Evenimentele Zilei de 29 ianuarie în Istorie
Demonstratia din 28 ianuarie 1990 si, apoi, ziua de 29 ianuarie 1990, in Palatul Victoria
foto (c) Emilian Savescu, preluat de pe www.ziaristionline.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
29 ianuarie este a 29-a zi a calendarului gregorian.
Mai sunt 336 de zile până la sfârșitul anului (337 de zile în anii bisecți).
Sărbători Religioase ale Zilei de 29 ianuarie
Ortodoxe
Aducerea moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul; Sf. Mc. Filotei
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul - foto preluat de pe doxologia.ro
Astăzi, Biserica face pomenirea Aducerea moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul de la Roma la Antiohia, în anul 108.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Greco-catolice
Aducerea moaștelor Sf. Ignațiu Teoforul

Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei (†107) – foto preluat de pe doxologia.ro
Romano-catolice
Sf. Valeriu, episcop
Dupa cele mai sigure date este vorba despre Episcopul Valerius care la sfârsitul secolului al III-lea si începutul secolului al IV-lea a condus cu credinta Dieceza de Treviri (astazi Trier, Germania – provincia Renania, pe apa Mosela).
O traditie veche însa, în dorinta de a atribui Bisericilor din Galia si Germania o strânsa legatura cu Sfintii Apostoli, îl prezinta pe Valeriu ca fiind ucenic al Sfîntului Apostol Petru, care l-ar fi trimis spre partile germane împreuna cu Eucarius si Macarius.
Acestor trimisi ai Sfântului Petru li se atribuie convertirea la credinta a unor mari grupuri de pagâni si minuni rasunatoare, adesea descrise în mod naiv dar sugestiv; dupa ce tovarasul de munca apostolica a lui Valeriu ar fi murit, Valeriu atinge pe Macarius cu bastonul pe care îl avea de la Sfântul Petru si el revine la viata.
Macarius, care murise mai demult, îl înstiinteaza în vis pe Valeriu ca i se apropie sfârsitul; acesta moare în 29 ianuarie anul 88. Ramasitele sale pamântesti sunt venerate în biserica Sf. Matia din Trier.
cititi mai mult pe www.novena.ro
Sărbători internaţionale ale zilei de 29 ianuarie
Ziua invenției automobilului – (29 ianuarie 1886 este ziua când un dispozitiv mecanic denumit motorwagen a primit un brevet imperial pentru a putea fi exploatat oficial.)

Karl Friedrich Michael Benz (n. 25 noiembrie 1844, Mühlburg, Germania – d. 4 aprilie 1929, Ladenburg, Germania) a fost un inginer german care a inventat automobilul, fiind un pionier al automobilismului. Primul automobil construit de el se numea Benz Patent Motorwagen, construit în 1885. Motorul, care avea instalație de răcire cu apă, era conectat la roți prin curele și lanțuri de bicicletă. În 1888, soția lui, Bertha, a folosit mașina într-o călătorie de 100 km pentru a-și vizita rudele - cititi mai mult pe en.wikipedia.org
Istoria automobilului începe în 1769, odată cu crearea automobilului cu motor cu abur și care putea transporta persoane la bord.
În 1806, apar vehiculele dotate cu motoare cu ardere internă care funcționau cu combustibil lichid.
În jurul anului 1900, apar și vehiculele cu motor electric. (…)
Inginerul german Karl Benz poate fi numit inventatorul automobilului în accepție modernă, obținând un patent în 1886.
Un patent similar obține și americanul George B. Selden în 1879 și încă unul în 1895 pentru diverse îmbunătățiri aduse automobilului său.

Bertha Benz with her husband Karl Benz in a Benz Viktoria, model 1894 - foto preluat de pe en.wikipedia.org
Germanul Nikolaus Otto realizează motorul cu benzină în patru timpi, iar cel similar cu motorină este creația lui Rudolf Diesel.
Un alt german, Christian Friedrich Schönbein creează, în 1838, motorul care funcționează cu pila de combustie cu hidrogen.
Automobilul electric își datorează apariția maghiarului Ányos Jedlik (unul din inventatorii motorului electric) și francezului Gaston Planté (care a inventat bateria cu acid și cu plumb).
Însă primele motoare moderne cu benzină cu adevărat eficace au fost realizate de Karl Benz, invenție patentată pe 29 ianuarie 1886, pe care a utilizat-o la o mașină cu trei roți
(cititi mai mult despre Istoria automobilului pe ro.wikipedia.org)

Benz Patent-Motorwagen – Manufacturer Rheinische Gasmotorenfabrik Benz & Cie. (known today as Mercedes-Benz) Production 1886–1893 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Motorwagen era realizarea inginerului Karl Benz care s-a și prezentat de altfel pe străzile orașului Mannheim cu ciudata sa construcție pe trei roți, în care se puteau cocoța doi călători.
Acest prim vehicul era propulsat de un motor cu explozie în patru timpi, alimentat cu benzină.
Scotea un zgomot infernal și un nor gros de fum urât mirositor.
În plus, mașina demara greu.
Ca s-o pornești, trebuia să încălzești mai întâi motorul cu apă fierbinte, iar apoi să pui doi oamenii la împins mașina, în timp ce al treilea manevra pornirea de la punctul de comandă.
Împingeai, până când pistoanele ajungeau să funcționeze singure.
Marea performanță însă nu consta atât în faptul că vehiculul mergea fără să fie tractat de animale, cât în viteza amețitoare cu care își făcuse demonstrația în fața publicului: pe drum drept, atingea 16 km pe oră.
(articol preluat de pe www.radiooltenia.ro)
Evenimentele Zilei de 29 ianuarie în Istorie:
- 29 ianuarie 1845 – Edgar Allan Poe a publicat poezia „Corbul” în New York Evening Mirror;
- 29 ianuarie 1856 – Regina Victoria a înființat ordinul Crucea Victoria, inițial pentru a-i distinge pe militarii britanici cu merite deosebite în Războiul Crimeei;
- 29 ianuarie 1947 – URSS a semnat tratatul de pace cu România;
28 – 29 ianuarie 1990 – Primul protest anti FSN, contramanifestaţia si prima mineriadă;
- 29 ianuarie 2002 – În Discursul despre Starea Națiunii, Președintele american George W. Bush a declarat guvernele Irakului, Iranului și Coreei de Nord drept „Axa răului”.
29 ianuarie 757 - Generalul Un Lushan (703-757), liderul unei revolte împotriva împăratului Yan din dinastia Tang, proclamat împărat în 757, a fost ucis de propriul fiu, An Qingxu.
29 ianuarie 904 - Papa Sergius al III -lea (n.cca. 860 – 14 aprilie 911), urca pe tronul pontifical.
A fost papă într-o perioadă de violență și dezordine în Italia centrală, iar pontificatul său a fost descris ca fiind “sumbru și rușinos”.
Odata cu papa Sergiu al III-lea, numit și „sclavul tuturor viciilor”, a început o perioadă de gravă corupție și imoralitate a Papalității, ulterior denumită de istorici „pornocrație” (904–963)
29 ianuarie 1119 - A murit Papa Gelasiu al II-lea (născut Giovanni Caetani cca.1060).
A fost papa al Romei în perioada 24 ianuarie 1118 – 28/29 ianuarie 1119. Numele său înseamnă “cel vesel” (greacă).
29 ianuarie 1595 - A avut loc premiera piesei Romeo şi Julieta de William Shakespeare.

Romeo and Juliet (An 1870 oil painting by Ford Madox Brown depicting the play’s famous balcony scene) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Romeo și Julieta este o tragedie scrisă de William Shakespeare, care are sursa într-o poveste publicata de Masuccio Salerno. despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului.
Este povestea lui Romeo Montague (Romeo Montecchi) şi a Julietei Capulet (Capuleti Giulietta), doi copii ai unor familii rivale din orasul Verona din nordul Italiei, care se îndragostesc şi se decid să moară împreună.
Tragedia celor doi adolescenți, fatal îndrăgostiți unul de altul este probabil cea mai cunoscută piesă a Bardului, unul dintre succesele sale timpurii, fiind considerată cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
29 ianuarie 1616 - Navigatorul olandez Willem Cornelis Schouten (n. 1567 – m. 1625) a fost primul explorator care a ocolit Capul Horn (numit asa dupa orsul sau natal), intr-o expediție pentru cautarea unui nou drum spre Oceanul Pacific.

Route of the 1615–1616 voyage – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Insula Capul Horn (denumită după orașul Hoorn din Olanda) este cel mai sudic punct al arhipelagului Țara de Foc din sudul statului Chile.
Capul Horn este considerat a fi cel mai sudic punct al Americii de Sud, și marchează limita nordică a Strâmtorii Drake; timp de mulți ani, a reprezentat un important reper al rutei clipperelor, rută pe care corăbiile transportau bunuri în toată lumea.
Apele din jurul capului sunt, însă, deosebit de periculoase, din cauza vânturilor puternice, valurilor mari, curenților puternici și icebergurilor.
El a fost descoperit de catre olandezii Willem Schouten (cititi mai mult pe (en.wikipedia.org) si Jacob Le Maire (cititi mai mult pe en.wikipedia.org) in anul 1616
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
29 ianuarie 1676 - Feodor al III-lea devine Țar al Rusiei.

