Evenimentele Zilei de 30 octombrie în Istorie

30 octombrie 1971, ora 5 dimineaţa, Certej. Halda de steril la marginea căreia fuseseră construite mai multe blocuri de locuinţe şi cămine pentru oamenii care lucrau în exploatările miniere de aur şi cupru din zonă s-a prăvălit peste cartierul muncitoresc 
foto preluat de pe adevarul.ro

30 octombrie 1971, ora 5 dimineaţa, Certej. Halda de steril la marginea căreia fuseseră construite mai multe blocuri de locuinţe şi cămine pentru oamenii care lucrau în exploatările miniere de aur şi cupru din zonă s-a prăvălit peste cartierul muncitoresc

foto preluat de pe adevarul.ro

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; www.istoria.md; ro.wikipedia.org

 

30 octombrie este a 303-a zi a calendarului gregorian și a 304-a zi în anii bisecți.

Mai sunt 62 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 30 octombrie


 

Biserica Ortodoxă Română

Sf. Sfințit Mc. Zenovie, episcopul Ciliciei, şi sora sa, Zenovia; Sf. Ap. Cleopa

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sfântul Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei, Zenovia, sora sa, Sfântul Apostol Cleopa și Sfânta Muceniță Eutropia.  Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă Romana se face la data de 30 octombrie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei, Zenovia, sora sa, Sfântul Apostol Cleopa și Sfânta Muceniță Eutropia - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Ss. Zenobiu și sora lui Zenobia, martiri († 309)

 

Biserica Romano-Catolică

Sf. Gerard de Potenza, ep.

 

Sărbători naţionale ale zilei de 30 octombrie


 

Romania – Ziua Relaţiilor Publice Militare

La 30 octombrie 1993, în baza Ordinului general al ministrului apărării şi a Ordinului Marelui Stat Major, Secţia de Informare şi Relaţii Publice a Armatei (SIRPA -înfiinţată la sfârşitul lunii octombrie 1991), s-a transformat în Direcţia de Informare şi Relaţii Publice a Armatei (DIRPA), iar în perioada 30 aprilie 1997 – 20 februarie 2007 a purtat denumirea de Direcţia Relaţii Publice (DRP). Începând cu 20 februarie 2007, denumirea structurii este Direcţia informare şi relaţii publice.

 

Evenimentele Zilei de 30 octombrie în Istorie:

- 30 octombrie 1270 – Cruciada a opta a luat sfârșit, după ce Carol I al Neapolelui și Muhammad I al-Mustansir au ajuns la un acord comercial;

- 30 octombrie 1497 – Lupta de la Cernăuţi;

- 30 octombrie 1863 – După ce a fost ales rege al Greciei, la vârsta de 17 ani, prințul danez Wilhelm a sosit la Atena pentru a fi încoronat sub numele de George I;

- 30 octombrie 1939 – Orson Welles a difuzat la radio piesa sa Războiul lumilor, creând panică în rândurile unor ascultători care credeau că Pământul a fost cu adevărat invadat de marțieni;

- 30 octombrie 1971 – Accidentul ecologic de la Certej;

- 30 octombrie 2015 – În București a izbucnit Incendiul din clubul Colectiv, care avea să se soldeze cu moartea a 63 de persoane și cu declanșarea unor proteste pe scară națională care au dus la demisia primului ministru Victor Ponta.


 

30 octombrie 130 - Împăratul roman Hadrian întemeiază in Egipt orașul Antinopolis, pentru a-l comemora pe tanarul sau favorit Antinous care se inecase in acel an in apropiere, in apele Nilului.

Antinous sau Antinou (29 noiembrie ? 111 - 30 octombrie 130), membru al anturajului împăratului roman Hadrian, care era iubitul său. Antinous a fost zeificat după moartea sa foto: ro.wikipedia.org

Antinous  - foto: ro.wikipedia.org

Publius Aelius Traianus Hadrianus (24 ianuarie 76 – 10 iulie 138), cunoscut ca Hadrian, a fost Împărat Roman (117-138). Hadrian a fost al treilea dintre așa-zișii „cei cinci împărați buni ai Imperiului Roman”. cititi mai mult pe ro.wikipedia.org Antinous sau Antinou (29 noiembrie ? 111 – 30 octombrie 130) a fost un membru al anturajului împăratului roman Hadrian, care era iubitul său. Antinous a fost zeificat după moartea sa. În luna octombrie 130, potrivit împăratului Hadrian, citat de Dio Cassius, „Antinous s-a înecat în Nil” (Dio Cassius 69.11)

Nu se știe dacă moartea sa a fost rezultatul unui accident, sinucidere, crimă sau sacrificiu religios. Numele sau a fost dat unei constelatii formate din cinci stele din actuala constelatie a Vulturului, mentionata de Ptolemeu in Almagesta. Cultul lui Antinous a fost ultimul mare cult introdus in Imperiul Roman inainte de raspandirea crestinismului.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

30 octombrie 758 - Pirați arabi si persi devasteaza orașul chinez Guangzhou , în timp ce autoritățile Tang au închis portul pentru următoarele cinci decenii.

 

30 octombrie 1137 - Bătălia de la Rignano între Rainulf de Apulia și Roger al II-lea al Siciliei.

Sudul Italiei în anul 1112, după preluarea domniei de către Roger al II-lea. Granițele Regatului Siciliei la 1154, în momentul morții lui Roger, sunt indicate printr-o linie neagră mai subțire, cuprinzând cea mai mare parte din sudul Italiei - Bătălia de la Rignano (30 octombrie 1137) - Hartă indicând locația bătăliei de la Rignano - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sudul Italiei în anul 1112, după preluarea domniei de către Roger al II-lea. Granițele Regatului Siciliei la 1154, în momentul morții lui Roger, sunt indicate printr-o linie neagră mai subțire, cuprinzând cea mai mare parte din sudul Italiei – Bătălia de la Rignano (30 octombrie 1137) – Hartă indicând locația bătăliei de la Rignano – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Rignano a constituit cea de a doua mare înfrângere suferită în cariera sa de regele Roger al II-lea al Siciliei și, ca și prima, Bătălia de la Nocera, ea s-a datorat aceluiași oponent: Rainulf al II-lea de Alife.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

30 octombrie 1270 - Cruciada a VIII-a a luat sfârșit, dupa ce Carol I al Siciliei (fratele regelui Ludovic al IX-lea al Frantei) si Muhammad I al-Mustansir, sultanului Tunisiei, au ajuns la un acord comercial.

Eighth Crusade - Death of Louis IX during the siege of Tunis - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Eighth Crusade – Death of Louis IX during the siege of Tunis – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Cruciada a opta a fost o cruciadă lansată de Ludovic al IX-lea al Franței în 1270. În cazul ultimelor cruciade, cea de-a opta este considerată a șaptea, dat fiind faptul că cea de-a cincea și cea de-a șasea al lui Frederick al II-lea sunt considerate o singură cruciadă. De asemenea, cruciada a noua este considerată uneori ca parte a celei de-a opta.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

30 octombrie 1340 - Armatele castiliene și portugheze înving musulmanii marinizi în Bătălia de pe Río Salado, una dintre cele mai importante batalii din timpul Reconquistei, in urma careia invadatorii musulmani au fost alungati din Peninsula Iberica.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Battle of Río Salado  (30 October 1340) - Part of the Reconquista - Canvas of the battle by unknown 17th century author - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Battle of Río Salado (30 October 1340) – Part of the Reconquista – Canvas of the battle by unknown 17th century author – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

30 octombrie 1485 - Henry Tudor este incoronat rege al Angliei, sub numele Henric al VII-lea.

Henric al VII-lea a domnit în Anglia între anii 1485 și 1509. El a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor. A oprit războiul celor două roze căsătorinde-se cu Elisabeta de York, fiica lui Eduard al IV-lea, a desființat trupele senioriale și a format camera înstelată foto (Portretul lui Henric VII ținând trandafirul roșu de Lancastrian, de Michael Sittow): ro.wikipedia.org

Portretul lui Henric VII ținând trandafirul roșu de Lancastrian, de Michael Sittow – foto: ro.wikipedia.org

Henric al VII-lea a domnit în Anglia între anii 1485 și 1509. El a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor. A oprit războiul celor două roze căsătorinde-se cu Elisabeta de York, fiica lui Eduard al IV-lea, a desființat trupele senioriale și a format camera înstelată. S-a nascut pe 28 ianuarie 1457 si a decedat la 21 aprilie 15o9.

A fost primul monarh rege al Angliei si Irlandei din Casa Tudor si a suit pe tron, dupa ce l-a învins pe Richard al III-lea in batalia de la Boeworth Field. A fost ultimul rege al Angliei care si-a câștigat tronul pe câmpul de luptă. El a fondat o dinastie de lungă durată și, după o domnie de aproape 24 de ani, a fost pașnic urmat de fiul său, Henric al VIII-lea .

 

30 octombrie 1497 - A avut loc Lupta de la Cernăuţi. Ştefan cel Mare al Moldovei înfrînge resturile armatei polone, alungandu-i din ţară. Victoria deplină a lui Ştefan cel Mare asupra invadatorilor.

Oșteni moldoveni (1500) - fresca la Manastirea Parhauti - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Oșteni moldoveni (1500) – fresca la Manastirea Parhauti – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

După încheierea păcii cu Imperiul Otoman și securizarea frontierei sudice, în ultima parte a domniei, Ștefan își va focaliza politica externă pentru rezolvarea chestiunilor în dispută de la frontiera nordică. În acest sens a dezvoltat un sistem de alianțe cu Cnezatul Moscovei (1491), Hanatul Crimeii și Marele Ducat al Lituaniei (1499), în scopul îngrădirii influenței polone.

După victoria de la Bătălia de la Codrii Cosminului din 1497 și expediția militară în Galiția din 1498, a încheiat pace cu Regatul Poloniei. Ultima sa mare acțiune diplomatică au fost negocierile cu polonezii, din 1502-1503, pentru restituirea Pocuției, negocieri rămase fără succes.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

30 octombrie 1522 - A decedat compozitorul francez Jean Mouton ( Jean de Hollingue , n. 1459). A fost muzicianul favorit al reginei Frantei , fiind citat in scrierile lui Rabelais sau Pierre Maillard. Opera sa a influentat muzicienii Renasterii, iar compozitiile sale sunt interpretate si astazi la Capela pontificala din Roma.

 

30 octombrie 1724  Arhimandritul Ioanichie Stratonikeas a inceput construcţia Bisericii Stavropoleos din Bucureşti, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (domnitor al Munteniei, 1719-1730). Lucrările de zidire ale bisericii s-au încheiat, în această primă etapă, la 30 octombrie 1724, după cum arată şi pisania, “în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat şi sub păstorirea mitropolitului Daniil, cu toată cheltuiala arhimandritului Ioanichie din Ostaniţa”.

Biserica Stavropoleos este o biserică ortodoxă, construită în stil brâncovenesc, în centrul orașului București. Hramul bisericii este Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin „Orașul Crucii”. Biserica Stavropoleos este inclusă în Lista monumentelor istorice din România - in imagine, Biserica Stavropoleos intr-o acuarela de A. Prezziosi - foto: stavropoleos.ro

Biserica Stavropoleos intr-o acuarela de A. Prezziosi – foto: stavropoleos.ro

Este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din perioada fanariotă. Ioanichie a zidit biserica și o mănăstire in curtea hanului sau.În 1726 starețul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei și exarh al Cariei. Mănăstirea pe care a construit-o poartă de atunci numele Stavropoleos, după numele vechiului scaun.

La 7 februarie 1742 Ioanichie, în vârstă de 61 de ani, moare și este îngropat în biserica sa. Hanul și anexele mănăstirii au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului biserica a fost afectată de cutremure, care au șubrezit turla până la cădere. Picturile turlei au fost restaurate însă la începutul secolului al XX-lea.

În prezent din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcție de la începutul secolului al XX-lea, care adăpostește o bibliotecă, o sală de conferințe și o colecție de icoane vechi (începutul sec. al XVIII-lea) și obiecte de cult, precum și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist. Clădirea cea nouă a fost construită după planurile arhitectului Ion Mincu.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

30 octombrie 1735 - S-a născut John Adams, primul vicepreședinte (1789 – 1797) și al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1797 – 1801); (d. 4 iulie 1826).

John Adams (n. 30 octombrie 1735 - d. 4 iulie 1826), primul vicepreședinte (între 1789 - 1797) și al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (între 1797 - 1801) foto: ro.wikipedia.org

John Adams 
foto: ro.wikipedia.org

John Adams (n. 30 octombrie 1735 – d. 4 iulie 1826), primul vicepreședinte (între 1789 – 1797) și al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (între 1797 – 1801).

 

30 octombrie 1751 - S-a născut Richard Sheridan, scriitor irlandez şi director de teatru, cel mai de seamă reprezentant al comediei engleze în secolul XVIII. Comedia sa de debut, „Rivalii”, l-a plasat în doar câteva zile de la reprezentare, printre autorii cei mai celebri din Anglia. Anul următor a preluat conducerea faimosului Drury Lane, pe care l–a reconstruit în 1794 şi de care s–a despărţit doar după incendiul devastator din 1809. Capodopera sa poate fi socotită „Şcoala calomniei” („Critica sau repetiţia unei tragedii”, „Pissarro”); (m. 7 iulie 1816).

 

30 octombrie 1823 - A murit Edmund Cartwright, inventatorul britanic al războiului de ţesut industrial; (n.24.04.1743).

 

30 octombrie 1831 - Sclavul fugar Nat Turner a fost prins si arestat in Virginia, fiind acuzat de organizarea celei mai sangeroase revolte a sclavilor din istoria Statelor Unite.

Nathaniel „Nat” Turner (n. 2 octombrie 1800, Southampton, Virginia - d. 11 noiembrie 1831, Jerusalem, azi Courtland, Virginia - executat) a fost un sclav afro-american care a condus în anul 1831 o revoltă a sclavilor negri - in imagine, Capturarea lui Nat Turner de către fermierul Benjamin Phipps - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Capturarea lui Nat Turner de către fermierul Benjamin Phipps – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nathaniel „Nat” Turner (n. 2 octombrie 1800, Southampton, Virginia – d. 11 noiembrie 1831, Jerusalem, azi Courtland, Virginia – executat) a fost un sclav afro-american care a condus în anul 1831 o revoltă a sclavilor negri. (…) Când în 1828 a murit Thomas Moore, Nat Turner a devenit sclavul copilului minor al acestuia, Putnam Moore. După un timp un rotar pe nume Joseph Travis s-a căsătorit cu văduva lui Moore și a devenit noul stăpân al plantației.

