele în interiorul Bosniei și Herțegovinei pentru asigurarea unui teritoriu etnic sârb securizat, apoi războiul curând s-a răspândit în întreaga țară, însoțit de Purificare etnică.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
1 martie 1993 - A avut loc deschiderea traficului telefonic public între România şi Statele Unite ale Americii.
1 martie 1993 - A fost reînfiinţată Curtea de Conturi, organul suprem de control financiar şi de jurisdicţie în domeniul financiar în România, după 45 de ani de la întreruperea activităţii.
1 martie 1997 - Se constituie Forța de Reacție Rapidă a Armatei Române, care se înscrie în procesul de modernizare a forțelor armate ale României, în concordanță cu exigențele integrării în structurile militare ale Alianței Nord-Atlantice.
1 martie 1998 – Titanic devine primul film cu încasări de peste 1 miliard de dolari în întreaga lume.
1 martie 1999 – Banca Nationala a Romaniei (BNR) a decis trecerea Bancorex sub administrare speciala.
1 martie 1999 – România devine parte a Convenției de echivalare a diplomelor în domeniul învățămîntului superior în Europa.
1 martie 2000 – Social-democrata Tarja Kaarina Halonen își preia atributiile de președinte al Republicii Finlanda, fiind prima femeie aleasă în această functie.
Tarja Halonen în 2004 – foto: ro.wikipedia.org
Tarja Halonen (n. 24 decembrie 1943) este o politiciană finlandeză, care a fost al 11-lea președinte al Finlandei din 2000 până în 2012.
Doamna Halonen a fost parlamentară (1984-2000), ministrul Afacerilor Sociale (1987-1990), ministrul Justiției (1990-1991), ministrul Cooperării Nordice (1989-1991) și ministrul Afacerilor Externe (1995-2000).
Halonen este de profesie avocată. După ce a devenit președinte, s-a căsătorit cu Pentti Arajärvi.
1 martie 2001 - Membrii Parlamentului European au votat, la Bruxelles, cu o largă majoritate, în favoarea eliminării necondiţionate a vizelor de intrare în spaţiul UE pentru cetăţenii români.
1 martie 2001 – Autoritatile din India au anuntat ca populatia tarii a trecut de un miliard de persoane. Ajungând la 1.020.000.000 de oameni. India a devenit prima ţară după China, care treacut acest prag.
1 martie 2001 - Guvernul elvețian interzice utilizarea în hrana animalelor a alimentelor conținând făină de carne și oase.
1 martie 2001 - Regimul taliban din Afganistan dispune deschiderea focului și aruncarea în aer a statuii lui Buddha de la Bamian, monument înscris pe lista UNESCO a patrimoniului universal.
1 martie 2002 – Începe invazia americana in Afganistan prin declansarea operatiunii “Anaconda” in estul acestei tari.
1 martie 2002 – In Spania euro devine moneda oficiala, inlocuind moneda nationala peseta.
1 martie 2012 – A decedat cantautorul italian Lucio Dalla (n.4 martie 1943).
Lucio Dalla – foto: ro.wikipedia.org
Lucio Dalla, (4 martie 1943 – 1 martie 2012) a fost un actor, muzician și cantautor italian.
De asemenea a cântat la clarinet și clape.
Dalla a compus „Caruso” (1986) , o melodie dedicată tenorului italian Enrico Caruso, care este cântată de mai mulți artiști internaționali cum ar fi: Luciano Pavarotti și Julio Iglesias.
Versiunea cântată de Pavarotti s-a vândut în peste 9 milioane de copii, iar o altă versiune cântată de Andrea Bocelli, a fost inclusă pe primul său album internațional, Romanza, care s-a vândut în peste 20 de milioane de copii în toată lumea.
1 Martie – Mărțișorul; Baba Dochia; Baba Marta; Cap de primăvară
Credit foto: Vladimir Bulza, MNȚR – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; www.facebook.com/MuzeulTaranului; azm.gov.ro; www.crestinortodox.ro; jurnaluldearges.ro
Mărțișorul
Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate.