Feodor al III-lea al Rusiei - foto preluat de pe en.wikipedia.org
Feodor al III-lea Alexeevici al Rusiei (9 iunie 1661 – 7 mai 1682) a fost Țar al Rusiei în perioada 1676 – 1682.
Feodor s-a născut la Moscova și a fost fiul cel mare al Țarului Alexei I al Rusiei și a primei sale soții, Maria Miloslavskaia.
În 1676, la vârsta de 15 ani, i-a succedat tatălui său la tron.
A fost înzestrat cu un intelect fin și cu o nobilă dispoziție; a primit o educație excelentă de la Simeon Polotski, cel mai învățat călugăr slavon.
A fost credincios și avea aspirații literare; a contribuit la traducerea a doi psalmi dintr-o psaltire publicată în 1679.
La început a fost dominat de facțiunea condusă de familia Miloslavski din partea mamei lui.
Ei l-au convins să-l exileze pe Matveev, cel mai activ boier al facțiunii Narîșkin, familia celei de-a doua soții a tatălui său.
Cea mai ambițioasă inițiativă cu caracter politic din timpul domniei sale a fost recensământul pământurilor început în 1680.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
29 ianuarie 1749 - S-a născut regele Christian al VII-lea al Danemarcei; (d.12/13 martie 1808).

Portret al regelui Christian al VII-lea, pictură de Alexander Roslin, cca. 1772 – foto: ro.wikipedia.org
A fost rege al Danemarcei si al Norvegiei, duce Schleswig Holstein din 1766, pana la moartea sa.
Era fiul lui Frederick al V-lea al Danemarcei si a primei lui soții, Louise, fiica regelui George al II-lea al Marii Britanii.
Christian suferea de severe probleme mentale, posibil de schizofrenie.
După căsătoria de la 8 noiembrie 1766 cu verișoara sa Caroline Matilda de Wales, sora regelui George al III-lea al Marii Britanii, Christian s−a abandonat exceselor în special depravării.
În cele din urmă s-a scufundat într-o stare de stupoare mintală.
Simptomele bolii sale au inclus paranoia, automutilarea și halucinațiile.
În 1772, mariajul regelui cu Caroline s-a terminat printr-un divorț.
Începând cu anul 1772, Christian a fost rege numai nominal.
Din 1772 până în 1784 Danemarca a fost condusă de mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg.
Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent.
Această regență a fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de războaiele napoleoniene.
Christian a murit în 1808 la vârsta de 59 de ani la Rendsburg, Schleswig de anevrism cerebral.
29 ianuarie 1781 – La Teatrul Residenz din München se prezintă cu succes opera Idomeneo a lui Wolfgang Amadeus Mozart.

Idomeneu, regele Cretei – Afișul original la premiera operei comice (1781, München) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Celebrul tenor Anton Raaff cântă aici ultimul său rol principal.
Mozart a numit opera cea mai bună din toată viața.

Anton Raaf, primul interpret al lui Idomeneu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Idomeneu, regele Cretei (titlul original în italiană Idomeneo, re di Creta ossia Ilia e Idamante Idomeneu, regele Cretei sau Ilia și Idamante) este o operă în trei acte (26 tablouri), compusă de Mozart pe libretul în limba italiană al lui Gianbattista Varesco.
Libretul original în limba franceză, care i-a aparținut lui Antoine Danchet, a fost pus pe note de André Campra sub numele de Idoménée în 1712.
Mozart și Varesco au fost însărcinați în 1780 de către Karl Theodor, principe elector al Bavariei, să scrie opera pentru un carnaval la curte.
Nu este clar dacă el sau Mozart a ales subiectul operei.
Premiera a avut loc la München la data de 29 ianuarie 1781.
Durata operei: cca 3 ore și jumătate.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 ianuarie 1814 - Franța a învinns Rusia și Prusia în Bătălia de la Brienne.

Bătălia de la Brienne-le-Château (29 ianuarie, 1814) – Parte din Războiul celei de-a Șasea Coaliții (Ilustrare a momentului în care Împăratul aproape a fost capturat de cazaci) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Brienne-le-Château, purtată în apropiere de Bar-sur-Aube, a opus o armată franceză, sub comanda lui Napoleon I, „armatei Silezie”, aflate sub comanda Feldmareșalului Blücher.
Bătălia a fost o întâlnire de trupe, în condițiile în care prusacii își concentraseră forțele, după ce capturaseră un ofițer francez de legătură, care le-a predat ordinele Împăratului către mareșalul Mortier și generalii Colbert și Bordesoulle.
Ordinele îi informează pe prusaci despre planul francez și, la fel de important, nu parvin comandanților francezi, astfel că aceștia sunt nevoiți să lupte în inferioritate numerică și fără a beneficia de prezența „Vechii Gărzi”.
După o serie de acțiuni de cavalerie conduse de Grouchy și de subordonatul său, Lefebvre-Desnouettes împotriva cazacilor și a cavaleriei lui Olsufiev și Sacken, mareșalul Victor lansă un atac de infanterie, dar fără succes.
Nici măcar sosirea lui Ney nu aduce succesul francezilor, care reușesc totuși, spre seară, să cucerească castelul și o parte din oraș.
Aliații, deși superiori numeric, abandonează câmpul de bătălie în timpul nopții.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
29 ianuarie 1820 - A murit Regele George al III-lea al Angliei (n. 1738).

George al III-lea – portret de Allan Ramsay, 1762 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
George al III-lea (George William Frederick; 4 iunie 1738 – 29 ianuarie 1820) a fost rege al Regatului Unit și rege al Irlandei din 25 octombrie 1760 până la unirea acestor țări la 1 ianuarie 1801.
După această dată a fost rege al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei până la moartea sa.
În timpul domniei sale, Marea Britanie a purtat serie de războaie împotriva Revolutiei franceze și a Franței lui Napoleon, de-a lungul a peste 20 de ani, a dus în cele din urmă la înfrângerea lui Napoleon în 1815.
În ultima parte a vieții, George al III-lea a suferit temporar și în cele din urmă permanent, de o boală mintală, in fata carora medicii vremii au fost neputincioşi.
S-a sugerat că ar fi suferit de porfirie.
După o recidivă finală în 1810, s-a stabilit regența și fiul cel mare al lui George al III-lea, George, Prinț de Wales, a condus ca Prinț Regent.
La moartea lui George al III-lea, Prințul Regent i-a succedat tatălui său sub numele de George al IV-lea.
În timpul domniei lui George al III-lea, Anglia a pierdut multe din coloniile sale în America de Nord, după Războiul de Independenţă.
Aceste colonii au devenit mai târziu în Statele Unite.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 ianuarie 1837 - A murit (10 februarie s.n/ 29 ianuarie s.n), ucis intr-un duel, poetul rus Aleksandr Puskin.

Portretul lui Aleksandr Sergheevici Pușkin de Vasili Tropinin (1827) – foto – ro.wikipedia.org
Aleksandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837) a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne.
Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat.
Intre cele mai importante lucrari ale sale se numara romanul “Boris Godunov”, “Dama de Pica”, si o colectie de poeme care au incantat generatiile care i-au urmat.
În dimineaţa zilei din 27 ianuarie 1837 Puskin a fost provocat la duel de Georges d’Anthes, pentru ca i-ar fi curtat soţia, Natalie Gonciarova.
Poetul a fost grav rănit in duel şi a murit in ziua de 29 ianuarie.
29 ianuarie 1843 - S-a născut William McKinley, al 25-lea președinte al SUA (d. 1901).

William McKinley – foto: ro.wikipedia.org
Acest politician american născut în Niles, Ohio, a devenit cel de-al 25-lea presedinte al Statelor Unite (1897-1901).
A fost victima unui atentat în Detroit pe 6 septembrie 1901 si a decedat din cauza rănilor primite, opt zile mai târziu, pe 14 septembrie 1901.
În timpul preşedinţiei sale, S.U.A. au anexat Puerto Rico, Guam şi Filipine.
În onoarea sa, cel mai inalt munte din America de Nord, in Alaska, inalt de 6200 metri, a prmit numele Mc Kinley.
A fost succedat de Theodore Roosevelt.
29 ianuarie 1845 - A fost publicat pentru prima data in „New York Evening Mirror”, poemul „Corbul” (The Raven), de Edgar Allan Poe.