În februarie 1831 o eclipsă de soare l-a făcut pe Nat Turner să creadă că era un semn de la Dumnezeu că momentul izbăvirii se apropie. La 21 august 1831 Nat și alți șapte sclavi i-au omorât în pat pe proprietar, pe soția lui și pe copilul ei. Înarmat fiind cu cuțite,topoare și lopeți, grupul lor a trecut apoi de la o plantație la alta, recrutând sclavi și negri liberi, procurându-și cai, catâri, săbii și arme de foc și ucigându-i pe albi fără milă. Se spune că „Generalul Turner” însuși, cum i se spunea, se abținea să ucidă el însuși.

Până ce albii s-au organizat, răsculații, care, spre dezamăgirea lui Turner, nu au depășit numărul total de 70, au reușit să semene teroare, omorând 55 de albi – inclusiv femei și copii.3000 de membri ai milițiilor albilor au fost antrenați în eforturile de represie a revoltei. În cursul represaliilor, albii au omorât circa o sută de sclavi care nuerau implicati în revoltă.

Turner a izbutit să fugă și s-a ascuns vreme de șase săptămâni, până ce a fost prins la 30 octombrie 1831. În vremea detenției avocatul Thomas R.Gray a așternut pe hârtie povestea vieții acestuia. Ea a fost ulterior publicată sub titlul „The Confessions of Nat Turner”. Răscoala eșuată a lui Turner a dus vreme de luni de zile la acte de violență cu ucideri de sclavi, și la înăsprirea regulilor contra negrilor nesupuși.

La 11 noiembrie 1831 Nat Turner a fost spânzurat, în urma unui proces, la Jerusalem, azi Courtland, în comitatul Southampton. Corpul său a fost lăsat medicilor, care l-au decapitat și despicat.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

30 octombrie 1837 - A apărut Jurnalul lui Alexandru Ghica, domnul Ţării Româneşti (1834-1842), prin care era acordat sătenilor dreptul (condiţionat) de a se strămuta în oraşe; “Jurnalul” a fost anulat în 1843 de noul domn, Gheorghe Bibescu (1842-1848).

Alexandru Dimitrie Ghica (n. 1 mai 1795, Țara Românească – d. ianuarie 1862, Napoli, Italia) a fost priml domnitor regulamentar al Țării Românești, între aprilie 1834 și 7 octombrie 1842, iar mai târziu caimacam între 4 iulie 1856 - octombrie 1858 - Alexander II. Ghika - Lithografie de von Josef Kriehuber - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexander II. Ghika – Lithografie de von Josef Kriehuber – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Dimitrie Ghica (n. 1 mai 1795, Țara Românească – d. ianuarie 1862, Napoli, Italia) a fost priml domnitor regulamentar al Țării Românești, între aprilie 1834 și 7 octombrie 1842, iar mai târziu caimacam între 4 iulie 1856 – octombrie 1858.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

30 octombrie 1858 - S-a născut Duiliu Zamfirescu, unul dintre fondatorii romanului românesc.

Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Plăinești (azi Dumbrăveni), județul Vrancea - d. 3 iunie 1922, Agapia, județul Neamț) scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române foto: ro.wikipedia.org

Duiliu Zamfirescu
foto: ro.wikipedia.org

Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Plăinești (azi Dumbrăveni), județul Vrancea – d. 3 iunie 1922, Agapia, județul Neamț) scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuţie a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneştenilor: “Viaţa la ţară”, “Tănase Scatiu”, “În război”, “Îndreptări”, “Anna, ceea ce nu se poate” ; (m. 3 iunie 1922) .

 

30 octombrie 1863 - Se infiinţează la Bucureşti Şcoala de litere, instituţie premergătoare universităţii

La 30 octombrie 1863 prin decret domnesc se înfiinţează la Bucureşti “Şcoala de litere”, instituţie de învăţămînt superior, premergătoare universităţii.

 

30 octombrie 1863 - După ce a fost ales rege al Greciei, la vârsta de 17 ani, prințul Wilhelm a sosit la Atena, pentru a fi încoronat sub numele de George I (24 decembrie 1845- 18 martie 1913).

George I (24 decembrie 1845 – 18 martie 1913), rege al Greciei din 1863 până în 1913 foto: ro.wikipedia.org

George I
foto: ro.wikipedia.org

George I (24 decembrie 1845 – 18 martie 1913), rege al Greciei din 1863 până în 1913. Născut prinț al Danemarcei, George avea numai 17 ani când a fost ales rege de Adunarea Națională a Greciei, care l-a detronat pe regele Otto. Numirea lui a fost sugerată și susținută de Marile Puteri (Marea Britanie, Franța și Rusia). Domnia lui de 50 de ani (cea mai lungă din istoria modernă a Greciei), a fost caracterizată de câștiguri teritoriale pentru Grecia în urma Primului Război Mondial. Cu două săptămâni înainte de aniversarea a 50 de ani de domnie și în timpul primul razboi balcanic, a fost asasinat. În contrast cu domnia lui, domniile următoare s-au dovedit scurte și nesigure.

 

30 octombrie 1869 - La 30 octombrie S.V (8 noiembrie stil nou), s-a născut Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, numit, in 1990, membru post-mortem al Academiei Romane.

Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie sau 30 octombrie SV 1869, București; d. 19 iulie 1931, București), om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină foto: ro.wikipedia.org

Nicolae Constantin Paulescu
foto: ro.wikipedia.org

Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie sau 30 octombrie SV 1869, București; d. 19 iulie 1931, București), om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină. Fziologul roman a facut cercetari importante in domeniul medicinei.

In 1921, el a publicat in premiera, in revista “Archives Internationales de Physiologie”, mai multe studii care se refereau la izolarea unui hormon pancreatic cu efect hiperglicemiat pe care l-a denumit pancreina. Era vorba de insulina, hormon folosit impotriva diabetului, extras din pancreas. Cu toate acestea, senzationala sa descoperire a trecut neobservata.

In 1922, medicul Fr. Grant Banting si biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anuntat din nou descoperirea insulinei, fiind recompensati, un an mai tarziu, cu premiul Nobel pentru fiziologie si medicina. Prioritatea fiziologului roman a fost recunoscuta abia dupa 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

30 octombrie 1871 - S-a nascut poetul francez Paul Valery, considerat unul dintre principalii reprezentanţi ai curentului simbolist (“Farmece”, “Cimitirul marin”, “Sufletul şi dansul”); (d.20.07.1945).

Paul Ambroise Valéry (*30 octombrie 1871, Sète - †20 iulie 1945 Paris), scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză  foto: ro.wikipedia.org

Paul Ambroise Valéry 
foto: ro.wikipedia.org

Paul Ambroise Valéry (*30 octombrie 1871, Sète – †20 iulie 1945 Paris), scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză.

 

30 octombrie 1885 - S-a nascut la Hailey, Idaho, SUA poetul Ezra Weston Loomis Pound (d. 1 noiembrie 1972 in Veneția, Italia), reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX.

 

30 octombrie 1888 - Tăbăcarul american John Loud, a inventat un instrument de scris pentru produsele sale din piele si a patentat pixul (tocul cu bilă), deși niciodată nu a dezvoltat invenția lui in plan comercial. El a descris în cererea de brevet inventia sa, numindu-o utila “pentru marcare pe suprafete dure – cum ar fi lemnul, hârtia de împachetat aspru, și alte articole, în cazul în care stilourile obisnuite nu pot fi folosite “.

Cel care a produs si a comercializat pentru prima data pixurile destinate publicului larg, au fost fratii maghiari Lazslo si Gyorgy Biro, care au patentat și comercializat stiloul – pix. Lazslo Bíró, cu ajutorul fratelui său György, un chimist, a început să lucreze la proiectarea unor noi tipuri de stilouri. Bíró echipat acest stilou cu o mica bila în vârf. Laszlo Bíró a depus un brevet in Anglia, la 15 iunie 1938 , dupa care s-a mutat in Argentina in 1941, unde la data de 10 iunie 1943 , au depus un alt brevet .

 

30 octombrie 1905 - 17 octombrie (stil vechi) Tarul Nicolae al II-lea face publică Proclamația din Octombrie, care marchează începutul monarhiei constituționale în Rusia.

"Demonstration 17 October 1905" by Ilya Repin (Russian Museum. St. Petersburg) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

“Demonstration 17 October 1905″ by Ilya Repin (Russian Museum. St. Petersburg) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Proclamația din octombrie a fost emis pe 30 octombrie (stil nou) /17 octombrie (stil vechi) 1905 de către țarul Nicolae al II-lea sub influența contelui Serghei Witte, ca răspuns la revoluția din 1905. Numele oficial al documentului este Proclamația despre îmbunătățirea ordinei statului.

Proclamația era răspunsul la revoltele din Imperiul Rus și promitea acordarea de libertăți civile pentru poporul rus, inclusiv: inviolabilitatea persoanei, libertatea religie, libertatea cuvântului, libertatea de asociere și libertatea de întrunire, o largă participare la alegerile pentru Dumă, introducerea votului universal și emiterea unui decret care să asigure că nici o lege nu va fi aplicată dacă nu va avea aprobarea Dumei de Stat.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

30 octombrie 1910 - A decedat Henry Dunant, elvețian, fondatorul Crucii Roșii, laureat al Premiului Nobel; (n. 1828).

Henry Dunant (n. 8 mai 1828 în Geneva, Elveția; d. 30 octombrie 1910, Heiden), din naștere Jean-Henri Dunant, a fost un om de afaceri elvețian și umanist de formație creștină. Fondează în 1862 "Comitetul internațional al asociațiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniților" care din 1876 poartă numele Comitetul internațional al Crucii Roșii. Convențiile de la Geneva din 1864 acceptă și asimilează ideile publicate de Dunant în lucrarea "Eine Erinerung an Solferino". În 1901 a fost primul laureat al premiului Nobel pentru pace împreună cu Frédéric Passy - foto: ro.wikipedia.org

Henry Dunant - foto: ro.wikipedia.org

Henry Dunant (n. 8 mai 1828 în Geneva, Elveția; d. 30 octombrie 1910, Heiden), din naștere Jean-Henri Dunant, a fost un om de afaceri elvețian și umanist de formație creștină. Fondează în 1862 “Comitetul internațional al asociațiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniților” care din 1876 poartă numele Comitetul internațional al Crucii Roșii. Convențiile de la Geneva din 1864 acceptă și asimilează ideile publicate de Dunant în lucrarea “Eine Erinerung an Solferino”. În 1901 a fost primul laureat al premiului Nobel pentru pace împreună cu Frédéric Passy.

 

30 octombrie 1918 - Armistițiul de la Moudros.

HMS Agamemnon în dreptul Moudrosului, în timpul Campaniei din Dardanelle, 1915 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

HMS Agamemnon în dreptul Moudrosului, în timpul Campaniei din Dardanelle, 1915 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Armistițiul de la Moudros/Mudros/Mondros a fost semnat pe 30 octombrie 1918 și a pus capăt ostilităților de pe teatrul de război din Orientul Mijlociu dintre Imperiul Otoman și Aliații din primul război mondial. Armistițiul a fost semnat din partea otomană de ministrul marinei Rauf Bey și amiralul britanic Somerset Arthur Gough-Calthorpe, la bordul vasului militar britanic HMS Agamemnon, ancorat în portul Moudros al insulei grecești Lemnos.

Prin semnarea acestui armistițiu, otomanii acceptau ca garnizoanele lor din afara Anatoliei să capituleze, permiteau aliaților să ocupe forturile care controlau strâmtorile Dardanele și Bosfor și, de asemenea, permiteau acestora să ocupe orice teritoriu „în caz de dezordine” care le-ar fi amenințat securitatea. Armata otomană a fost demobilizată, iar porturile, căile ferate și diferite alte puncte strategice au fost puse la dispoziție aliaților. În Caucaz, Turcia a fost obligată să se retragă pe frontierele antebelice.

Armistițiul a fost urmat de ocuparea Constantinopolului și, mai apoi, de împărțirea Imperiului Otoman. Tratatul de la Sèvres (10 august 1920) a fost actul care a pus capăt în mod oficial războiului, dar prevederile acestui tratat de pace nu au putut să fie puse în practică datorită izbucnirii Războiului de Independență al Turciei.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

30 octombrie 1920 - Se infiinteaza la Sydney, Partidul Comunist din Australia.

 

30 octombrie 1922 - Benito Mussolini devine prim ministru al Italiei.

Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como), conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943 foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Benito Amilcare Andrea Mussolini 
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como), conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943.

 

30 octombrie 1922 - Are loc o greva generală a muncitorilor din Arad (participanţi 30 000 de muncitori), împotriva măririi duratei timpului de lucru la 10 ore.

 

30 octombrie 1930 - Are loc premiera filmului “Ciuleandra“, prima ecranizare după Liviu Rebreanu. “Ciuleandra” este primul film sonor vorbit în româneşte.

 

30 octombrie 1932 - S-a născut Louis Malle, regizor francez, reprezentant al Noului Val in cinematograful francez din anii 60 („Amanţii”, „Zazie în metrou”); (d.24.11.1995).

 

30 octombrie 1937 - S-a născut regizorul francez de film Claude Lelouch.

Claude Lelouch (n. 30 octombrie 1937, Paris), regizor francez, scenarist, actor și producător. S-a născut la Paris dintr-o familie de evrei de origine algeriană foto (Claude Lelouch în 1966): ro.wikipedia.org

Claude Lelouch  (în 1966) – foto: ro.wikipedia.org

Claude Lelouch (n. 30 octombrie 1937, Paris), regizor francez, scenarist, actor și producător. S-a născut la Paris dintr-o familie de evrei de origine algeriană.

 

30 octombrie 1938 - Regizorul Orson Welles a difuzat radiofonic în New Jersey, “Războiul lumilor”, o prelucrare a romanului lui H.G. Wells, care a stârnit panică în rândurile a mii de oameni care chiar au crezut că S.U.A. au fost invadate de marţieni. Welles, care avea 23 de ani, a decis sa prezinte pe calea undelor invazia martiana din cartea tizului sau.