Împreună cu mărțișorul, se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Obiceiul de mărțișor a fost inclus în Lista elementelor patrimoniului cultural imaterial al umanității a UNESCO în anul 2017, ca „evenimente culturale asociate cu sărbătorirea zilei de 1 martie”, propus într-un dosar colectiv de către Bulgaria, Macedonia de Nord, Republica Moldova și România.
Cuvântul Mărțișor este diminutivul lui marț, vechiul nume popular pentru martie și înseamnă literal „micul martie”.
Mituri ale mărțișorului
Voinicul care a eliberat Soarele
Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă.
Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui.
Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire.
Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată.
A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă.
Tânărul a învins creatura și a eliberat fata.
Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ.
A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse.
Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare.
În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii.
Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie.
Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.
Lupta primăverii cu iarna
foto realizat de Cristian Verzea
Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel.
Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase.
Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea.
Ghiocelul a înghețat imediat.
Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor.
Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie.
În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.
cititi si Ghiocelul
Fratele și sora hanului
Martenița (1) bulgărescă, cu cele două personaje : fata Penda și băiatul Pijo – foto preluat de pe ziare.com
„Legenda Mărțișorului este foarte veche, datând pentru Bulgari din perioada primului han. Pe când sora sa și fratele său se aflau în prizonierat, hanul le-a trimis un șoim care avea legat un fir de ață albă pentru a-i înștiința că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să fugă, însă în apropiere de malul Dunării, el a fost ucis de urmăritori și ea atunci a dat drumul șoimului care avea legat de picior firul de ață albă înroșit de sângele fratelui său, pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui. La aflarea veștii, de durere, hanul a poruncit ostașilor să poarte un fir de lână albă și unul de lână roșie pentru a-i feri de necazuri, eveniment care ar fi avut loc la 1 Martie 681.”
Istoric
Mărţişoare de vânzare în 1927 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Originile mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari, sub numele de Martenița (1) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini.
In mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva.
Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte.
Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației.
Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război.
Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
De asemenea exista echivalentul trac al festivalurilor – Marsyas Silen (2)
Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8.000 de ani.
Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât.
Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu.
Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului.
Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor.
La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș.
Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
În zilele noastre Mărțișorul este făcut din șiruri de mătase, aproape exclusiv roșii și albe.
Înainte de secolul al XIX-lea erau folosite diverse alte culori: alb-negru în Mehedinți și în comunitățile de aromâni, roșu – doar în Vâlcea, Romanați, Argeș, Neamț și Vaslui, negru și roșu – în Brăila, alb și albastru – în Vrancea sau chiar mai multe culori – în zonele din sudul Transilvaniei și Moldova.
De asemenea, materialul folosit ar fi putut fi lână, in, bumbac sau mătase.
foto preluat de pe www.agentiadecarte.ro
Povestea martisorului incepe acum mai bine de 2000 de ani, pe vremea dacilor si a romanilor, dar traditia este mult mai veche.
Se spune ca stramosii nostri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit – colorat in alb si negru.
Banutii erau de aur, argint sau metal obisnuit, indicand cat de bogata sau de saraca era persoana care ii purta.
Albul insemna revenirea la viata a naturii si caldura verii, in timp ce negrul semnifica frigul iernii.
Aceste martisoare erau purtate la incheietura mainii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc, frumusete si le vor feri de razele arzatoare ale soarelui verii.
Cand copacii infloreau, femeile agatau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumparau cas, pentru ca tot restul anului pielea lor sa fie alba si moale.
In timp, rolul de talisman sau obiect purtator de noroc al martisorului s-a transformat in simbol al iubirii. In acelasi timp, si firul negru a devenit rosu.
Sapaturile arheologice au scos la iveala martisoare cu o vechime de peste 8000 de ani!
Sub forma unor pietricele de rau, vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat.
Culoarea rosie era data de foc, sange si soare – insemnand nasterea si viata, adica femeia.
Iar albul era limpezimea apelor, culoarea norilor, zapada rece si pura – semnificand intelepciunea barbatului.