„Corbul” prezintă vizita nocturnă a unui corb misterios în locuința unui bărbat îndoliat. Ilustrație de John Tenniel (1858) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
„Corbul” (original în limba engleză The Raven) este un poem narativ al scriitorului american Edgar Allan Poe, publicat pentru prima dată în ianuarie 1845.
El este adesea evidențiat datorită muzicalității versurilor, a limbajului stilizat și a atmosferei supranaturale.
Poemul relatează vizita misterioasă a unui corb vorbitor în locuința unui bărbat îndoliat, asistând la căderea lentă a acestuia într-o stare de nebunie.
Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, plânge moartea iubitei sale, Lenore.
Șezând pe un bust ce o reprezintă pe zeița Pallas Atena, corbul pare să agraveze suferința naratorului prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”.
Poemul are o serie de influențe din folclor și antichitatea clasică.
Poe a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem care să aibă succes atât critic, cât și la masele de oameni, precum a explicat în eseul „Filosofia creației poetice” (1846).
„Corbul” a fost parțial inspirat de corbul vorbitor din romanul Barnaby Rudge al lui Charles Dickens.
Poe a folosit ritmul complex și măsura din poemul „Lady Geraldine’s Courtship” de Elizabeth Barrett, făcând de asemenea uz de rimă internă și aliterație.
„Corbul” a apărut prima dată pe 29 ianuarie 1845 în New York Evening Mirror.
Publicarea poemului l-a făcut cunoscut pe Poe în timpul vieții, dar nu i-a adus venituri substanțiale.
Poemul a fost curând retipărit, parodiat și ilustrat.
Opinia criticilor este împărțită în ceea ce privește valoarea sa literară, dar „Corbul” rămâne totuși unul din cele mai faimoase poeme scrise vreodată.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 ianuarie 1856 - Regina Victoria a Marii Britanii instituie Ordinul Crucea Victoriei (Victoria Cross), una dintre cele mai mari distinctii britanice pentru acte de bravura.
Primele distinctii Victoria Cross, au fost acordate unor eroi în Razboiul Crimeei (1853-1856).

Obverse of the cross; ribbon: 1½” (38 mm), crimson (blue ribbon for naval awards 1856–1918) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Crucea Victoria (în engleză Victoria Cross) este cea mai înaltă decorație militară acordată pentru acte de eroism „în fața dușmanului” militarilor din diverse țări ale Commonwealth-ului și ale fostelor teritorii ale Imperiului Britanic.
Acesta are prioritate față de toate celelalte ordine, decorații și medalii.
Ea poate fi acordată unei persoane de orice grad în orice ramură militară, precum și civililor sub comandă militară.
În Regatul Unit, ea se decernează de obicei direct persoanei decorate sau celei mai apropiate rude a sa, de către monarhul britanic în timpul unei ceremonii ținute la Palatul Buckingham.
În țările din Commonwealth în care monarhul britanic este șef de stat, Guvernatorul General este cel care face aceasta în numele monarhului.
Împreună cu Crucea lui George —care este distincția echivalentă pentru acte de curaj realizate departe de inamic— este cea mai înaltă distincție acordată pentru curaj în Regatul Unit.
Crucea Victoria este, însă, purtată înaintea Crucii George de o persoană care are ambele distincții (ceea ce nu s-a întâmplat până acum).
Ordinul Crucea Victoria a fost înființat la 29 ianuarie 1856 de către Regina Victoria pentru a răsplăti faptele de curaj din timpul Războiului Crimeei.
De atunci, medalia a fost acordată de 1356 de ori unui număr de 1353 de persoane.
Doar 13 medalii, nouă militarilor britanici și patru celor australieni, au fost acordate după Al Doilea Război Mondial.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
29 ianuarie 1860 - S-a născut marele scriitor rus, Anton Pavlovici Cehov ; (d. 1904).

Anton Cehov in 1900 – foto: ro.wikipedia.org
Anton Pavlovici Cehov (n. 17/29 ianuarie 1860, Taganrog, Gubernia Ekaterinoslav, Imperiul Rus – d. 15 iulie 1904, Badenweiler, Marele Ducat de Baden, Imperiul German) a fost un medic, prozator și dramaturg rus.
În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 – 1959).
În 1903, finalizează piesa Livada de vișini.
Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate.
A suferit de de tuberculoză pulmonară iar in 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.
Cu un caracter foarte modest, care l-a insoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea capăta reputația sa postum.
De o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din intreaga lume.
Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
29 ianuarie 1866 - S-a născut Romain Rolland, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatura pe anul 1915; (d. 30 decembrie 1944).

Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay), scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915 – foto: ro.wikipedia.org
Motivatia Juriului Nobel:
“ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane”
Între 1904 – 1914 a publicat romanul-fluviu în 10 volume Jean-Christophe, cea mai importantă operă a lui , (distins cu Grand Prix de l’Académie française în 1913).
Situându-se pe poziții pacifiste, condamnă războiul (izbucnit în 1914) în culegerea de articole Au-dessus de la mêlée (Deasupra învălmășelii) (1915).
Donează Crucii Roșii internaționale suma de bani ce-i revine in urma castigarii Premiului Nobel.
În anii urmatori apar romanele sale Colas Breugnon (1919), Pierre et Luce (1920), Clérambault (1920) precum și cel de-al doilea roman-fluviu al său L’Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).
29 ianuarie 1867 - S-a născut la Valencia scriitorul spaniol Vicente Blasco Ibanez; (d. 28 ianuarie 1928).

Vicente Blasco Ibáñez (29 ianuarie 1867 – 28 ianuarie 1928) a fost scriitor spaniol și ocazional regizor de film – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Este considerat unul dintre cei mai mari romancieri de limba spaniolă.
Cele mai cunoscute titluri ale sale sunt: “Arroz y tartana” (Orez si tartana); “La barraca” (Casa blestemata); “Entre naranjos” (Printre Portocali); “Cañas y barro” (Trestie si noroi); “Sangre y arena” (Nisipuri insangerate) și “Los cuatro jinetes del Apocalipsis” (Cei patru calareti ai Apocalipsului).
A murit la Menton, Franța, la vârsta de 61 de ani, la reședința sa Fontana Rosa (numită, de asemenea, Casa Scriitorilor, dedicată lui Cervantes, Dickens și Shakespeare) pe care a și-a construit-o.
29 ianuarie 1873 - S-a născut chimistul Petru Bogdan, unul dintre fondatorii învăţământului de chimie-fizică din România.

Petru Bogdan (n. 29 ianuarie 1873, Cozmești, Iași — d. 28 martie 1944, Mediaș) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române – foto: ro.wikipedia.org
Petru Bogdan și-a desfășurat activitatea la Universitatea din Iași, fiind cel care a înfiintat și condus, din 1913 prima catedră de chimie fizică din țară.
Decan al Facultății de Științe în 1925, între anii 1926 – 1940 a fost, alternativ, rector și prorector al Universității ieșene, în timpul rectoratului său construindu-se, printre altele, aripa nouă a Universității.
Între 1941 și 1944 a fost directorul Fundației Regale „Ferdinand I”. Ca o recunoaștere a activității sale științifice, Universitatea din Nancy (Franța) i-a acordat în 1924 titlul de „doctor honoris causa”, iar Academia Română l-a ales printre membrii ei titulari 1926.
A fost directorul Fundatiei Regale Ferdinand I .
Dintre numeroșii săi studenți și discipoli, ale căror studii și cercetări le-a îndrumat, printre cei mai cunoscuți s-au numărat Horia Hulubei, Alexandru Cișman, Radu Cernătescu și Raluca Ripan, Tudor Ionescu, Cezar Parteni sau C. Mihul.
Prieten din tinerețe cu Garabet Ibrăileanu, Dumitru D. Pătrășcanu, C. Stere, Mihai Carp, Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, a făcut parte din prima grupare a revistei Viața Românească, ocupîndu-se de rubrica de știință a revistei.
A decedat la data de 28 martie 1944.
29 ianuarie 1874 - A murit ( 10 februarie s.n./29 ianuarie s.v) Eudoxiu Hurmuzachi, om politic, istoric și patriot român, luptator pentru drepturile românilor bucovineni din Imperiul Habsburgic;(n.29 septembrie 1812).

Eudoxiu baron de Hurmuzaki, 1873 – foto: ro.wikipedia.org
Eudoxiu baron de Hurmuzachi (sau Eudoxius Freiherr von Hormuzaki), a fost ales in 1861 membru în dieta Bucovinei și Reichsratul austriac.
La 20 februarie 1873 a primit tilul de baron de la împaratul austriac Francisc Iosif I pentru meritele sale ca mareșal al Bucovinei.
Împreună cu frații săi, Eudoxiu va deveni una dintre figurile importante ale renașterii naționale românești din Bucovina.
29 ianuarie 1886 - Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929, a primit brevetul pentru fabricarea primului automobil din lume, alimentat cu benzina - Ziua invenției automobilului

Benz Patent-Motorwagen – Manufacturer Rheinische Gasmotorenfabrik Benz & Cie.
(known today as Mercedes-Benz)
Production 1886–1893 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Karl Friedrich Michael Benz (n. 25 noiembrie 1844, Mühlburg, Germania – d. 4 aprilie 1929, Ladenburg, Germania) a fost un inginer german care a inventat automobilul, fiind un pionier al automobilismului.
Primul automobil construit de el se numea Benz Patent Motorwagen, construit în 1885.
Motorul, care avea instalație de răcire cu apă, era conectat la roți prin curele și lanțuri de bicicletă.
În 1888, soția lui, Bertha, a folosit mașina într-o călătorie de 100 km pentru a-și vizita rudele.
Motorwagen era realizarea inginerului Karl Benz care s-a și prezentat de altfel pe străzile orașului Mannheim cu ciudata sa construcție pe trei roți, în care se puteau cocoța doi călători.
Acest prim vehicul era propulsat de un motor cu explozie în patru timpi, alimentat cu benzină.
Scotea un zgomot infernal și un nor gros de fum urât mirositor.
În plus, mașina demara greu.
Ca s-o pornești, trebuia să încălzești mai întâi motorul cu apă fierbinte, iar apoi să pui doi oamenii la împins mașina, în timp ce al treilea manevra pornirea de la punctul de comandă.
Împingeai, până când pistoanele ajungeau să funcționeze singure.
Marea performanță însă nu consta atât în faptul că vehiculul mergea fără să fie tractat de animale, cât în viteza amețitoare cu care își făcuse demonstrația în fața publicului: pe drum drept, atingea 16 km pe oră.
(articol preluat de pe www.radiooltenia.ro)
29 ianuarie 1890 - S-a născut ( s.n.10 februarie), Boris L. Pasternak, poet, prozator și traducator rus, laureat al Premiul Nobel pentru Literatura; (d. 30 mai 1960).

Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie 1890 (S.N. 10 februarie) la Moscova – d. 30 mai 1960) poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958 – foto: ro.wikipedia.org
Intre cele mai importante opere ale sale se numara: Vremea începuturilor, Pe deasupra barierelor , Anul nouă sute cinci, Locotenentul Schmidt, A doua naștere , Doctor Jivago (1957).
29 ianuarie 1891 - Liliuokalani se proclamă regina in Hawaii.
Va fi inlaturata de la putere doi ani mai târziu, de invadatorii americani.

Liliʻuokalani – foto: ro.wikipedia.org
Liliʻuokalani (n. 2 septembrie 1838 – d. 11 noiembrie 1917) (numită și Lydia Kamakahea, Lydia Liliʻuokalani Paki, Liliu Kamakaʻeha, Lydia Paki Kamehaka Liliʻuokalani, sau Lydia Paki Kamehamea Liliʻuokalani) a fost ultimul monarh și singura regină a Regatului Hawaii.
Liliuokalani a fost educată într-o școală a misionarilor americani, unde a invatat printre altele engleza și a fost convertită la relgia Bisericii congregaționalistă.
A trăit la curtea regelui hawaianez Kamehameha IV. (1834 – 1863).
Trebuia să se căsătorească cu prințul Lunalilo,dar il va alege ca soț pe americanul de origine croată John Owen Dominis.
Liliuokalanil devine regină, deoarece regele David Kalākaua, fratele ei, nu a avut urmași.
Ajunsă pe tron ea va întemeia mai multe școli, căutând să sprijine educația femeilor băștinașe în stilul european.
29 ianuarie 1893 - S-a născut compozitorul și muzicologul roman Marțian Negrea; (d. 1975).

Bustul lui Marțian Negrea din satul natal, Valea Viilor – foto: ro.wikipedia.org
Marțian Negrea (n. 29 ianuarie 1893, în Vorumloc, astăzi Valea Viilor, județul Sibiu – d. 13 iulie 1973, București), a fost un compozitor român.
29 ianuarie 1896 - Doctorul Emile Grubbe a utilizat pentru prima oara radiațiile,pentru a tratata cancerul de san al pacientei sale Rose Lee din Chicago.
(cititi mai mult despre Emile Grubbe pe en.wikipedia.org)
29 ianuarie 1906 - A murit Regele Christian al IX-lea al Danemarcei (n. 1818).

Christian al IX-lea al Danemarcei (8 aprilie 1818 – 29 ianuarie 1906) a fost rege al Danemarcei din 16 noiembrie 1863 până în 29 ianuarie 1906 – foto: ro.wikipedia.org
După decesul tatalui sau, regele Frederic al VII-lea, Christian îi succede la 15 noiembrie 1863, iar Danemarca a intrat imediat într-o criză legată de posesia și statutul a două provincii din sudul Danemarcei, Schleswig și Holstein Sub presiune, Christian a semnat Constituția din noiembrie, un tratat prin care Schleswig făcea parte din Danemarca.
Acest lucru a dus la al doilea război pentru Schleswig între Danemarca și o alianță prusacă-austriacă în 1864.
Rezultatul războiului a fost nefavorabilă Danemarcei și a condus la încorporarea Schleswig în Prusia în 1865.
Holstein a fost, de asemenea, încorporat în Prusia în 1865, ca urmare a conflictului care a continuat între Austria și Prusia.
29 ianuarie 1916 - Germania a efectuat primul raid aerian de bombardament cu aparate „Zeppelin” deasupra Parisului, in timpul primului razboi mondial.
Un dirijabil german a aruncat 17 bombe asupra Parisului.
26 de persoane au murit in urma acestui atac aerian, care va fi ultimul de acest gen folosit de germani.
Avioanele vor înlocui în curând zeppelinele.

Crater of a Zeppelin bomb in Paris, 1916 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Zepelinele au fost primele aerostate dirijabile folosite cu succes în aeronautică. Denumirea provine de la constructorul lor, Ferdinand von Zeppelin.
Erau folosite între anii 1900 – 1940 la transportul de persoane sau mărfuri, cât și în scopuri militare.
Succesul lor, în comparație cu alte tipuri de dirijabile, a fost atât de mare încât constructorul a atras un număr mare de investitori, putând astfel să mărească dimensiunile zepelinului și să le fabrice în serie.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
29 ianuarie 1918 - În România, se formează un nou guvern în frunte cu generalul Alexandru Averescu.

Alexandru Averescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României.
A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918).
Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 ianuarie 1923 - Consiliul de Miniștri a aprobat statutul Uniunii Generale a Industriașilor din Romania (UGIR).
29 ianuarie 1926 - S-a născut jurnalistul si omul de televiziune roman Tudor Vornicu; (d. 1989).

Tudor Vornicu (n. 29 ianuarie 1926, Anghelești, Vrancea – d. 2 aprilie 1989, București) a fost un jurnalist de televiziune, realizator de emisiuni și director de emisiuni de televiziune român – foto: Arhiva personală Bogdan Vornicu, preluat de pe: jurnalul.ro
A fost redactor-șef pentru programele Televiziunii Române, dar și realizator al emisiunilor: Studio N, De la A la … infinit, Mozaic duminical, Fotograme din realitate.
A realizat o serie de interviuri scurte (de sub cinci minute), remarcabile, cu Nichita Stănescu, care au fost difuzate la emisiunea de duminică Mozaic duminical în ultimii ani din viața marelui om de cultură român.
29 ianuarie 1926 - S-a născut Abdus Salam, fizician pakistanez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1979, împreună cu Sheldon Lee Glashow și Steven Weinberg, pentru studiile efectuate contribuțiile aduse de aceștia în domeniul teoriei unificate a interacțiunilor slabă și electromagnetică între particule elementare; (d.21 noiembrie 1996)

Abdus Salam – foto: en.wikipedia.org
29 ianuarie 1933 - S-a născut cantaretul francez de muzica usoara Sacha Distel; (d. 2004).
29 ianuarie 1939 - A murit William Butler Yeats, poet irlandez de limba engleza, laureat al Premiului Nobel in 1923; (n. 13 iunie 1865).

