Abdicarea forţată a Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii Populare Române
foto preluat de pe ziuaveche.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
Abdicarea forţată a Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 şi Proclamarea Republicii Populare Române
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 (numită in istoriografia comunistă și Proclamarea Republicii Populare Române, Ziua Republicii) reprezintă acțiunea ilegală, de forță, petrecută în perioada 30 decembrie 1947 – 3 ianuarie 1948 prin care comuniștii români, sprijiniți de ocupanții militari sovietici, au impus Regelui Mihai, prin șantaj și amenințare, semnarea unui act de abdicare, au proclamat Republica Populară Română (prin încălcarea constituției în vigoare la acea dată) și au silit Familia Regală să părăsească țara într-un exil forțat care a durat până în anul 1997.
Schimbările politice fundamentale aduse de lovitura de stat s-au petrecut fără aprobarea națiunii române, care nu a fost consultată printr-un referendum privind schimbarea formei de guvernământ (nici până în prezent).
Situația politică a țării în momentul loviturii de stat
La 23 August 1944, România a ieșit din alianța cu Germania nazistă, schimbând taberele în cel de-al doilea război mondial și realăturându-se aliaților ei vestici tradiționali: Marea Britanie, Franța, Statele Unite Ale Americii. Regimul mareșalului Ion Antonescu, loial politicii lui Hitler, a fost înlăturat brusc, s-a instalat un nou guvern, condus de generalul Constantin Sănătescu, iar politica externă a fost reorientată.
Schimbarea s-a făcut la inițiativa Regelui Mihai și a unui grup restrâns de colaboratori apropiați.
După înfăptuire, ea s-a bucurat de o susținere masivă din partea partidelor politice (Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Social Democrat și micul Partid Comunist Român), a Armatei și a marii majorități a populației, fiindcă corespundea intereselor majore ale națiunii: ieșirea cât mai rapidă dintr-un război deja pierdut, limitarea pierderilor umane și materiale, obținerea unor condiții de pace mai favorabile, netransformarea teritoriului țării în teatru de război.
Totuși, actul de la 23 August 1944 a avut drept consecință invadarea țării de către Armata Roșie (care nu ar fi putut fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 August, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică.
La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă România va accepta condițiile de armistițiu dictate de Aliați, armata sovietică nu va căuta să modifice regimul politic și social existent atunci când va intra în țară – promisiune care, mai târziu, a fost încălcată flagrant.
După 23 August, Regele și guvernul Sănătescu au repus în funcțiune, cu toate greutățile, Constituția liberală din 1923 și regimul democratic parlamentar (au permis funcționarea normală a partidelor politice, care fuseseră oficial dizolvate sub regimul Antonescu). Respectarea condițiilor de armistițiu era supravegheată de Comisia Aliată de Control (cea sovietică, cu sediul la București), din care făceau parte câte un reprezentant american, britanic și sovietic.
Cu toate acestea, din cauza ocupării militare a țării de către sovietici și a acordului de procentaj (despre care România nu avea cunoștință la acea dată), voința delegatului rus în Comisie a predominat, iar viața politică a degenerat rapid spre abuzuri și dictatură, după modelul stalinist.
La 6 martie 1945, reprezentantul sovietic Andrei Vîșinski a impus Regelui, prin amenințare cu forța militară, înlocuirea guvernului condus de generalul anticomunist Nicolae Rădescu cu un guvern-marionetă, dominat de comuniști și pro-sovietic, condus de „boierul roșu” Petru Groza.
În august 1945, din cauza numeroaselor abuzuri ale guvernului Groza, Regele a cerut demisia acestuia. Pentru prima dată în istoria constituțională a României, un guvern refuză să plece de la putere la cererea Suveranului.
Ca urmare, în perioada august 1945 – ianuarie 1946, Regele declanșează „greva regală”, refuzând să semneze legile emise de guvernul Groza (conform Constituției din 1923, puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege și Adunările Legislative, deci legile nesancționate și nepromulgate sub semnătura regală nu intrau, legal, în vigoare. Procedând astfel, Regele nu își depășea prerogativele, căci articolul 88 din Constituție spunea, printre altele, că Regele „poate refuza sancțiunea sa”).
La 8 noiembrie 1945, cu ocazia sărbătorii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, ziua onomastică a Regelui, în Piața Palatului din București are loc o mare demonstrație anticomunistă și pro-monarhistă, prin care populația — în special elevii, studenții și membrii partidelor istorice — își manifesta pașnic nemulțumirea față de regimul comunist și sprijinul pentru tânărul suveran (de 24 de ani), privit ca ultimul garant al democrației.
Cu această ocazie are loc — pe același tipic ca și mineriadele de mai târziu — o agresiune a muncitorilor și a activiștilor BND împotriva demonstranților, cu răngi de fier, loviri cu camionul în mulțime și alte violențe.
Încăierările rezultate au oferit organelor de poliție pro-guvernamentale pretextul de a aresta masiv demonstranții anticomuniști și de a-i închide pentru cel puțin doi ani, fără ca împotriva lor să se formuleze vreo acuzație legală clară.
Cel puțin 1.100 dintre aceștia se aflau încă în închisoare în decembrie 1947, viața lor fiind folosită ca „monedă de schimb” în șantajul asupra regelui, pentru ca acesta să semneze actul neconstituțional de abdicare.
Manifestatie pentru Regele Mihai (8 noiembrie 1945) – foto preluat de pe istorie-pe-scurt.ro
La 19 noiembrie 1946, alegerile ținute în România au fost masiv falsificate de către guvernul Groza: în locul Partidului Național Țărănesc, care câștigase de fapt (având ca simbol electoral „ochiul”), a fost declarat câștigător Blocul Național Democrat, care se compunea din Partidul Comunist și alte câteva partide satelite și avea ca simbol electoral „soarele”.
În iulie 1947, are loc Înscenarea de la Tămădău: liderii țărăniști sunt arestați.
În noiembrie Partidul Național Țărănesc este dizolvat, iar Partidul Național Liberal, nemaiputând funcționa, se autodizolvă.
Singurele obstacole care mai rămăseseră în calea puterii abuzive depline a regimului comunist erau Constituția liberală din 1923 și Monarhia.
Evenimentele de la 30 decembrie 1947
Contextul loviturii de stat
În luna noiembrie 1947, Majestatea Sa Regele Mihai și Regina-mamă Elena sunt invitați la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii, actuala Regină, cu Prințul Filip (între cele două Familii Regale există apropiate legături de rudenie).
Conform uzanțelor, pentru a răspunde invitației, Regele cere acordul guvernului Groza și, spre surprinderea sa, îl primește cu mare grabă și solicitudine.
Plecarea are loc pe 12 noiembrie 1947, de pe Aeroportul Băneasa, cu avionul (pilotat alternativ de comandorul Traian Udriski și de Rege), în prezența tuturor miniștrilor, foarte entuziaști: cu mare probabilitate, comuniștii sperau că Regele va folosi prilejul pentru a nu se mai întoarce în țară.
Mihai I (n. 25 aprilie 1921, Sinaia, România – d. 5 decembrie 2017, Aubonne, Elveția) a fost regele României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. A fost unul dintre puținii foști șefi de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial care au trăit și în secolul XXI. Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu – Regele Mihai în uniformă RAF - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Regele Mihai la Londra, cu ocazia nuntii reginei Elisabeta cu printul Philip (nov 1947) – foto: art-historia.blogspot.ro
În cursul ceremoniilor – care au durat aproape o lună – Familia Regală română a locuit la hotelul Claridge’s din Londra, unde tânărul Rege a făcut cunoștință cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, viitoarea sa soție, dintr-o veche familie regală franceză.
Cei doi s-au îndrăgostit repede și, după câtva timp, Regele a formulat o cerere în căsătorie pentru tânăra Principesă.
Regele Mihai I și Ana de Bourbon-Parma (1948) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La revenirea în țară – care a avut loc cu trenul, în Gara Regală Băneasa – Regele și Regina-mamă au fost întâmpinați foarte rece – până la nepolitețe – de aceiași miniștri ai guvernului comunist Petru Groza.
La primirea oficială, Lucrețiu Pătrășcanu a refuzat să dea mâna cu Regele, mimând că este atent în altă direcție.
Conform prevederilor Statutului Familiei Regale, pentru a se căsători, Regele avea nevoie de acceptul Guvernului (în condiții normale, o simplă formalitate).
Totuși, cererea sa, formulată după revenirea în țară, a fost refuzată.
În seara zilei de 29 decembrie 1947, Familia Regală se găsea la Sinaia, la Castelul Foișor.
Aflat la masă, Regele a primit două telefoane succesive din București, de la Dimitrie Negel, mareșalul Palatului, care îi comunica că Primul-ministru Petru Groza dorește neapărat o audiență a doua zi dimineața, la ora 10, la Palatul Elisabeta,
„pentru a discuta o chestiune de familie”
(pe atunci, Palatul Elisabeta din Parcul Herăstrău, locuința mătușii Regelui, era folosit ca singura reședință regală disponibilă în București, Palatul Regal din Calea Victoriei fiind încă grav avariat de bombardamentele germane din 24 august 1944, iar Casa Nouă fiind complet distrusă de aceleași bombardamente).