Impletirea snurului arata legatura inseparabila dintre cele doua elemente ale vietii.
Traditia banutului este legata, de asemenea, de legenda Babei Dochia, pastorita cu cele sapte cojoace, transformata intr-o stanca.
Se spune ca Dochia a gasit intr-o zi o moneda, a gaurit-o, a legat-o de un snur din fire de lana – albe si negre – impletite, purtand-o la gat in semn de noroc.
In traditia romaneasca, de 1 martie se daruia celor dragi un mic talisman legat cu un snur alb-rosu ori pur si simplu snurul bicolor.
Martisorul simbolizeaza venirea primaverii, realuarea unui nou ciclu al naturii odata cu reinvierea Dochiei.
Prima referire la martisor din tratatele folclorice a aparut in lucrarea cercetatorului Iordache Golescu, iar profesorul Simion Florea Marian a reluat ideea in cartea “Sarbatorile la romani“, unde se spune ca de 1 martie copiilor li se lega la mana un banut din aur ca sa le poarte noroc si sa fie feriti de vraji.
Amuleta trebuia purtata 12 zile dupa care era prinsa de ramura unui copac.
Chiar si acum, daruirea unui martisor persoanei dragi s-a pastrat ca un obicei al romanilor in intreaga tara. (jurnaluldearges.ro)
În prezent
În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer.
Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor.
Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.
La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Republicii Moldova, pomii sunt împodobiți de mărțișoare.
În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical „Mărțișor”, care începe pe data de 1 martie și durează până la 10 martie.
În acest an, festivalul se află la ediția a 59-a.
În unele județe ale României, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni.
Aproape fiecare regiune a avut un interval de timp diferit pentru cât trebuie păstrat, variind de la 2–3 zile în regiunea Iași din Moldova până la 2–3 luni în regiunea Vâlcea din Oltenia.
De foarte multe ori sfârșitul acestei perioade a fost asociat cu semnele primăverii în lumea naturală : întoarcerea păsărilor călătoare precum rândunelele și berzele albe, înflorirea pomilor fructiferi (măr, cireș), înflorirea trandafirilor sau cu următoarea sărbătoare semnificativă din calendar.
Când obiectul este îndepărtat, se obișnuiește să se lege de o ramură a unui copac sau să se așeze pe un gard ca dar pentru păsările migratoare care se întorc din sud.
Mai rar la nord de Dunăre, dar adeseori înregistrată în Dobrogea, era practica de a lăsa Mărțișorul sub o stâncă, tipul de insecte găsite la fața locului fiind interpretat ca prevestiri; în alte zone aruncându-se într-un izvor sau râu (Gorj) sau chiar arzându-l.
În vremurile moderne, acestea sunt adesea păstrate ca suveniruri.
În localitățile transilvănene mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele.
În județul Bihor se crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși.
În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru a fi mereu iubite.
Tot aici, dar și în Bucovina, fetele sunt cele care oferă mărțișoare băieților (în mod tradițional mărțișoarele sunt făcute de ele însele).
În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată.
În zona Moldovei, Maramureș, Bucovina, Banat și Bistrița-Năsăud pe 1 martie se oferă mărțișoare băieților de către fete (in mod tradițional mărțișoarele sunt făcute de ele însele), aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare sau mici cadouri de 8 martie (o mică diferență față de restul țării).
Răspândire
Aria de răspândire a obiceiului de 1 martie. Portocaliul închis denotă principalele ţări, iar portocaliul deschis – alte arii de răspândire – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sărbătoarea mărțișorului este o tradiție caracteristică Peninsulei Balcanice și se poate întâlni în zona Balcanilor la aromâni și megleno-români, precum și la bulgari care o numesc Martenița, dar și în Macedonia de Nord (numită martinka), Grecia de Nord (mart) și zonele Golo Burdo și Prespa din Albania (monyak).
Alte comunități care mai practică variații locale ale acestui obicei sunt turcii din regiunea Edirne, grecii din nordul Greciei, insulele Rodos, Dodecanez și Karpathos, găgăuzii și diaspora acestor populații.
