Sfântul Mucenic Pamfil preotul (240 – 310)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; doxologia.ro
Sfântul Mucenic Pamfil preotul (240 – 310)
Sfântul Mucenic Pamfil preotul (Pamfil din Cezareea, n. ca. 240, Beirut – d. 309, Caesarea Maritima) a fost un teolog și traducător creștin, personalitate marcantă din secolul al treilea.
A urmat cursurile școlii de drept din Beirut, iar mai târziu a preluat funcții administrative în oraș.
Pleacă la Alexandria, spre a se dedica studiului “cuvintelor sfinte”.
Așa cum ne mărturisește Eusebiu, după ce a vândut întreaga sa avere, Pamfil a început să ducă o viață “profetică și plăcută înaintea lui Dumnezeu“.
Pieriu, conducătorul Didaskaleionului și “noul Origen”, devine magistrul lui Pamfil.
În Didaskaleion, moștenirea teologică a lui Origen era încă vie.
Se pare că aici se hotărăște Pamfil să meargă pe urmele lui Origen la Cezareea din Palestina, fapt ce s-a petrecut la sfârșitul secolului al IV-lea.
Lucrări
În Cezareea, Pamfil s-a îngrijit de moștenirea lui Origen.
Fericitul Ieronim și Eusebiu de Cezareea relatează cu predilecție despre activitatea de colecționare a operelor lui Origen întreprinsă de Pamfil și despre hirotonisirea acestuia din urmă ca preot.
Cât de însemnată a fost activitatea lui Pamfil ca dascăl nu reiese destul de clar.
Eusebiu însuși se consideră ucenicul lui Pamfil, dacă este să ne luăm după apelativul ce i-a însoțit numele toată viața.
Activitatea științifică a lui Pamfil cuprindea în primul rând copierea lucrărilor lui Origen.
Pe lângă această activitate, este plauzibilă și ipoteza conform căreia Pamfil ar fi redactat împreuna cu Eusebiu unele excerpte din scrierile origeniene.
Mai multe manuscrise dovedesc continuarea activității biblico-critice de către Pamfil: încă aflându-se în închisoare, acesta corecta în colaborare cu un oarecare Antonin textul cărții Estera, așa cum dovedește o notă marginală scrisă de el însuși pe un Codex.
Activitatea de colecționare a literaturii creștine se pare că nu s-a limitat doar la Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști sau chiar filosofi păgâni.
Biblioteca din Cezareea devenea pentru universul creștin ceea ce reprezenta pentru lumea păgână museion-ul alexandrin.
Iar aceasta și datorită lui Pamfil.
Pamfil a înfiinţat în Cezareea Palestinei o bibliotecă cu peste 3.000 de cărţi şi o şcoală în care se studia Sfânta Scriptură, pe care a copiat-o de mai multe ori şi a răspândit-o în dar multor credincioşi. (ziarullumina.ro)
Totodată, a întemeiat şi o şcoală publică pentru învăţarea Sfintelor Scripturi. (basilica.ro)
Martiriul
De la Eusebiu aflăm și despre martiriul lui Pamfil.
În anul 303 începea persecuția creștinilor sub Diocletian și Maximian. Pamfil este arestat în jurul anului 307.
Eusebiu ne relatează că prefectul orașului, Urbanus, l-a lăsat să “depună o probă a elocinței și a cunoștințelor sale religioase“, provocându-l ulterior la aducerea jertfelor.
Atunci când acesta respinge propunerea, este aruncat în închisoare.
A fost omorât la 16 februarie 310, sub Firmilian.
Faima credinţei şi a înţelepciunii sale ajungând pretutindeni, şi-a atras mânia lui Urban, cârmuitorul Palestinei, care l-a închis şi l-a chinuit în temniţă timp de doi ani. Şi urmaşul lui Urban, Firmilian, i-a chinuit pe Pamfil şi pe cei care erau cu dânsul: diaconul Valent din Ierusalim, un bătrân înţelept care ştia pe de rost Sfânta Scriptură şi Pavel din Iamnia Palestinei. Alături de ei au fost aruncaţi în temniţă şi cinci tineri creştini din Egipt: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil. Au fost prinşi atunci şi Porfirie, slujitorul Sfântului Pamfil, ostaşul Seleuc şi sclavul Teodul. Cu toţii au primit cununa muceniciei pentru curajul mărturisirii credinţei celei adevărate în Mântuitorul Iisus Hristos, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Tot în acea vreme a pătimit şi un oarecare Iulian, care era din Capadocia. El venind în Cezareea Palestinei a văzut trupurile mucenicilor aruncate afară din cetate spre mâncare fiarelor sălbatice. Atunci, Iulian, plin de milă şi de râvnă duhovnicească, le-a îmbrăţişat şi le-a sărutat cu evlavie. Pentru aceasta a fost prins şi osândit să fie şi el omorât, fiind ars de viu. (ziarullumina.ro)
Pamfil din Cezareea (240 – 309) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Apologia lui Origen
Scrierea apologetică a lui Pamfil din Cezareea în favoarea lui Origen este o lucrare de pionierat, deoarece reprezintă prima încercare de acest fel din Biserică.
Din pacate, lucrarea nu s-a păstrat în limba originală (greaca), ci numai în traducerea latină a lui Rufin din Aquileea, și acesta la rându-i un asiduu defensor al marelui învățat alexandrin.
Această apologie este rodul colaborării dintre Sf. Pamfil și discipolul său Eusebiu din Cezareea; prima carte a fost scrisa de Pamfil, în timp ce urmatoarele cinci, concepute de el, ar fi primit forma finală din partea lui Eusebiu.
În orice caz, cartea întâi a putut fi transmisă sub numele lui Pamfil, independent de celelalte cărți.
Fericitul Ieronim postulează în anul 393 două apologii, atribuind una lui Pamfil, iar pe cealaltă lui Eusebiu.
Când mai târziu Ieronim deține și citește el însuși această operă – undeva în jurul anului 399 – consideră întreaga lucrare în șase capitole ca fiind scrisă de Eusebiu și îl învinuia pe nedrept pe Rufin de publicarea primului capitol al cărții sub numele fals al Sfântului Pamfil.
Referitor la structura și conținutul întregii opere în șase cărți, se pot constata următoarele aspecte:
Eusebiu amintește că în partea a doua erau scrise informații despre viața și opera lui Origen, în timp ce a șasea carte conținea scrisori către episcopul Romei, Fabian, și către alți capi ai Bisericii, scrisori ce tratau subiectul dreptei credințe origeniene.
Ieronim amintește că în cartea a șasea fusese tematizată printre altele și disputa cu Metodius.
Dintr-o notiță a diaconului Rusticus putem conchide că în discuția învățăturilor lui Origen fuseseră invocate și citate din teologii mai vechi.
Apologia inițiala a lui Pamfil și Eusebiu putea avea următoarea structură:
- Scrisoarea introductivă a lui Pamfil
- Cartea I: Apărare împotriva învinuirilor actuale
- Cărțile II-V: Viața și scrierile lui Origen
- Cartea VI: Scrisori ale lui Origen către capii Bisericii, dispute mai noi
- Cuvântul de mulțumire către Origen al lui Grigore Taumaturgul.
Din toată această operă nu s-au păstrat decât prima carte ce conținea scrisoarea introductivă a lui Pamfil și cuvântul de mulțumire al lui Grigorie Taumaturgul – și anume exclusiv în traducerea latină a lui Rufin din Aquileea.