Palatul Elisabeta (amintit în unele scrieri și ca „vila din Kiseleff”) este o reședință regală din București, situată pe Șoseaua Kiseleff. În prezent, clădirea servește ca reședință în București Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei române și întregii Familii Regale - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Estimând că va fi vorba despre proiectul căsătoriei sale, Regele a acceptat cererea, deși felul imperativ cum fusese formulată reprezenta o încălcare flagrantă a protocolului (un ministru nu fixează întâlniri Suveranului, ci solicită o audiență, sosind la ora la care i se comunică; însă astfel de greșeli de politețe elementară erau frecvente la demnitarii comuniști).
Alungarea Regelui: un act de șantaj terorist
A doua zi, Regele (la volan) și Regina-mamă, însoțiți de aghiotantul regal Jacques Vergotti, au părăsit Sinaia, pentru a se întâlni la ora 10:00 cu Petru Groza, în București.
Regina mamă Elena a României (la naștere principesă a Elenilor și de Danemarca, n. 2 mai 1896, Atena – d. 28 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția) a fost soția principelui moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și mama regelui Mihai I al României - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
La sosirea la Palatul Elisabeta, aghiotantul Vergotti a observat că Garda Regală, care asigura paza locuinței, fusese înlocuită prin surprindere cu militari din Divizia Tudor Vladimirescu, instruți în Rusia și fideli comuniștilor.
Aghiotantul nu a mai putut însă să reacționeze, fiind el însuși arestat de un grup de doi tineri militanți comuniști, care se găseau în număr mare în parcul din jurul Palatului.
La ora fixată, Regele a coborât personal de la etaj, pentru a-i deschide ușa lui Groza.
Neanunțat, acesta venise însoțit de ministrul Gheorghe Gheorghiu-Dej – o altă încălcare a protocolului, fiindcă nu se puteau aduce persoane străine la întâlnirea dintre Suveran și Primul-ministru, mai ales neinvitate.
În locuință se găseau – în afară de Regina-mamă Elena, care participa la discuția „de familie” – doar Mircea Ionnițiu, secretar personal și fost coleg de școală al Regelui.
Petru Groza (n. 7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara – d. 7 ianuarie 1958, Bucureşti) a fost un avocat şi om politic român interbelic şi după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 şi 1952. A fost preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, funcţie asimilată celei de şef al statului, în perioada 2 iunie 1952 – 7 ianuarie 1958 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu n. 8 noiembrie 1901, Bârlad – d. 19 martie 1965, București) a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 19 martie 1965. Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă până la moartea lui Stalin iar imediat după aceea a început procesul de destalinizare a României, prin susținerea creării industriei grele, eliminarea influenței culturale a URSS-ului, încurajarea sentimentelor antisovietice și stabilirea de relații diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii, ceea ce i-a adus și moartea subită în anul 1965, în cadrul ultimei vizite la Varșovia când a fost iradiat – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În salonul aflat la etaj, Petru Groza a început discuția arătând că „a sosit momentul unui divorț amiabil între țară și monarhie”; el a scos dintr-o mapă un act de abdicare gata scris, pe care i-a solicitat Regelui să-l semneze (documentul nu respecta formularea uzuală a decretelor regale, arătând prin însăși aceasta că este un fals, întocmit de persoane străine).
Regele a protestat, arătând că schimbarea formei de guvernământ nu se poate face decât la dorința expresă națiunii române și cu respectarea exactă procedurilor democratice prevăzute de Constituție, care ar fi trebuit, apoi, validate printr-un referendum.
De asemenea, actul gata scris ce fusese prezentat Regelui era incorect din punct de vedere juridic, fiindcă prevedea că acesta „renunță la Tron pentru sine și pentru urmașii săi” (fără mandat expres, nimeni nu poate renunța la ceva în numele altcuiva); în plus, eventuala renunțare la Tron a Regelui Mihai I nu însemna, automat, și abolirea Monarhiei, ci numai trecerea Coroanei la următoarea persoană din linia de succesiune.
Răspunsul delegației comuniste a fost că „nu e timp pentru astfel de proceduri” („graba” era urmarea presiunii politice a Moscovei, care dorea să înlăture monarhia). Regele a cerut un răgaz pentru lectura atentă a actului; retrăgându-se în biroul său și consultându-se cu Ionnițiu, a aflat că Palatul e complet izolat, fiindcă legăturile telefonice fuseseră tăiate.
Secretarul regal a subliniat faptul că un atentat reușit la viața Regelui ar înlătura orice șansă de normalizare a situației, pe când o semnătură pusă pe un act ilegitim ar mai fi putut fi îndreptată, fiindcă Regele se bucura de o uriașă susținere populară și întreaga națiune ar fi știut că actul de abdicare a fost smuls prin forță.
Informații parvenite ulterior au arătat că, în înțelegere cu comuniștii români, ocupanții militari sovietici mișcau pe străzile Bucureștiului tancuri destinate să înspăimânte populația și, pe stadionul aflat lângă Arcul de Triumf, fusese amplasată chiar și o baterie de artilerie ațintită asupra Palatului Elisabeta.
Revenit în salon, Regele refuza, în continuare, să semneze actul de abdicare (deși, între timp, Petru Groza se lăudase în fața Reginei cu un pistol pe care-l avea în haină, adus „ca să nu pățească ca Antonescu, la 23 August”).
Ca argument ultim, delegația comunistă a amenințat cu împușcarea imediată a 1.100 de tineri (în majoritate studenți) ce se aflau în închisori încă de la manifestația din 8 noiembrie 1945.
Astfel, Regele a fost constrâns să semneze, spunând: „Nu va curge sânge din cauza mea!”
După semnarea actului, Familiei Regale i s-a pus în vedere să nu încerce să ia legătura cu nimeni și să plece cât mai repede la Castelul Peleș, unde o „comisie de inventariere” numită de guvernul comunist avea să ia în primire toate proprietățile regale (în graba sa de a confisca „averea Regelui”, conducerea comunistă a amestecat de-a valma, în decretul de naționalizare, atât proprietăți personale ale membrilor Familiei Regale, cât și bunuri care aparțineau Domeniilor Coroanei, adică Statului; Statul comunist confisca, astfel, bunuri care îi aparțineau deja).
Se poate observa că data loviturii de stat a fost atent aleasă de comuniștii români și sprijinitorii lor, în perioada de sărbătoare dintre Crăciun și Anul Nou, într-un moment cu vreme de iarnă, când atenția majorității populației României era îndreptată spre sărbători și activități de familie curente.
Actul de abdicare a regelui Mihai I – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Mihai I-iu, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţă naţională Rege al României.
La toţi de faţă şi viitori, sănătate!
În viaţa Statului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice şi sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de Stat.
Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite de Pactul fundamental-Constituţia ţării-ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare.
În faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai Ţării, conştient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României.
În consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului român
ABDIC,
pentru mine şi pentru urmaşii mei dela Tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.
Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de Stat.
Mihai.
Dat la Bucureşti,
astăzi 30 decembrie 1947.
Frauda parlamentară: proclamarea Republicii Populare Române
Pentru a da o aparență de legalitate loviturii de stat, comuniștii au convocat în grabă, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română (camera superioară a Parlamentului țării, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerată „burgheză”).
Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie – 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în circumpscripții (pe vreme de iarnă), o adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București.
Totuși, adunarea cerută s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea și forma de guvernământ a statului. Pentru a da o aparență de „aglomerație” la lucrări, în sala Adunării Deputaților au fost invitați un număr de „tovarăși din popor, de încredere”, aleși aleator, „revoluționari” și entuziaști la ideea proclamării Republicii, care nu aveau dreptul legal să voteze în locul membrilor Camerei. Chiar și așa, cvorumul necesar nu a fost atins, fapt care rezultă din procesul-verbal al ședinței.
Conform aceluiași proces-verbal, ședința a durat 45 de minute (o estimare simplă, pe baza datelor conținute în procesul verbal, arată că pentru vot ultrarapid ar fi fost necesare minimum 70 min). Nu s-a făcut apelul nominal al deputaților și nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți. În schimb, au fost votate doar două legi (care nu fuseseră trecute pe ordinea de zi, nu fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat).
Tot în ziua de de 30 decembrie apare un număr special al ziarului „Scînteia”, organul oficial de presă al Partidului Comunist, în care este publicată Proclamația către țară, care se încheie cu:
„Să înălțăm noua formă de viață a statului nostru, Republica Populară Română, patria tuturor celor ce muncesc cu brațele și cu mintea, de la orașe și de la sate”.
Se încerca acreditarea ideii că schimbarea ordinii de stat ar fi fost inițiativa poporului român și nu a ocupanților sovietici.