În majoritatea româniei, mărțișorul este purtat doar de femei, în timp ce printre macedoneni și bulgari e purtat de toată lumea.
Însă, în regiunea Moldova, mărțișorul este purtat de bărbați.
Cu ocazia zilei de 1 martie, în 2011, prin aplicația sa Google Doodle, sigla motorului de căutare Google a fost scrisă în fire albe și roșii împletite și împodobită cu un ciucuri roșu și alb.
Datini, tradiții și obiceiuri populare românești
Credit foto: Vladimir Bulza, MNȚR – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Mărțișorul, obiect pe care mai ales, noi, bărbații îl dăruim ființelor dragi ascunde, de fapt, o poveste cu mai multe straturi, ca o nuvelă ivită din mintea arborescentă a unui Cortazar sau Borges.
Odinioară, pe 1 martie de obicei mamele le legau copiilor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână.
O legau fie de o cordelușă roșie, fie de un șnur împletit dintr-un fir de mătase roșie și altul de mătase albă.
Cei avuți – destul de rari în satul românesc – foloseau un șnur făcut din fire de aur și argint.
În funcție de zona etno-geografică, se numea mărțișor, marț sau mărțiguș.
Oamenii credeau că acel copil care va purta mărțișor va fi sănătos, „curat ca argintul” și norocos.
Specialiștii (etnografi, etnologi sau antropologi) vorbesc despre o funcție apotropaică a mărțișorului.
„Apotropaic” ce cuvânt… înspăimântător pentru urechile noastre! Mărțișorul legat la mână sau la gât are formă de cerc.
Mărțișorul, deci, îndeplinea, înainte de toate, o funcție magică.
De aceea nu doar copiii erau protejați de maleficii, prin intermediul lui, ci și cloșca din cuibar, oaia din staul sau… pomii din grădina țăranului.
Ne întoarcem la practici mai mult sau mai puțin rituale.
Ca orice obiect magic, el se supunea unor reguli stricte.
Era „îmbrăcat” într-un anumit moment benefic și „lepădat” în altul.
Obiectele magice sunt încărcate de numinos – o forță pe care dacă nu știi cum s-o stăpânești, poate avea efect de bumerang: se întoarce numaidecât împotriva ta.
Respectând această lege nescrisă, în anumite zone ale României, mama îi lega copilului mărțișorul în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui.
Micuțul îl purta la mână sau la gât 12 zile, apoi îl lega de ramura unui pom tânăr.
Dacă acelui pom îi mergea bine, însemna că și copilul se va bucura, în viața sa, de sănătate, prosperitate și noroc.
În alte locuri, mărțișorul se purta până înflorea porumbarul sau păducelul.
Alții îl purtau până la întoarcerea berzelor sau până pe 9 martie, când, în calendarul creștin sunt sărbătoriți cei 40 de mucenici.
Printr-unele locuri din România purtau mărțișor și fetele mari sau nevestele din motive… cosmetice.
Pentru frumusețea tenului.
Se zicea că „Cine poartă mărțișoare/Nu mai e pârlit de soare”.
La finele lunii martie „lepădau mărțișorul”, adică și-l desfăceau de la mână, șnurul îl legau de ramura unui pom proaspăt înflorit, iar cu moneda cumpărau fie pîine, albă, fie caș, fie vin.
Se credea că fetei care respecta întocmai acest ritual, fața i se făcea albă precum cașul și rumenă ca vinul.
Bineînțeles, respectând până la capăt regulile magiei simpatetice, bănuțul purtat îi asigura purtătorului belșugul atît de mult-dorit.
Alte fete purtau mărțișorul până auzeau cucul cântând sau vedeau în înaltul cerului primul cârd de berze.
Ziua de 1 martie, denumită și Baba Dochia, Baba Marta sau Cap de primăvară, prilejuia predicții despre viitor și prescria câteva tabuu-uri, mici reguli nescrise, pe care dacă le respectai, îți asigurai sănătatea și prosperitatea.