Spectacol de teatru radiofonic a inceput sambata dimineata, cand o voce a anuntat: “Columbia Broadcasting System (CBS) si statiile afiliate prezinta, impreuna cu Mercury Theater si Orson Welles, “Razboiul lumilor” de H.G. Wells.” La acea ora insa cei mai multi americani ascultau un program concurent, astfel incat nu au auzit anuntul. In momentul in care au comutat pe CBS, “invazia” incepuse. Welles a inceput piesa cu o scurta introducere, urmata de un buletin meteo si apoi de muzica.

La putina vreme, un prezentator a intervenit spunand ca un obiect neidentificat a cazut langa New Jersey. Spectacolul era in plina desfasurare, erau descrisi martienii, modul in care acestia au anihilat cu un gaz toxic 7.000 de membri ai Garzii Nationale. Apoi s-a auzit ca alte navete ale martienilor au fost vazute in Chicago si St. Louis.

O maşină de luptă marţiană angajată în luptă cu vasul Copilul tunetului – foto: ro.wikipedia.org

Piesa radiofonica a fost extrem de realista, efectele audio utilizate, precum si interpretarea foarte buna a actorilor au reusit sa starneasca panica printre ascultatori care nu s-au indoit ca e vorba de un atac al extraterestrilor. In New Jersey, populatia terifiata de ce auzea s-a urcat in masini in incercarea de a scapa din calea martienilor, a cerut autoritatilor masti de gaze si intreruperea electricitatii.

O femeie a navalit intr-o biserica din Indianapolis si a inceput sa strige ca orasul New York a fost distrus si ca a venit sfarsitul lumii. Vazand ca situatia a scapat de sub control, Orson Welles a intrerupt programul si le-a reamintit oamenilor ca e vorba doar de o piesa de teatru. La acea vreme s-a spus ca mai multe persoane s-ar fi sinucis din cauza acestui spectacol.

O comisie federala a facut investigatii, dar a ajuns la concluzia ca nici o lege nu a fost incalcata, astfel incat realizatorii nu pot fi trasi la raspundere. Orson Welles s-a temut ca scandalul provocat de “Razboiul lumilor” ii va ruina cariera, insa publicitatea enorma l-a ajutat sa semneze un contract la Hollywood si sa regizeze cativa ani mai tarziu celebrul film “Cetateanul Kane”.

 

30 octombrie 1947 - 23 de state au semnat, la Geneva, „Acordul General pentru Tarife şi Comerţ” (GATT). Acordul a intrat în vigoare 11.01.1948.

 

30 octombrie 1955 - A murit sociologul roman Dimitrie Gusti, filosof, estetician şi sociolog recunoscut pe plan internaţional. A fost membru corespondent al Academiei Române, director al Institutului Social Român; (n. 13 februarie 1880).

Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iași; d. 30 octombrie 1955, București), filosof, sociolog și estetician român. Membru al Academiei Române din 1919, președintele Academiei Române (1944 - 1946), Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor între 1932 și 1933, profesor la Universitățile din Iași și București. Dimitrie Gusti est considerat a fi creatorul sociologiei românești foto: ro.wikipedia.org

Dimitrie Gusti  – foto: ro.wikipedia.org

Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iași; d. 30 octombrie 1955, București), filosof, sociolog și estetician român. Membru al Academiei Române din 1919, președintele Academiei Române (1944 – 1946), Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor între 1932 și 1933, profesor la Universitățile din Iași și București. Dimitrie Gusti est considerat a fi creatorul sociologiei românești.

 

sfârşitul lunii octombrie 1956 – Pe fondul situaţiei de criză din Ungaria, în România apar manifestaţii de protest, iniţiate şi coordinate de studenţii din marile centre universitare: Cluj, Bucureşti, Timişoara, Târgu Mureş, Iaşi.

 

30 octombrie 1956 - A avut loc o mare adunare a studenţilor la Timişoara în contextul Revoluţiei maghiare, soldată cu anchetarea a peste 2000 de studenţi şi condamnarea organizatorilor (Caius Muţiu, Teodor Stanca, Aurel Baghiu, Aurelian Păuna, Ladislau Nagy).

 

30 octombrie 1960 - S-a născut Diego Armando Maradona, fotbalist argentinian. A jucat pentru cluburile argentiniene Cebollitas, Argentinos Juniors, Boca Juniors, dar si pentru Barcelona si Sevilla din Spania si Napoli din Italia, in cele 840 de meciuri disputate inscriind 345 de goluri.

Diego Armando Maradona (n. 30 octombrie 1960, Lanús, Buenos Aires, Argentina), fost fotbalist argentinian și actualmente antrenor foto: britannica.com

Diego Armando Maradona - foto: britannica.com

Diego Armando Maradona (n. 30 octombrie 1960, Lanús, Buenos Aires, Argentina), fost fotbalist argentinian și actualmente antrenor. A fost prezent in 91 de partide ale echipei nationale pentru care a marcat 34 de goluri. Maradona si-a facut debutul la 15 ani, iar pina in 1981 a jucat pentru echipa Argentinos. S-a transferat apoi la Boca Juniors cu care a castigat primul sau titlu de campion.

In echipa nationala a fost selectionat la 16 ani, doi ani mai tarziu disputand finala si castingand Cupa Mondiala la Tineret, dupa un meci impotriva URSS. In 1982 s-a transferat la FC Barcelona, dar a devenit cu adevarat un star cat timp a jucat la Napoli, unde a castigat cam toate titlurile care se puteau.

Pentru Maradona a urmat apoi declinul, sportivul fiind implicat in diverse scandaluri, indeosebi cele legate de consumul de droguri. In 1992 a plecat de la Napoli si a mai activat pentru perioade scurte la Sevilla si cateva cluburi argentiniene, pentru ca in data de 30 octombrie 1997 sa se retraga din activitate.

 

30 octombrie 1961 - Din ordinul lui Hrusciov, corpul lui Iosif Stalin a fost scos din Mausoleul din Piata Rosie din Moscova,unde fusese asezat alaturi de cel al lui Lenin, pentru “incalcarea preceptelor leniniste”.

Iosif Vissarionovici Stalin (18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic  foto: stirileprotv.ro

Iosif Vissarionovici Stalin (18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic – foto: stirileprotv.ro

Fostul lider sovietic fusese imbalsamat dupa moarte (1953) si depus intr-un sicriu din sticla pentru a putea fi vazut, insa in perioada “destalinizarii”, a fost inmormantat langa zidul Kremlinului. Scoaterea in secret a corpului lui Stalin din mausoleul din Piata Rosie. Stalin a fost un dictator sangeros și cu toate acestea, el era prezentde propaganda regimului ca Tatăl Popoarelor, un înțelept conducător, și continuatorul cauzei lui Lenin.

După moartea sa, oficialitatile URSS au început să recunoască faptul că el a fost responsabil pentru moartea a milioane de oameni. Nikita Hrușciov, prim-secretar al Partidului Comunist (1953-1964) și prim-ministru al Uniunii Sovietice (1958-1964), a condus mișcarea împotriva falsei memorii a lui Stalin. Politica lui Hrușciov a devenit cunoscut sub numele de “destalinizare.”

La 25 februarie 1956, la trei ani după moartea lui Stalin, Hrușciov a ținut un discurs la al XX-lea Congres al Partidului, prin care care desfiintat aura de măreție care l-a înconjurat Stalin. Discursul secret al lui Hrușciov a relevat multe dintre atrocitățile oribile comise de Stalin. Cinci ani mai târziu, Stalin a fost eliminat fizic din locul de onoare reprezentat de mausoleul din Piata Rosie din Moscova, unde era depus si trupul lui Lenin.

Lenin’s preserved body, inside the mausoleum – foto: en.wikipedia.org

La al douăzeci și doilea Congres al Partidului, în octombrie 1961, o femeie în vârstă, bolșevică fanatica, Dora Abramovna Lazurkina s-a ridicat și a spus: “Inima mea este întotdeauna plina de Lenin.Tovarăși, aș putea supraviețui cele mai dificile momente doar pentru că am realizat Lenin în inima mea, și întotdeauna l-au consultat pe ce să fac. Ieri l-am consultat. El stătea acolo în fața mea ca și cum el ar fi fost în viață, și el a spus: “Este neplăcut să fie alături de Stalin, care a făcut atât de mult rău a partidului

Hrușciov, a dat citire unui decret prin care se dispune îndepărtarea rămășițelor lui Stalin, declarand în continuare ca detinerea în mausoleu a sarcofagului cu sicriul de I.V. Stalin este nepotrivita, deoarece Stalin s-a dedat la încălcări grave ale preceptelor lui Lenin, abuz de putere, represiuni în masă împotriva oamenilor cinstiti sovietici, și alte activități, în perioada cultului personalitatii sale, ceea ce face imposibilă ramanerea catafalcului cu trupul său în mausoleul lui VI Lenin.

Câteva zile mai târziu, trupul lui Stalin a fost scos din mausoleu. Nu au existat ceremonii și nici fanfara. La aproximativ 300 de metri de mausoleu, trupul lui Stalin a fost îngropat lângă alți lideri minori ai revoluției bolsevice, în apropierea zidul Kremlinului, pe jumătate ascuns de copaci. Câteva săptămâni mai târziu, o piatră de granit simplu i-a marcat mormântul cu o foarte simpla inscriptie : ” I.V. Stalin 1879-1953” În 1970, un mic bust a fost adaugat la mormantul acestuia.

 

30 octombrie 1961 - URSS lansează în arhipelagul Novaia Zemlia bomba cu hidrogen denumită Bomba țarului.

Bomba țarului - machetă aflată în prezent la Muzeul armelor nucleare rusești din Sarov - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bomba țarului – machetă aflată în prezent la Muzeul armelor nucleare rusești din Sarov – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

A fost detonată la 30 octombrie 1961, în arhipelagul Novaia Zemlia. Scopul ei a fost doar demonstrarea capacității tehnologiilor militare ale URSS; s-a construit un singur exemplar, cea detonată, iar o machetă se află în prezent la Muzeul armelor nucleare rusești din Sarov. Bomba a avut masa de 27 tone, și era de forma unui cilindru lung de 8 m având diametrul de 2,1 m. Este una din cele mai „curate” bombe atomice create vreodată, 97% din energia ei fiind dată de reacția de fuziune nucleară (care nu produce reziduuri radioactive).

Novaia Zemlea. Locul exploziei bombei cu hidrogen denumită Bomba țarului (30 oct. 1961) foto: ro.wikipedia.org

Novaia Zemlea. Locul exploziei bombei cu hidrogen denumită Bomba țarului (30 oct. 1961)
foto: ro.wikipedia.org

Explozia a avut loc la 11:32 AM ora Moscovei (30 octombrie 1961), deasupra poligonului militar (coordonate aproximative 73.85 N, 54.50 E) din Golful Mitiușciha la 55 km nord de localitatea Severnâi și la 250 km nord de Belușia. Mingea de foc a avut un diametru de 5–7 km. Lumina exploziei a fost atât de puternică încât a fost zărită de la 1000 km distanță. Ciuperca atomică s-a ridicat la 64 km înălțime și a avut un diametru de 30–40 km.

Toate clădirile din Severnâi au fost distruse. La sute de kilometri distanță casele din lemn au fost distruse și cele din cărămidă și-au pierdut acoperișurile, ferestrele și ușile. Comunicațiile radio au fost întrerupte timp de aproape o oră. Explozia a putut fi văzută și simțită până în Finlanda, spărgând și geamuri. Undele de șoc atmosferice au făcut inconjurul planetei de 3 ori.

Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de 100 km ar fi suferit arsuri de gradul 3. Căldura s-a simțit până la 270 km. Șocul seismic a măsurat 5-5,25 grade pe scara Richter. Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4×1024 watt (5,4 yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.

SUA au estimat inițial puterea bombei la 57 megatone, cifră preluată și de Hrușciov în memoriile sale. După 1991 această cifră a fost revizuită la 50 megatone conform documentelor sovietice.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

30 octombrie 1971  A avut loc Dezastrul ecologic de la Certej, soldat cu 89 de morți și peste 70 de răniți.

Dezastrul ecologic de la Certej a avut loc la data de sâmbătă 30 octombrie 1971, la ora 4:55 dimineața, fiind provocat de ruperea digului și alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara. În perioada de exploatare a iazului, între 1936 și 1971, au fost depozitate în el elemente de depunere complet diferite ca granulație, tasare și umiditate care au creat o falie de alunecare.

Digul s-a rupt pe o lățime de 80 de metri și din iaz au fost expulzați în câteva minute 300.000 de metri cubi de steril. Valul acid de steril a înghițit într-un sfert de oră și a ras de pe fața pământului șase blocuri de locuințe cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, șapte locuințe individuale și 24 de gospodării au fost distruse sau avariate. Dezastrul a provocat 89 de morți și 76 de răniți.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

30 octombrie 1973 - La Istanbul, președintele turc Fahri Korutürk inaugurează Podul Bosfor, al patrulea pod suspendat din lume ca lungime la momentul acela si care lega continentele Europa şi Asia pentru prima dată in istorie.

Podul Bosfor, de asemenea denumit Primul Pod peste Bosfor este unul dintre cele două poduri din Istanbul, Turcia, se întinde peste strâmtoarea Bosfor și, astfel, conectează Europa și Asia foto: ro.wikipedia.org

Podul Bosfor, - foto: ro.wikipedia.org

Podul Bosfor, de asemenea denumit Primul Pod peste Bosfor este unul dintre cele două poduri din Istanbul, Turcia, se întinde peste strâmtoarea Bosfor și, astfel, conectează Europa și Asia (celălalt este Podul Fatih Sultan Mehmet, care este numit Al doilea Pod peste Bosfor). Podul este situat între Ortaköy (pe partea europeană) și Beylerbeyi (pe partea asiatică).

Acesta este un pod suspendat ancorat cu stâlpi de oțel și suporturi înclinate. Puntea aerodinamică este suspendată în zig-zag cu cabluri de oțel. Acesta are 1.510m lungime, cu o lățime a punții de 39 m. Distanța dintre turnuri (de control principal) este de 1074 m (3524 ft) și înălțimea lor de peste nivel cu căi rutiere este de 105 m (344 ft).

Distanța dintre turnuri (întinderea principală) este de 1074 m și înălțimea lor de peste nivelul drumului este de 105 m. Distanța de la nivelul mării la pod este de 64 m. Podul Bosfor, a fost al patrulea cel mai lung suspendat pod din lume și cea mai lungă din afara Statelor Unite când a fost terminat în 1973. În acest moment este al 17-lea cel mai lung pod suspendat din lume.