William Butler Yeats (n. 13 iunie 1865, Sandymount – d. 29 ianuarie 1939) poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923 – foto: ro.wikipedia.org
Motivatia juriului Nobel
“poezia sa întotdeauna inspirată care, într-o formă artistică superioară, dă expresie spiritului unei națiuni întregi“.
29 ianuarie 1947 - URSS a semnat Tratatul de pace cu Romania, dupa cea de-a doua conflagrație mondiala.
În 29 ianuarie 1947, URSS semna tratatul de pace cu România.
Acest tratat însemna, practic, înrobirea României, care avea să intre pentru aproape o jumătate de secol sub influența Moscovei.
Tratatul de pace impunea cedări de teritorii în favoarea Rusiei Sovietice și a Bulgariei, iar singura clauză care atenua din duritatea acestei înțelegeri era retrocedarea Transilvaniei de Nord.
Sistemul de tratate de pace de la Paris care punea capăt celui de-al Doilea Război Mondial avea să fie încheiat definitiv în 10 februarie 1947.
Pe de o parte, erau statele care fuseseră aliate ale Germaniei naziste în Europa: România, Bulgaria, Ungaria, Italia și Finlanda.
De cealaltă parte, erau cele cinci mari puteri: SUA, URSS, Marea Britanie, Franța și China, alături de care se mai aflau 16 state care participaseră la război în tabăra aliaților.
Pentru România, tratatul de pace a însemnat debutul unei lungi epoci în care țara noastră a fost aruncată în sfera de influență a URSS.
Tratatul impunea cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța în favoarea Rusiei Sovietice.
Cadrilaterul era cedat Bulgariei, deși acest stat fusese, la rândul său, aliat al Germaniei naziste.
De asemenea, România era obligată să plătească Rusiei imense despăgubiri de război.
cititi mai mult pe www.rfi.ro
29 ianuarie 1949 - Marea Britanie recunoaște statul Israel.
29 ianuarie 1950 - La Johannesburg, in Africa de Sud, izbucnesc primele tulburari ale populatiei de culoare majoritare, provocate de politica rasiala a guvernului.
29 ianuarie 1954 - S-a născut Oprah Winfrey, celebră moderatoare americană de talk show.
Oprah Gail Winfrey (29 ianuarie 1954) este o realizatoare de televiziune americană, cunoscută mai ales pentru serialul talk-show care îi poartă numele (“Oprah Winfrey Show“).
A avut un destin de excepție: deși provine dintr-o familie săracă, a urmat Universitatea din Tennessee, unde a câștigat o bursă, iar la 19 ani a devenit primul corespondent de presă afro-american.
În prezent, conform revistei Forbes, este cea mai bogată femeie de culoare din lume, averea personală fiindu-i cotată la 1,5 miliarde de dolari.
A întreprins ample acțiuni filantropice și este considerată una dintre cele mai influente femei din lume.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.oprah.com
29 ianuarie 1956 - S-a născut cunoscutul actor roman de teatru si film, realizator tv. Florin Calinescu.
Florin Călinescu (n. 29 aprilie 1956, Timișoara) este un actor român de teatru și de film și realizator de emisiuni de televiziune.
A absolvit secția umanistă a Liceului C.D. Loga în 1975 și UNATC-ul.
A debutat în cinematografie în anul 1981 în Lumini și umbre.
La începutul anilor 90 a debutat ca prezentator radiofonic cu emisiunea „Duminicile celor singuri” de la Pro FM.
În 1996 ajunge la PRO TV, unde realizează emisiunea Ora șapte, bună dimineața, urmată de Chestiunea Zilei între 1997 – 2001 și 2003.
În 2000 primește titlul de cetățean de onoare al municipiului Timișoara.
(…) În 2008 a candidat din partea PNL pentru un loc de senator în colegiul nr. 4 din Argeș, dar nu a fost ales.
Între anii 2000 și 2014 a fost director al Teatrului Mic. Deține un restaurant și mai multe firme.
A fost căsătorit timp de 27 de ani cu actrița Ana-Maria (Anmary) Călinescu (28 februarie 1958 – 28 februarie 2005) până la moartea acesteia, cu care a avut doi fii: Luca (d. 2012) și Petru.
Din 2015 este jurat al emisiunii Românii au talent.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
29 ianuarie 1962 - S-a născut Oana Pellea, actrița romanca de teatru și film.
Oana Pellea (n. 29 ianuarie 1962 în București) este o o actriță română de teatru și film.
Este fiica Domnicăi Mihaela, născută Policrat, și a actorului român Amza Pellea (7 aprilie 1931 — 12 decembrie 1983).
Actrița a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, actualul UNATC și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu.
(…) Majestatea Sa Regele Mihai I al României i-a acordat Oanei Pellea decorația Crucea Casei Regale a României la 25 octombrie 2012. Academia Română i-a acordat Oanei Pellea premiul Aristizza Romanescu pentru cariera teatrală și cinematografică la 16 decembrie 2010.
Oana Pellea a primit de două ori titlul de cea mai bună actriță de teatru din România.
Oana Pellea a câștigat de două ori premiul Uniunii Oamenilor de Teatru din România (UNITER) pentru cea mai bună actriță și i s-a acordat premiul Fundației Culturale Române pentru Carieră Internațională Remarcabilă.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.tnb.ro; www.cinemagia.ro; www.imdb.com;
29 ianuarie 1962 - A murit violonistul austriac Friedrich “Fritz” Kreisler,considerat drept unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile.; (n.2 februarie 1875).
29 ianuarie 1963 - A încetat din viaţă poetul american Robert Lee Frost (n. 26 martie 1874).
Este foarte apreciat pentru descrierile realiste ale vieții rurale și arta limbajului colocvial american.
Opera sa implică adesea peisaje ale vieții rurale în Noua Anglie în prima parte a secolului XX.
Un poet popular și adesea citat, Frost a fost cinstit adesea în timpul vieții sale, primind patru Premii Pulitzer pentru Poezie.
29 ianuarie 1963 – Negocierile cu Marea Britanie pentru aderarea la Comunitatea Economică Europeană eșuează din cauza veto-ului președintelui francez Charles de Gaulle.
29 ianuarie 1964 - Se deschid Jocurile Olimpice de iarna de la Innsbruck, Austria.
Lipsa de zăpadă a ameninţat Jocurile Olimpice de Iarna din Innsbruck în 1964. Armata austriacă a transportat 20.000 lespezi de gheaţă de pe un varf de munte si a adus de asemenea, 40 000 m.cubi cubi de zapada de pe pantele alpine.
La Jocurile Olimpice de Iarna din Innsbruck în Austria au participat 36 de ţări, 1091 sportivi (199 femei, 892 barbati).
29 ianuarie 1969 - S-a născut Ovidiu Komornyik, cântăreț, compozitor și textier de muzică ușoară român.
Ovidiu Komornyik (n. 29 ianuarie 1969, Dej) este un cântăreț, compozitor și textier de muzică ușoară român.
În 1990 a participat la Festivalul de la Mamaia, iar un an mai târziu a fost laureat cu premiul I al Festivalului Internațional București și a obținut Premiul II la secțiunea interpretare în cadrul Festivalului de la Mamaia.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro
29 ianuarie 1981 - S-a dat în exploatare cel mai mare pod de pe Siret, în zona hidrocentralei Galbeni.
28-29 ianuarie 1990 - Primul protest anti FSN, contramanifestaţia si prima mineriadă - În Piața Victoriei din București, s-au înfruntă două tabere: una a simpatizanților FSN și cealaltă a partidelor politice care protestează împotriva hotărîrii FSN de a participa la alegeri.
Sub numele de Mineriada din ianuarie 1990 sunt cunoscute evenimentele care au avut loc în perioada 28-29 ianuarie 1990, în București.
După manifestația din 28 ianuarie organizată de partidele istorice (PNL și PNȚ-CD) și alte organizații civice, autoritățile au făcut apel la mineri să vină în București pentru „restabilirea ordinii”.
Au fost semnalate incidente violente între mineri și locuitori ai Capitalei, iar ortacii, sub coordonarea forțelor de ordine și a liderilor FSN au organizat raiduri, percheziții și rețineri ilegale la sediile unor partide istorice și organizații care militau pentru democrație.
În urma incidentelor cu forțele de ordine, dar și cu muncitorii și revoluționarii aduși la contramanifestație de liderii Frontului Salvării Naționale, câțiva zeci de manifestanți au fost răniți.
S-au făcut și rețineri dintre cei care au participat la miting.
Minerii sosiți în București, în 29 ianuarie 1990 au participat, împreună cu forțele de ordine și lideri FSN la percheziții și arestări ilegale la sediile unor partide și organizații civice aflate în opoziție cu cei care preluaseră puterea după căderea lui Nicolae Ceaușescu.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
29 ianuarie 1990 - Prin decizia nr. 22 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, a fost înfiinţat Partidul Democrat Agrar din România (PDAR)

Victor Surdu-Soreanu, mai cunoscut ca Victor Surdu (n. 11 iulie 1947, Iași – d. 7 aprilie 2011, București) a fost un deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Constanța pe listele partidului PDAR și ministru al agriculturii între 1989 și 1990. De profesie inginer horticol, Victor Surdu era din 2001 membru al PSD – foto preluat de pe www.agerpres.ro
La 29 ianuarie 1990, prin decizia nr. 22 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, a fost înfiinţat Partidul Democrat Agrar din România (PDAR), ca o formaţiune politică de centru cu doctrină agrariană, potrivit lucrării ”România, date şi fapte. 1989-2009” (editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, 2010).
Prima Convenţie Naţională a PDAR a avut loc la 11-12 aprilie 1990, în cadrul căreia a fost aleasă conducerea provizorie a partidului şi s-a stabilit data primului congres, care a avut loc la 21-22 iunie 1991 la Ateneul Român, în prezenţa a peste 600 de delegaţi şi aproape 200 de invitaţi.
PDAR a fost condus de Victor Surdu (1990-1997) şi Mihai Berca (1997-1998), iar Nicolae Ştefan a deţinut funcţia de preşedinte de onoare.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org
29 ianuarie 1996 - A murit Marian Hudac, actor de comedie (teatru: „Ondine”, „Bădăranii”, „Coana Chiriţa”); (n. 1934).
Marian Hudac (n. 20 septembrie 1934 – d. 29 ianuarie 1996) a fost un renumit actor de comedie român.
I s-a acordat medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.cinemagia.ro
29 ianuarie 1998 – Canada, Japonia, Rusia, SUA și statele membre ale Agenției Spațiale Europene semnează contractul pentru construcția Stației Spațiale Internaționale.
Stația Spațială Internațională (abreviat SSI; în engleză The International Space Station, ISS, în rusă Междунаро́дная косми́ческая ста́нция, МКС) este o stație spațială experimentală aflată în spațiu.
Ea poate servi ca spațiu locuibil pentru un echipaj, post de comandă pentru operații pe orbită în jurul Pământului și ca port de întâlnire și acostare pentru mici nave spațiale.
Scopul pentru care este construită este studiul efectelor microgravitației și a menținerii vieții în spațiu și ca platformă de observație astronomică și a Pământului.
Fiind plasată pe orbită la o altitudine ce variază între 319,6 km și 346,9 km, este o structură artificială din spațiu care poate fi văzută cu ochiul liber de pe Pământ.
Stația Spațială Internațională este un proiect la care participă cinci mari agenții spațiale: NASA (Statele Unite ale Americii), RKA (Rusia), JAXA (Japonia), CSA (Canada) și ESA (o asociație de mai multe țări europene).
NASA a anunțat ca în ultimile zile a Stației Spațiale Internațională, va fi arsa, deoarece sistemul este prea vechi.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 ianuarie 2002 - În Discursul despre Starea Națiunii, președintele american George W. Bush a calificat guvernele Irakului, Iranului și Coreei de Nord, drept „Axa răului”.
29 ianuarie 2006 - A încetat din viaţă tenorul Ludovic Spiess, fost ministru al Culturii şi director al Operei Române; (n. 1938).
Ludovic Spiess (n. 13 mai 1938, Cluj – d. 29 ianuarie 2006, Drăgănești, județul Teleorman) a fost un tenor lirico-spint român, ministru al culturii între 1991-1992 și director al Operei Române din București între 2001-2005.
A avut o carieră densă, deși destul de scurtă, pe care a completat-o în plan socio-politic, fiind Directorul Festivalului Internațional “George Enescu” în anul 1991, Ministru al Culturii în Guvernul Stolojan (1991-1992), director al Operei Române din București între 2001-2005 și Președintele Comitetului Național Român pentru UNICEF.
Ca ministru al culturii în guvernul Stolojan, a redeschis Castelul Peleș vizitatorilor, amenajându-l ca muzeu, și a organizat centre culturale românești la Viena, Budapesta, Veneția și New York.
Ludovic Spiess are numeroase înregistrări la Electrecord dar și în străinătate la case de discuri precum: Decca, Philips, EMI, Intercord, RCA sau Ariola.
Rolul său favorit a fost Rodolfo din Boema.
A murit de infarct în timpul unei partide de vânătoare în județul Teleorman.
Între hobyurile lui Spiess s-au regăsit vânătoarea, pescuitul, ping-pongul, gătitul și colecțonatul pipelor.
29 ianuarie 2012 - Horia Tecău a câștigat finala de dublu mixt la Australian Open.