Se credea că dacă pe 1 martie va fi o zi frumoasă, însemna că timpul va fi frumos, întreaga primăvară și vară.
Iar dacă era urâtă, dimpotrivă, că vor avea parte de o primăvară mohorâtă și o vară capricioasă.
Pe 1 martie, gospodinele se abțineau să lucreze ceva.
Astfel, „domoleau mânia Babei Dochia”, stăvileau gerul care le amenința viitoarele recolte și nimeni din casă nu se îmbolnăvea de vărsat sau nu era primejduit de înec.
Femeile puteau totuși să facă clacă de tors fiindcă și Baba Dochia mersese cu oile, luându-și furca și lâna pentru tors.
Tot pe 1 martie, fetele sau femeile care purtau numele de Evdochia, Dochia sau Dochița își serbau ziua.
Text: Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Național al Țăranului Român – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
foto realizat de Cristian Verzea
Se spune că Mart l-a poftit în ospeție pe fratele său mai mic, Prier (aprilie). Acesta, sfătuit de Florar (mai), și-a luat cu sine atât căruța, cât și sania și luntrea, știindu-l pe Mart pus pe șotii.
Astfel, Prier a putut călători, în ciuda vremii schimbătoare.
Mânios că i s-au zădărnicit planurile, Mart a jurat să se răzbune, trimițând bruma care să veștejească podoabele cu care se fălește Florar.
Ghioceii, primii vestitori ai primăverii, răsar devreme de sub stratul de zăpadă pentru a întâmpina noul anotimp.
Albul lor curat semnifică puritate, dar și primul semn timid al vieții care renaște sub razele calde ale soarelui.
Aceleași raze vor călăuzi mai apoi natura spre explozia culorilor și a formelor lumii vegetale.
Românii cunosc și îndrăgesc această floare deosebit de gingașă și frumoasă.
Adesea, la începutul lui martie, buchetul de ghiocei însoțește mărțișorul.
El reprezintă o tradiție românească ce datează din cele mai vechi timpuri.
Firele – de lână, de ață, de mătase – alb și roșu sunt împletite împreună.
Odinioară, de ele se atârna un ban de aur sau de argint, a cărui strălucire evoca lumina soarelui.
Simbolistica mărțișorului cunoaște diverse interpretări, cea mai răspândită fiind bazată pe faptul că, în folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate cromatic: primăvara este roșie, vara este verde, toamna este neagră, iar iarna este reprezentată prin culoarea albă.
A dărui mărțișoare este un gest de dragoste, prietenie, respect și apreciere.
Primăvara începe, după unii, cu prima zi a lunii martie, după alții – când se sfârșesc zilele babei Dochia și anume la Alexii, 17 martie și durează până la Sf. Onofrei, 12 iunie. A
lții pun ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun.
Martie – Încolțitorul
În România, luna martie are denumirea populară Mărțișor.
În luna martie (Mart) începe primăvara, vremea se încălzește treptat.
Este o lună capricioasă, legendele spunând că Mart a luat câte o zi de la fiecare lună pentru a-și depăși toți frații.
În prima parte a lunii sunt zilele Babelor (zilele Martei sau Dochiei) și există o mulțime de povești despre aceste zile, ilustrând lupta dintre iarnă și primăvară, dintre întuneric și lumină.
Martie mai este denumit și Germănar (Încolțitorul), natura începând să prindă viață și culoare.
Legenda spune că atunci când seva primăverii a început să tulbure liniștea firii, Soarele – sătul de atâta iernat, a încercat să fugă spre miază-zi, spre căldură.
Și ca să poată evada pe poarta cerului, a pus câte o babă pe cei nouă cai ai caleștii sale, știind că acestea sunt ”mai rele decât diavolul” și o să gonească caii de o să scoată sufletele din ei.
Trecură astfel ca vântul de poarta Raiului, unde păzitorul ei – Sân Toader, înghețat de frigul iernii, a băgat de seamă prea târziu ce s-a întâmplat.
Speriat, el a fugit în grajdurile cerului, a luat nouă bidivii puternici, a pus nouă moși să-i încalece și a pornit în urmărirea Soarelui.