Traduceri în limba română
Sf. Pamfil din Cezareea, “Apologia lui Origen“, în ~, “Apologia lui Origen“, Rufin din Aquileea, “Despre falsificarea cărților lui Origen“, Cuvânt introductiv și posfață: Georg Röwekamp, Traducere din limba latină: Cosmin Daniel Pricop, Editura Herald, Colecția Spiritualitate Creștină, București, 2009, pp. 25-123.
Imnografie
Troparul Sfântului Mucenic Pamfil şi al celor împreună cu dânsul
Glasul al 4-lea
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
cititi mai mult despre Sf. Sfinţiţi Mc. Pamfil preotul si pe: basilica.ro; doxologia.ro; en.wikipedia.org
Viața Sfântului Sfințit Mucenic Pamfil
Sfântul Mucenic Pamfil preotul (240 – 309) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Pamfil era de neam din Beirut, deprins din tinerețe cu înțelepciunea cea din afară, plin de duhovnicească filosofie, deosebit prin viața îmbunătățită și slăvit prin mărturisirea Domnului Hristos.
În Cezareea Palestinei au pătimit pentru Hristos 12 sfinți mucenici care s-au învrednicit de darul proorocesc și apostolesc. Ei au trăit pe vremea împărăției lui Dioclețian, iar cel întâi, cu numărul și cu rânduiala, era Sfântul Pamfil, presviterul acelei cetăți. El era de neam din Beirut, deprins din tinerețe cu înțelepciunea cea din afară, plin de duhovnicească filosofie, deosebit prin viața îmbunătățită și slăvit prin mărturisirea Domnului Hristos. Al doilea a fost Valent, diaconul bisericii Eliei, bărbat cinstit cu înțelegerea, că deși era bătrân, totuși ascuțit la minte, căci știa pe de rost dumnezeiasca Scriptură. Al treilea era Pavel, cel fierbinte în credință, arzător cu râvnă dreptei credințe. El era din cetatea ce se numea Iamnia, care mai înainte suferise pentru Hristos arderea focului. Aceștia trei, după diferitele munci ce au suferit pentru Hristos de la ighemonul Urban, fiind aruncați în temniță, au stat într-însa doi ani, până ce a luat ighemonia Firmilian, care a urmat după Urban.
În acea vreme, fiind izgoniți din Egipt 130 de mărturisitori ai lui Hristos și osândiți în Cilicia la săparea minelor de aur, niște tineri, frați după trup și după duh, cinci cu numărul, petrecându-i din Egipt până în Cilicia, când se întorceau în patria lor, au venit în cetatea Cesareei, că pe acolo le era calea. Intrând ei pe poarta cetății, i-au întrebat străjerii, cine sunt și de unde vin. Iar ei, netăinuind adevărul, au mărturisit că sunt creștini și patria lor este Ierusalimul de sus. Deci i-au prins și i-au aruncat în temniță ca pe niște tâlhari. A doua zi, care era în 16 februarie, au scos din temniță pe sfinții tineri din Egipt, cinci la număr, împreună cu mărturisitorii lui Hristos cei mai înainte pomeniți: Pamfil, Valent și Pavel, și i-a pus ighemonul înaintea judecății sale și a păgânului tiran Firmilian.
Ighemonul încerca mai întâi să biruiască pe tinerii cei din Egipt, înfricoșându-i cu diferite munci; iar pe unul dintre dânșii, care era mai mare de ani, punându-l în mijloc îl întreba cine este. El răspunse cu îndrăzneală despre dânsul și despre prietenii săi că sunt creștini. Apoi, întrebându-i despre nume, cel dintâi se numea Ilie, al doilea Ieremia, al treilea Isaia, al patrulea Samuil și al cincilea Daniil. Căci, lepădând acești sfinți tineri numele cele necurate, luate de la închinătorii de idoli și care li se puseseră de închinătorii lor părinți, în locul acelora s-au numit cu nume proorocești, adeverind la arătare că sunt robi ai lui Dumnezeu, nu numai cu lucrurile, ci și cu numele.
Firmilian, ighemonul, neînțelegând numele celor cinci sfinți, îi întreba de patria lor. Ilie spunea de moștenirea sa netrupească și duhovnicească, adică de Ierusalimul de sus, având în minte cuvântul apostolului către gălăteni: „Ierusalimul de sus este liber, acela este maică tuturor”. Apoi, de cuvântul cel către Evrei: „V-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu și de Ierusalimul cel ceresc”. Ighemonul Firmilian nu pricepea ce este Ierusalimul și în ce parte se află, pentru că în vremurile acelea sfânta cetate nu se mai numea Ierusalim, ci Elia. Aceasta, din vremea când Adrian, păgânul împărat al Romei, a zidit în locul cetății celei preafrumoase a Ierusalimului, risipită de Țiț, o altă cetate în acel loc, în numele său, pentru că el se numea Elie Adrian. Deci, în locul Ierusalimului, s-a numit cetatea Elia și a prihănit toate locurile cele sfinte, astupând Mormântul Domnului cu pietre și cu țarină și punând idoli pretutindeni, apoi a poruncit să nu îndrăznească nimeni să numească cetatea într-alt chip, decât Elia. Aceasta o făcuse vrând să piardă de pe pământ pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos. Ierusalimul a fost în uitare la păgânii închinători de idoli aproape 200 de ani, până la venirea credinciosului împărat Constantin și a maicii sale Elena.
Firmilian ighemonul, care era în Palestina pe vremea împărăției lui Dioclețian, când sfântul tânăr îi spunea despre Ierusalim, nu știa unde și care este acea cetate ce se numește Ierusalim. Atunci a poruncit ca acelui fecior tânăr, care se chema Ilie, să-i lege mâinile înapoi, să-l spânzure gol și să-l bată cumplit, ca să spună cu adevărat care este acea cetate Ierusalimul și în ce parte a pământului se află. Dar el le spunea că Ierusalimul este patrie numai a creștinilor și nimeni altul nu poate să aibă parte într-însa; iar acea cetate este la răsărit, unde soarele începe a-și arăta razele întâi.
Astfel grăia sfântul despre Ierusalimul cel de sus, cel duhovnicesc și nu băga în seamă muncile, fiind ca fără trup. Ighemonul, neînțelegând despre Ierusalimul povestit de el, credea că creștinii și-au zidit undeva acea cetate și voiesc să se împotrivească romanilor. De aceea chinuia mai cu amar pe Sfântul Ilie, ca să spună cu adevărat unde este zidită acea cetate creștinească, Ierusalimul. Neputând afla de la dânsul nimic mai mult decât numai mărturisirea numelui lui Hristos și spunerea despre Ierusalimul cel de sus, a condamnat pe sfântul tânăr la moarte, tăindu-l cu sabia.
Apoi, muncind asemenea și pe ceilalți tineri: Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil și neauzind altceva de la ei decât ceea ce auzise de la cel dintâi, i-a judecat să-i ucidă cu sabia. Apoi a întrebat despre Sfântul Pamfil presviterul, despre Valent diaconul și despre Pavel și, aflând că au fost chinuiți destul, mai înainte cu doi ani de către ighemonul Urban, care fusese înaintea lui, fiind ținuți în temniță atâta vreme, n-a voit să-i chinuiască mai mult, ci numai i-a întrebat dacă vor a se supune la împărăteasca poruncă. Dar, fiind neînduplecați, i-a judecat asemenea la tăiere cu sabia.