În acest sens, în seara zilei de 30 decembrie are loc în Piața Palatului o mică manifestație a susținătorilor comuniști, de „bucurie” pentru proclamarea Republicii. Se publică, de asemenea, în Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marți 30 decembrie 1947) Legea No. 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română și Legea No. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Române, ambele pretins votate în ședința din 30 decembrie 1947.
Plecarea în exil a Familiei Regale cu Trenul Regal
Pe 3 ianuarie 1948, după lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947 care a determinat abdicarea forțată a Regelui Mihai, acesta a fost silit de noile autorități să părăsească România. Plecarea s-a făcut din Gara Regală de la Sinaia, în Trenul Regal, după detaliate și umilitoare controale de valori ce s-au făcut asupra bagajelor, asupra membrilor Familiei Regale și asupra personalului (singurele bunuri de valoare permise au fost patru automobile, proprietatea personală a Regelui, care au fost încărcate pe un vagon separat).
Pe peron, Familia Regală și însoțitorii ei au mers la tren printre două șiruri de militari ce fuseseră instruiți să stea cu spatele la Rege, pentru a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub strictă pază militară a autorităților comuniste. În tren, chiar și pâinea și fructele ce se găseau pe masa din vagonul destinat Reginei Elena au fost tăiate în bucăți, pentru a nu ascunde eventuale bijuterii sau alte obiecte personale de valoare.
Bill Lawrence, corespondentul ziarului New York Times în România, a dorit să asiste la plecarea Familiei Regale, dar acest lucru nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în presa americană câteva zile mai târziu.
Pistolul care a fost confiscat de către gărzile comuniste aghiotantului regal Jacques Vergotti, la urcarea în tren, nu a mai fost înapoiat.
Trenul a oprit la Săvârșin, apoi a părăsit România pe la Curtici. Garnitura s-a îndreptat către secțiunea Vienei ocupată de armata americană (unde un ofițer american a intrat în vagon, salutând pe Rege și pe Regina mamă și confirmându-le că sunt liberi). Drumul a continuat apoi către Lausanne.
Consecințele loviturii de stat de la 30 decembrie 1947
După lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 și până la 13 aprilie 1948, țara s-a aflat într-o situație de vid constituțional, Constituția din 1923 fiind abrogată dintr-un act nelegal, de forță, lovit de nulitate juridică absolută. Unele decrete emise de guvernul Petru Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându-se seria de falsuri. Adunarea Deputaților a continuat să legifereze fără bază legală, stabilindu-și propriile atribuții. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază legală” discutabilă.
Revenirea în țară a Familiei Regale
După Revoluția română din 1989, regimurile conduse de Ion Iliescu și Petre Roman au împiedicat revenirea în țară a Familiei Regale a României, în ciuda solicitărilor Regelui, cu excepția unei vizite de două zile din primăvara anului 1992 (care a făcut, după estimările oficiale, ca aproximativ un milion de oameni să iasă pe străzi, în întâmpinarea Regelui). Alte încercări ale acestuia de a face vizite în țară, cum a fost cea din preajma Crăciunului anului 1990, s-au soldat cu expulzarea la frontieră, sub pază armată.
Revenirea definitivă în țară a Familiei Regale s-a făcut în 1997, când guvernul Victor Ciorbea a anulat hotărârile guvernului Petru Groza prin care Regelui Mihai i se retrăgeau „cetățenia și naționalitatea (sic!) române”.
Poziția Regelui față de actul abdicării și față de un posibil referendum. Succesiunea la Tronul României
După plecarea în exilul forțat, Regele a folosit fiecare prilej pentru a arăta autorităților străine adevărul legat de condițiile în care s-a produs lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, subliniind faptul că evenimentele au avut loc cu încălcarea legii, într-o țară aflată sub ocupație militară străină și fără consultarea voinței națiunii române – care n-a fost niciodată întrebată. În unele dintre aceste demersuri de expunere publică a adevărului, el s-a lovit de reticența oamenilor politici din Vest – dornici să mențină relații politice de compromis, acceptabile, cu Rusia sovietică – precum și de infiltrările și propaganda susținută desfășurate de Securitatea comunistă.
În 1991, întrebat de ziariști și memorialiști dacă pentru stabilirea formei de guvernământ a României post-decembriste este necesară, mai întâi, o consultare publică prin referendum, Regele a subliniat faptul că, pentru a avea valabilitate, legitimitate și continuitate istorică, orice nouă alegere privind organizarea Statului trebuie să se facă pornind de la prevederile Constituției din 1923, în vigoare în momentul alungării sale abuzive. Suveranul a răspuns scriitorului Mircea Ciobanu:
„Atacurile împotriva monarhiei și împotriva mea dovedesc că actualii conducători ai țării nu sunt siguri pe poziția lor. Ei știu mai bine decât toți că republica a fost instalată fără să se consulte părerea poporului. Acum vor s-o consulte, dar pentru a o determina să legitimeze vechea fraudă. (s.n.)
Când regii Olandei sau Norvegiei și-au părăsit țara din pricina nemților, au consultat poporul când s-au întors în țară? Ce să-l întrebe? Dacă între timp s-a obișnuit cu stăpânirea lui Hitler? Românii ar trebui să fie întrebați în acești termeni: VREȚI VOI să rămâneți cu o formă de guvernământ pe care v-au dat-o rușii în 1947?”
După revenirea în țară, petrecută în 1997, Regele Mihai și-a menținut aceeași poziție publică, arătând că numai cunoașterea întregului adevăr de către români și reînnodarea firului istoric acolo unde a fost brutal întrerupt (pornind de la baza legală a Constituției din 29 martie 1923) pot oferi legitimitate unei guvernări post-decembriste. El a exprimat și susținut ferm dreptul suveran al poporului român de a-și alege liber forma de guvernământ – monarhie constituțională sau republică – după o informare corectă, în cunoștință de cauză și cu respectarea legilor ce au fost încălcate la 30 decembrie 1947.
La 30 decembrie 2007, orele 12:00, la Castelul regal de la Săvârșin, exact în momentul simbolic când se împlineau 60 de ani de la data abdicării forțate, Majestatea Sa Regele Mihai I a ales să semneze documentul oficial intitulat „Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României” (Statutul Casei Regale).
Acest document juridic arată organizarea internă a Familiei Regale (ca instituție), stabilește regulile obligatorii ce trebuie respectate de fiecare membru și arată voința Regelui asupra felului cum trebuie modificată Constituția României în cazul în care Parlamentul va vota restaurarea formei de guvernământ monarhice.
Într-un astfel de caz, una dintre modernizările care trebuie aduse Constituției din 1923 este – în acord cu regulile internaționale actuale, folosite și de celelalte Case Regale europene – acceptarea femeilor în succesiunea la Tron (după principiul primogeniturii cognatice cu preferință masculină).
Prin Anexa 2 a acelorași „Norme Fundamentale”, Regele a exprimat dorința ca fiica sa cea mare, Alteța Sa Regală Principesa Margareta, care desfășura activități publice în interesul României încă din luna ianuarie 1990, să îi succeadă la Tron – ea având dreptul să poarte titlul de Regină imediat după moartea tatălui, „indiferent de poziția Familiei ca Dinastie domnitoare sau ne-domnitoare și indiferent dacă, mai târziu, va alege sau nu să nu folosească un asemenea titlu sau apelativ”.
Printr-un mesaj dat publicității la 1 martie 2016, Regele a anunțat retragerea sa din toate activitățile publice, transferând explicit aceste sarcini Principesei Margareta.
După moartea Regelui, survenită la 5 decembrie 2017, fiica sa cea mare, în poziția de șef al Familiei Regale, continuă să desfășoare activități publice de reprezentare a României, alături de alți membri ai Familiei (activitatea zilnică este consemnată detaliat pe blogul romaniregala.ro).
Ea folosește titlul oficial de „Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei)”, deși majoritatea celor care vin în contact cu Palatul se adresează folosind apelativul „Majestatea Sa Regina României”.
cititi mai mult despre Abdicarea Regelui Mihai si pe: romania.europalibera.org; adevarul.ro www.historia.ro
Evenimentele Zilei de 29 decembrie în Istorie
Regele Ferdinand vorbind în fața primului parlament al României întregite
foto preluat de pe agero-stuttgart.de
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com, ro.wikipedia.org
29 decembrie este a 363-a zi a calendarului gregorian și a 364-a zi în anii bisecți.
Sărbători Religioase ale Zilei de 29 decembrie
Biserica Ortodoxă Română
Sfinții 14.000 de prunci uciși din porunca lui Irod; Sf. Cuv. Marcel şi Tadeu
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sfinții 14 000 de Prunci, uciși de Irod – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe crestinortodox.ro
Sfinții 14 000 de Prunci, uciși de Irod sunt cei 14,000 de prunci uciși de regele Irod în Betleem după Nașterea Domnului, ei devenind astfel primii mucenici pentru Hristos.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Sf. prunci ucişi de Irod; Sf. cuv. Marcel Achimitul († 470)
Biserica Romano-Catolică
Ss. Thomas Becket, episcop, martir; David, rege
Thomas Becket reprezentat pe un vitraliu al Catedralei din Canterbury – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Thomas Becket (c. 1118, Londra – d. 29 decembrie 1170, Canterbury) a fost arhiepiscop de Canterbury din 1162 până în 1170, în timpul regelui Henric al II-lea Plantagenet.