Au căutat ei opt zile, dar i-au pierdut urma – căci babele afurisite mânau caii de se zdruncina cerul, lăsând să cadă pe Pământ ninsoare și viscol – prăpăd, nu alta, iar moșii, mai blânzi și mai domoli, nu se puteau pune cu ele…
A noua zi însă, moșul Alexe i-a dat de urmă, și împreună cu ceilalți moși, au pornit să-l prindă pentru a-l obliga să meargă pe drumul lui ceresc, lăsat de Dumnezeu.
Și-n ziua când au găsit Soarele, Pământul cu vietățile lui s-a trezit la viață.
”Și de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strașnică babă, sunt nouă zile până la Sân Toader și de la Sân Toader – nouă zile până la Alexe – omul lui Dumnezeu și de la Alexe – nouă zile până la Buna-Vestire”. (Marcel Olinescu – ”Mitologia românească”).
Mărțișorul
Mărțișoarele sunt de două feluri, unul al satului și unul al orașului. Cel dintâi este vechi și simplu, povestea lui începe cu ”a fost odată un șnur…” – două fire de lână, unul alb și unul roșu sau unul alb și unul negru. Femeile făceau șnurul și îl legau la gâtul și la mâna copiilor și tinerilor, dar îl purtau și adulții, se lega la coarnele vitelor, la poarta grajdului, la cloșcă. Se formau astfel nenumărate cercuri magice care protejau ce era de protejat în gospodărie într-o perioadă incertă: cândva, un început de an într-un vechi calendar, momentul reîntoarcerii păsărilor călătoare, primăvară năvalnică pe cale să schimbe tot. Mai târziu, de șnur s-a atârnat o monedă de argint sau de aur. Acesta e stadiul în care orașul a preluat mărțișorul. De fapt, el exista și aici sub forma pe care am descris-o, prin preluare înțelegând înnoirile la care îl supune orașul. Treptat, obiectul care atârnă de șnur poate să semnifice orice sau nimic. În ultimele două decenii, mărțișorul devine adesea pretextul de a oferi un cadou mult mai consistent, care rezolvă diverse obligații sociale.
(Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești)
Legenda spune că, pe când în munții noștri trăiau uriași, o femeie bătrână cu numele Dochia avea o fiică vitregă.
Într-o iarnă cumplită, Dochia i-a dat fetei sale, pe care nu o prea avea la inimă, o haină foarte murdară cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpada.
Pe cât fata o spăla mai tare, haina devenea mai neagră!
Atunci a apărut un bărbat și a întrebat-o ce face.
Ea i-a povestit ce i se întâmpla.
Tânărul avea o putere magică și i-a oferit fetei o floare roșie și albă, după care a îndemnat-o să mai spele încă o dată veșmântul și apoi să se întoarcă acasă.
Pânza a devenit albă ca neaua.
Bătrânei Dochia nu i-a venit să își creadă ochilor.
Când a văzut floarea din părul fetei a întrebat-o:
De unde o ai? Este încă iarnă!
Bătrâna crezu că primăvara a revenit și a plecat cu turma pe munte.
Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos rând pe rând cele douăsprezece cojoace pe care le purta, până când nu a mai rămas nici unul.
Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum.
Ningea și totul începuse să înghețe.
Când a ajuns în vârf, i s-a arătat tânărul numit Mărțișor care i-a spus:
Vezi cât de rău este să stai în frig și umezeală, tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele iarna hainele la râu?
Apoi a dispărut.
Fără alte veșminte cu care să se încălzească, Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră.
Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.
Obiceiul mărțișorului este o secvență a unui ritual de înnoire a timpului și anului, primăvara, la nașterea și moartea simbolică a Dochiei.
După unele tradiții, firul mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.
Asemănător ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul anului.
De la români și aromâni, obiceiul mărțișorului a fost preluat și de alte popoare din centrul și sud-estul Europei.
Acest simbol al primăverii și al revenirii la viață este purtat la vedere o săptămână sau două.