Horia Tecău – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Horia Tecău și-a început anul 2012 cu prima lui victorie într-un turneu de mare șlam.
Pe 29 ianuarie câștigă împreună cu partenera sa, americanca Bethanie Mattek-Sands, finala de dublu mix a turnelui Australian Open disputată la Melbourne, Australia.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 ianuarie 2016 – Un avion de mici dimensiuni pentru pasageri a căzut în Oceanul Pacific, în apropierea coastei australiene, cauzând moartea a trei persoane.
Avionul decolase de pe aeroportul Moorabbin şi s-a prăbuşit în ocean, în largul coastelor statului Victoria, din sud-estul Australiei.
29 ianuarie 2018 – Viorica Dăncilă a fost confirmată de Parlament și devine prima femeie prim-ministru din România.

Cabinetul condus de Viorica Dăncilă, prima femeie prim-ministru în România (29.01.2018) – FOTO: Inquam Photos/ Octav Ganea – preluat de pe www.digi24.ro
Pe 16 ianuarie 2018, Viorica Dăncilă a fost nominalizată de Comitetul Executiv al PSD pentru funcția de premier.
Nominalizarea a venit la o zi după ce Mihai Tudose (PSD) a demisionat ca urmare a retragerii sprijinului politic de către propriul partid.
Președintele Klaus Iohannis a acceptat nominalizarea și a numit-o pe Viorica Dăncilă în funcția de prim-ministru al României.
Ea a devenit astfel prima femeie din istoria României care ocupă această funcție și al treilea premier al țării în șapte luni.
Decizia președintelui a fost criticată de susținătorii acestuia și de partidele de opoziție.
Guvernul Viorica Dăncilă a primit votul de încredere al Parlamentului pe 29 ianuarie.
Viorica Dăncilă este văzută ca un aliat al liderului PSD Liviu Dragnea.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 ianuarie 2025 – O coliziune aeriană dintre un avion comercial și un elicopter militar în Washington, D.C. s-a soldat cu 67 de morți.
Pe 29 ianuarie 2025, zborul American Airlines 5342, un zbor intern programat de pasageri operat de un avion de linie Bombardier CRJ700, s-a ciocnit în aer cu un elicopter Sikorsky VH-60M Black Hawk al Armatei Statelor Unite, la apropierea finală de Aeroportul Național Washington Ronald Reagan, lângă Washington, D.C..
Ambele aeronave s-au prăbușit în râul Potomac după ciocnire.
Toate cele 64 de persoane aflate la bordul zborului din Wichita și cei trei soldați din elicopter au murit.
cititi mai mult pe: www.digi24.ro; en.wikipedia.org
Calendar Ortodox 29 ianuarie 2025
foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ziarullumina.ro; www.calendar-ortodox.ro
Calendar Ortodox 29 ianuarie 2025
Aducerea moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul;
Sf. Mc. Filotei
Sinaxar 29 Ianuarie
În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea aducerii moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul).

Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei (†107) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Ignatie, cel numit Teoforul, adică „purtătorul de Dumnezeu”, urmaşul apostolilor, a fost al doilea episcop în marea cetate a Antiohiei, pe vremea împăratului Traian (98-117) şi împreună cu Policarp, episcopul Smirnei, au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu.
Sfântul mucenic Ignatie provenea din lumea greacă, ce de curând venise la credinţa în Domnul Iisus Hristos.
Sfântul Ignatie a fost adus înaintea împăratului Traian, a răbdat tot felul de chinuri şi de încercări şi a biruit.
Apoi a fost trimis la Roma să lupte cu fiarele, care l-au sfâşiat şi l-au mâncat.
Câţiva creştini au adunat cinstitele şi sfinţitele rămăşite căzute din gura leilor şi le-au adus de la Roma la Antiohia, dându-le fraţilor, ca un dar dorit.
Aceştia au aşezat cu toată cinstea aceste sfinte moaşte în pământ.
A trecut la Domnul în circul din Roma în ziua de 20 decembrie, anul 107
Viaţa, lucrarea sa de propovăduire a cuvântului Evangheliei şi sfârşitul călătoriei sale în lanţuri, ca osândit, de la Antiohia la Roma, le pomenim în fiecare an pe 20 decembrie.
Astăzi, Biserica face pomenirea aducerii moaştelor sale de la Roma la Antiohia, în anul 108.
Îndată după ce fiarele i-au sfâşiat trupul, creştinii din Roma, precum şi cei care-l însoţiseră din Antiohia la Roma, au adunat cu grijă oasele mai mari ce rămăseseră şi le-au pus cu cinste, într-un loc însemnat, afară din cetate.
Dar nu după multă vreme, tot sub împărăţia lui Traian, moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul au fost trimise de la Roma la Antiohia, pentru întărirea şi mângâierea păstoriţilor sfântului.
Şi a fost călătoria lor cu multă slavă, pentru că toţi creştinii doreau să le cinstească.
În Antiohia, le-au îngropat în cimitirul de lângă poarta Dafne, din marginea oraşului.
În anul 438, adică în timpul împăratului Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450), au fost mutate în Biserica „Sfântul Ioan Gură de Aur” din mijlocul Antiohiei, iind cinstite de către creştini, ca un adevărat izvor de puteri dumnezeieşti.
În veacul al VII-lea, adică în timpul împăratului Heraclius (610-641), sfintele moaşte au fost duse iarăşi la Roma şi aşezate în Biserica „Sfântul Clement”.
Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
cititi mai mult despre Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul si pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor şapte mucenici, care s-au săvârşit în Samosata (Siria): Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob şi Parigorie.
Acestor sfinţi mucenici, fiind ostaşi ai lui Hristos şi înfruntând rătăcirea idolească, li s-au zdrobit braţele şi coapsele cu toiege groase.
După aceea li s-au sfâşiat trupurile şi li s-au pus lanţuri grele de grumaji şi au fost băgaţi în temniţă.
În urmă au fost scoşi de acolo şi spânzuraţi, pironindu-li-se capetele cu piroane de fier.
În urma supliciilor la care au fost supuși, au primit cununa muceniciei mărturisind până în ultima clipă credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul şi Mochie citeţul.
Pe vremea împăratului Numerian în anii 284, s-a pornit prigoană asupra creştinilor.
Atunci s-a dat de ştire dregătorului cetăţii Emesa, să prindă pe sfântul părintele nostru Silvan, episcopul acestei cetăţi.
Şi îndată a fost prins împreună cu Luca diaconul şi cu Mochie citeţul.
Legaţi, au stat înaintea dregătorului, care cercetându-i cu amănuntul şi auzind că mărturisesc pe Hristos drept Dumnezeu adevărat, şi că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor, s-a pornit cu multă urgie şi mânie şi i-a supus la multe şi felurite chinuri, iar la urmă a hotărât să-i dea să se lupte cu fiarele.
Deci, scoţând pe sfinţi în adunarea poporului şi lăsând slobode multe feluri de fiare, sfinţii s-au rugat lui Dumnezeu să-şi sfârşească viaţa acolo.
Dumnezeu îndată a luat sufletele slugilor Sale.
Atunci fiarele cele sălbatice, sfiindu-se de moaştele sfinţilor, s-au dat în lături, neatingându-se nicidecum de trupurile lor.
După ce s-a înnoptat, trupurile sfinţilor au fost luate şi îngropate cu cinste, aducându-se mulţumiri lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Sarvil şi Vevea sora lui, care au pătimit în Edesa.
Aceşti sfinţi mucenici au trăit în zilele împăratului Traian.
Sfântul Sarvil era slujitor al demonilor celor înşelători şi jertfitor al necuratelor lor jertfe.
Şi făcându-se odată un praznic al demonilor, iar Sarvil fiind, după obicei, mai mare fruntaş peste necuratele jertfe, a fost înfruntat şi dojenit de episcopul Varsemeu, ca unul ce se făcuse pricină a pierzării multora.
Atunci Sarvil a fost atins de harul lui Dumnezeu şi înduplecându-se la cuvintele episcopului a venit la credinţa în Hristos, împreună cu sora lui Vevea, şi au fost botezaţi de episcopul Varsemen.
Pentru aceasta, Sarvil a fost adus ighemonului Lisias şi a fost supus la felurite chinuri.
În cele din urmă a primit cununa muceniciei astfel: a fost pus la teasc şi strâns cu vârteje, a fost fierăstruit şi i s-a tăiat capul.
Tot aşa a pătimit şi sora lui, din porunca ighemonului.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Varsemeu, episcopul Edesei.
Acest sfânt mucenic, aşa cum s-a arătat mai sus, făcându-se pricinuitorul mântuirii lui Sarvil, pe care l-a botezat, a fost pârât ighemonului Lisias care l-a bătut rău, pentru că a mărturisit credinţa în Hristos.
Dar venind scrisori împărăteşti ca să se înceteze cu prigoana creştinilor a fost scos din închisoare şi venind la biserica lui, a mulţumit lui Dumnezeu, şi apoi s-a săvârşit în pace.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Afraat.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Achepsima.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Dimitrie Hiotul, care a pătimit la anul 1802.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei (1818 – 1902)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei (1818 – 1902) – foto preluat de pe doxologia.ro
La sfârșitul veacului al XIX-lea, ateismul socialist amenința Moldova dinspre răsărit, iar dinspre apus se năpustea ateismul darwinist.
Împotriva acestor curente seculare, Biserica l-a primit pe Sf. Iosif Naniescu (n. 15/27 iulie 1818, Răzălăi, județul Bălți, azi în Republica Moldova – d. 26 ianuarie 1902, Iași), mitropolit-cărturar al Moldovei între 1875-1902, fost egumen, arhimandrit, profesor de religie, și director de seminar.
Sf. Iosif a înființat prima revistă de teologie de pe pământurile românești, Revista Teologică, revistă pe care mitropolitul o dădea gratuit credincioșilor la slujbă pentru a-i proteja de rătăcirile venite din afară.
Membru de onoare al Academiei Române (din 1888) [1], Iosif a donat o bibliotecă de peste 10.000 de cărți Academiei propășind o legătură strânsă între Biserică și Academie.
Pe lângă aceste lupte, Iosif și-a dublat activitatea cărturărească printr-o înaltă viața duhovnicească: cu o iubire de psalmi înduioșătoare, o slujire a Dumnezeieștii Liturghii în lacrimi, și o milostenie care întrecea toți ierarhii vremii, Iosif cel Milostiv a ajuns iubit de întreg neamul românesc, încrezător în acest păstor plin de har.
Iosif Naniescu a fost proslăvit ca sfânt de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 5 octombrie 2017, cu numele Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv Mitropolitul Moldovei.
Prăznuirea sa anuală se face pe 26 ianuarie.
Înainte de arhierie