Ridicându-se împotriva limitării drepturilor bisericii de către puterea regală, a fost ucis din ordinul regelui.
Este venerat ca sfânt și martir și de Biserica Catolică și de Biserica Anglicană.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Sărbători naționale ale zilei de 29 decembrie
Ziua independenței în Mongolia (1911)
Mongolia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Mongolia (în mongolă: Монгол Улс) este o țară din Asia Centrală, republică parlamentară, care se învecinează la nord cu Rusia, la sud și est cu Republica Populară Chineză, iar granița de vest se află la o mică distanță de Kazahstan.
A fost centrul Imperiului mongol în secolul 13, dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing, din secolul 17 și până la formarea, cu asistență sovietică, a unui guvern independent (în 1921).
Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, Mongolia a adoptat o formă de guvernare democratică.
A optsprezecea țară din lume ca suprafața, Mongolia are foarte puțin teren arabil: predomină stepa, alături de munți (în nord si vest) și Deșertul Gobi în sudul țării.
Circa 30% din populația țării este alcătuită din nomazi sau semi-nomazi, budiști de rit tibetan și de etnie mongolă.
Capitala Ulaanbaatar concentrează peste 50% din populație.
Limba mongolă aparține familiei de limbi altaice.
Este o limbă aglutinantă, vorbită de către circa 5,7 milioane de persoane în întreaga lume.
Drapelul Mongoliei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În secolul 13 Mongolia a fost centrul unui imperiu mongol, cel mai mare imperiu cu suprafață continuu-terestră din istoria lumii.
După mai mult de un secol, Imperiul Mongol și-a sfârșit existența, iar Mongolia a redevenit un teritoriu fracturat de lupte interne, ceea ce a permis, în 1636, cucerirea Mongoliei Interioare de către dinastia Qing, și, în 1691, supunerea celei Exterioare (propriu-zise).
Ambele regiuni și-au declarat independența în anul 1911, dar numai Mongolia Exterioară și-o poate menține, datorită sprijinului rusesc.
După Revoluția Rusă din octombrie 1917, trupe chinezești au reocupat Mongolia Exterioară în 1919, dar s-au văzut prinse la mijloc în Războiul civil rus – conflictul dintre “Albi” și Armata Roșie, extins și în teritoriul extra-mongol – și s-au retras în anul 1921.
În 1924 a fost proclamată Republica Populară Mongolă.
Mongolia s-a aliniat politicii sovietice.
Acei oameni politici care au cerut o cale mai puțin dependentă, precum Bodoo sau Dandzan, au fost înlăturați și executați sumar.
În anul 1928 a început ascensiunea politică a lui Horloogiin Cioibalsan.
Sub conducera sa, colectivizarea forțată, epurările, ca și distrugerea mănăstirilor lamaiste din 1937 au provocat moartea a 10.000 de persoane.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Evenimentele Zilei de 29 decembrie în Istorie:
- 29 decembrie 1170 – Thomas Becket, arhiepiscop de Canterbury, a fost ucis (în imagine) în propria sa catedrală de oamenii lui Henric al II-lea al Angliei;
- 29 decembrie 1845 – Republica Texas s-a unit cu Statele Unite ale Americii, devenind al 28-lea stat al acestei federații;
- 29 decembrie 1919 – Legile de ratificare a unirii cu România a Transilvaniei, a Bucovinei şi a Basarabiei;
- 29 decembrie 1933 – Prim-Ministrul Regatului României I.G. Duca a fost asasinat de așa-numiții nicadori legionari din cauza eforturilor sale de a pune stavilă avântului mișcării fasciste Garda de Fier;
- 29 decembrie 1959 – S-a deschis prima linie a metroului din Lisabona.
29 decembrie 765 - S-a născut Ali ibn Musa al-Ridha (cunoscut sub numele de Ali Reza), al șaptelea fiu al imamului Musa al-Kazim; (d. 23 august 818).
I s-a mai dat și numele‘Alī ibn Mūsā ibn Ja‘far si a aparținut celei de-a șaptea generații de descendenți ai profetului Mahomed si a opta a celor 12 imami ai religiei islamice.
29 decembrie 1170 - Thomas Becket, Arhiepiscop de Canterbury, a fost asasinat în interiorul Catedralei Canterbury de susținători ai regelui Henric al II-lea Plantagenet.
El devine ulterior sfânt și martir în Biserica Anglicană și Biserica Catolică.
Thomas Becket – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Thomas Becket (c. 1118, Londra – d. 29 decembrie 1170, Canterbury) a fost arhiepiscop de Canterbury din 1162 până în 1170, în timpul regelui Henric al II-lea Plantagenet.
Ridicându-se împotriva limitării drepturilor bisericii de către puterea regală, a fost ucis din ordinul regelui.
Este venerat ca sfânt și martir și de Biserica Catolică și de Biserica Anglicană.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 decembrie 1563 - A decedat umanistul si teologul protestant Sébastien Châteillon, (Sébastien Castellion), n.1515 in Bugey in fostul regat al Savoiei, actualmente in Franta.
29 decembrie 1606 – A murit Ștefan Bocskai, principe al Transilvaniei (n. 1557)
Ștefan Bocskai - foto: ro.wikipedia.org
Ștefan Bocskai sau Ștefan Bocskay (în maghiară Bocskai István) (n. 1 ianuarie 1557, Cluj – d. 29 decembrie 1606, Cașovia) a fost un principe al Transilvaniei.
29 decembrie 1610 - Începe campania lui Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei, împotriva lui Radu Şerban, domnul Munteniei.
Oastea transilvăneană pătrunde prin pasul Bran în Muntenia şi înaintează spre Tîrgovişte, prăpădind şi arzînd satele străbătute. Radu Şerban se refugiază în Moldova.
29 decembrie 1709 - S-a născut impărăteasa Elisabeta a Rusiei (d. 1762).
![Elisabeta Petrovna (29 decembrie [S.V. 18 decembrie] 1709 - 5 ianuarie 1762 [S.V. 25 decembrie 1761]), cunoscută şi ca Elisabeta, a fost o împărăteasă a Rusiei (1741 – 1762) care a implicat ţara în Războiul austriac de succesiune (1740 – 1748) şi în Războiul de 7 ani (1756 – 1763). Este cunoscută pentru dorinţa de expansiune teritorială a Rusiei (Portrait painted by Vigilius Eriksen in 1757) - foto preluat de pe en.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2018/12/Elisabeta-a-Rusiei.jpg)
Elisabeta a Rusiei (Portrait painted by Vigilius Eriksen in 1757) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Este cunoscută pentru dorința de expansiune teritorială a Rusiei.
Politica sa internă a permis nobilimii să obțină o poziție dominantă în cadrul guvernului local, dar cu puteri limitate.
Ea a încurajat înființarea de către Lomonosov a Universității din Moscova și a Academiei de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg de către Șuvalov.
A cheltuit, de asemenea, sume exorbitante pe proiectele grandioase în stil baroc ale arhitectului ei preferat, Bartolomeo Rastrelli, în special în Peterhof și Țarskoe Selo.
Palatul de Iarnă și Catedrala Smolnîi rămân principalele monumente ale domniei sale la Sankt Petersburg.
În general, ea a fost una dintre cei mai iubiți monarhi ruși, pentru că nu a permis germanilor să ocupe posturi în guvern și nicio persoană nu a fost executată în timpul domniei sale.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 decembrie 1721 - S-a născut Madame de Pompadour, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței (d. 1764)
Madame de Pompadour – Portrait by François Boucher, 1756. Currently displayed at the Alte Pinakothek, Munich – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Jeanne-Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour (n. 29 decembrie 1721, Paris – d. 15 aprilie 1764, Versailles) cunoscută ca Madame Pompadour a fost metresă a regelui Franței Ludovic al XV-lea al Franţei.
A avut o influență politică însemnată in Franta secolului al XVII-lea.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 decembrie 1743 - A murit Hyacinthe Rigaud, pictor francez (n. 1659)
Hyacinthe Rigaud , Autoportret – foto: ro.wikipedia.org
Hyacinthe Rigaud (18 iulie 1659 – 29 decembrie 1743), pictor baroc francez de orgine catalană care a făcut carieră la Paris.
29 decembrie 1776 - S-a născut Charles Macintosh, chimist britanic, inventatorul impermeabilului; (d. 1843).
Charles Macintosh - foto: en.wikipedia.org
Charles Macintosh (29 December 1766 – 25 July 1843).
A inventat mai multi coloranti si a brevetat un procedeu de conversie a fierului in otel la temperatura inalta.
A brevetat in 1823 un material impermeabil care i-a luat numele, fiind in general ortografiat mackintosh, nume care a fost dat impermeabilelor confectionate din acest material in Marea Britanie.