Un tânăr oarecare din slugile lui Pamfil, anume Porfirie, care era de 18 ani, fiind foarte mult iubit de stăpânul său prin curăția sa, auzind de răspunsul de moarte ce s-a dat asupra sfinților mucenici, a strigăt din popor: „Doresc ca trupurile sfinților să se îngroape în pământ”. Aceasta cu mare glas strigând-o, a ieșit din mulțime și a stat înaintea ighemonului. Acesta, cercetând și aflând că este creștin, a poruncit ca îndată să-l spânzure gol și să-l bată cumplit. Și a bătut pe sfântul tânăr Porfirie atât de mult, încât tot trupul lui s-a zdrobit de răni și a căzut la pământ, încât se vedeau numai oasele goale și cele dinăuntru ale lui. Iar el, într-un chin ca acela, era ca un stâlp sau piatră nesimțitoare, fără de glas, pentru că n-a arătat nerăbdare, n-a strigat, nici n-a gemut, ci tăcea ca un zid. Pentru acest lucru tiranul mai mult se mânia și cu cârpe aspre de păr a poruncit să-i frece rănile, apoi l-a osândit spre ardere.
Înfigând un par și legând pe sfânt de dânsul, a pus lemne împrejur și le-a aprins. Dar, când l-a împresurat focul, mucenicul a strigat cu glas mare, chemând în ajutor pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. După aceea a tăcut, dându-și sfântul său suflet în mâinile Domnului. El a răbdat pătimirea ca și stăpânul său, ba încă l-a întrecut în primirea muceniceștii cununi, căci Sfântul Pamfil cu soții lui nu erau încă tăiați, când Sfântul Porfirie, sfârșindu-se în văpaia focului, s-a dus către începătorul de nevoințe, Hristos.
Pe când se ardea Sfântul Porfirie, se afla acolo în popor un bărbat dreptcredincios, care altădată a fost ostaș, anume Selevchie. Acela, după sfârșitul lui Porfirie, a alergat în urma ucenicilor celor ce se duceau la tăiere de sabie și, aflându-i încă vii, tocmai când își cereau de la călăi vreme de rugăciune, a spus Sfântului Pamfil despre sfârșitul cel mucenicesc al lui Porfirie și s-a bucurat Sfântul Pamfil, mulțumind lui Dumnezeu. Iar Selevchie dădea închinăciunea sa cea mai de pe urmă sfinților mucenici, care și-au plecat sub sabie capetele lor. Iar ostașii, văzând aceea și cunoscându-l că este creștin, l-au prins și l-au dus la ighemon, iar acesta a poruncit ca îndată să-l taie și pe acela. Deci Sfântul Selevchie, care era din părțile Capadociei, ostaș viteaz și vestit în cetele Romei, care la începutul prigoanei contra creștinilor a mărturisit pe Hristos, a fost bătut foarte mult. Apoi, lipsindu-se de rânduiala ostășească și de cinste și fiind izgonit din cetatea sa, slujea bolnavilor celor aruncați pe ulițe și se îngrijea de sărmani și de săraci. În acel timp mucenicul, împărtășindu-se cu sfinții mucenici și cu mărturisitorii, s-a dus bucurându-se către Stăpânul Hristos, Domnul.
După Sfântul Selevchie s-a sârguit a se număra în ceata mucenicilor și Sfântul Teodul, bărbat bătrân și frumos la chip, unul din casnicii ighemonului Firmilian, care era cinstit de toți pentru bătrânețile sale, pentru că el a trăit până și-a văzut strănepoții săi. Acela, în taină crezând în Hristos, s-a apropiat de unul din sfinții mucenici care erau duși la tăiere și l-a sărutat, poftindu-l să se roage pentru dânsul lui Hristos Dumnezeul. Văzând aceasta, una dintre slugile ighemonului a clevetit pe Teodul stăpânului său că este creștin. Întrebându-l ighemonul și aflând adevărul, s-a mâniat și mai mult asupra lui și a poruncit să-l răstignească pe cruce.
După aceasta Sfântul Iulian a împlinit ceata celor doisprezece. Acesta, ca și Sfântul Selevchie, era din Capadocia, bărbat credincios și îmbunătățit dar, mergând după o unealtă în Cezareea Palestinei și, apropiindu-se, a văzut aruncate afară din cetate trupurile mucenicilor, spre mâncarea câinilor, păsărilor ori fiarelor și, bucurându-se cu duhul, săruta mădularele lor cele ce au pătimit pentru Hristos, fericind sfârșitul lor mucenicesc, prin care s-au învrednicit vieții celei nesfârșite de la Hristos. Ostașii care pândeau de departe și străjuiau trupurile mucenicești, ca să nu fie furate de creștinii cei tăinuiți, văzând pe omul acela străin, căzând pe trupurile cele lepădate și sărutându-le, l-au cunoscut că este creștin. Deci, l-au prins și l-au dus la ighemonul lor.
Ighemonul, după obișnuita cercetare, l-a judecat spre ardere și l-a ars ca și pe Sfântul Porfirie. Astfel, cei 12 mucenici, întocmai ca cei 12 prooroci și apostoli, au stat cu proorocii și cu apostolii înaintea lui Hristos Domnul, întru cereasca împărăție, încoronați cu cununile biruinței. Iar trupurile mucenicilor, cele aruncate afară din cetate, au zăcut acolo patru zile. Văzând paginii că nu se ating de trupurile acelea nici câinii, nici păsările, nici fiarele, au poruncit ca să le ia și să le îngroape. Deci, luându-le credincioșii, le-au îngropat cu cinste, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Unul în Treime Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
15 februarie – Ziua internaţională a copilului bolnav de cancer
foto preluat de pe www.facebook.com/childhoodcancerinternational
articole preluate de pe: basilica.ro; www.agerpres.ro
15 februarie – Ziua internaţională a copilului bolnav de cancer
Acest eveniment anual a fost creat în 2002, de Childhood Cancer International, o rețea globală formată din 183 de organizații de părinți, asociații de supraviețuitori ai cancerului în copilărie, grupuri de sprijin și societăți care abordează problema cancerului, din peste 94 de țări de pe cinci continente.
Această zi are la bază convingerea campaniei Childhood Cancer International (ICCD) că fiecare copil și adolescent cu cancer merită cea mai bună îngrijire medicală și psihosocială posibilă, indiferent de țara de origine, de rasă, statut financiar sau clasa socială.
De asemenea, este fundamentată pe premisa că decesele cauzate de cancer în copilărie sunt evitabile, cu diagnosticare în timp util și precisă, disponibilitate și acces la medicamente esențiale de calitate, precum și tratament și îngrijire adecvate.
Cancerele la copii nu sunt întotdeauna tratate la fel ca cele la adulți.
Oncologia pediatrică este o specialitate medicală axată pe îngrijirea copiilor cu cancer, explică https://www.cancer.gov/.
În fiecare an, peste 400.000 de copii și adolescenți sub 20 de ani sunt diagnosticați cu cancer.
Rata de supraviețuire depinde de regiune, cu 80% supraviețuire în majoritatea țărilor cu venituri mari, dar atât de scăzută cât 20% doar în țările cu venituri mici și medii.