 

30 octombrie 1974 - Boxerul Muhammad Ali l-a facut knock out pe George Foreman intr-un meci memorabil, care i-a adus titlul de campion mondial la categoria supergrea.

 

30 octombrie 1975 - A decedat Gustav Hertz, fizician german; Premiul Nobel pentru Fizică pe 1925.

Gustav Ludwig Hertz (n. 22 iulie 1887, Hamburg; d. 30 octombrie 1975, Berlinul de Est) fizician german, nepot al lui Heinrich Rudolf Hertz, și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1925, pentru rolul său în demonstrarea teoriei ciocnirilor între electroni și atomi - foto: ro.wikipedia.org

Gustav Ludwig Hertz  - foto: ro.wikipedia.org

Gustav Ludwig Hertz (n. 22 iulie 1887, Hamburg; d. 30 octombrie 1975, Berlinul de Est) fizician german, nepot al lui Heinrich Rudolf Hertz, și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1925, pentru rolul său în demonstrarea teoriei ciocnirilor între electroni și atomi. A studiat spectrele de absortie ale razelor Rıntgen, emisia electronică, descărcarea electrică in gaze, ultrasunetul, semiconductoarele, fizica plasmei s.a.; (n.22.07.1887).

 

30 octombrie 1975 - Printul Juan Carlos a devenit rege al Spaniei dupa ce dictatorul Francisco Franco a renuntat la putere, fiind mult prea batran si slabit. La trei saptamini dupa acest moment Franco, carea avea 83 de ani, a murit in urma unui atac de cord.

Juan Carlos I de Bourbon (n. 5 ianuarie 1938, Roma), rege al Spaniei din 22 noiembrie 1975 până pe 19 iunie 2014, conform constituției Spaniei, care îl recunoaște ca simbol de unitate națională și legitim moștenitor al dinastiei istorice foto: ro.wikipedia.org

Juan Carlos I de Bourbon 
foto: ro.wikipedia.org

Juan Carlos I de Bourbon (n. 5 ianuarie 1938, Roma), rege al Spaniei din 22 noiembrie 1975 până pe 19 iunie 2014, conform constituției Spaniei, care îl recunoaște ca simbol de unitate națională și legitim moștenitor al dinastiei istorice.

 

30 octombrie 1984 - A fost descoperit cadavrul preotului polonez Jerzy Popieluszko, rapit si ucis de agenti ai securitatii comuniste poloneze. Parintele Jerzy Popieluszko, de 37 de ani, fusese răpit la 19 octombrie de o echipa de trei agenti ai politiei secrete, condusa de un capitan din Ministerul de Interne. In urma valului urias de proteste inregistrat in Polonia si in intreaga lume, acestia au fost arestaţ. Parintele Popieluszko devenise celebru în întreaga Polonie, pentru predicile sale împotriva guvernării comuniste.

Jerzy Popiełuszko (n. 14 septembrie 1947, Okopy, Polonia – d. 19 octombrie 1984, Włocławek, Polonia comunistă), preot catolic polonez, asasinat de poliția politică a Poloniei (Służba Bezpieczeństwa). În 2010 a fost beatificat, ca martir creștin foto: ro.wikipedia.org

Jerzy Popiełuszko 
foto: ro.wikipedia.org

Jerzy Popiełuszko (n. 14 septembrie 1947, Okopy, Polonia – d. 19 octombrie 1984, Włocławek, Polonia comunistă), preot catolic polonez, asasinat de poliția politică a Poloniei (Służba Bezpieczeństwa). În 2010 a fost beatificat, ca martir creștin.

 

30 octombrie 1990 - Canalul Mânecii, ce leagă Marea Britanie de Europa, a fost deschis traficului

 

30 octombrie 1992 - Presedintele Romaniei, Ion Iliescu a depus juramantul in fata Camerelor reunite ale Parlamentului.

Depunerea jurământului (dupa alegerile din 20 mai 1990) de către președintele României, Ion Iliescu. În stânga imaginii este Dan Marțian, președintele Camerei Deputaților, iar în dreapta Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului foto: Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

Depunerea jurământului (dupa alegerile din 20 mai 1990) de către președintele României, Ion Iliescu. În stânga imaginii este Dan Marțian, președintele Camerei Deputaților, iar în dreapta Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului
foto: Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

 

30 octombrie 1992 - În noaptea de 29 spre 30 octombrie au murit într-un tragic accident rutier, barzii Basarabiei, Doina şi Ion Aldea Teodorovici.

Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, interpreţii legendari din R.Moldova ce au cîntat primii despre limbă şi Eminescu foto: istoria.md

Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, interpreţii legendari din R.Moldova ce au cîntat primii despre limbă şi Eminescu
foto: istoria.md

Imediat după revoluţie, au început activ propaganda pentru Unire şi pentru oficializarea limbii române în Basarabia. Dacă astăzi se învaţă în limba română şi dacă alfabetul latin a fost reintrodus în Basarabia este în parte si meritul lor. Soţii Teodorovici au fost cei care au cântat după 1989 despre Eminescu (domnul Eminescu – cum îl numeau ei) şi astfel l-au reintrodus în cultura basarabeană ca pe o comoară pierdută şi regăsită.

La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cîntat pentru Suveranitate și Independență, la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia (România), unde Doina avea să spună: “Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”. La începutul anului 1992, pentru talent, muncă îndelungată pe scenă și spirit civic, Doinei Aldea Teodorovici i s-a acordat titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova.

In noaptea de 29/30 octombrie 1992 masina în care se deplasau spre Chisinau, a intrat într-un copac în apropierea localităţii Coşereni. În maşină se aflau patru persoane, şoferul şi însoţitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Doina şi Ion aflaţi pe bancheta din spate au fost striviţi între greutatea maşinii şi copacii de pe marginea drumului.

Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie naţională. Autorităţile au inchis cazul, calificandu-l drept un nefericit accident în ciuda faptului că au existat voci care erau de parere ca a fost vorba de o crimă. Astăzi cei apropiaţi cuplului Teodorovici evită să răspundă la întrebarea: accident sau crimă? Mulţi spun că au dovezi dar nimeni nu le scoate la suprafaţă.

Totuşi au existat unele amănunte care la vremea respectivă au fost făcute publice. De exemplu faptul că ceilalţi doi pasageri ai maşini au scăpat teferi. Şoferul nu a fost condamnat iar celălalt pasager a dispărut fără urmă până în ziua de azi. Europa liberă a difuzat o ştire chiar în noaptea în care cei doi au murit, ştire în care se vorbea despre apariţia pe sosea a unei maşini blindate care ar fi provocat accidentul.

Scriitorul Grigore Vieru, prieten apropiat al soţilor Teodorovici a declarat că avea la cunoştinţă faptul că cei doi primeau telefoane şi scrisori în care erau ameninţaţi cu moartea. Apoi un alt element prezentat chiar pe canalele media în 1992 a fost relatarea privind sosirea ambulanţei la locul accidentului, Doina nu murise pe loc iar ambulanţa a refuzat să o transporte la spital şi a luat numai trupul fără viaţă al lui Ion. Doina s-a zbătut între viaţă şi moarte un timp fără să primească ajutor.

După ce într-un final a murit a fost ridicată de salvare… Cei doi au lăsat în urmă un băieţel Cristofor care la vreme aceea avea 11 ani. Cristofor a fost crescut de mama Doinei, Eugenia Marin. Aceasta a declarat în 2004 Ziarului de Garda din Chisinau: “Când am declarat, într–un cerc restrâns, că voi depune o cerere pentru ca dosarul să fie reactivat, seara am şi fost telefonată de o persoană necunoscută şi ameninţată. «Să nu uiţi că ai copil», mi–a spus vocea şi eu, cum am rămas numai cu Cristi, am renunţat…”.

La intrarea în comuna Coşereni, sa află o cruce de marmura albă, amplasată pe locul în care cei doi şi-au pierdut viaţa. Monumentul este ocrotit de o salcie care deplânge cu fiecare adiere de vânt, destinul tragic al soţilor Aldea Teodorovici. Dumnezeu sa-i odihneasca!

 

30 octombrie 1992 - Reabilitarea astronomului si matematicianului italian Galileo Galilei. Papa Ioan Paul al II-lea a declarat ca a fost o greseala datorata unei “tagice neintelegeri reciproce”,condamnarea lui Galilei.

 

30 octombrie 1994 - A murit Nicolae Georgescu-Roegen ( pseudonimul Roegen reprezintă Ne Geor inversat, utilizat ca un retronim), economist şi matematician, membru de onoare al Academiei Române; a emigrat în SUA; (n.04.02.1906).

 

30 octombrie 1995 - La referendumul din Quebec, 50,6% dintre cei consultati se pronunta impotriva independentei provinciei fata Canada si 49,4% pentru independenta.

 

30 octombrie 2000 - Ministrul transporturilor Anca Boagiu si primarul general al Capitalei – Traian Basescu, au inaugurat Academia Romana de Aviatie.

 

30 octombrie 2009 - A decedat antropologul francez Claude Lévi-Strauss; (n. 28 noiembrie 1908).

Claude Lévi-Strauss (n. 28 noiembrie 1908, Bruxelles - d. 30 octombrie 2009, Paris), antropolog francez, teoretician al structuralismului etnologic. A fost membru al Academiei Franceze foto (Lévi-Strauss în 2005): ro.wikipedia.org

Claude Lévi-Strauss
foto (Lévi-Strauss în 2005): ro.wikipedia.org

Claude Lévi-Strauss (n. 28 noiembrie 1908, Bruxelles – d. 30 octombrie 2009, Paris), antropolog francez, teoretician al structuralismului etnologic. A fost membru al Academiei Franceze.

 

30 octombrie 2011 - La Alba Iulia au loc manifestări religioase prilejuite de proclamarea oficială a canonizăriilui Simion Ştefan. (n. ? – d. 1656) , cărturar și traducător român, mitropolit al Ardealului.

Sfântul Ierarh Simion Ștefan (sau Simeon Ștefan) a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. De asemenea, a fost un vestit cărturar al acelor vremuri, printre altele fiind traducător și editor al „Noului Testament de la Bălgrad” (1648). A fost unul dintre cei mai mari părinți duhovnicești români ai veacului al XVII-lea. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face pe data de 24 aprilie - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Ierarh Simion Ștefan - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfantul Ierarh Simion Ştefan (sau Simeon Ştefan) a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. De asemenea, a fost un vestit cărturar al acelor vremuri, printre altele fiind traducător şi editor al „Noului Testament de la Bălgrad” (1648), si unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti români ai veacului al XVII-lea. La slujba oficiată cu acest prilej au fost prezenti Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel, alături de un sobor de ierarhi.

Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei a evidenţiat că „aici ne vom reface spiritual pentru că Sfântul Andrei va fi prezent cu un dar sau cu o minune. Evocarea sa ne va conferi iluminare şi întărire pe calea îngustă şi spinoasă a vieţii pământeşti. Festivităţile solemne vor fi conduse de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel”. Simion Ştefan a fost mitropolit al românilor transilvăneni şi a trecut la Domnul în anul 1656, la Alba Iulia.

În timpul păstoririi sale, în anul 1648, a fost tipărit Noul Testament zis „de la Bălgrad”, prima traducere românească integrală. Canonizarea Mitropolitului Simion Ştefan, cu zi de pomenire la 24 aprilie, a fost aprobată în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 21 iulie 2011.

„Noul Testament de la Bălgrad” - Simion Ștefan, 1648 - foto: ro.orthodoxwiki.org

Noul Testament de la Bălgrad” – Simion Ștefan, 1648 – foto: ro.orthodoxwiki.org

 

30 octombrie 2015 - 64 de persoane au murit și alte peste 160 au fost rănite în urma unui incendiu care a avut loc în clubul Colectiv din București. Incendiul a izbucnit, cel mai probabil, de la artificiile folosite la un concert care avea loc în acel moment.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

30 octombrie 2020 – Un cutremur cu magnitudinea 7,0 lovește Marea Egee între Grecia și Turcia, declanșând un tsunami. Cel puțin 119 persoane mor în principal din cauza clădirilor prăbușite.

 

30 octombrie 2020 - La Ordinea Zilei

Incendiul din clubul Colectiv (30 octombrie 2015)

6 noiembrie 2015 - Moment de linişte la clubul Colectiv 
foto: Dan Mihai Balanescu

6 noiembrie 2015 – Moment de linişte la clubul Colectiv

foto realizat de Dan Mihai Balanescu

articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

Incendiul din clubul Colectiv (30 octombrie 2015)


 

Incendiul din clubul Colectiv din București a avut loc în noaptea de vineri 30 octombrie 2015, în incinta unui club situat în Sectorul 4 din București într-o fostă hală a fabricii Pionierul.

Incendiul s-a declanșat în timpul unui concert gratuit al trupei Goodbye to Gravity, cu ocazia lansării unui nou album, numit „Mantras of War”.

Conform datelor existente (cercetările se află în curs), focul a fost provocat de către artificiile folosite în timpul concertului, artificii care au dus la aprinderea buretelui poliuretanic (ușor inflamabil) folosit pentru antifonare de pe un stâlp al clădirii.

Flăcările s-au extins foarte repede în tot clubul provocând leziuni – în unele situații cauzatoare de moarte, prin combustie, asfixie, intoxicații cu monoxid de carbon și alte gaze, unui număr semnificativ dintre participanții la concert.

Amploarea evenimentului a determinat Ministerul de Interne să instituie Planul roșu de intervenție, iar Guvernul României a decretat trei zile de doliu național.

Ca urmare a protestelor masive care au urmat incendiului, au demisionat pe 4 noiembrie 2015 Victor Ponta, împreună cu guvernul său, și primarul Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone.

În urma incendiului din 30 octombrie, la clubul Colectiv au decedat un număr de 64 de persoane.

În afară de cele 26 de persoane decedate în incinta clubului și de una care a murit în drum spre spital, în faza inițială au fost identificate alte 186 de persoane rănite, din care 146 au fost spitalizate.

În săptămânile de după incendiu au decedat alte 33 de persoane.