29 decembrie 1800 - S-a născut Charles Goodyear, inventator si om de afaceri american, faimos in zilele noastre pentru inventarea cauciucului vulcanizat; (d. 1860).
Charles Goodyear – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Charles Goodyear (n. 29 decembrie 1800 – d. 1 iulie 1860), a fost un inventator american, cunoscut pentru faptul că în 1839 a descoperit un procedeu de vulcanizare a cauciucului.
Ulterior, a perfecționat acest procedeu și l-a patentat la data de 15 iunie 1844.
A lucrat încă din tinerețe în fabrica tatălui său, unde se produceau unelte agricole și accesorii metalice.
A încercat să conducă o afacere proprie, dar a eșuat.
A descoperit întâmplător că, dacă este tratat cu sulf și tratat termic, cauciucul nu mai este rigid la temperaturi joase, că își menține elasticitatea și astfel devine posibilă utilizarea acestui material la nivel industrial.
A numit acest procedeu vulcanizare.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
29 decembrie 1808 - S-a născut Andrew Johnson, politician american al 17-lea președinte al Statelor Unite (d. 1875)
Andrew Johnson – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Andrew Johnson (n. 29 decembrie 1808 – d. 31 iulie 1875), a fost cel de-al șaisprezecelea vicepreședinte (1865) și cel de-al șaptesprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1865 – 1869), succedând la președinția Statelor Unite după asasinarea celui de-al șaiprezecelea președinte american, Abraham Lincoln Johnson a fost președinte în timpul Reconstrucției care a urmat Războiului Civil American.
Din cauza numeroaselor sale acte de tratare extrem de îngăduitoare a rebelilor înfrânți, precum și a respingerii prin veto a proiectelor de lege privind schimbarea drepturile civile, a fost pus în situația de a avea o lungă dispută amară cu republicanii din Congresul SUA ducând, în final, la judecarea sa în Congress (în engleză, „impeachment”) în 1868, devenind astfel primul președinte judecat de Congress.
A fost achitat de acuzațiile aduse cu doar un singur vot în cadrul Senatului.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
29 decembrie 1809 - S-a născut William Ewart Gladstone, conducător al Partidului Liberal Britanic, prim-ministru al Marii Britanii în perioadele 1868–1874, 1880–1885, 1886 și 1892–1894 ; (d. 19 mai 1898).
William Ewart Gladstone - foto: ro.wikipedia.org
William Ewart Gladstone (n. 29 decembrie 1809 – d. 19 mai 1898) a fost un conducător al Partidul Liberal britanic om politic și Prim Ministru în perioadele 1868–1874, 1880–1885, 1886 și 1892–1894.
Era foarte cunoscuta puternica sa rivalitate cu Liderul conservator britanic Benjamin Disraeli.
Este faimos și pentru disputele cu Regina Victoria din timpul carierei sale politice.
Ea chiar s-a plâns la un moment dat „Mereu mi se adresează de parcă am fi la ședință publică”.
Gladstone era numit de către admiratorii săi „Grand Old Man” sau „William al poporului”.
Este și în prezent văzut ca unul dintre cei mai importanți prim-miniștrii britanici, Winston Churchill și alții avându-l ca model de urmat.
29 decembrie 1819 - Tarul Alexandru I emite un decret prin care acordă colonoştilor bulgari din Basarabia ţaristă drepturi şi privilegii deosebite.
În funcţia de membru superior al Oficiului coloniştilor străini din Basarabia ţaristă este numit, prin decret imperial rus, epitropul coloniştilor bulgari din Basarabia, rotmistrul D. Vatikoti.
29 decembrie 1825 - A murit Jacques-Louis David, pictor francez (n. 1748)
Jacques-Louis David – (Self portrait, 1794, Musée du Louvre) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Jacques-Louis David (n. 30 august 1748 – d. 29 decembrie 1825), a fost unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai stilului Neoclasic.
După ce va fi încoronat împărat, Napoleon îi va încredința funcția de artist oficial al regimului.
În anul 1803, îl decorează cu “Legiunea de Onoare“, în decembrie 1804, îl numește primul pictor al curții imperiale.
Artistul își începe cariera de la curte cu imortalizarea festivității de încoronare.
“Încoronarea lui Napoleon” este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 1805-1807. Tabloul se găsește la Muzeul Louvre, Paris – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Încă de la prima ședință în care Bonaparte i-a pozat artistului, David a recunoscut în acesta un idol și în perioada de existență a Imperiului, David este apologetul acestuia.
După înfrângerea de la Waterloo din 1815 pleacă din țară.
Reușește să emigreze în Belgia și chiar și atunci când Franța este gata să-l primească, refuză să se mai întoarcă.
Ultimii 10 ani îi petrece la Bruxelles.
Într-o seara din februarie 1824, pe când ieșea de la teatru, dă peste el o trăsură.
Nu își va mai reveni niciodată pe deplin.
Moare pe 29 decembrie 1825.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Love and Psyche or Cupid and Psyche is an 1817 painting by Jacques-Louis David, now in the Cleveland Museum of Art – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
29 decembrie 1837 - Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, o reședință a țarilor, a ars complet.
Focul a durat 30 de ore.
Palatul de iarnă din Sankt Petersburg – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Palatul de iarnă din Sankt Petersburg, Rusia a fost construit între 1754 și 1762 ca reședință de iarnă a țarilor ruși.
A fost proiectat de Bartolomeo Rastrelli, în stil baroc, este colorat în verde și alb, are 1.786 de uși și 1.945 de ferestre.
(…) În anul 1833 arhitectul de Montferrand a fost angajat pentru a reproiecta camerele de stat de pe latura estică și a amenaja Sala Feldmareșalului și Sala Mică a Tronului (9 și 10).
În 1837 a izbucnit un incendiu.
Cauza izbucnirii sale este necunoscută, dar pentru răspândirea rapidă a focului a fost învinuit de Montferrand.
Arhitectul a fost grăbit de țar să termine lucrările cât mai repede, așa că a folosit materiale din lemn unde ar fi trebuit să folosească materiale din piatră.
În plus, pereții despărțitori din lemn construiți în grabă au ascuns șeminee dezafectate; burlanele lor, împreună cu gurile înguste de ventilație, au acționat pe post de coșuri pentru foc, permițându-i să se răspândească neobservat între pereți de la o cameră la alta până când nu s-a mai putut stinge.
Incendiu în Palatul de Iarnă de Boris Green – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Odată detectat, focul a continuat să se răspândească, dar suficient de încet pentru ca personalul și gărzile palatului să poată salva o mare parte din conținut, depozitându-le pe zăpadă în Piața Palatului.
Acest lucru a fost o mare realizare, deoarece comorile Palatului de Iarnă au fost întotdeauna mai degrabă mobilierul masiv și ornamentele fragile decât tablourile ușoare.
Pentru a crea o barieră împotriva focului, țarul a ordonat distrugerea a trei pasaje care duceau la Ermitaj, o acțiune norocoasă care a salvat clădirea și o colecție de artă imensă.
Poetul rus Vasili Jukovski a fost martor al incendiului – „un foc mare cu flăcările ajungând la cer”.
Focul a ars timp de mai multe zile și a distrus cea mai mare a interioarelor Palatului de Iarnă.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 decembrie 1843 - A murit Johann Christian Baumgarten, medic şi botanist german stabilit în Transilvania; autor al primului conspect critic al florei din Transilvania, redactat în limba latină; (n. 7 aprilie 1765).
29 decembrie 1843 - S-a născut Regina Elisabeta a României, soţia regelui Carol I al României. (d.1916)
Regina Elisabeta a României – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Elisabeta a României, pseudonim literar Carmen Sylva (lat. „cântecul pădurii”), nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – d. 18 februarie 1916 (S.N. 2 martie), Curtea de Argeș, Regatul României) a fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României.
Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare.
Elisabeta era fiica lui Hermann, principe de Wied.
În 1869 principesa Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu domnitorul Carol I al României, devenind în 1881 prima regină a României, în urma recunoașterii țării drept regat atât de Poarta Otomană cât și de marile Puteri Europene după Războiul de Independență a României de la 1877.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; familiaregala.ro; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
29 decembrie 1845 - Republica Texas s-a unit cu Statele Unite ale Americii, devenind al 28-lea stat al acestei federații.
29 decembrie 1873 - S-a născut Ovid Densusianu, poet, lingvist, folclorist şi istoric literar, membru al Academiei Române, autor al celei dintâi istorii ştiinţifice a limbii române, “Histoire de la langue roumaine”; (m. 9 iunie 1938).
Ovid Aron Densusianu - foto: ro.wikipedia.org
Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraș – d. 8 sau 9 iunie 1938, București) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București.
29 decembrie 1883 - A murit Francesco de Sanctis, istoric şi critic literar, intemeietorul criticii literare italiene moderne; (n. 28 martie 1817).