Obiectivul țintă al Inițiativei Globale a OMS pentru Cancerul Infantil este de a elimina toată durerea și suferința copiilor care luptă cu cancerul și de a atinge o rată de supraviețuire de cel puțin 60% pentru toți copiii diagnosticați cu cancer din întreaga lume până în 2030.
Aceasta reprezintă o dublare aproximativă a ratei actuale de vindecare și salvarea a încă un milion de vieți de copii în următorul deceniu, notează https://internationalchildhoodcancerday.org/.
Simbolul Zilei este funda aurie, fiindcă aurul este metalul cel mai prețios, la fel cum și copiii sunt cea mai prețioasă avere a societății.
15 februarie este Ziua internațională a copilului bolnav de cancer – foto preluat de pe basilica.ro
Când vorbim despre cancerul infantil ne referim la mai mult de 12 tipuri majore și peste 100 de subtipuri.
Tumorile cerebrale rămân principala cauză a decesului cauzat de cancer la copii.
Cancerele din copilărie sunt în principal cele ale celulelor albe din sânge (leucemie), creierului, oaselor, sistemului limfatic și tumorilor mușchilor, rinichilor și sistemului nervos.
Vârsta medie pentru cancerul la copil este de șase ani, iar cancerele la copiii foarte mici sunt foarte agresive, potrivit https://comunitateaoncologica.ro.
Cele mai comune tipuri de cancer infantil sunt: leucemia, cancer la creier și sistemul nervos central, limfoame și tumori solide, precum Neuroblastom sau tumoarea Wilms, arată datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) publicate pe https://www.who.int/.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
15 februarie – Ziua internaţională a copilului bolnav de cancer – foto preluat de pe www.facebook.com/childhoodcancerinternational
Primul Spital Național de Copii pentru Cancer, Boli Grave și Traumă din România, construit de Asociația ‘Dăruiește Viață’ pentru Spitalul ”Marie Curie” din Capitală, cu sprijinul a peste 350.000 de persoane fizice și a peste 8.000 de companii, este funcțional din aprilie 2024.
Secția de oncologie a spitalului, singura din România care asigură o abordare multidisciplinară a copilului cu diagnostic oncologic, a tratat până la finalul anului trecut 171 de pacienți, atât cazuri aflate în tratament/observație, cât și cazuri noi.
În plus, cazurile noi de onco-pediatrie care au beneficiat de noua infrastructură și de condițiile moderne de tratament s-au dublat față de anul precedent, potrivit https://www.daruiesteviata.ro/.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Evenimentele Zilei de 15 februarie în Istorie
Bătălia de la Singapore (15 februarie 1942) – Locotenentul general Arthur Percival (dreapta), condus de Ichiji Sugita, merge sub un pavilion de armistițiu pentru a negocia capitularea forțelor Commonwealth în Singapore, 15 februarie 1942
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
15 februarie este a 46-a zi a calendarului gregorian.
Mai sunt 319 zile până la sfârșitul anului (320 de zile în anii bisecți).
Sărbători Religioase ale Zilei de 15 februarie
Ortodoxe
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sfântul Apostol Onisim - Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Greco-catolice
Sf. Onisim, apostol († secolul I)
Romano-catolice
Sf. Claudiu de la Colombiere, preot
Sărbători Interaționale ale Zilei de 15 februarie
Ziua internațională a copilului bolnav de cancer
Acest eveniment anual a fost creat în 2002, de Childhood Cancer International, o rețea globală formată din 183 de organizații de părinți, asociații de supraviețuitori ai cancerului în copilărie, grupuri de sprijin și societăți care abordează problema cancerului, din peste 94 de țări de pe cinci continente.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Evenimentele Zilei de 15 februarie în Istorie
- 15 februarie 1942 – Bătălia de la Singapore s-a încheiat cu capitularea forțelor britanice în fața celor japoneze;
- 15 februarie 2001 – Prima versiune completă a genomului uman a fost publicată în revista Nature;
- 15 februarie 2003 – Protest global împotriva declanșării ofensivei americane din Irak în peste 600 de orașe din întreaga lume;
- 15 februarie 2005 – Site-ul YouTube a fost lansat pe Internet.
- 15 februarie 2013 – Meteoritul de la Celeabinsk
15 februarie 590 - Khosrau al II-lea a fost încoronat rege al Persiei.
Împăratul bizantin Heraclius I supune regele sassanid Khosrau al II-lea Imagine de pe o cruce – foto: ro.wikipedia.org
Khosrau al II-lea (Khosrow al II-lea, Chosroes al II-lea sau Xosrov al II-lea în sursele clasice, uneori numit Parvez, „Mereu Victorios” – în limba persană) , a fost al douăzeci și doilea rege persan din dinastia sasanizilor, domnind între anii 590 – 628. El a fost fiul lui Hormizd al IV-lea (579 – 590) și nepotul lui Khosrau I (531 – 579).
15 februarie 706 - A decedat imparatul bizantin Tiberius al III-lea.
Comandatul german Apismar; împăratul Tiberius II – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tiberius II Apismaros (d. 705), cunoscut și sub numele de Tiberius III a fost împărat bizantin între 698 și 705.
Apismaros era un ofițer de neam germanic din armata bizantină.
După ce bizantinii s-au retras din Cartagina (697), Apismaros s-a revoltat, pornind spre Constantinopol.
Gărzile au deschis porțile orașului și l-au proclamat împărat sub numele de Tiberius II.
Împăratului Leonitos II i s-a tăiat nasul și a fost închis într-o mănăstire.
Ca împărat, Tiberius a ignorat Africa, obținânâd mici victorii în Siria (701).
În 704, Iustinian II a evadat din Cherson și s-a aliat cu Tervel, țarul bulgarilor, pentru a recăpăta tronul.
Neîntâmpinând o mare opoziție, Iustinian a intrat în Constantinopol, redevenind împărat.
Tiberiu, împreună cu Leonitos au fost executați.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
15 februarie 1113 - Papa Pascal II emite o Bulă papală prin care ordinul devine independent de orice autoritate statala cunoscuta, devenind astfel o structura supra nationala.
Grand Master and senior Knights Hospitaller in the 14th century – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Ordinul Ospitalierilor, cunoscut şi ca Ospitalieri, Cavalerii Ospitalieri, Cavalerii Sfântului Ioan şi Ordinul Sfântului Ioan, a fost unul dintre cele mai renumite ordine militare creştine occidentale din timpul Evului Mediu.
În secolul al XVI-lea, Ordinul Ospitalierilor a devenit Ordinul Cavalerilor de Malta. Creat de călugărul benedictin Gerardo de Sasso, ordinul s-a ocupat la început de îngrijirea bolnavilor din zona Ierusalimului.
Odată cu venirea la conducerea ordinului în anul 1120 a lui Raymond de Puy (1083-1160), devine un ordin cu caracter militar ce îşi asumă protejarea pelerinilor sosiţi în Regatul Latin al Ierusalimului.
Totodată, începe să fie cunoscut sub denumirea de „Ordinul Sfântului Ioan de Ierusalim”.
În 1113, Papa Pascal al II-lea emite o bulă papală prin care ordinul devine independent de orice autoritate statală cunoscută, devenind astfel o structură supra naţională.
Asemenea Templierilor, Ioaniţii sunt alungaţi de către musulmani în 1187 din Ierusalim, refugiindu-se în primă instanţă la Accra.