A fost cel mai grav incendiu din România dintr-un club de noapte și cel mai grav accident din țară de după anul 1989, depășind după numărul de decese accidentul aviatic de la Balotești din 1995 în care au murit 60 de persoane

Intrarea principală a fostei fabrici Pionierul, în care se afla clubul de noapte Colectiv, păzită de polițiști - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Intrarea principală a fostei fabrici Pionierul, în care se afla clubul de noapte Colectiv, păzită de polițiști – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Clubul Colectiv unde a avut loc incendiul este situat pe strada Tăbăcarilor nr. 7 din Sectorul 4 al Capitalei și funcționează din luna mai 2013 într-o hală veche din fosta clădire cu patru etaje a fabricii “Pionierul”.

Acționarul principal al Colectiv Club SRL, firma care deține clubul este Alin George Anăstăsescu, acesta mai având alți doi asociați: Costin Mincu și Paul Cătălin Gancea.

Conform lui George Artur Găman, directorului general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă (INSEMEX), autoritatea supremă în materii de medii explozive, clubul era construit din beton armat, fără ferestre, și învelit pe dinăuntru cu burete pentru antifonare, un material extrem de inflamabil, avea o singură ieșire, o ușă mică de 80 de centimetri.

Pe tavan se aflau și grilaje din lemn de brad uscat, un material inflamabil. Clubul avea trei extinctoare mici, dar doar unul a fost folosit în încercarea de a stinge incendiul în stadiu incipient, însă nu era dotat cu sprinklere (stropitori de incendiu), care se declanșează automat în caz de incendiu.

Reprezentantul firmei care s-a ocupat de antifonarea clubului Colectiv a declarat că patronii clubului au refuzat să cumpere material ignifug, întrucât era prea scump. Mai mult, cu o lună și jumătate înainte de eveniment, reprezentanții clubului ar fi spălat buretele de pe tavan, cel mai probabil cu substanțe inflamabile.

Clubul Colectiv își desfășura activitatea în baza declarației pe propria răspundere din 6 noiembrie 2014, depusă la Primăria Sectorului 4 din București, unde era menționat că clubul are o suprafață de 425 de metri pătrați și 80 de locuri pe scaun pentru consumatori.

Ulterior S.C. Colectiv Club SRL a solicitat eliberarea acordului și autorizației de funcționare, iar Primarul Sectorului 4 Cristian Popescu Piedone a emis pe 14 ianuarie 2015 Acordul de funcționare nr. 3909/14.01.2015, respectiv Autorizația de funcționare nr. 369/14.01.2015 necesare desfășurării activității de către SC Colective Club SRL, aceste 2 acte fiind întocmite de Luminița Larisa Ganea de la Serviciului autorizări comerciale de la Primăria Sectorului 4, și avizate de Aurelia Iofciu, șefa acestui serviciu.

La concertul de vineri seara, au fost prezente circa 350 de persoane, conform estimărilor participanților.

Și la alte manifestări din clubul respectiv participaseră sute de persoane, cu mult peste numărul dat de 80 de locuri.

Secretarul de stat Raed Arafat a confirmat că Clubul Colectiv funcționa fără să aibă avizul pompierilor pentru securitatea la incendii și nici pentru spectacolul pirotehnic.

Cu toate acestea, 2 ofițeri ISU București, George Petrică Matei și Antonia Radu, au fost de 3 ori la sediul Clubului Colectiv, fără a lua nicio măsură pentru siguranța clienților.

 

Trupa Goodbye to Gravity


 

Trupa Goodbye to Gravity - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Trupa Goodbye to Gravity – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Trupa de metalcore „Goodbye to Gravity” a fost fondată în 2011 și îi avea în componență pe Andrei Găluț (voce), Mihai Alexandru (chitară), Bogdan Lavinius Enache (tobe), Vlad Țelea (chitară) și Alex Pascu (bas).

Pe 29 octombrie 2015 pe Facebook trupa Goodbye to Gravity a anunțat că își lansează albumul „Mantras of War” în Clubul Colectiv și că intrarea va fi liberă, iar accesul publicului în club se va face începând cu ora 20:30. Cu această ocazie, „astronauții” au pregătit un show memorabil, cu invitați speciali și multe alte surprize.

În timpul incendiului din seara zilei de 30 octombrie și-au pierdut viața chitariștii Mihai Alexandru și Vlad Țelea.

Bogdan Enache, toboșarul trupei a murit pe 8 noiembrie 2015 la scurt timp după ce avionul cu care era transferat de la Spitalul de Arși către o clinică din Zurich din Elveția s-a întors pe aeroportul din Otopeni, deoarece acesta intrase în stop cardiorespirator.

Basistul Alex Pascu, cu arsuri pe 70% din corp, a fost spitalizat în stare gravă la Spitalul Floreasca, unde a fost intubat și a suferit două intervenții chirurgicale.

Pe 11 noiembrie a fost transferat de la Spitalul Floreasca la o unitate sanitară din Franța, însă a murit pe aeroport, la Paris, unde aeronava a aterizat înainte de ora 19.30.

Solistul Andrei Găluț a suferit arsuri pe 45% din suprafața corpului (pe mâini, față și umăr), arsuri ale căilor respiratorii și o puternică intoxicație cu fum; a fost inițial internat în stare gravă la Spitalul Elias din Capitală unde a fost traheostomizat și ventilat mecanic.

Sâmbătă, 7 noiembrie 2015, a fost transferat în Olanda, unde a fost internat la secția de terapie intensivă Rode Kruis Ziekenhuis – Beverwijk Ward (Spitalul Crucii Roșii din Beverwijk).

 

Incendiul


 

Vineri seara pe 30 octombrie 2015 s-au adunat circa 400 de fani rock la Clubul Colectiv, unde formația de metal rock „Goodbye to Gravity” își lansa cel de-al doilea album, „Mantras of war”.

Organizatorii anunțau un spectacol inedit, un show de lumini, efecte pirotehnice, decoruri special create și alte surprize.

Printre cei care veniseră la concert se aflau numeroși artiști, fotografi, jurnaliști, arhitecți, studenți, dar și cetățeni străini și câțiva minori.

La ora 21:00 a început concertul.

Timp de o oră și jumătate, formația „Goodbye to Gravity” a interpretat cele 9 piese de pe noul album și altele mai vechi.

La ora 22:30 altă piesă din concert se lansează cu efectele pirotehnice.

Artificiile din clubul Colectiv au fost instalate de 2 pirotehniști autorizați angajați ai firmei Golden Ideas Fireworks Artists SRL, Viorel Zaharia și Marian Moise.

Show-ul pirotehnic era asigurat de Marian Moise care se afla în club.

Artificiile se pare că nu au fost puse la distanța corespunzătoare față de stâlpul capitonat cu burete.

Erau numai 3 metri între scenă și stâlp, iar jerba de scântei, aruncată cu forță de la 2 artificii, ajunge la unul dintre stâlpii schelei tehnice, care deservea scena, și el ia foc.

Scânteile rezultate de la acest stâlp sunt orientate direct către alt stâlp de susținere al imobilului, aflat pe partea stângă a scenei în imediata apropiere a ei.

Stâlpii erau acoperiți cu un strat de burete (ușor inflamabil) pentru izolare fonică.

Andrei Găluț încercă să facă o glumă: „asta nu era prevăzut în program” și cere, pe un ton foarte calm, un extinctor pentru a stinge focul.

Un bodyguard al clubului încercă să stingă focul cu un extinctor.

Un grup de 50-70 de oameni au părăsit preventiv clubul. La început nimeni nu s-a panicat.

La ora 22:32 este înregistrat primul apel la 112.

Focul se extinde rapid de la stâlpul de susținere la tavanul acoperit cu fâșii de lemn de brad și cu burete neignifug.

Fâșiile de lemn incandescente din tavan se prăbușesc peste cei rămași înăuntru.

Flacăra devine violentă și arde antifonajul poliuretanic de pe pereți, scena, decorul.

Schela cu echipament pirotehnic se prăbușește în flăcări și a prinde sub ea tinerii aflați lângă scenă.

Încăperea se umple cu fum dens înecăcios.

Distracția devine un coșmar, apar urlete și panică.

Clubul se transformă într-o capcană mortală.

Mulțimea se calcă în picioare, îndreptându-se spre singura ieșire disponibilă, o ușă mică de 80 de centimetri lățime.

O alta ieșire, blocată, cedează sub presiunea mulțimii speriate.

Apar primele victime arse, sufocate sau intoxicate cu gaze emanate (monoxid de carbon, cianuri).

Bucureștenii care locuiesc în zona Pieței Bucur sunt primii care intervin pentru salvarea victimelor și cară apă din case.

O parte din participanți, scăpați fără arsuri, se stropesc cu apă și încercă să intre înapoi în club pentru a-și salva prietenii.

La ora 22:40 o mulțime agitată de oameni dezorientați și cu fețe îngrozite, mulți cu arsuri, ies din Clubul Colectiv, țipând după ajutor. Alți tineri mai puțin afectați, aleargă după taxiuri sau mașini.

La 22:42 primele două ambulanțe și mașini de pompieri ajung la clubul Colectiv.

Incendiul este stins repede, însă pompierii găsesc înăuntru mai multe trupuri carbonizate.

Personalul medical din ambulanțe și cel de garda de la Maternitatea Bucur, aflată la câțiva metri de clubul Colectiv, acordă primul ajutor persoanelor grav afectate și celor aflați în stop cardiorespirator, victimele fiind resuscitate în stradă.

Cei arși, mulți fără haine, unora le curgea pielea și carnea, blochează ambulanțele, implorând să intre mai mulți într-o ambulanță.

Câțiva tineri cu arsuri foarte grave decedează pe caldarâm, în ciuda eforturilor echipajelor de resuscitare.

În următoarele minute, ajung la locul incendiului peste 20 de ambulanțe.

Victimele incendiului sunt transportate într-o primă fază la Spitalul Universitar.

La 23:15 apar primele știri pe televiziuni despre incidentul de la clubul Colectiv; se vorbește inițial despre o explozie cu mai mulți răniți și morți, ulterior apar informații mai precise: este vorba despre un incendiu violent.

Sosesc părinții, rudele și prietenii la locul incendiului care vor sa afle informații despre victime.

La 23:30 poliția izolează un perimetru de câteva străzi în jurul clădirii clubului.

Străzile sunt pline de mașini de intervenție, pompieri și ambulanțe.

La 23:55 Raed Arafat face o scurtă declarație de presă: un incendiu cu mai mulți răniți și 18 morți.

La 00:08 ministrul de interne Gabriel Oprea anunță că numărul de decese a ajuns la 25.

Este pus la dispoziția rudelor persoanelor aflate în club un număr de telefon pentru a primi informații.

La 00:50 apar la fața locului 4 dube ale Institutului de Medicină Legală pentru a prelua cadavrele întinse pe paleții de lemn din fața clubului.

La 1:00 ultimii răniți sunt transportați de ambulanțe sau de mașinile prietenelor către spitale Floreasca, Universitar și Spitalul de Arși.

În total, peste 500 de efective ale Ministerului Afacerilor Interne și ale Ministerului Sănătății — echipaje medicale, pompieri, jandarmi și polițiști — au intervenit pentru salvarea răniților și stingerea incendiului.

Echipajele de intervenție au acționat cu 75 de autospeciale ale ISU București-Ilfov, dintre care 2 spitale mobile, 57 de autospeciale SMURD și ambulanțe, 11 echipaje cu apă și spumă, 3 echipaje de descarcerare, 3 echipaje pentru transport victime multiple, 2 echipaje cu autoscări, la care s-au adăugat mașini ale Poliției și Jandarmeriei care au asigurat fluidizarea traficului pentru deplasarea ambulanțelor.

Martorii incendiului povestesc ce au văzut când participanții de la concert a năvălit afară: “film de groază”, “oameni care umblau ca în filmele cu zombi”, “oameni arși, fără păr pe cap”.

La 2:00 ministrul de interne Gabriel Oprea comunică un nou raport despre incendiu: 27 de morți și 140 de răniți.

La 3:00 zona incidentului se eliberează de curioși, rămân câțiva polițiști care păzesc intrarea în club, ca să nu fie distruse probele care vor face obiectul anchetei.

 

Victimele


 

Potrivit lui Raed Arafat, secretar de stat în MAI, cel puțin 30 de oameni au decedat și este posibil să se dubleze numărul deceselor din rândul celor răniți în incendiul din Clubul Colectiv, 90 de pacienți aflându-se în stare gravă sau critică.Victimele au arsuri grave la nivelul pielii, dar mai ales la nivelul traheei și plămânului, și există riscul că ele vor sucomba.

Mulți au fost afectați nu numai de arsuri, ci și de intoxicația cu fum, monoxid de carbon sau alte gaze toxice emanate (mai ales cianuri) rezultate din arderea materialelor (bureți, mobilă etc) din club. De asemenea, multe persoane au fost rănite din cauză că au căzut și au fost călcate de alții.

Printre cele 64 de persoane decedate se numără cei doi chitariștii ai formației Goodbye to Gravity, Vlad Țelea și Mihai Alexandru, dar si Alex Pascu (bas) si Bogdan Lavinius (tobe).

Alte 184 de persoane, cea mai mare parte fiind tineri, au fost rănite, dintre care 146 au avut nevoie de spitalizare imediată. Printre răniți se află 4 persoane străine: 2 spanioli, un german și 1 olandez.

Singurul supravietuitor al trupei Goodbye to Gravity a fost Andrei Galut, acesta fiind grav ranit. Adrian Despot, liderul trupei Vița de Vie, a fost de asemenea rănit în incendiu.

În dimineața zilei de sâmbătă, la Institutul Național de Medicină Legală (INML) 17 persoane din cei 27 de decedați nu erau identificate, deoarece cele mai multe nu aveau acte de identitate asupra lor.

Duminică toate persoanele decedate au fost identificate la INML.

Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție (PICCJ) a precizat duminică că un număr de 29 de persoane internate în spitale din capitală nu erau încă identificate, în timp ce identitatea altor 38 de răniți era stabilită.

Răniții au fost internați la mai multe spitale din București, cei mai mulți la Spitalul Floreasca (50), Spitalul de Arși (27), Spitalul Bagdasar (24), Spitalul Universitar (25).

Alți răniți au ajuns la Spitalul Militar, la Elias, Colțea, Pantelimon, Sf. Ioan, dar și la Spitalul Județean Ilfov.

Raed Arafat a precizat că din cauza numărului mare de victime la unele spitale nu mai existau paturi, iar răniții au fost redirecționați la alte unități spitalicești.