29 decembrie 1883 - S-a născut prozatorul şi dramaturgul rus Alexei N. Tolstoi. (d. 1945)
Aleksei Nikolaevici Tolstoi - foto: ro.wikipedia.org
Aleksei Nikolaevici Tolstoi (n. 29 decembrie 1883, Pugaciov – d. 23 februarie 1945, Moscova) a fost un scriitor rus care a abordat multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF și romane istorice. (“Calvarul”, “Copilăria lui Nikita”, ”Ivan cel Groaznic”);
29 decembrie 1891 - Inventatorul american Thomas Edison a patentat radioul.
Thomas Alva Edison - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847 Milan, OH, SUA – d.18 octombrie 1931, West Orange, NJ, SUA), a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX.
A fost cunoscut și ca “Magicianul din Menlo Park“, fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete).
A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei – kinetoscopul.
În lumea industriei introduce noțiunea de producție de serie.
Pentru meritele sale, Academia Americană de Arte și Știință îi acordă în anul 1895 “Premiul Rumford” pentru activitatea din domeniul electricității și în anul 1915 “Medalia Franklin” pentru contribuția sa pentru binele umanității.
29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893 - Se oficiaza, la Sigmaringen, în Germania, căsătoria dintre Principele Ferdinand de Hohenzollern, moştenitor al tronului României, cu principesa Maria (fiica ducelui Alfred de Edinburgh–Coburg şi a marii ducese Maria a Rusiei).
(…) La 29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893, la Sigmaringen în Germania, este celebrată căsătoria Alteței Sale Regale Ferdinand, Prințul de Coroană al României cu Alteța Sa Regală Marie de Edinburgh.
Celebrarea a cuprins de fapt un număr de trei ceremonii de căsătorie: civilă, catolică (religia lui Ferdinand) și protestantă (religia Mariei).
Principele Ferdinand în anul căsătoriei, 1893 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Căsătoria civilă a avut loc în Salonul Roșu al castelului din Sigmaringen, fiind oficiată de Karl von Wedel, mareșalul curții imperiale, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei fiind primul dintre martorii care și-au pus semnătura pe actul de căsătorie.
Principala ceremonie, cea catolică, a avut loc la catedrala orașului, fiind prima căsătorie a unei prințese britanice cu un prinț catolic, după câteva sute de ani.
Cea de-a treia ceremonie, cea protestantă, a fost una mai modestă, fiind oficiată în unul din saloanele palatului de către un capelan al Marinei Regale Britanice.
Principesa Maria în anul căsătoriei, 1893 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Deși regele Carol I, preocupat permanent de simțul datoriei, le-a urat doar „Honigtag” („o zi de miere”), proaspătul cuplu regal avea să petreacă totuși o lună de miere la castelul Krauchenwies de lângă Sigmaringen .
De aici au plecat spre țară, cu o scurtă oprire la Viena unde își vor îndeplini prima lor sarcină oficială, aceea de a-l vizita pe împăratul Franz Josef.
Ferdinand și Maria ca Principe și Principesă de Coroană – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Având în vedere situația politică delicată a momentului (era în plină desfășurare procesul memorandiștilor) vizita avea să fie scurtă urmată de o traversare a Transilvaniei pe timp de noapte și cu luminile trenului stinse.
Cuplul princiar va avea parte de o primire călduroasă încă de la trecerea frontierei, la Predeal, urmată de o serie întreagă de ceremonii și recepții oficiale.
La întoarcerea în țară a cuplului princiar s-au oficiat 32 de nunți ale unor țărani români, la Biserica Sfântul Spiridon Nou din București, urmate de o masă la Ateneul Român, unde Prințul Ferdinand și-a adus și el soția.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; familiaregala.ro
29 decembrie 1907 - S-a născut cântăreţul de muzică populară român Ion Luican; (d. 01.09.1992).
Ion Luican - foto: ro.wikipedia.org
Ion Luican, (n. 29 decembrie 1907, com. Frumușani, jud. Călărași — d. 1 septembrie 1992, com. Frumușani, jud. Călărași), cântăreț român de muzică populară, romanțe și muzică ușoară.
Numele artistului este indisolubil legat de „șlagărul” M-a făcut mama oltean
29 decembrie 1910 - Demisia Guvernului liberal condus de Ion I. C. Brătianu (datorită activității legislative și necesității de reorganizare a partidului); se formează un guvern conservator, în frunte cu P.P. Carp, care promovează o susținută și eficientă inițiativă.
29 decembrie 1911 - Sun Yat-sen devine preşedintele provizoriu al Republicii China.
29 decembrie 1911 - Dupa caderea dinastiei imperiale chineze Qing , Mongolia isi declara independenta fata de China.
29 decembrie 1919 - Parlamentul votează Legile de ratificare a unirii cu România a Transilvaniei, a Bucovinei şi a Basarabiei; este primul Parlament al României reîntregite, reunit la Bucureşti, ales prin vot universal şi cuprinzând reprezentanţi din toate teritoriile locuite majoritar de români.
Regele Ferdinand vorbind în fața primului parlament al României întregite – foto: agero-stuttgart.de
Marea Unire a reprezentat un proces istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în cuprinsul aceluiași stat național, România.
Unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu Regatul României, a dus la consituirea României Mari și a fost un rezultat datorat următorilor factori principali:
- acțiunii politice decisive a elitelor din Regatul României și din Austro-Ungaria în conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului Război Mondial
- prăbușirii Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Rus
- afirmării principiului autodeterminării și a celui al naționalităților pe plan internațional, în contextul prezenței pe scară largă a sentimentului național în rândul populației românești.
29 decembrie 1919 - S-a născut Roman Vlad, compozitor român (d. 2013)
Roman Vlad – foto preluat de pe www.romania-actualitati.ro
Roman Vlad (n. 29 decembrie 1919, Cernăuți – d. 21 septembrie 2013, Roma) a fost un compozitor, muzicolog și pianist român, de notorietate internaţională, naturalizat in Italia.
Pe parcursul lungii sale cariere a primit numeroase recunoașteri oficiale printre care: Doctor Honoris Causa al National University of Ireland (1974), membru al Koninlijke Academie voor Wetenschappen, Letteren en SchoneKunsten din Belgia, Commandeur des Art et des Lettres al Académie des Arts et des Lettres în Franța.
A fost Președintele de Onoare al ediției 2001 a Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.romania-actualitati.ro; en.wikipedia.org
29 decembrie 1924 - A murit Carl Spitteler, scriitor elvețian, laureat al Premiului Nobel (n. 1845)
Carl Spitteler in 1905 – foto: ro.wikipedia.org
Carl Spitteler, (n. 24 aprilie, 1845, Liestal – d. 29 decembrie 1924), poet, nuvelist, romancier, dramaturg, critic și eseist elvețian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1919, considerat “cel mai cunoscut scriitor elvețian de la începutul secolului”
29 decembrie 1925 - A fost creat Partidul Comunist Francez.
29 decembrie 1926 - A încetat din viaţă Rainer Maria Rilke, unul dintre cei mai importanţi poeţi de limbă germană din prima jumătate a secoluluii al XX-lea (“Cartea orelor”, “Elegii din Duino”); (n. 4 decembrie 1875).
Rainer Maria Rilke - foto: ro.wikipedia.org
Rainer Maria Rilke (n. 4 decembrie 1875, Praga, Imperiul Austro-Ungar – d. 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont de la Montreux, Elveția), autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană.
29 decembrie 1930 - A avut loc primul recensământ al populației României reintregite.
A fost organizat și desfășurat conform cerințelor științifice moderne ale acelei perioade.
Pentru prima data în România datele s-au prelucrat cu ajutorul echipamentelor de calcul (mecanografice).
Judeţele şi regiunile istorice ale României Mari după 1926 – foto: ro.wikipedia.org
Numărul total al locuitorilor ţării a fost de 18.052.896, din care 8.870.778 (49,1%) bărbaţi şi 9.182.118 (50,9%) femei. România se situa astfel pe locul 8 în Europa, după numărul populaţiei, şi pe locul 10 după suprafaţa teritorială 295.049 km2. Potrivit structurii etnice a populaţiei, situaţia era următoarea: români – 71,9%; unguri, inclusiv secui – 7,9%; germani (saşi din Transilvania, şvabi din Banat şi Crişana, precum şi grupurile de germani din Bucovina şi Basarabia) – 4,1%; evrei – 4%; ucraineni, ruteni – 3,2%; ruşi – 2,3%; bulgari – 2%; ţigani 1,5%; turci – 0,9%; găgăuzi – 0,6%; cehi, slovaci – 0,3%; albanezi, armeni, huţani – sub 0,1%; alte neamuri – 0,3%; neidentificaţi – sub 0,1%.
29 decembrie 1933 - A încetat din viaţă I.G.Duca, prim-ministru al guvernului Romaniei, asasinat de către un comando legionar pe peronul gării din Sinaia; (n. 26 decembrie 1879).
Ion Gheorghe Duca, - foto: ro.wikipedia.org
Ion Gheorghe Duca, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. 20 decembrie 1879, București – d. 29 decembrie 1933, Sinaia), om politic liberal român, a deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor sale de a pune stavilă avântului mișcării fasciste Garda de Fier.