Alungaţi şi de aici în 1291, se retrag provizoriu în Cipru, pentru a ajunge apoi în insula Rhodos.
În 1523 sunt expulzaţi din Rhodos de către sultanul otoman Soliman I, iar 7 ani mai târziu, cu aprobarea Papei Clement al VII-lea, împăratul Carol Quintul le acordă spre stăpânire Insula Malta.
Astfel începe o nouă etapă în istoria Ordinului Ospitalierilor, cunoscuţi după această dată ca Ordinul Cavalerilor de Malta.
15 februarie 1152 - A decedat regele Germaniei, Conrad al III-lea; (n.1093, Bamberg).
Regele Conrad al III-lea (Cunradus rex) într-o miniatură din secolul al XIII-lea – foto: ro.wikipedia.org
Conrad al III-lea al Germaniei a fost primul rege aparținând dinastiei de Hohenstaufen.
El a fost fiul lui Frederic I, duce de Suabia si al soției sale Agnes,una dintre fiicele împăratului Henric al IV-lea.
Conrad nu a fost niciodată încoronat ca împărat și a continuat să se numească doar rege al Germaniei până la moarte.
Pe patul de moarte, el l-ar fi proclamat pe nepotul sau Frederic Barbarossa ca succesor, în defavoarea fiului său (pe atunci, în vârstă de 6 ani),Frederic de Suabia.
Frederic Barbarossa, care îl însoțise pe unchiul său în Cruciada a doua, a fost ales rege la Koln câteva săptămâni mai tarziu, tânărului fiu al lui Conrad rămânându-i doar titlul de duce de Suabia.
15 februarie 1564 - S-a născut Galileo Galilei, fizician și astronom renascentist (d. 1642)
Portrait of Galileo Galilei (1636), by Justus Sustermans – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564 – d. 8 ianuarie 1642) a fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică.
Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel, precum și suportul pentru copernicanism.
Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele științei” și „părintele științei moderne”.
Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.”
Mișcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii.
Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter (denumiți în cinstea sa, sateliți galileeni), și observarea și analiza petelor solare. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor.
Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului.
După 1610, când a început să susțină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filozofi și clerici, doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615.
A dat primele atacuri contra aristotelismului la catedra Universității din Padova.
Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616, iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa—ceea ce a promis să facă.
După ce, mai târziu, și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziție, găsit „vehement suspect de erezie”, forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org;
15 februarie 1637 - A murit Ferdinand al II-lea, impărat al Sfântului Imperiu Romano- German; (n. 1578).
Ferdinand al II-lea – foto – ro.wikipedia.org
Ferdinand al II-lea (n. 9 iulie 1578, Graz – d. 15 februarie 1637), din Casa de Habsburg, a fost împărat al Imperiului romano-german între 1620-1637.
A fost și arhiduce de Stiria din 1617-1619 și a doua oară in 1620-1637 și rege al Ungariei din 1618-1625, totodată rege al Boemiei. A participat la Războiul de 30 de ani între 1618 și 1648.
15 februarie 1637 - Ferdinand al III-lea a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman.
Ferdinand al III-lea - foto: ro.wikipedia.org
Ferdinand al III-lea (13 iulie 1608 – 2 aprilie 1657) a fost Împărat al Sfântului Imperiu Roman 15 februarie 1637 – 1657.
Rege al Ungariei, rege al Bohemiei, arhiduce de Austria.
Ferdinand s-a născut la Graz ca cel mai mare fiu al împăratului Ferdinand al II-lea și a primei soții a acestuia, Maria Anna de Bavaria.
Educat de iezuiți el a devenit rege al Ungariei în 1625, rege al Boemiei în 1627 și Arhiduce de Austria în 1621.
În 1627 Ferdinand și-a îmbunătățit autoritatea și a stabilit un precedent juridic important și militar prin emiterea unei Ordonanțe revizuite care a lipsit moșiile din Boemia de dreptul lor de a ridica soldați, rezervând această putere numai pentru monarh.
După ce a fost ales Rege al romanilor în 1636, el i-a succedat tatălui său ca împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1637.
A sperat să poată face pace în curând cu Franța și Suedia dar războiul a durat pentru încă 11 de ani, terminându-se cu Pacea de la Westfalia (Tratatul de la Münster cu Franța, Tratatul de de Osnabrück cu Suedia) în 1648.
15 februarie 1690 - S–a încheiat la Sibiu, tratatul secret dintre Constantin Cantemir, domnul Moldovei şi Sfântul Imperiu Roman.
În tratat se stipula că Moldova va sprijini acţiunile antiotomane ale imperiului condus de Casa de Habsburg.
La 5/15 februarie 1690 a fost încheiat tratatul secret de la Sibiu între Constantin Cantemir, domnul Moldovei și împăratul Sfîntului Imperiu Roman de Națiune Germană Lepold I, dinastia Habsburg.
Tratatul cuprindea 5 articole, iar clauzele acestui document prevedeau garantarea domniei ereditare familiei Cantemir, neimpunerea religiei catolice în Moldova, ajutor reciproc în caz de invazie polonă.
Moldova urma, de asemenea, să sprijine acțiunile antiotomane ale habsburgilor, după ce forțele imperiale vor ajunge la Brăila sau Siret.
În schimbul celor enumărate anterior, Moldova se obliga să le plătească imperialilor un tribut de 50 000 de galbeni. Articolul al doilea al tratatului prevedea: “Domnul va fi întărit pe viaţă, iar fiului său mai mare (Antioh) i se va conferi titlul de conte”.
15 februarie 1710 - S-a născut Regele Ludovic al XV-lea al Franţei; (d. 1774).
Louis XV France by Louis-Michel van Loo – foto: ro.wikipedia.org
A urcat pe tronul Franţei, la vârsta de 5 ani sub numele de Louis XV. Regenţă a fost asigurată până în 1723 de către Philippe d’Orleans.
15 februarie 1834 - S-a născut Vasile Alexandrescu-Urechia, istoric, prozator şi dramaturg român; (d. 1901).
15 februarie 1840 - S-a născut Titu Maiorescu, întemeietor al criticii româneşti moderne, fondatorul societatii literare Junimea, membru fondator al Societăţii Academice Române, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri al Romaniei.
Titu Liviu Maiorescu – foto: ro.wikipedia.org
Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova – d. 18 iunie 1917, București) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român mason, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX.
Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro
15 februarie 1850 - S-a născut Ion Andreescu, pictor român ales membru al Academiei Române post-mortem; (d. 1882).
Ion Andreescu, Autoportret, oil on canvas, 93 x 65 cm, Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti – foto: ro.wikipedia.org
Ion Andreescu (n. 15 februarie 1850, București — d. 22 octombrie 1882, București) a fost un pictor și pedagog român, membru post-mortem al Academiei Române (1948).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
15 februarie 1851 - S-a născut Spiru Haret, matematician, sociolog şi om politic liberal, organizatorul învăţământului românesc de după 1864, vicepreşedinte al Academiei Române;(d. 1912).
Spiru C. Haret - foto: ro.wikipedia.org
Spiru C. Haret (n. 15 februarie 1851, Iași – d. 17 decembrie 1912, București), matematician, astronom și pedagog român de origine armenească, renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al educației, pe care a deținut-o de trei ori.
A fost membru titular al Academiei Române.