De asemenea, la spitalele unde au fost internate victimele incendiului au fost aduse aparate de ventilație care nu erau folosite în alte unități.

Ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu, și managerul Spitalului Militar Central, Florentina Ionița-Radu, au solicitat presei să transmită cetățenilor să doneze sânge etapizat și să nu aglomereze centrele de transfuzii, precizând că necesarul de plasmă și sânge pentru victimele incendiului de la Club Colectiv este asigurat în momentul de față și că efortul trebuie conservat pentru zilele următoare, iar de donare de piele nu e nevoie deocamdată.

Potrivit Ministerului Sănătății, pe 10 Noiembrie 2015, erau internați în spitalele din țară 76 de răniți, din care 24 se aflau în stare critică și gravă, iar în clinicile din străinătate erau internați 29 de răniți.

La clinicile din străinătate au fost trimiși în total 35 de pacienți, dintre care 6 au decedat.

Astfel în Austria se aflau internați 2 persoane în stare stabilă, în Belgia– 8 persoane în stare stabilă, în Olanda– 8 persoane, din care 2 au decedat, iar 6 erau în stare stabilă, în Germania – 2 persoane care au plecat pe cont propriu, în Marea Britanie – 9 persoane, din care 2 au decedat, în Norvegia – 1 persoană stabilă, în Israel – 3 persoane, din care o persoană a decedat, o persoană în stare stabilă și 1 persoană în stare instabilă, în Elveția – 1 pacient.

Claudiu Petre și Adrian Rugină au fost decorați post-mortem în grad de Cavaler de Președintele României, Klaus Iohannis, „în semn de apreciere pentru curajul, altruismul și dăruirea de care au dat dovadă în timpul tragicului eveniment de la Clubul Colectiv, încercând salvarea mai multor vieți cu prețul sacrificiului suprem”.

Mii de bucureșteni au donat sânge pentru victime.

Medicii și asistentele din spitalele la care au ajuns răniții au rămas 3 zile și 3 nopți în spital, venind la serviciu inclusiv medici pensionați sau aflați în concediu maternal.

Milioane de români s-au solidarizat pe paginile de socializare cu victimele incendiului și familiile lor, iar mii de oameni au aprins o lumânare sau au depus flori la fața locului.

Acțiuni de comemorare au avut loc și la Chișinău, în fața Ambasadei României în Republica Moldova.

În săptămâna de după incendiu, doritorii să doneze sânge au făcut cozi la centrele de transfuzie din Chișinău, Bălți și Cahul, iar Ministerul Sănătății a dispus transportarea a 700 litri de sânge spre spitalele din București

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Ancheta


 

A fost declanşată o anchetă în urma căreia cei trei patroni de la clubul Colectiv, Alin George Anastasescu, Paul Gancea şi Costin Mincu, au fost trimişi în judecată, la 28 aprilie 2016, fiind acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În acelaşi dosar au fost trimişi în judecată Daniela Niţă, patroana firmei de artificii SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL, Cristian Niţă (director) şi Viorel Zaharia (pirotehnist).

Au mai fost deferite justiţiei persoanele juridice SC Colectiv Club SRL şi SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL.

În rechizitoriul care a însoţit dosarul de trimitere în judecată a patronilor, procurorii arată că patronii clubului Colectiv “au încurajat şi permis accesul unui număr de persoane mult peste limita admisă a clubului, în condiţiile în care spaţiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare în caz de urgenţă, precum şi desfăşurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului”.

Daniela Niţă, patroana firmei de artificii, a fost acuzată că, în calitate de administrator al SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL, a procurat de la societatea Enigma Firework Limited din Bulgaria produse pirotehnice “fântână de scenă”, neînsoţite de fişe tehnice, care, în conformitate cu instrucţiunile de utilizare redate în limba bulgară pe eticheta fiecărui produs, dar netraduse, trebuie utilizate numai în spaţiu deschis şi amplasate în poziţie verticală, pe un suport stabil şi plat şi, în aceste condiţii, fără efectuarea vreunui minim instructaj privind modul de folosire al produselor pirotehnice şi fără un instructaj privind noul loc de muncă (incinta clubului Colectiv), se mai arăta în rechizitoriu.

Fostul primar al sectorului 4 Cristian Popescu-Piedone a fost trimis în judecată, la 5 mai 2016, fiind acuzat de săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, provocând vătămarea intereselor legitime ale unor persoane fizice şi ale sectorului 4 al municipiului Bucureşti.

Au mai fost deferite justiţiei alte trei persoane din cadrul Primăriei sectorului 4: Aurelia Iofciu, şef al Serviciului autorizări comerciale, Larisa Luminiţa Ganea, consilier superior, şi Ramona Sandra Moţoc, referent superior, ambele în cadrul aceluiaşi serviciu.

La 27 iulie 2016, Marian Moise, unul dintre cei doi pirotehnişti (alături de Viorel Zaharia) care au montat artificiile în clubul Colectiv, a fost pus sub control judiciar de procurorii Parchetului General, fiind acuzat că nu a luat toate măsurile de prevenire a unui incendiu, deşi avea pregătire de specialitate şi avizele necesare, dând dovadă de “gravă neglijenţă”.

Acesta nu ar fi luat măsuri de limitare şi de asigurare a perimetrului posibil incandescent şi nici nu a asigurat prezenţa unor extinctoare în imediata apropiere, ceea ce ar fi putut duce la evitarea propagării incendiului.

O lună mai târziu, la 29 august 2016, Marian Leuşteanu, unul dintre supravieţuitorii tragediei de la Colectiv, a fost audiat de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi s-a constituit parte civilă în dosar.

Tribunalul Bucureşti a respins, la 14 octombrie 2016, toate cererile şi excepţiile invocate de fostul primar al sectorului 4 Cristian Popescu-Piedone, instanţa dispunând începerea judecării pe fond în dosarul Colectiv. De asemenea, instanţa a constat legalitatea rechizitoriului întocmit de procurorii DNA.

La 28 octombrie 2016, procurorii militari din DNA au dispus trimiterea în judecată, în dosarul Colectiv, a Antoninei Radu şi a lui George Petrică Matei, la data faptelor ofiţeri-inspectori de prevenire cu gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti – Ilfov.

DNA a precizat că, în perioada septembrie 2014 – 30 octombrie 2015, cei doi ofiţeri ISU, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu bună ştiinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţiile ce decurgeau din conţinutul prevederilor legale privind prevenirea şi apărarea împotriva incendiilor, deşi au luat cunoştinţă şi au constatat că acel club din Bucureşti (care până la data de 6 octombrie 2014 a funcţionat ca persoană juridică SC Music Hall SRL Bucureşti, iar după această dată ca persoană juridică SC Colectiv Club SRL Bucureşti) desfăşura activităţi specifice fără a deţine aviz/autorizaţie de securitate la incendiu.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

29 octombrie 2018Raul Patrascu – A fost Consilier de stat la Guvernul României

 

30 octombrie 2018 - Vlad Voiculescu – A fost Government Minister la Ministerul Sănătăţii - România – LIVE la #DigiFM

 

30 octombrie 2018Pavel Popescu – Member of the Parliament la Parlamentul Romaniei Camera Deputatilor

 

6 octombrie 2019 - Filmul “Colectiv“, al cineastului Alexander Nanau, a câştigat premiul Golden Eye pentru cel mai bun documentar, la cea de-a 15-a ediţie a festivalului Internaţional de Film de la Zürich. În acest film, al cărui subiect este drama incendiului din clubul Colectiv şi problemele sistemului medical românesc, apar, printre alţii, Narcis Hogea, tatăl lui Alex Hogea, una dintre victimele de la Colectiv, ziaristul Cătălin Tolontan, dar şi medici de la Spitalul de arşi.

 

22 octombrie 2019 - şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, s-a prezentat la sediul Parchetului General pentru a fi audiat ca martor într-un dosar disjuns din “Colectiv”, în legătură cu intervenţia autorităţilor şi acordarea îngrijirilor medicale la locul incendiului, dar şi modul în care a fost efectuat transferul răniţilor la spitale din străinătate.

Două zile mai târziu, în 24 octombrie 2019, Arafat a afirmat că după comemorarea victimelor de la Colectiv şi după alegerile prezidenţiale, îşi va prezenta punctul de vedere cu privire la înregistrarea video apărută în presă (cu primul echipaj ISU care a ajuns la locul tragediei de la clubul Colectiv) şi a menţionat că are “răspunsuri concrete la toate întrebările care au fost ridicate”. El a precizat că, în urma apariţiei în presă a imaginilor, a solicitat colegilor de la ISUBIF şi IGSU “să explice şi să răspundă public“, în cadrul unei conferinţe de presă, acuzaţiilor lansate la adresa celor care au intervenit şi a conducerilor celor două instituţii “în ce priveşte presupusă ascundere a imaginilor respective“.

 

24 octombrie 2019 – Filmările secrete făcute la Colectiv de pompieri și ascunse până azi publicului și procurorilor

Libertatea a intrat în posesia celor 20 de minute și 40 de secunde filmate chiar de către subofițerul care a însoțit primul echipaj ISU București Ilfov, ajuns la incendiul din clubul Colectiv.
Video de la incendiul Colectiv care au fost ținute secrete timp de patru ani.

Sfântul Cuvios Avramie și Maria, nepoata sa (Secolele III – IV)

Sfântul Cuvios Avramie (†366) - foto preluat de pe doxologia.ro

foto preluat de pe doxologia.ro

articple preluate de pe: basilica.ro; doxologia.ro

 

Sfântul Cuvios Avramie și Maria, nepoata sa


 

Cuviosul Avramie s-a născut în regiunea Edessei, din Mesopotamia, la sfârșitul secolului al III-lea.

Părinții săi nobili și evlavioși nu au mai avut alți fii și, cu toate că prețuiau evlavia înflăcărată a Cuviosului, l-au căsătorit împotriva voinței sale.

În timpul festivității de nuntă, Avramie stătea singur cu inima zdrobită.

Atunci Mirele Hristos i-a trimis raza preadulcelui Său har necreat și, luminându-i inima, tânărul Avramie și-a părăsit îndată soția, retrăgându-se într-o chilie izolată, unde a rămas vreme de șapte zile în post aspru și rugăciune.

Părinții săi, înțelegând că Dumnezeu l-a ales pentru partea cea bună, ca prin iconomie să le descopere tuturor taina lui Hristos (Efeseni 3, 9), l-au lăsat să-și continue urcușurile dumnezeiești, singur numai cu Dumnezeu, închis într-o chilie mică, unde printr-o ferestruică îi dădeau din când în când puțină pâine și apă, doar pentru nevoile firii.

Avramie a înflorit în taină vreme de cincizeci de ani, luminând pe cei din jur său prin strălucirea virtuților și sprijinind lumea cu rugăciunile sale.

Sf. Cuv. Avramie și Maria, nepoata sa (Secolele III - IV) - foto preluat de pe basilica.ro

Sf. Cuv. Avramie și Maria, nepoata sa (Secolele III – IV) – foto preluat de pe basilica.ro

În vremea aceea, cetatea Beth-Kidiná din apropierea Edessei era locuită de închinători la idoli și toate încercările episcopului local de a-i aduce la credință s-au dovedit neroditoare.

Luminat de Duhul Sfânt, episcopul, însoțit de cler, a mers la Avramie și i-a cerut să primească Taina Hirotoniei ca, venind în cetate, să predice cuvântul Evangheliei.

După multe rugăminți și amenințări, pentru a nu cădea în păcatul neascultării, Cuviosul, cu lacrimi în ochi, a acceptat să-și părăsească chilia și să-și asume această sarcină.

Vreme de trei ani, a îndurat loviturile, batjocoririle și disprețul din partea localnicilor impietriți la inimă, însă fără a-și abandona eforturile și rugăciunile pentru mântuirea lor, a reușit în cele din urmă să aducă la credința ortodoxă mai mult de o mie de locuitori, care au primit Sfântul Botez.

Cuviosul Avramie a mai rămas un an de zile în acea cetate, semănând sămânța Evangheliei, iar apoi, aprins încă de dorința isihiei, a părăsit în ascuns slava și grijile acestei lumi.

Întors în chilia sa, Cuviosul a îndurat războiul fără milă și atacurile demonilor, pe care le-a biruit prin puterea lui Dumnezeu.

Pentru că fratele după trup al Cuviosului Avramie murise, lăsând singură în lume pe fiica lui, Maria, în vârstă de șapte ani, Avramie a luat-o în grija sa și, ducând-o într-o chilie mică, a lăsat-o să înflorească ca o floare a deșertului, prin rugăciunile și convorbirii ei cu Dumnezeu, dându-i sfaturile necesare printr-o mică ferestruică, ce despărțea chiliile lor.

Tânăra fată a ajuns astfel la vârsta de douăzeci de ani, sporind în tot lucrul cel bun și plăcut lui Dumnezeu.

Într-o zi însă, a căzut în păcate cu un monah desfrânat, care adeseori venea să-l viziteze pe Cuvios.

Și în loc să-L roage fierbinte pe Acela care s-a întrupat pentru mântuirea păcătoșilor, Maria, dimpotrivă, a căzut în cel mai îngrozitor păcat al deznădejdii.

Diavolul a convins-o că Dumnezeu nu va putea niciodată să se milostivească de ea, pentru că și-a necinstit fecioria și schima îngerească.

Înnebunită de durere, Maria a mers în cetatea vecină, unde s-a dedat desfrânării, alunecând astfel zilnic, vreme de doi ani, și mai adânc în abisul păcatului, în timp ce Avramie înălța neîncetat rugăciuni către Domnul ca să-i descopere unde a plecat nepoata sa.

Astfel, de la câțiva călători a aflat unde ajunsese Maria și, alegând mântuirea sufletelor, a părăsit îndată isihia, schima, nevoința și rugăciunile sale, s-a îmbrăcat în haine militare și, adunând puțini bani, i-a dat casei de desfrâu, unde Maria practica meseria cea murdară, pretinzând că dorește și el să se bucure de frumusețea fetei.

Cuviosul a comandat o cină fastuoasă și, pentru prima oară după cincizeci de ani de post aspru, a mâncat carne și a băut vin – retrăgându-se apoi într-o odaie cu tânăra fată.