A fost inițiat în francmasonerie, când se afla la studii în Franța.
29 decembrie 1937 - A încetat din viaţă Constantin Miculescu, fizician român (n. 1863)
Constantin I. Miculescu - foto: ro.wikipedia.org
Constantin I. Miculescu, (n. 6 septembrie 1863, Crevenicu, județul Teleorman; d. 29 decembrie 1937, București), fizician român a avut rezultate notabile în termodinamică și optică.
Principala sa contribuție la domeniul fizicii poate fi regăsită chiar în lucrarea sa de doctorat, unde a prezentat o determinare precisă a echivalentului mecanic al caloriei.
29 decembrie 1938 - S-a născut Jon Voight, actor american
Jon Voight în Los Angeles în 2011 – foto: ro.wikipedia.org
Jon Voight (n. 29 decembrie 1938, Yonkers, New York), actor american.
A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în anul 1979.
S-a născut într-o familie catolică cu rădăcini germane și slovace.
Bunica sa din partea mamei provenea din localitatea germană Büren din Vestfalia, iar bunicul din partea tatălui, George Voytka – din Košice, Slovacia.
A fost căsătorit cu actrița și fotomodelul american Marcheline Bertrand cu care a avut doi copii: James Haven (1973) și renumita actrita de cinema Angelina Jolie (1975).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com
29 decembrie 1939 - S-a născut Ed Bruce, cântăreț și actor american.
29 decembrie 1941 - S-a născut Ray Thomas, cântăreț american.
29 decembrie 1947 - S-a născut Ted Danson, actor american
Ted Danson - foto: ro.wikipedia.org
Ted Danson (n. 29 decembrie 1947), actor american cunoscut pentru rolul său din serialul de comedie Cheers.
29 decembrie 1953 - S-a născut Gali Atari, actriță din Israel
Gali Atari - foto: ro.wikipedia.org
Gali Atari, (născută 29 decembrie1953 Rehovot), cântăreață de muzică ușoară (pop și rock) și actriță de film israeliană.
Ca solistă a formației „Halav udvash” (“Milk and Honey”,„Lapte și miere”), a câștigat Marele Premiu al Eurovisionului la Ierusalim în anul 1979, cu șlagărul „Hallelujah” (Haleluya) de compozitorul Kobi Oshrat și pe versuri de Shimrit Or.
29 decembrie 1953 - S-a născut Matthias Platzeck, om politic german.
Matthias Platzeck - foto: ro.wikipedia.org
Matthias Platzeck (n. 29 decembrie 1953 în Potsdam), politician german, membru al Partidului Social Democrat al Germaniei.
29 decembrie 1957 - S-a născut Bruce Beutler, imunolog american
Bruce A. Beutler - foto: ro.wikipedia.org
Bruce A. Beutler, (n. 29 decembrie 1957, Chicago, SUA), genetician și imunolog american, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2011, împreună cu Jules Hoffmann, pentru descoperiri în domeniul activării imunității înnăscute.
Cei doi au primit jumătate din premiu, cealaltă fiindu-i acordată lui Ralph Steinman.
29 decembrie 1959 - S-a deschis prima linie a metroului din Lisabona.
29 decembrie 1967 - S-a născut Andy Wachowski, regizor american, creator alaturi de fratele sau transsexual Lana/Laurence „Larry” Wachowski (n. 21 iunie 1965) a trilogiei de succes “Matrix”.
29 decembrie 1970 - Conducerea Partidului Comunist Român a aprobat deshumarea osemintelor lui Iuliu Maniu, aflate în incinta penitenciarului Sighet, și reînhumarea lor în satul Bădăcin, județul Sălaj.
De asemenea, a fost aprobată deshumarea osemintelor lui Ion Mihalache aflate în incinta penitenciarului Râmnicu-Sărat și reînhumarea lor în comuna Topoloveni, județul Argeș.
Iuliu Maniu și Ion Mihalache – foto:: dreptatea.ro (preluat de pe evz.ro)
29 decembrie 1986 - A încetat din viaţă marele regizor rus Andrei Tarkovski; (“Călăuza”, “Andrei Rubliov”) (n. 4 aprilie 1932).
Andrei Arsenievici Tarkovski - foto: ro.wikipedia.org
Andrei Arsenievici Tarkovski (n. 4 aprilie 1932, Zavrajie, Regiunea Kostroma, Rusia sovietică – d. 29 decembrie 1986, Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, Franța).
A fost unul dintre cei mai influenti cineaști ai erei sovietice și al întregii istorii a cinematografiei din aceasta tara.
29 decembrie 1989 - Are loc prima şedinţă a guvernului provizoriu, condus de Petre Roman, primul guvern al României de după căderea comunismului.
29 decembrie 1989 - Prin Decret CFSN (nr.33) a fost desfiinţat Departamentul Securităţii Statului (odioasa politie secreta comunista).
29 decembrie 1989 - Václav Havel a devenit preşedinte al Cehoslovaciei.
Václav Havel – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Václav Havel (n. 5 octombrie 1936, Praga, Cehoslovacia – d. 18 decembrie 2011, Hrádeček, Cehia) a fost un scriitor, dramaturg și disident ceh.
A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și primul președinte al Republicii Cehe (1993-2003)
Un insucces al carierei sale politice l-a reprezentat destrămarea Cehoslovaciei, în 1992, căreia Havel i s-a opus.
Pe 3 iulie al acelui an parlamentul cehoslovac a refuzat realegerea lui Havel ca președinte al țării, pe motiv că s-a pronunțat pentru menținerea Cehoslovaciei.
A demisionat din funcție pe 20 iulie 1992, după Declarația de Independență a Slovaciei.
Astfel Havel a devenit ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Cehiei.
În 1993 devine primul președinte al Cehiei.
În 1996 soția sa moare de cancer. Se recăsătorește în 1997, cu actrița Dagmar Veškrnová.
Este reales președinte în 1998, în ciuda faptului că e bolnav ca urmare a anilor de detenție și a excesului de tutun.
În 2003 iese de pe scena politică după ce încheie cel de-al doilea mandat politic de președinte, iar biroul său este ocupat de marele sau oponent, Václav Klaus, cel mai redutabil adversar politic al său.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 decembrie 1998 - Liderii Khmerilor Rosii marxisti maoisti si-au cerut oficial iertare pentru genocidul din Cambodgia de care era responsabila organizatia lor armata, care a facut in anii ’70 peste un milion de victime.
29 decembrie 2020 - Un cutremur cu magnitudinea de 6,4 pe scara Richter a lovit Croația și țările vecine, inclusiv Italia și România.
Au decedat 7 persoane, iar alte zeci au fost rănite.
29 decembrie 2024 - Accident aviatic în Coreea de Sud: Bilanţ final – 179 de morţi şi doi supravieţuitori
Toate persoanele care se aflau în avionul prăbuşit în Coreea de Sud, exceptând doi supravieţuitori, au fost declaraţi decedaţi, au anunţat duminică pompierii sud-coreeni, informează duminică AFP şi Yonhap.
“Dintre cei 179 de morţi, 65 au fost identificaţi”, au declarat pompierii, precizând că preluarea de probe ADN este în curs.
Cei doi supravieţuitori sunt membri ai echipajului, care au fost salvaţi din avion, care luase foc după o aterizare de urgenţă.
Înainte de aceasta, autorităţile sud-coreene şi-au exprimat temerea că aproape toţi dintre cei 181 de oameni câţi se aflau în avionul ce s-a prăbuşit duminică pe un aeroport din Coreea de Sud probabil au murit.
Preşedintele în exerciţiu al Coreei de Sud, Choi Sang-mok, a decretat şapte zile de doliu naţional, începând de duminica aceasta.
Altare memoriale vor fi înfiinţate la locul unde s-a prăbuşit avionul, precum şi în 17 oraşe şi provincii, inclusiv Seul şi oraşul Gwandju din sudul ţării, a anunţat Ministerul Finanţelor sud-coreean.
Oficialii publici vor purta panglici de doliu în semn de respect pentru victime, a adăugat ministerul.
Accidentul a avut loc duminică la ora 09.03 (00.03 GMT).
Avionul de la Bangkok al companiei sud-coreene Jeju Air, care transporta 175 de pasageri, dintre care doi cetăţeni thailandezi, şi şase membri ai echipajului, s-a prăbuşit şi a luat foc la aterizare la Muan, oraş situat la aproximativ 290 de kilometri sud de capitala Seul.
O înregistrare video difuzată de canalul local MBC arată aeronava – un Boeing 737-8AS intrat în serviciu în 2009, potrivit site-ului de specialitate Flightradar – aterizează cu fum care iese din motoare.
Întregul aparat este apoi înghiţit de flăcări.
Accidentul pare să fi fost cauzat de “contactul cu păsările, care a dus la o defecţiune a trenului de aterizare”, a raportat agenţia de presă sud-coreeană Yonhap.