15 februarie 1857 - A murit compozitorul rus Mihail Ivanovici Glinka; (n. 1804).
Mihail Ivanovici Glinka – foto – ro.wikipedia.org
Mihail Ivanovici Glinka (n. 1 iunie 1804 – d. 15 februarie 1857) a fost un compozitor rus. Compozitor genial rus,numit parintele muzicii clasice ruse.
El a pus baza operei nationale ruse si a muzicii simfonice.
A scris prima Opera rusa ,,Ivan Susanin” si ,,Viata pentru Tara” avind un succes desosebit. Compune ,,Romanta“, “Cintaretul sarac“, ,,Albumul de piese pentru pian” este opera fantastica “Ruslan si Ludmila“.
Face cunostinta cu Berlioz. Compune si creeaza creatii simfonice. Uvertura, Camarinskaia, Valsul-fantezie.
Muzica secolului XIX trebuia sa fie una cu caracter predominant național.
Acest lucru l-a înțeles și Mihail Ivanovici Glinka, care a fost adeptul operei cu influențe folclorice, folosind melodii cu caracter modal, orchestrația fiind inspirată din sonoritățile timbrale populare, iar subiectele alese, din legendele, miturile și istoria poporului rus.
De asemenea, textul utiliza limba rusa.
15 februarie 1861 - S-a născut Charles Edouard Guillaume, fizician elveţian, laureat al Premiului Nobel; (d. 1938).
Charles Édouard Guillaume – foto: ro.wikipedia.org
Charles Édouard Guillaume (n. 15 februarie 1861, Fleurier – d. 13 mai 1938, Sèvres) a fost un fizician elvețian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1920, pentru descoperirea unor anomalii în aliajele de nichel-oțel.
De asemenea, Guillaume a descoperit două aliaje de oțel-nichel, numite de el invar și elinvar.
15 februarie 1864 - A apărut revista România militară, devenită la 8 decembrie 1897, prin decretul regelui Carol I, revista oficială a Marelui Stat Major al Armatei Române.
A fost continuata de REVISTA MILITARA GENERALA (1947–1948),apoi de publicatia CULTURA MILITARA (1948–1958) si de PROBLEME DE ARTA MILITARA (1958–1989).
Din anul 1989 apare cu titlul GANDIREA MILITARA ROMANEASCA; revista de teorie si stiinta militara; sase numere pe an; Bucuresti.
Apare lunar (până la 15 mai 1876), la Bucureşti, “Revista literară şi ştiinţifică”, sub îndrumarea lui Bogdan Petriceicu Haşdeu şi Dimitrie Brândză.
15 februarie 1896 - S-a născut Ştefan S. Nicolau, medic român, membru al Academiei Române; (d. 1967).
Ștefan S. Nicolau – foto: ro.wikipedia.org
Ștefan S. Nicolau (n. 15 februarie 1896, București), a fost un medic virolog, directorul Institutului de Inframicrobiologie din București.
Membru al Academiei de Științe Medicale din România, al Academiei de Științe din Moscova, al Societății Franceze de Hematologie, al Societății Franceze de Chimioterapie și Serologie, membru titular al Academiei Române (1948), președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei Române (1948-1966).
Principalele sale cercetări se referă la originea tisulară a imunității în viroze, septinevrita în viroze neurotrope, neuroinfecții, rikettsioze și pararikettsioze; a fost unul din promotorii concepției despre originea virală a cancerului.
A publicat numeroase lucrări originale în domeniul herpesului, turbării, febrei aftoase, febrei galbene, hepatitelor virale.
15 februarie 1897 - A murit printul Dimitrie Ghica, fiul primului domn pământean al Ţării Româneşti, Grigore Dimitrie Ghica ; (n. 1816).
Dimitrie Ghica - foto: ro.wikipedia.org
Dimitrie Ghica (n. 31 mai 1816 – d. 15 februarie 1897, București) a fost prim-ministru al României din partea Partidului Conservator între 1868 și 1870.
Născut în Familia Ghica, ca fiu al domnitorului din Țara Românească Grigore Dimitrie Ghica
15 februarie 1898 - Nava de razboi americana USS Maine sare in aer in portul Havana.
USS Maine entering Havana Harbor on 25 January 1898, where the ship would explode three weeks later. On the right is the old Morro Castle fortress – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cuba la acea perioada era scena unor puternice revolte indreptate impotriva stapanirii coloniale spaniole.
Prima insurectie cubaneza, dintre anii 1868 si 1878, se incheiase cu un esec in ciuda sprijinului primit de la americani.
A doua insurectie a inceput in aprilie 1895, fiind inabusita in sange de generalul Valeriano Weyler, supranumit „Macelarul”.
Incidente grave au avut loc la Havana si pentru a proteja cetatenii americani de aici, a fost ancorata in rada portului nava de razboi USS Maine.
Pentru a nu da nastere la incidente, capitanul Charles Sigsbee a interzis echipajului sa coboare pe tarm.
Crew of USS Maine – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Situatia parea sa se calmeze cand, in seara zilei de 15 februarie ,o explozie puternica a zguduit Havana: munitia aflata la bordul lui USS Maine sarise in aer, distrugand complet prova navei americane, care s-a scufundat apoi in scurt timp. 266 de marinari au fost ucisi si ancheta derulata de autoritatile de la Washington a stabilit ca dezastrul fusese provocat de o mina.
Presedintele McKinley a cerut Congresului sa declare razboi Spaniei, razboi din care Statele Unite au iesit victorioase.
Incidentul a fost generat, se pare, de aprinderea spontana a prafului de carbune din sala motoarelor.
Nu au lipsit nici vocile care sa sustina ca amerianii isi aruncasera singuri vasul in aer, pentru a avea motiv de intrare in razboi.
Oricare ar fi fost adevarul, este cert ca distrugerea vasului USS Maine a insemnat pentru Statele Unite un cassus belli perfect …
(15 – 16 februarie 1918) - Lupta de la Rarancea, între o parte dintre soldații Corpului Auxiliar Polonez și alte trupe ale Armatei Austro-Ungare.
Colonelul Józef Haller von Hallenburg (13 August 1873 – 4 June 1960), liderul militar al rebeliunii, în 1918 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Lupta de la Rarancea a fost o luptă care a avut loc în zilele de 15-16 februarie 1918, în apropiere de localitatea Rarancea din Bucovina, între o parte dintre soldații Corpului Auxiliar Polonez și alte trupe ale Armatei Austro-Ungare.
Rezultatul a fost favorabil polonezilor, care sub conducerea lui Józef Haller se revoltaseră împotriva statului austro-ungar, drept consecință a clauzelor Tratatului de la Brest-Litovsk dintre Republica Populară Ucraineană și Puterile Centrale.
Rebeliunea trupelor poloneze s-a soldat cu dezertarea acestora, spargerea frontului austro-ungar și trecerea unei părți a soldaților lui Haller în Rusia, cu scopul de a face joncțiunea cu trupele Corpului I Polonez, aflat pe teritoriul fostului Imperiu Rus.
Pierderile poloneze au fost mari, deoarece numeroși legionari au fost capturați și închiși în lagăre.
Justiția militară a intentat un proces celor socotiți vinovați de rebeliune, proces oprit ulterior pe fondul dezagregării statului austro-ungar.
Militarii transfugi s-au integrat până la urmă Corpului II Polonez, neutralizat ulterior de forțe germane superioare în data de 11 mai 1918 în Bătălia de Kaniów.