Arhimandritul Iosif Naniescu în 1865, portret pictat de Gheorghe Tattarescu şi expus la Muzeul Municipiului Bucureşti – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tinerețe
Viitorul mitropolit Iosif Naniescu s-a născut la 15 iulie (stil vechi) în satul Răzălăi din Basarabia.
Părinții săi, preotul Anania (Nane) Mihalache și Teodosia, i-au pus numele de botez Ioan.
Din nefericire, el a rămas orfan de tată de la vârsta de doi ani. [3]
În 1831, un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, îl aduce pe Ioan la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași ca să învețe carte (scrisul, cititul, tipicul și muzica psaltică).
Teofilact este numit egumen, în 1834, la Mănăstirea Sf. Prooroc Samuil din Focșani, iar în 1835 ajunge eclesiarh la Episcopia Buzăului (sub vestitul episcop Chesarie), luându-l cu el în Țara Românească și pe nepotul său.
Viața călugărească
La 23 ianuarie 1835 rasoforul Ioan este călugărit sub numele de Iosif, în catedrala episcopală din Buzău, iar a doua zi este hirotonit ierodiacon de Chesarie al Buzăului, care i-a dat numele dascălului său, primul episcop de la Argeș.
Ca ucenic al episcopului Chesarie, ierodiaconul Iosif Naniescu intră în 1836 la seminarul din Buzău, care tocmai fusese înființat, și pe care îl termină în 1840, iar între anii 1840-1847 urmează cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din București.[3]
Iosif Naniescu este numit, în 1849, egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului din județul Vâlcea, iar în noiembrie 1852 este înaintat la rangul de protosinghel de către Sf. Calinic, pe atunci episcop al Râmnicului.
În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găiseni, din județul Dâmbovița.
Ambele mănăstiri erau dependente de mănăstirea și spitalul Sfântul Pantelimon și administrate de Eforia Spitalelor Civile din București.
Patru ani mai târziu, este înaintat la rangul de arhimandrit de către mitropolitul primat Nifon.
În 1863, anul secularizării averilor mănăstirești, devine egumen la Mănăstirea Sărindar din București.
Între anii 1864-1870, arhimandritul Iosif Naniescu a fost profesor de religie la gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și la liceul „Matei Basarab” din București, iar între anii 1870-1871 a fost director al Seminarului Central din București.
Perioada arhierească