După ce a închis ușa, Avramie i-a dezvăluit nepoatei cine este, în timp ce aceasta, încremenită de uimire și de rușine, cu privirea țintuită în podea, nu îndrăznea nici măcar să-l privească.

Cuviosul i-a vorbit cu blândețe, fără să o mustre câtuși de puțin și cu lacrimi în ochi, i-a amintit de râvna ei pentru viața ascetică, încredințând-o că mila lui Dumnezeu este nemărginită și că depășește orice păcat, singurul păcat de neiertat fiind deznădejdea.

Apoi, pentru a o încuraja, Cuviosul a mai adăugat: Hai, copilul meu, să ne întoarcem în chilia noastră.

Iau asupra mea fărădelegea ta și eu voi da seamă în fața lui Hristos în ziua înfricoșătoarei Judecăți.

Tu vino doar în chilia ta, întoarce-te la nevoință și rugăciune și stai din nou în fața Atotziditorului Dumnezeu.

Lacrimi dulci se rostogoleau pe fața Mariei când a auzit cuvintele acestea.

Părăsind îndată casa păcatului și viața desfrânată, s-a închis din nou în chilie, cu atâta râvnă și lacrimi, încât nu a întârziat să primească de la Dumnezeu nu numai iertarea păcatelor, ci a dobândit și harisma facerii de minuni.

După ce a petrecut o viață plăcută lui Dumnezeu, Cuviosul Avramie a adormit în pace în anul 366, iar cinci ani mai târziu s-a odihnit întru Domnul și nepoata sa, Maria.

 

Imnografie


 

Troparul Sfântului Cuvios Avramie

Glasul al 8-lea

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Avramie, duhul tău.

Condacul Sfântului Cuvios Avramie

Glasul al 3-lea

Fecioara astăzi…

În trup ca un înger pe pă­mânt te-ai arătat şi pustnicind, ai fost ca un pom răsădit, bine crescând lângă apa înfrânării şi cu curgerile lacrimilor tale spălând întinăciunea. Pentru aceasta te-ai arătat locaş Dum­nezeiesc al Duhului, Sfinte Părinte Avramie.

 

Viața Sfântului Cuvios Avramie


 

Sf. Cuv. Mc. Anastasia Romana; Sf. Cuv. Avramie și Maria, nepoata sa (29 octombrie) - Icoană sec. XX, Grecia - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Cuv. Mc. Anastasia Romana; Sf. Cuv. Avramie și Maria, nepoata sa (29 octombrie) – Icoană sec. XX, Grecia – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

Fericitul Avramie s-a născut din părinți creștini și din tinerețe se îndeletnicea cu treburile la biserică, ascultând și învățând cu râvnă dumnezeieștile Scripturi. Părinții lui, iubindu-l foarte mult, îl îndemnau să se căsătorească, însă el nu voia. Și fiind de multe ori silit de dânșii să-și ia soție, în cele din urmă el s-a supus voinței lor. După ce s-a făcut nunta, în a șaptea zi, șezând el în casă cu soția, deodată a răsărit ca o lumină în inima lui dorul de Dumnezeu, și, sculându-se, s-a dus din casă, fără să spună la nimeni nimic. Fiind povățuit de Dumnezeu, Avramie a ieșit din cetate și la o depărtare cam de două stadii a aflat o casă părăsită. Deci a intrat acolo și s-a sălășluit într-însa cu mare plăcere, luând aminte de mântuirea sa și slăvind pe Dumnezeu. Iar părinții și rudeniile lui erau mâhniți de ceea ce făcuse și îl căutau pretutindeni pe fericitul Avramie. După șaptesprezece zile l-au aflat în chilie rugându-se lui Dumnezeu.

Văzându-l, s-au mirat foarte mult, dar fericitul a zis către dânșii: „Nu vă mirați, ci preamăriți pe Dumnezeu, iubitorul de oameni, Cel ce m-a izbăvit din lumea cea deșartă, și vă rugați Domnului pentru mine, ca să-mi dea răbdare până la sfârșit, ca să pot purta jugul cel bun pe care m-a învrednicit să-l iau asupră-mi. Lăsați-mă să locuiesc aici în liniște, pentru dragostea lui Dumnezeu și mă voi deprinde a face sfânta Lui voie”. Atunci ei, văzând gândul lui neînduplecat, au zis: „Amin”. Și i-a mai rugat pe ei fericitul să nu-l mai supere venind mereu la dânsul. Apoi, închizând ușile, a lăsat o ferestruică mică prin care primea hrana și astfel viețuia, slujind lui Dumnezeu. Și i s-a luminat gândul, sporind în viață bună, în înfrânare mare, în smerenie, în curăție și dragoste. Vestea despre dânsul a străbătut pretutindeni și toți care auzeau de el veneau să-l vadă, luând folos de la dânsul, pentru că i se dăduse lui cuvântul înțelepciunii, al înțelegerii și al mângâierii.

După zece ani de la plecarea lui, s-a întâmplat de au murit părinții fericitului Avramie și i-au lăsat lui averi multe. Iar el, nevrând să-și lase rugăciunile sale și liniștea, a rugat pe un prieten al lui să împartă toată averea la săraci și, făcând așa, a rămas fără grijă, pentru că sârguința fericitului era să nu-și lipsească mintea de lucrurile cele sfinte, ci să și-o curățească de lucrurile cele pămân­tești. De aceea nimic n-a câștigat pe pământ, decât numai o haină, o rasă și un vas mic, din care obișnuia a mânca sau a bea, și o rogojină pe care se odihnea. în toată vremea călugăriei sale nu și-a schimbat rânduiala, ci a petrecut cincizeci de ani în rânduiala monahală, cu mare osârdie și cu mare dragoste către Dumnezeu.

Atunci, între satele dimprejurul unei cetăți, era un sat foarte mare în care locuiau numai elini, de la mic până la mare, și nu se găsea nimeni ca să poată să-i întoarcă pe ei la Dumnezeu. Au fost trimiși mulți prezbiteri și diaconi de episcopul eparhiei aceleia, dar nu i-au putut întoarce de la înșelăciunea idolească. Pentru că nu puteau să rabde necazurile ce le sufereau de la dânșii, mulțime de monahi nu o dată au încercat aducerea lor la credința în Dumnezeu, dar, nesporind nimic, s-au lepădat de dânșii.

Într-una din zile, episcopul, șezând cu clericii săi, și-a adus aminte de fericitul Avramie și a zis: „Eu n-am văzut în viața mea un bărbat desăvârșit ca acesta, în tot lucrul bun și plăcut lui Dumnezeu, precum fericitul Avramie”. Clericii au răspuns: „Așa este, stăpâne! El este robul lui Dumnezeu și monah desăvârșit”. Iar episcopul a zis către dânșii: „Vreau să-l așez pe el preot în satul acela elinesc, căci cu răbdarea și cu dragostea lui va putea să în­duplece inimile lor și îi va întoarce la Dumnezeu”. Apoi, sculându-se, împreună cu clerul a mers la Avramie.

Ajungând ei, după ce s-au sărutat, episcopul a început a grăi cu dânsul despre acest sat de necredincioși și l-a rugat să meargă acolo. Auzind Avramie de aceasta, s-a mâhnit foarte tare și a zis către episcop: „Iartă-mă, sfințite părinte, și lasă-mă aici să-mi plâng păcatele mele, pentru că sunt neputincios și nedestoinic pentru acest lucru”. Iar episcopul a zis către dânsul: „Cu darul lui Dumnezeu îți va fi cu putință, dar să nu te lenevești la ascultarea cea bună”. A răspuns fericitul: „Rogu-mă sfinției tale, lasă-mă aici să-mi plâng răutățile mele”. Iar episcopul a zis către dânsul: „Iată ai lăsat lumea și ai urât cele ce sunt într-însa, te-ai răstignit și toate le-ai îndreptat, dar ascultare nu ai”.

Auzind acestea, Avramie a plâns mult și a zis: „Ce sunt eu altceva decât un păcătos? Și ce viață am eu, de cugeti unele ca acestea despre mine?”. Iar episcopul a răspuns: „Șezând aici numai pe tine singur te mântuiești, iar acolo, cu darul lui Dumnezeu, pe mulți vei mântui și-i vei întoarce la Dumnezeu. Deci socotește care faptă îți va fi mai mare: oare să te mântuiești pe tine singur, sau pe mai mulți?”. Iar fericitul a răspuns, plângând: „Fie voia lui Dum­nezeu! Merg pentru ascultare”. Și scoțându-l episcopul din chilie, l-a dus în cetate și l-a trimis cu mare bucurie împreună cu clerul, în satul acela. Iar fericitul, pe cale, se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Iubitorule de oameni, Bunule, vezi neputința mea și trimite darul Tău spre ajutorul meu, ca să fie preamărit preasfânt numele Tău”. Sosind în sat, a văzut pe oameni cuprinși de înșelăciunea diavo­lească slujind idolilor și a suspinat, plângând. Apoi, ridicându-și ochii spre cer, a zis: „Umile fără de păcat, Dumnezeule, nu trece cu vederea lucrul mâinilor Tale”.

După aceea a trimis în cetate la prietenul său, căruia îi încredințase averea de la părinți ca s-o împartă la săraci, rugându-l ca din averea rămasă să-i trimită și lui ceva pentru zidirea bisericii. Iar prietenul acela îndată a trimis cât putea să-i fie de trebuință. Apoi fericitul a început a zidi biserică lui Dumnezeu cu sârguință și în puțină vreme a ridicat-o cu bună rânduială și a înfrumusețat-o ca pe o mireasă împodobită. Iar până ce s-a zidit biserica, fericitul mergea și se ruga lui Dumnezeu între idoli, nezicând nici un cuvânt nimănui. După săvârșirea bisericii, a adus într-însa rugăciunile Domnului cu multe lacrimi, zicând: „Adună-i, Doamne, pe oame­nii cei risipiți și unește-i pe ei în această biserică, luminează-le ochii lor cei înțelegători, ca să te cunoască pe Tine, Unule, Bunule și iubitorule de oameni, Dumnezeule”.

Săvârșind rugăciunea, a ieșit din biserică, răsturnând capiștea și sfărâmând idolii lor. Iar ei, văzând cele ce a făcut Avramie, ca niște fiare s-au năpustit asupra lui și, bătându-l, l-au izgonit afară din sat. Dar el, întorcându-se noaptea, a intrat acolo iarăși și, mergând în biserică, cu plângere se ruga lui Dumnezeu să mântuiască pe oamenii cei pierduți.

Făcându-se ziuă, l-au aflat pe el în biserică rugându-se și s-au spăimântat. Păgânii veneau în toate zilele în noua biserică, nu la rugăciune, ci să vadă frumusețea zidirii și podoabele ei. Deci fericitul îi învăța cum să cunoască pe Dumnezeu. Iar ei îl băteau cu bețe ca pe o piatră neînsuflețită și îl aruncau la pământ. Apoi l-au legat de grumaz și l-au târât afară din sat. Socotind că este mort, au pus peste dânsul pietre și, lăsându-l, s-au dus. Iar el, fiind abia viu, către miezul nopții și-a venit în fire, s-a sculat și a început a plânge, zicând către Dumnezeu: „Pentru ce Stăpâne, ai defăimat lacrimile mele și smerenia mea? Pentru ce, ți-ai întors fața Ta de la mine și ai trecut cu vederea lucrul mâinilor Tale? Acum, Stăpâne, caută spre robul Tău și ascultă rugăciunea mea; întărește-mă și dezleagă pe robii Tăi din legăturile diavolești și îi învrednicește să te cunoască pe Tine, Unul adevăratul Dumnezeu, că nu este altul afară de Tine”. Apoi a intrat în sat și, mergând în biserică, cânta și făcea rugăciuni.

Făcându-se ziuă, au venit oamenii și, văzând că el este viu, s-au înspăimântat, dar fiind răi și nemilostivi l-au chinuit, aruncându-l iarăși la pământ, l-au legat cu o funie de grumaz și l-au târât afară din sat. Astfel a pătimit fericitul vreme de trei ani, răbdând cu credință, fiind legat, bătut, izgonit, târât și împroșcat cu pietre, flămând și însetat. Pentru toate câte i s-au făcut nu s-a mâniat pe ei, nici nu a zis ceva, nici nu s-a împuținat cu sufletul. Nu s-a mâhnit, răbdându-le pe toate, ci mai ales și-a adăugat dragostea și dorirea pentru ei, rugând și învățând pe bătrânii lor ca pe niște părinți, iar pe cei tineri ca pe niște frați și pe copii ca pe niște fii, deși era înfruntat și batjocorit de dânșii.

Apoi, într-o zi, s-au adunat toți cei care locuiau în satul acela, de la mic și până la mare și, fiind înspăimântați de răbdarea lui Avramie, au început a grăi între ei: „Oare vedeți răbdarea cea mare a bărbatului acestuia? Oare ați văzut dragostea lui cea negrăită către noi? Că răbdând felurite chinuri, nu s-a depărtat de aici și către nici unul n-a zis vreun cuvânt rău, nici nu s-a întors de la noi, ci cu mare bucurie le-a răbdat pe toate acestea? Cu adevărat el ne este trimis nouă de la Dumnezeu, despre Care totdeauna ne grăiește, spunându-ne că este împărăție, rai, viață veșnică și sunt adevărate cuvintele lui, pentru că de nu ar fi fost așa, nu ar fi răbdat de la noi atâtea răutăți. încă și neputința zeilor noștri a fost arătată, pentru că nu au putut să-i facă lui nici un rău când el îi sfărâma pe ei. Cu adevărat este robul lui Dumnezeu Celui viu și toate cele zise de el sunt adevărate. Deci veniți să credem în Dumnezeul Cel propovăduit de dânsul”. Astfel toți, pornindu-se, au alergat cu un suflet la biserică, strigând: „Slavă cerescului Dumnezeu, Celui ce a trimis pe robul Său ca să ne mântuiască de înșelăciunea diavolului”.