Rebeliunea militarilor polonezi a pus punct colaborării militare dintre mișcarea poloneză de independență și Puterile Centrale și a reprezentat din punct de vedere politic, un catalizator pentru eforturile polonezilor de crearea a unei armate naționale proprii, în exil.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
15 februarie 1933 - La Bucureşti, a început Greva ceferiştilor de la Atelierele Griviţa (15-23 februarie).
„Griviţa 1933“ (Gavril Miklossy) – foto: argesplus.ro
Greva de la Atelierele CFR Grivița a fost o grevă a muncitorilor feroviari care a avut loc la Atelierele Grivița din București, la 16 februarie 1933.
Greva s-a datorat condițiilor din ce în ce mai precare de lucru ale ceferiștilor, în contextul Marii Depresiuni la nivel mondial, care a afectat România în mod semnificativ.
Ea s-a transformat repede într-o revoltă și a dus la ciocniri între lucrătorii de cale ferată și jandarmi, precum și la moartea a 7 persoane, între care și Vasile Roaită, un tânăr lucrător a cărui imagine a fost folosită ulterior de către propaganda regimului comunist timpuriu.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
15 februarie 1933 - S-a născut Iosif Sava, om de cultură, muzicolog, realizator de emisiuni TV; (d. 1998).
Iosif Sava - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Iosif Sava (n. Iosif Segal, 15 februarie 1933, Iaşi – d. 18 august 1998, Bucureşti) a fost un muzicolog român, realizator de emisiuni radio şi de televiziune, provenit dintr-o familie evreiască în care se făcea muzică de peste trei secole.
Tatăl său a fost multă vreme violonist la Filarmonica din Iaşi. Bunicul său, care a fost unul din colaboratorii lui Gavriil Musicescu, a condus corul Mitropoliei din Iaşi.
Străbunicul său a fost printre primii absolvenţi ai Conservatorului înfiinţat de Al.I. Cuza.
15 februarie 1941 - România a fost inclusă în grupul ţărilor supuse blocadei britanice.
15 februarie 1942 - Bătălia de la Singapore s-a încheiat cu capitularea forțelor britanice în fața celor japoneze.
Marea Britanie a suferit una dintre cele mai grave înfrângeri militare din istoria sa.
Japonezii au cucerit Singapore după un asediu de o săptămână.
Mai mult de 60.000 de soldaţi britanici, australieni şi indieni, au cazut prizonieri.
Pentru Marea Britanie, aliata SUA si a URSS , este momentul cel mai critic al luptei sale împotriva puterilor Axei.
Bătălia de la Singapore – General-locotenent Arthur Percival, condus de un ofiţer japonez, merge cu steagul de armistiţiu pentru a negocia capitularea forţelor Aliate din Singapore, la 15 februarie 1942. A fost cea mai mare capitulare de trupe conduse de britanici din istorie – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Singapore s-a dat pe teatrul de operațiuni din Pacific al celui de al Doilea Război Mondial, când Japonia a invadat fortăreața Aliaților de la Singapore.
Singapore era principala bază militară britanică din Asia de Sud-Est și era poreclit „Gibraltarul Estului”.
Luptele din Singapore au durat din 31 ianuarie până la 15 februarie 1942.
Rezultatul a fost căderea Singaporelui în mâinile japonezilor, și cea mai mare capitulare a unor trupe aflate sub comandă britanică din istorie.
Circa 80.000 de soldați britanici, australieni și indieni au devenit prizonieri de război, alăturându-se celor 50.000 de prizonieri luați de japonezi în campania din Malaya.
Primul Ministru britanic Winston Churchill a spus despre nedemna cădere a Singaporelui în mâinile japonezilor că a fost „cel mai mare dezastru” și „cea mai mare capitulare” din istoria britanică.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
15 februarie 1944 - A fost bombardata si distrusa de aviatia aliata manastirea Monte Cassino din Italia. Mănăstirea a fost întemeiată în 529, pe locul unei foste fortărețe romane “Municipium Casinum”, de San Benedetto di Norcia (480-547).
La 15 februarie 1944, Comandamentul Aliat pentru a ordonat bombardarea mănăstirii Monte Cassino. 224 bombardiere aliate au aruncat asupra manastirii 420 de tone de bombe si au distrus manastirea.
Atacul terestru a fost dat a doua zi, pe 16 februarie. Luptele au continuat in luna martie.
15 februarie 1944 - S-a născut Alexandru Bocăneț, regizor și realizator român de televiziune (d. 1977)
Alexandru Bocăneț (n. 15 februarie 1944, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un regizor român.
A urmat cursurile IATC, secția regie, absolvent promoția 1968.
Dintre realizările sale la Televiziunea Română se remarcă serialul de divertisment „Profil pe 625 de linii” – cu trio-ul Florian Pittiș, Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, emisiunea „Gala Lunilor”- cu Florin Piersic, Carmen Stănescu, Stela Popescu și Orchestra condusă de Sile Dinicu.
A murit la Cutremurul din 4 martie 1977, alături de Toma Caragiu, aflat in vizită, să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro
15 februarie 1945 - A treia zi de bombardamente aliate nimicitoare asupra orasului german Dresda.
15 februarie 1946 - Demascarea unei retele de spioni rusi in Canada.Prim-ministrul canadian Mackenzie King a anunţat existenţa unei retele de spioni rusi în Canada.
Informaţiile le-a furnizat un functionar de la Ambasada sovietică din Ottawa, Igor Gouzenko.
15 februarie 1949 - Pentru prima oară, problema lichidării marii proprietăţi agricole a apărut pe ordinea de zi a şedinţelor Secretariatului Biroului Politic al C.C. al Partidului Muncitoresc Roman.
15 februarie 1959 - A murit Owen Willans Richardson, fizician britanic, laureat al Premiului Nobel; (n. 1879).
15 februarie 1965 - Frunza de arţar a devenit emblema oficiala pe steagul Canadei.
Drapelul Canadei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Canada, mai ales după primul război mondial, a utilizat din ce în ce mai frecvent diferite variante ale steagului cunoscut sub numele de Canadian Red Ensign, care a funcționat, de facto, ca un steag național al Canadei, împreună cu Union Jack, deși nu a fost niciodată aprobat de Parlamentul țării.
Este cunoscut faptul că Mackenzie King, prim ministrul Canadei pentru o perioadă de 21 ani, servind intermitent mai multe mandate între 1921 și 1948, a dorit să utilizeze steagul Red Ensign ca o formă intermediară de trecere spre un steag național distinctiv, astfel determinând printre canadieni ideea conștiinței naționale și a unui steag național.
Steagul Frunzei de Arțar a fost continuu folosit în mod oficial de la adoptarea sa de către Parlamentul Canadei în 1965.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
15 februarie 1965 - A murit Nat King Cole, pianist, interpret de jazz și cantautor american (n. 1919)
Nat King Cole (n. Nathaniel Adams Coles la 17 martie 1919 – d. 15 februarie 1965 ) a fost un pianist, compozitor, interpret de jazz, cântăreț și actor de film american.
Născut în 1919, și-a alcătuit prima formație de jazz în liceu.
Treptat, a devenit unul din cei mai cunoscuți și mai populari cântăreți ai vremii.
A realizat numeroase lucruri în folosul comunității afro-americane din SUA, în acea vreme discriminarea fiind încă acceptată.