Avionul a aterizat pe burtă şi a luat foc când a lovit un gard la capătul pistei.
preluat de pe agerpres.ro
Calendar Ortodox 29 decembrie 2024
articole preluate de pe: calendar-ortodox.ro; basilica.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 29 decembrie 2024
Sfinții 14.000 de prunci uciși din porunca lui Irod;
Sf. Cuv. Marcel şi Tadeu;
✝) Duminica după Nașterea Domnului (a Sfinților Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, ruda Domnului. Fuga în Egipt)
Sinaxar 29 Decembrie
Duminica după Nașterea Domnului (a Sfinților Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, ruda Domnului. Fuga în Egipt)
În duminica de după Naşterea Domnului Hristos se face pomenirea Sfinților și Drepților: Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu; Iacob, Fratele Domnului; și David, prorocul și împăratul.
Sfântul și Dreptul Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare Maria
Sfântul și Dreptul Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare Maria – foto preluat de pe multumesc.mobi
Tradiția spune că Sfântul și Dreptul Iosif era descendent al Regelui David și că a fost ales ca logodnic al Fecioarei Maria deoarece era singurul dintre văduvii din Israel vrednic de această logodnă, în urma unei minuni similare înfloririi toiagului lui Aaron din Vechiul Testament.
Este pomenit și în Duminica Sf. Strămoși după trup ai Domnului.
De asemenea, în Duminica după Nașterea Domnului, este menționat în Calendarul Ortodox alături de Prorocul David și de Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului.
În multe icoane ale Nașterii Domnului, Dreptul Iosif este prezentat ca fiind ispitit de către diavol să rupă logodna. Cel rău este reprezentat ca un bătrân cu aripile negre înfășurate.
Dar s-a dovedit drept prin atitudinea pe care a avut-o față de sarcina Fecioarei Maria: nu a vrut să o denunțe că este însărcinată, ceea ce ar fi dus la pedepsirea cu moartea a Fecioarei Maria, conform Legii lui Moise.
Tropar, Glasul 2
Binevesteşte Iosif lui David, Dumnezeiescului Părinte, minunile: văzut-ai pe Fecioara născând; cu magii te-ai închinat; cu păstorii ai slăvit şi prin Îngeri înştiinţare ai primit. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Evanghelia zilei – Matei 2:13-23
Fuga în Egipt – foto preluat de pe ziarullumina.ro
După plecarea magilor, iată, îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Sa, fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca să-L omoare.
Iar el, sculându-se, a luat noaptea Pruncul și pe Mama Sa și au plecat în Egipt.
Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu».
Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte tare și, trimițând, a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.
Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia Prorocul:
«Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată, pentru că ei nu mai sunt».
După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,
Și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Sa și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viața Pruncului.
Iosif, sculându-se, a luat Pruncul și pe Mama Sa și au venit în pământul lui Israel.
Dar auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, Iosif s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă în vis, s-a dus în părțile Galileei.
Și, venind, a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema.
În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfinţilor paisprezece mii de prunci, ucişi de Irod.
Sfinții 14 000 de Prunci, uciși de Irod – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe crestinortodox.ro
Irod, împăratul iudeilor, a poruncit magilor să se întoarcă pe la el ca să-i spună şi lui unde este Împăratul, Care S-a născut şi pe Care li-L vestise steaua ce-o urmau, pentru ca să se închine şi el Lui. Îngerul Domnului însă le-a spus magilor să nu mai treacă pe la Irod, ci să se ducă pe alta cale în ţara lor. Şi aşa au făcut. Irod, văzând că a fost înşelat de magi, s-a supărat tare. A cercetat cu de-amănuntul vremea când s-a arătat steaua şi a trimis ostaşi ca să omoare pe toţi pruncii, din Betleem şi din împrejurimi, de la doi ani în jos. Că se gândea că de va ucide pe toţi pruncii, atunci va ucide negreşit şi pe Împăratul ce va să fie, şi nu va mai unelti împotriva tronului lui. Dar în zadar s-a ostenit, nebunul! Nu-şi dădea seama, că omul nu poate împiedica voia lui Dumnezeu. Şi aşa Irod a pricinuit pruncilor împărăţia cerurilor, iar lui şi-a pricinuit osânda veşnică.
cititi mai mult pe: basilica.ro; doxologia.ro
Tot în această zi, pomenirea tuturor creştinilor şi fraţilor noştri ce s-au săvârşit de foame, de sete, de sabie şi de frig.
Slujba lor se săvârşeşte în Halcopratia, în biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, unde este şi sfânta raclă.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Marcel, stareţul Mănăstirii Achimiţilor, adică a neadormiţilor.
Sfântul Cuvios Marcel - foto preluat de pe doxologia.ro
Şaizeci de ani săvârşind cuviosul în nevoinţele monahiceşti, s-a apropiat de fericitul său sfârşit, petrecând toate zilele vieţii sale cu plăcere de Dumnezeu.
Cuviosul Părintele nostru Marcel era din Apamia, oraş în cea de a doua Sirie, dintr-un neam cinstit şi vestit. A învăţat toată ştiinţa acelei vremi, dar dispreţuind-o, a părăsit toate averile sale şi s-a dus la Efes, unde a găzduit la nişte binecredincioşi creştini. A intrat apoi în una din mănăstirile de acolo şi a dus viaţă îmbunătăţită de schimnic. Aflând de petrecerea dumnezeiască a Sf. Alexandru, care vieţuia în Mănăstirea neadormiţilor, s-a dus la el. A rămas şi el în mănăstire şi-i întrecea pe toţi fraţii prin sporul lui de fiecare zi în virtute. După adormirea stareţului Alexandru şi al lui Iacob, stareţul de după el, a fost rânduit Cuviosul Marcel stareţ al mănăstirii. Cu harul lui Hristos a săvârşit multe minuni. A adormit în Mănăstirea neadormiţilor şi s-a odihnit în Domnul.
Cititi mai mult pe: basilica.ro; doxologia.ro
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Tadeu Mărturisitorul.
Cel între sfinţi Părintele nostru Tadeu a fost rob slobozit al lui Teodor, care, cu putere împărătească, a luat Mănăstirea Studiţilor şi a făcut-o chinovie. Tadeu şi-a tuns parul capului în mănăstirea lui Teodor şi s-a făcut călugăr. Ducea viaţă bineplăcută lui Dumnezeu şi era iubit de toţi. Postea şi priveghea mult; îşi înfrâna limba, lua aminte la dumnezeieştile cuvinte, se culca pe pământ, era foarte supus şi nu avea altă avere decât hainele de pe el.
Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, împărăţeau pe vremea aceea Mihai Bâlbâitul şi Teofil, fiul lui, împăraţi răucredincioşi şi luptători împotriva sfintelor icoane. Aceştia au închis pe unii episcopi şi stareţi binecredincioşi, iar pe alţii i-au surghiunit. Printre aceştia s-a aflat şi marele luptător Teodor, părintele şi stareţul Cuviosului Tadeu.
Odată s-a dus cu Teodor la palatul împărătesc şi acest purtător de Dumnezeu Tadeu. Aprins de râvnă dumnezeiască, a mustrat pe împăratul acela răucredincios înaintea întregului senat. Împăratul a poruncit să aducă icoana Mântuitorului să o pună pe pământ, iar pe Sf. Tadeu să-l aşeze pe sfânta icoană. Sfântul n-a vrut. Atunci a fost luat cu sila de nişte bărbaţi puternici şi ţinut deasupra ei, ca să nu se mişte. Şi i-a zis tiranul: “Iată ai călcat icoana lui Hristos! Primeşte dar şi celelalte învăţături ale noastre”.
Sfântul însă, luminat cu adevărat la suflet, i-a răspuns: “Eu, prea răucredinciosule şi tirane, plin de toată necurăţenia, n-am făcut asta cu voia mea, să mă ferească Dumnezeu!, ci prin viclenia ta şi nedreapta ta judecată. Eu, dimpotrivă, mă închin sfintei icoane a Domnului şi Dumnezeului meu, o sărut şi vreau cu dragă inimă să mor pentru ea!”.
Cu aceste cuvinte a fost făcut de ruşine ticălosul de împărat. Dar pentru că a fost ocărât de un ţăran, de un scit şi de un om de rând, a poruncit să fie trântit la pământ înaintea lui şi bătut fără milă. Şi l-au lovit mult cu ciomegele, până ce au socotit că şi-a dat sufletul. Crezând că a murit, l-au târât de picioare afară. Unii din cei ce erau acolo l-au legat şi l-au târât ca pe un stârv şi ca pe o necurăţenie prin tot târgul. L-au aruncat apoi lângă zidul cetăţii, în partea dinspre izvor, s-au întors şi s-au spălat.
Iar fericitul Tadeu, suferind toate cu mulţumire şi cu bărbăţie, a mai trăit trei zile, apoi s-a dus la Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfinţirii bisericii sfinţilor patruzeci de Mucenici, ce se afla alături de Halcotetrapilu.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Veniamin, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Antinodor, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Gheorghe, episcopul Nicomidiei, făcătorul câtorva canoane de cântări şi tropare, care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.