El ne aduce optimism și credință.
articol preluat de pe azm.gov.ro
In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva.
Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric.
Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept.
El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele.
Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele si da-mi albetele“.
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.
Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint.
Moneda era asociata soarelui.
Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma:
“scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”
Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul “Cu bastonul prin Bucuresti“:
“… La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand “farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.
…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”
Casa Memorială „Tudor Arghezi” (3) – foto preluat de pe izi.travel
Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie.
Astfel, luna Martie era prima luna a anului.
Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna.
Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.
Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica.
Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice.
Doamna Irina Nicolau afirma
“Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat.”
articol preluat de pe www.crestinortodox.ro
Note
1 – Martenița – Martenița (în bulgară Мартеница) este numele bulgăresc al mărțișoarelor, micile podoabe făcute din fire albe și roșii, care se poartă de pe 1 Martie, până pe 30 martie sau până când persoanele care le poartă văd o barză, o rândunică sau un copac înflorit. Baba (баба) însemnând în bulgărește bunică și Mart (март) luna martie, Baba Marta (echivalentul bulgăresc al Babei Dochia) este o tradiție ce constă în întâmpinarea primăverii ce va urma. Luna martie, conform folclorului bulgăresc, marchează începutul primăverii. Prin urmare, prima zi a lunii martie este o sărbătoare a gonirii iernii și întâmpinării primăverii. Etnologii presupun că prezența acestei tradiții atât la Români cât și la Bulgari se datorează substratului comun Daco-Tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, dar legendele populare îi dau alte origini, care, la Bulgari, sunt legate de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681.
2 – Marsyas Silen – Marsyas Silen, considerat inventatorul flautului, era zeul trac al cărui cult era dedicat fertilității si vegetației.
Sărbatorile de primăvară ale dacilor, popor trac, stau la originea simbolului cu numele de Mărțișor, derivat din numele divinității ce le patrona, Marsyas Silen. (ro.wikipedia.org)
3 – Casa Memorială Tudor Arghezi (cunoscută și sub numele de Casa Mărțișor) este situată în strada Mărțișor nr 26, pe Dealul Piscului, dominând partea de sud-est a Bucureștiului.
Tudor Arghezi devine proprietar, începând cu anul 1926, al terenului unde va urma sa fie construită casa memorială. Demarează construcția acesteia cu sprijinul suedezului Jahanes. Casa a fost construită după planurile arh. George Matei Cantacuzino.
Familia Arghezi (Tudor și Paraschiva) s-a stabilit la Mărțișor în 1930, moment la care nu erau gata decat trei camere din cele 20. Între anii 1935-1937 a fost ridicată și clădirea anexă, care a devenit tipografia scriitorului, locul unde a lucrat cu fiul său, calfa Baruțu, la imprimarea de cărți și reviste. În anul 1948 a fost naționalizată și proprietatea lui Arghezi (Mărțișorul), poetul cedând bunurile sale cu condiția ca această proprietate să fie folosită pe post de casă memorială după trecerea sa în neființă. La șapte ani după moartea poetului, la 20 mai 1974, s-au deschis porțile Casei Memoriale Tudor Arghezi, pentru ca din 2006 să devină Muzeu Memorial, sub coordonarea Muzeului Național al Literaturii Române.
O lungă perioadă de timp, director onorific al muzeului a fost fiica lui Tudor Arghezi, Mitzura Domnica. Muzeul a fost organizat la etajul clădirii, parterul aparținând mereu moștenitorilor. Moștenitor a rămas Traian Radu, prieten foarte apropiat și confident al Mitzurei Arghezi. Această decizie a fost contestată de nepoată, Doina Theodorescu Arghezi.
În grădină, pe locul unde a fost prima casă și apoi prisaca, se află azi mormintele soților Arghezi, precum și al Mitzurei. (ro.wikipedia.org)
cititi si:
- Sâmbăta morților – Moșii de iarnă; Moșii de Piftii
- 10 februarie – Sfântul Haralambie (Haralambie de ciumă; Haralam; Aralam; Aralampie; Aralambie)