A fost primul afro-american (negru) care a avut propriul show la radio și, apoi, propriul show la televiziune Nat King Cole a murit la varsta de 47 de ani in urma unui cancer pulmonar.
În 1990 i-a fost decernat post-mortem un premiu Grammy, pentru intreaga sa cariera şi a fost admis la Hall of Fame Rock and Roll în anul 2000.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
15 februarie 1969 - A fost inaugurată linia ferată electrificată Bucureşti – Braşov, prima de acest fel din România.
15 februarie 1971 - Marea Britanie adopta sistemul zecimal, dupa 1200 de ani de functionare a unui sistem dodecimal.
15 februarie 1980 - A fost lansată la apă, la Brăila, prima navă de pescuit oceanic construită în România
15 februarie 1989 - Uniunea Sovietica a anuntat ca ultimii militari sovietici au părăsit Afganistanul, după aproape zece ani de la intervenţia armata în sprijinul guvernului promarxist de la Kabul din decembrie 1979,
15 februarie 1990 - A fost înfiinţată Uniunea Teatrelor din România – UNITER , avându-l ca preşedinte pe actorul Ion Caramitru.
15 februarie 1990 – Pictorul Horia Bernea a fost numit la conducerea noului Muzeu al Ţăranului Român.
15 februarie 1991 - A luat fiinţă “Grupul de la Vişegrad”, organizaţie de cooperare regională reunind Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia.
15 februarie 1999 - Curtea Supremă de Justiţie l-a condamnat pe liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, la 18 ani închisoare, pentru instigarea minerilor care au venit în Bucureşti în septembrie 1991 la subminarea puterii de stat.
10 ianuarie 1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Cozma a fost condamnat la 15 ani inchisoare pentru „instigare in conditiile participatiunii improprii la infractiunea de subminare a puterii de stat”, plus un spor de trei ani de inchisoare pentru gravitatea faptelor comise, precum si sapte ani interzicerea unor drepturi civile.
Mineriada din septembrie 1991 a dus la caderea guvernului Petre Roman.
Curtea l-a condamnat pe Miron Cozma pentru toate infractiunile pentru care a fost trimis initial in judecata. Hotararea CSJ a fost una definitiva, deoarece Miron Cozma a fost condamnat pentru o infractiune contra statului, impotriva careia nu mai poate fi formulata nicio contestatie.
In perioada 16-18 februarie 1999, minerii au incercat sa ajunga la Bucuresti, pentru a protesta impotriva deciziei Curtii Supreme de Justitie de condamnare a lui Miron Cozma la 18 ani de inchisoare pentru mineriada din 1991, fiind opriti, dupa confruntari violente cu fortele de ordine, la Stoenesti, in judetul Valcea.
15 februarie 1999 - A decedat Henry Way Kendall, fizician american, laureat al Premiului Nobel; (n. 1926).
15 februarie 2000 - A inceput procesul de negociere a aderării României la UE.
foto preluat de pe www.agerpres.ro
La 15 februarie 2000 a avut loc, la Bruxelles, Conferinţa Interguvernamentală România-Uniunea Europeană, fiind lansat, în mod oficial, procesul de negociere a aderării României la UE, potrivit www.mae.ro.
Conferinţele ministeriale interguvernamentale pentru negocierile de aderare au avut loc cu şase ţări candidate la aderare: Malta, România, Slovacia, Letonia, Lituania şi Bulgaria, precizează site-ul https://europa.eu.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
15 februarie 2001 – Prima versiune completă a genomului uman a fost publicată în revista Nature.
Reprezentare grafică a cariotipului uman normal – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Genomul uman este genomul speciei homo sapiens, stocat pe 23 de perechi de cromozomi.
Douăzeci și două dintre acestea sunt perechi de cromozomi autozomali, în timp ce cealaltă pereche determină sexul.
Genomul uman haploid ocupă puțin mai mult de 3 miliarde de perechi de bază de ADN.
Human Genome Project (HGP) a produs o secvență de referință a genomului uman eucromatic, utilizată în toată lumea în științele biomedicale.
Genomul uman haploid conține circa 23.000 de gene codificante, mult mai puține decât se aștepta la început.
De fapt, doar aproximativ 1,5% din genom codifică proteine, restul fiind gene ARN necodificante, șiruri de reglare, introni, și ceea ce se numește junk DNA(en)[traduceți].
Mai multe grupe de cercetători au contribuit, pe diferite domenii, la crearea hărții genomului uman.
Directorul celei mai importante grupări, cea a specialiștilor în computere, a fost cercetătorul american de origine română Sorin Istrail.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
15 februarie 2002 - O echipă de cercetători americani a clonat prima pisică domestică.
Oamenii de ştiinţă americani de la Departamentul de Medicină Veterinară, Universitatea A & M, Texas,au obtinut prima clonă a unui animal de companie. Pisica, poreclita Copycat, a fost obţinuta dintr-o celulă a mamei sale.
Aceasta pisica s-a adaugt lungii liste de animale care au fost clonate în ultimii ani.
15 februarie 2003 - Protest global împotriva declanșării ofensivei americane din Irak în peste 600 de orașe din întreaga lume.
‘In 2003, between six and 30 million people took part in about 600 cities worldwide, united by a belief that the proposed military intervention in Iraq was not justified by the facts.’ Photograph: Peter Macdiarmid/Reuters – foto preluat de pe www.theguardian.co
15 februarie 2005 – Site-ul YouTube a fost lansat pe Internet.
YouTube este un Site Web unde utilizatorii pot încărca și viziona materiale audio-video.
YouTube a fost creat în februarie 2005 de Chad Hurley, Steve Chen și Jawed Karim. Serviciul cu sediul în San Bruno, California, folosește tehnologia Adobe Flash Player (HTML5 din 2012) pentru a expune o gamă largă de clipuri video create chiar de utilizatori, incluzând și fragmente din programe de televiziune sau din filme. YouTube face parte din Web 2.0.
În octombrie 2006 Google a anunțat că a ajuns la o înțelegere să achiziționeze compania pentru 1,65 miliarde $.
Afacerea a fost încheiată la 13 noiembrie 2006.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
15 februarie 2013 - Un meteorit a explodat deasupra Rusiei.
1.500 de oameni au fost răniți de cioburile de geamuri sparte sau de obiecte deplasate de unda se șoc.
Acest lucru s-a întâmplat în mod neașteptat, cu doar câteva ore înainte de trecerea așteptată a asteroidului 2012 DA14, asteroidul care urma să teacă cel mai aproape de Terra.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
15 februarie 2024 – Grecia a devenit prima țară ortodoxă ce legalizează mariajul între persoane de același sex.
Cuplurile formate dintre persoane de acelaşi sex vor avea, de asemenea, posibilitatea legală de a adopta copii după votul din Parlament de joi, cu 176 la 76 de voturi.
Prim-minstrul Kyriakos Mitsotakis a afirmat că noua lege va „elimina cu curaj o inechitate gravă”.
Însă aceasta a împărţit ţara, cu o rezistenţă aprigă condusă de puternica Biserică Ortodoxă. Susţinătorii săi au organizat un miting de protest la Atena.
Mulţi au afişat bannere, au avut cruci, au citit rugăciuni şi au intonat pasaje din Biblie în Piaţa Syntagma din capitală.
cititi mai mult pe stirileprotv.ro