Iosif Naniescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Hirotonia
La 23 aprilie 1872 arhimandritul Iosif Naniescu a fost hirotonit arhiereu titular pentru scaunul din Mira Lichiei, iar în 1873 a fost ales episcop la Argeș.
La 10 iunie 1875 a fost ales Mitropolit al Moldovei, instalarea sa la Iași având loc la 6 iulie 1875.
Activitatea gospodărească
De numele lui ca întâistătător al Bisericii moldovene se leagă înălțarea actualei catedrale mitropolitane din Iași, începută sub Veniamin Costachi (1833—1839).
La 15 aprilie 1881, s-a pus cea de-a doua piatră fundamentală, lucrările de construcție continuând până în 1887.
Sfințirea s-a făcut, în cadrul unor mari festivități, la 23 aprilie 1887.
Tot în cursul păstoririi sale, s-a început restaurarea bisericilor Sfinții Trei Ierarhi și Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, de către arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy.
În ultimii ani de păstorire s-au ridicat clădiri noi în incinta Mitropoliei, pentru cancelaria și personalul slujitor de la Catedrală, care au dăinuit până în zilele de azi.
O altă faptă de seamă a mitropolitului Iosif a fost aducerea Seminarului Veniamin de la mănăstirea Socola în Iași.
În acest scop, a cumpărat palatul fostului domn Mihail Sturza, pe care l-a transformat în local de școală, adăugând și câteva clădiri noi.
Activitatea culturală
Pe tărâm cultural, trebuie amintit faptul că sub îndrumarea și cheltuiala sa a apărut la Iași „Revista Teologică”, între 25 martie 1883 și 18 ianuarie 1887.
A fost redactată de doi profesori ai Seminarului Veniamin, Constantin Erbiceanu și Dragomir Demetrescu, mai târziu profesori la Facultatea de teologie din București.
Revista Teologică era o „replică” la adresa ziarului pamflet Deșteptarea, scos la Iași de un grup de preoți certați cu disciplina bisericească, sub îndrumarea lui George Mîrzescu, profesor la Facultatea de drept a Universității din Iași, în care se publicau numeroase atacuri împotriva membrilor Sfântului Sinod și mai ales împotriva mitropolitului Iosif.
În cei patru ani de apariție, în paginile „Revistei Teologice” au fost publicate numeroase lucrări teologice și mai ales istorice, semnate de cei doi redactori, precum și de alți profesori ai Seminarului Veniamin.
Mai este de amintit și faptul că mitropolitul însuși a scris câteva lucrări mărunte și a contribuit la editarea unor lucrări mai vechi (de ex. Viața Sfântului Nifon, a lui Gavriil Protul).
Activitatea pastorală
Mitropolitul Iosif a fost și un mare păstor de suflete. Pentru îmbunătățirea stării materiale a preoțimii de mir, și-a ridicat glasul în ședința Senatului țării.
Pentru apărarea credinței ortodoxe, s-au pus bazele unei Asociațiuni Ortodoxe Române, la Iași, în 1885, sub președinția de onoare a mitropolitului.
Un alt fapt care trebuie menționat este și acela că mitropolitul Iosif a fost primul ierarh din Biserica română care a îngăduit femeilor să cânte în cor, la rugămintea cunoscutului compozitor și dirijor al corului catedralei mitropolitane din Iași, Gavriil Musicescu (1847—1903).
Mitropolitul însuși era un cântăreț și liturghisitor de frunte, fapt pentru care slujitorii și predicatorii catedralei mitropolitane din Iași erau selecționați cu deosebită grijă (arhidiaconul V. Marțian, protopsaltul Dimitrie Suceveanu și alții).
Milostenia
În sfârșit, mila sa față de cei săraci aduce aminte de marele său înaintaș Veniamin Costachi și de episcopul Calinic de la Cernica. Zilnic primeau ajutoare oameni săraci, femei văduve, copii orfani de toate neamurile.
După relatările din Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei [4]:
Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau însă acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari virtuți a întrecut pe toți, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea celor mari, a ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă și a adus la Hristos pe mulți, chiar și necreștini, prin pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și toate darurile pe care le primea; ba și împrumutându-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea face milostenie, la sfârșitul fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână dator el față de săraci. Niciodată nu dădea mai puțin de o pâine, căci gândul lui acesta era: „Bani pentru o pâine!”.
Când era în puteri, se cobora singur din chilie, pe trepte, în mijlocul celor o sută de săraci, îi mângâia cu vorba, îi binecuvânta și le împărțea bani; iar când puterile trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, ci arunca milostenia sa săracilor din balconul casei. Asemenea și turma duhovnicească și-a păzit-o de năvălirile viclene ale necredinței, venite fie de la puterea lumească, dornică să jefuiască averile Bisericii, fie chiar prin preoții învrăjbiți de vrăjmașii credinței, care lepădau duhul ascultării de Evanghelie, de canoane și de ierarh și alegeau duhul împotrivirii și al tulburării. Cuvântul ierarhului a tunat puternic pretutindeni împotriva propovăduitorilor necredinței și nimeni nu-i putea zice ceva împotrivă, pentru viața sa plăcută lui Dumnezeu. El se ruga și citea mult, mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu mare măsură timpul, având mare osârdie pentru cele sfinte.
De asemenea, se cade să fie amintiți numeroșii studenți — în țară și peste hotare — sau elevi de liceu, seminar și la alte școli, întreținuți de mitropolitul Iosif. În tot cursul anului școlar, le dădea masă la Mitropolie, le plătea taxele și le dădea bani de cheltuială. Dintre acești bursieri ai mitropolitului Iosif, s-au ridicat apoi oameni de seamă, arhierei, profesori, magistrați, comercianți. Printre ei se număra și elevul, apoi studentul de la Kiev, Nicolae Munteanu, viitorul patriarh Nicodim, cel mai apropiat ucenic al mitropolitului Iosif.
Activitatea patriotică
Încă în timpul domniei lui Cuza, pe când era numai arhimandrit, a sprijinit reformele acestuia.
O atitudine plină de demnitate și dragoste de neam a avut în timpul Războiului de independență din anii 1877 – 1878.
Astfel, a adresat un apel călduros stareților și starețelor tuturor mănăstirilor din eparhia sa, cu îndemnul de a trimite călugări și călugărițe în serviciul sanitar al armatei române.
De asemenea, a trimis circulare protopopilor și egumenilor cu îndrumarea de-a organiza colecte în parohii și mănăstiri pentru armată.
Amândouă apelurile sale au avut rezultatul dorit. Din aceeași dragoste față de poporul său, și-a dăruit bogata sa bibliotecă Academiei Române.
Adormirea
La 26 ianuarie 1902, mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt și milostiv” i-a părăsit pe fiii săi duhovnicești și s-a strămutat la cereștile lăcașuri, pentru a sta în fața marelui Arhiereu Iisus Hristos. [3] Mormântul său se află în partea de sud a Catedralei mitropolitane din Iași, a cărui construcție a fost dusă la bun sfârșit sub păstorirea sa.
Proslăvirea ca sfânt
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în ședința din 5 octombrie 2017, sub președinția PF PF Daniel, a hotărât proslăvirea ca sfânt a mitropolitului Iosif Naniescu, cu numele Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv Mitropolitul Moldovei.
Proclamarea canonizării lui a avut loc la 25 martie 2018, în Catedrala mitropolitană din Iași.
Prăznuirea lui anuală se face pe data de 26 ianuarie.
Imnografie
Troparul Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei
glasul al 3-lea, podobie: Mare apărător…
Curăţia ta şi rugăciunea, milostenia şi înfrânarea vas ales al Sfântului Duh te-au făcut; pentru aceasta, Moldovei fiind păstor, urmai cu totul Păstorului Celui bun; Sfinte mare Ierarhe, milostive Iosife, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
glasul al 4-lea, podobie: Degrab ne întâmpină..
Cu evlavie urmând milostivirii cerești, Moldovei te-ai arătat arhipăstor milostiv și plin de sfințenie; pentru aceasta, Sfinte Ierarhe, prin cuvânt și prin fapte chemând la mântuire turma ta, te bucuri acum cu toți drepții în cer, Părinte Iosif.
Condacul Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei
glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă…
Milostivirii lui Hristos urmând, Părinte, tuturor toate te-ai făcut, precum Apostolul, Ierarhe Iosif, cu milostivirea; deci în ceruri, fericite, odihnindu-te, te rogi pentru cei ce-ți cântă cu evlavie, zicând: Bucură-te, Sfinte Iosif, de Hristos înțelepțite!
Acatistul Sfântului Iosif cel Milostiv
Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei (1818 – 1902) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut în Basarabia, ca fiu al preotului Anania Mihalache și al soției sale, Teodosia, din satul Răzălăi, ținutul Soroca, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan.
Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care l-a adus în obștea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, unde se afla și un vestit spital. Acolo tânărul Ioan a învățat ascultarea, smerenia, precum și slujirea lui Dumnezeu și a semenilor aflați în suferință. După o vreme, cei doi au mers la Mănăstirea Sfântul Samuil din Focșani, unde de asemenea funcționa un spital. Plecând apoi la Buzău, a îmbrăcat sfântul și îngerescul chip, primind, de la marele episcop Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele întâiului episcop al Argeșului.
Același Chesarie l-a hirotonit diacon și l-a îndrumat la învățătura de carte, pe care a deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din București, având dascăli vestiți, precum profesorul Ioanid, de la care a învățat limba greacă, și părintele Macarie ieromonahul, cunoscutul dascăl de psaltichie românească. De la Macarie, Iosif a deprins meșteșugul cântării bisericești curate, întrucât avea un glas foarte plăcut și el însuși a alcătuit cântări psaltice. Fiind hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Țării Românești, cu titulatura Iosif al Mirelor, urma cu vrednicie faptelor Sfântului Ierarh Nicolae. În anul 1873 fost ales episcop al Argeșului, iar peste doi ani, mitropolit al Moldovei, împlinindu-și cu multă osârdie chemarea și slujirea arhierească. Împlinindu-și făgăduința către fostul mitropolit Veniamin Costachi, făcută în vedenie pe când mergea către Iași ca nou ales mitropolit, Iosif a încheiat zidirea Catedralei mitropolitane în anul 1886, începută de marele Veniamin; la începerea căreia, în anul 1826, prin pronie dumnezeiască, a și fost de față pe când era copil la Iași.
Asemeni și Seminarul lui Veniamin de la Socola l-a mutat chiar în palatul domnitorului care îl surghiunise pe ierarhul Veniamin, iar bisericile Sfântul Nicolae Domnesc și Sfinții Trei Ierarhi le-a înnoit, căutând să urmeze întru toate marelui său înaintaș. Moaștele Cuvioasei Parascheva le-a mutat de la Mănăstirea Trei Ierarhi la Catedrala nouă a Mitropoliei, în anul 1889, punându-le în raclă nouă de argint, după ce văzuse racla veche cuprinsă de flăcări și sfintele moaște rămânând nearse, prin dumnezeiască minune. Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau însă acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari virtuți a întrecut pe toți, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea celor mari, a ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă și a adus la Hristos pe mulți, chiar și necreștini, prin pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și toate darurile pe care le primea; ba și împrumutându-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea face milostenie, la sfârșitul fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână dator el față de săraci. Niciodată nu dădea mai puțin de o pâine, căci gândul lui acesta era: „Bani pentru o pâine!”.
Când era în puteri, se cobora singur din chilie, pe trepte, în mijlocul celor o sută de săraci, îi mângâia cu vorba, îi binecuvânta și le împărțea bani; iar când puterile trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, ci arunca milostenia sa săracilor din balconul casei. Asemenea și turma duhovnicească și-a păzit-o de năvălirile viclene ale necredinței, venite fie de la puterea lumească, dornică să jefuiască averile Bisericii, fie chiar prin preoții învrăjbiți de vrăjmașii credinței, care lepădau duhul ascultării de Evanghelie, de canoane și de ierarh și alegeau duhul împotrivirii și al tulburării. Cuvântul ierarhului a tunat puternic pretutindeni împotriva propovăduitorilor necredinței și nimeni nu-i putea zice ceva împotrivă, pentru viața sa plăcută lui Dumnezeu. El se ruga și citea mult, mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu mare măsură timpul, având mare osârdie pentru cele sfinte.
Dumnezeiasca Liturghie o săvârșea totdeauna cu bucurie și cu ochii umeziți de lacrimi. Era, de asemenea, un vorbitor priceput și duhovnic înțelept, căutat de multă lume pentru blândețea și cuvintele lui. Cunoștea bine Sfânta Scriptură, din care mărturisea că învață toate, și era desăvârșit părinte duhovnicesc. Pe lângă celelalte daruri, mitropolitul avea și darul smereniei și al ascultării desăvârșite, că toate le primea ca de la Dumnezeu. Păstorind, deci, cu multă vrednicie Mitropolia Moldovei vreme de douăzeci și șapte de ani, s-a mutat la cereștile lăcașuri cu pace în anul 1902, în ziua de 26 ianuarie. Poporul l-a numit Iosif cel Sfânt și Milostiv. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 5-6 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinților, statornicind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a trecut la cele veșnice.
Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
cititi mai mult despre Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei si pe: basilica.ro; doxologia.ro; ro.wikipedia.org