Fericitul, văzându-i pe ei, s-a bucurat foarte mult și fața lui strălucea ca lumina de dimineață. Bucurându-se, a grăit către dânșii: „Părinții mei, frații mei și fiilor, veniți să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui ce a luminat ochii inimii voastre, ca să-L cunoașteți pe El și să vă curățați de necurățiile diavolești. Deci credeți în Dumnezeul Cel viu din tot sufletul, căci Acela este Făcătorul cerului și al pământului și al tuturor făpturilor. El este fără de început, nespus și neajuns, dătător de lumină, iubitor de oameni, înfricoșat și bun Domn. Credeți și întru Fiul Său, Unul născut, Care este înțelepciunea, puterea și voia Lui; credeți și în Preasfântul Lui Duh, care le învie pe toate și veți câștiga viața cea cerească”. Apoi, răspunzând, toți au zis: „Cu adevărat, părintele și povățuitorul vieții noastre, precum grăiești și ne înveți pe noi, așa credem și suntem gata a face toate cele ce ne poruncești”. Și îndată, luându-i pe ei, fericitul i-a botezat pe toți în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, de la mic și până la mare, cam o mie de suflete.

Apoi, în toate zilele le citea din dumnezejeștile Scripturi, învățându-i pe ei și spunându-le cele referitoare la împărăția cerului și la rai; apoi le vorbea despre gheena focului, despre dreptate, despre credință și despre dragoste. Iar ei erau întocmai ca și pământul cel bun, care primește sămânța cea roditoare și dă rod, unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci. Cu așa mare sârguință, cu tăcere și cu osârdie ascultau învățăturile lui și se supuneau cuvintelor lui. îl aveau pe fericitul înaintea ochilor lor ca pe îngerul lui Dumnezeu și se legaseră de el cu legătura dragostei, luând aminte la sfânta lui învățătură. Și fericitul a petrecut cu dânșii încă un an de la botezarea lor, învățându-i cuvântul lui Dumnezeu, neîncetat și ziua și noaptea. Apoi, văzând sârguință lor către Dumnezeu și credința lor cea mare, voia să-i lase, pentru că se vedea pe sine foarte iubit de dânșii și cinstit și se temea să nu fie mintea lui legată de vreo grijă pământească și să i se schimbe călugăria lui. Sculându-se într-o noapte, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Unule fără de păcat, Unule sfinte, Cel ce întru sfinți Te odihnești, Unule iubitorule de oameni și milostive Stăpâne, Cel ce ai luminat ochii lor cei înțelegători, i-ai dezlegat de înșelăciunea idolească și le-ai dăruit lor înțelegerea Ta, păzește-i pe ei până la sfârșit și îi ferește, Stăpâne, și apără turma Ta cea bună pe care ai câștigat-o cu multa Ta iubire de oameni, îngrădește-i pe ei cu darul Tău și luminează întotdeauna inimile lor, ca, săvârșind cele plăcute Ție, să se învrednicească împărăției Tale cerești. Iar pe mine, nevrednicul și neputinciosul, mă apără și să nu-mi socotești mie acest păcat, căci toate cunoscându-le Tu, știi cât te iubesc și te doresc pe Tine”.

Sfârșind rugăciunea, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și în taină a plecat de acolo în alt loc și s-a ascuns de dânșii. Apoi, făcându-se ziuă, poporul cel nou luminat, după obiceiul său a venit la biserică și, căutându-l pe Avramie, umblând ca oile cele pierdute în căutarea păstorului lor și strigându-l cu lacrimi pe nume, nu l-au mai aflat. După ce l-au căutat pretutindeni și nu l-au aflat, s-au mâhnit foarte mult și, ducându-se îndată la episcop, i-au spus lui toate cele întâmplate. Auzind acestea episcopul, s-a mâhnit și a trimis pretutindeni mulți oameni sârguincioși pentru a-l căuta pe fericitul Avramie, mai ales pentru lacrimile și rugăciunile turmei sale. Acesta a fost căutat ca o piatra scumpă, dar cei trimiși nu l-au aflat. Apoi, mergând episcopul împreună cu clerul în sat și văzându-i pe toți întăriți în credința și în dragostea pentru Dumnezeu, a ales dintre dânșii bărbați vrednici, pe care i-a numit prezbiteri și diaconi și, binecuvântându-i, s-a dus.

Fericitul Avramie, auzind toate acestea, s-a bucurat foarte mult și a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Ce voi răsplăti Ție, o, Stăpânul meu bun, pentru toate câte mi le-ai dat mie? Mă închin și slăvesc rânduiala ta”. Astfel rugându-se el, s-a dus bucurându-se la chilia sa unde șezuse mai înainte și, făcându-și o altă chilie mică lângă chilia cea dintâi, s-a închis înăuntru, bucurându-se de Dumnezeu, Mântuitorul său.

Însă diavolul, văzând toate cele făcute de Avramie și turbând de invidie, se sârguia în tot chipul să-l biruiască pe bunul ostaș al lui Hristos. Vrând să-l înalțe pe el cu mândria, a venit la dânsul cu cuvinte de laudă, căci, stând fericitul Avramie în miezul nopții la rugăciune, a strălucit deodată o lumină de soare în chilia lui și s-a auzit un glas ca și cum venea de la Dumnezeu, zicându-i: „Fericit ești, fericit ești, Avramie, atât de fericit, încât nimeni dintre oameni n-a săvârșit voia mea precum ai făcut tu și pentru aceasta ești fericit”. Fericitul, cunoscând îndată înșelăciunea diavolului, și-a înălțat glasul său și a zis: „Întunericul tău să fie cu tine întru pierzarea ta, o, plinule de înșelăciune și de răutate, căci eu, deși sunt om păcătos, am încă nădejde spre darul și ajutorul Dumnezeului meu și nu mă tem de tine, nici nu mă înfricoșează pe mine nălucirile tale, pentru că zidul meu cel nebiruit este numele Mântuitorului meu Iisus Hristos, pe care îl iubesc și cu numele Lui te cert pe tine, necuratule diavol”.

Atunci îndată ca fumul s-a stins diavolul. După puține zile, iarăși rugându-se fericitul Avramie noaptea, a venit satana ținând o secure și a început să taie și să dărâme chilia lui. Și cum se părea că este dărâmată, diavolul a strigat către ceilalți slujitori ai lui cu glas mare, zicând: „Sârguiți-vă, prietenii mei, sârguiți-vă, ca degrabă să intrăm și să-l sugrumăm pe el”. Iar fericitul a zis: „Toate neamurile m-au înconjurat și în numele Domnului i-am biruit pe ei”. Și îndată satana a pierit, iar chilia sfântului a rămas întreagă. După puține zile, rugându-se la miezul nopții, și-a văzut rogojina pe care se odihnea arzând cu mare văpaie și călcând pe văpaie a zis: „Peste aspidă și peste vasilisc voi pași și voi călca peste leu și peste balaur și peste toată puterea vrăjmașului, pentru numele Dumnezeului meu Iisus Hristos, Cel ce-mi ajută”. Iar satana fugea și striga cu glas mare, zicând: „Eu te voi birui, grozayule, pentru că am găsit meșteșug împotriva ta”.

Într-una din zile, când fericitul mânca, a intrat iarăși diavolul în chilia lui, în chip de tânăr și, apropiindu-se de el, voia să-i răstoarne la pământ vasul din care mânca. Iar Avramie, pricepând că este diavolul, ținea bine vasul, netemându-se deloc. Apoi necuratul, luând un sfeșnic în care ardea o lumânare, a început a cânta cu glas mare, zicând: „Fericit cel fără de prihană în cale, care umblă în Legea Domnului”. Deci a cântat acest psalm până la sfârșit, dar sfântul nu i-a răspuns până ce nu a terminat de mâncat.

După ce a terminat de mâncat, s-a însemnat cu semnul crucii și a zis către dânsul: „Necuratule diavol și de trei ori ticălosule, neputinciosule, fricosule, dacă știi că sunt fericiți cei fără de prihană, pentru ce îi superi? Că fericiți sunt și de trei ori fericiți toți cei ce nădăjduiesc spre Dumnezeu și îl iubesc pe El din toată inima”. Diavolul a răspuns: „Îi supăr ca să-i biruiesc și le fac sminteală dorind ca să-i întorc de la tot lucrul bun”. A zis către dânsul fericitul: „Să nu ai parte, blestematule, ca să biruiești sau să smintești pe cineva din cei care se tem de Dumnezeu. Tu îi bi­ruiești pe cei asemenea cu tine, care s-au depărtat de la Dumnezeu cu voia lor; pe aceia îi înșeli și îi biruiești, căci Dumnezeu nu este cu dânșii, iar dinaintea celor ce îl iubesc pe Dumnezeu pieri, așa precum piere fumul în vânt, pentru că rugăciunea lor cu lacrimi te alungă, precum vântul alungă praful. Viu este Dumnezeul meu și binecuvântat în veci. El este slava și lauda mea și nu mă tem de tine, chiar și tot anul de vei sta aici, sau și mai mult decât un an, tot nu voi face voia ta, necuratule diavol. Deci nu mă îngrijesc de tine, așa precum nu se îngrijește cineva de o javră de câine”.

Acestea zicându-le fericitul, îndată a dispărut diavolul și iarăși, după cinci zile, când săvârșea fericitul cântarea cea de la miezul nopții, a venit vrăjmașul cu nălucire de popor mult și a aruncat, precum se părea, o funie în chilia lui și trăgând, strigau între ei: „Să o aruncăm pe ea în groapă”. Și fericitul, văzându-i pe ei, a zis: înconjuratu-m-au ca albinele fagurele și s-au aprins ca focul în spini, dar întru numele Domnului i-am biruit. Apoi satana a strigat: „Nu mai știu de acum ce să fac! Iată, acum m-ai biruit cu totul și puterea mea ai zdrobit-o, nepăsându-ți de mine. Dar eu nu te voi lăsa în pace până ce nu te voi smeri”. Iar fericitul i-a răspuns: „Blestemat să fii tu și toate lucrurile tale, necuratule, iar Stăpânului nostru Dumnezeu, pe care îl iubim, I se cuvine slava și închinăciunea, căci El ne ajută ca tu să fii zdrobit și batjocorit de noi. Să știi de acum, ticălosule și nerușinatule, că noi nu ne temem de tine, nici de nălucirile tale”.

Astfel, multă vreme s-a luptat cu diavolul care încerca cu felurite năluciri să-l înfricoșeze, dar n-a putut să biruiască gândul lui cel tare ci, dimpotrivă, diavolul era biruit de sfânt. De aceea el sporea cu mari nevoințe în dragostea către Dumnezeu, pe Care L-a iubit din tot sufletul și o astfel de viață petrecea, încât s-a învrednicit de dumnezeiescul dar și de aceea diavolul n-a putut să-l biruiască. Iar în toată vremea călugăriei lui nu i-a trecut nici o zi fără lacrimi, nici nu și-a deschis gura pentru a râde, nici nu s-a atins untdelemn de trupul lui și în toate zilele era pregătit pentru moarte.

Fericitul Avramie avea un frate după trup, care avea o singură fiică. Murind tatăl ei, a rămas copila orfană. Pe această copilă au luat-o cunoscuții și au dus-o la unchiul ei. Fetița avea șapte ani, iar Avramie a poruncit ca ea să locuiască în chilia cea din afară. El petrecea singur în chilia cea dinăuntru și între dânșii era o ușă mică, prin care sfântul o învăța pe nepoată Psaltirea și celelalte cărți sfinte. Copilita petrecea monahicește ca și el, în post și în rugăciuni și în toate nevoințele vieții monahale. Iar fericitul se ruga de multe ori cu lacrimi la Dumnezeu pentru dânsa, ca să aibă mintea sănătoasă și să nu se plece spre deșertăciunea pământească, căci tatăl ei îi lăsase avere destulă. Din acel ceas, sfântul a poruncit ca averea ei să fie împărțită toată la săraci, iar ea îl ruga pe unchiul ei, zicând: „Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, părinte, ca să mă izbăvesc de cursele cele de multe feluri ale diavolului”. Apoi în toate se asemăna unchiului său în viața monahală, pentru care el se bucura, văzând nevoințele ei cele bune, lacrimile, smerita cugetare, blândețea și dragostea către Dumnezeu. Deci a petrecut împreună cu el monahicește douăzeci de ani, ca o mielușea curată și ca o porumbiță neîntinată. După douăzeci de ani diavolul i-a întins curse să o vâneze, ca măcar în felul acesta să-l poată supăra pe fericitul Avramie și să-i depărteze mintea de la Dumnezeu.

Era acolo un monah, care numai cu numele era monah, dar fapte nu avea. Acela a venit la sfântul ca și cum ar vrea să se folosească de la el. Văzând pe fericita aceasta, nepoata sfântului, a dorit să vorbească cu dânsa, căci se aprinsese inima lui ca o flacără de multa dragoste ce prinsese către dânsa. Deci a ispitit-o vreun an de zile, până când, ajutându-i satana, a intrat în chilia fecioarei și a amăgit-o.

După ce a săvârșit păcatul, nepoata sfântului s-a înspăimântat și, rupându-și hainele de pe dânsa, se bătea peste obraz; apoi de necaz voia să se sugrume și zicea în sine: „Eu am murit cu sufletul și mi-am pierdut zilele, iar osteneala monahicească, înfrânarea și lacrimile mele, întru nimic s-au prefăcut, pentru că am mâniat pe Dumnezeu, și însămi pe mine m-am pierdut; iar pe cuviosul meu unchi l-am aruncat în mare rușine și necaz, eu fiind batjocorită de diavol. De acum înainte pentru ce să mai viețuiesc eu, ticăloasa? O, vai mie, în ce am căzut! Cum s-a întunecat gândul meu și cum de m-am pierdut nu pricep. Ce ceață întunecată a acoperit mintea mea? Nu știu ce voi face și unde mă voi ascunde, sau încotro mă voi duce și în care groapă mă voi arunca? Unde este învățătura cuviosului meu unchi? Unde este învățătura lui Efrem, prietenul lui, care îmi zicea: Ia aminte de tine și-ți păzește sufletul neîntinat, pentru Mirele Cel fără de moarte, pentru că Mirele tău este sfânt. De acum înainte nu voi mai îndrăzni a privi la cer, din pricină că sunt moartă pentru Dumnezeu și pentru oameni. Iar aici nu voi mai putea ședea, căci în ce fel voi începe eu, păcătoasa, plină de necurăție, să vorbesc cu sfântul meu părinte? De voi îndrăzni, va ieși foc din acea ușiță a lui și mă va arde. Mai bine este să plec în alt loc, unde nu va fi nimeni care să mă știe pe mine, căci, de vreme ce am murit, de acum nu mai am nădejde de mântuire!” Sculându-se îndată, s-a dus în altă cetate, unde, schimbându-și haina, a mers într-o casă de oaspeți.

După ce a plecat ea, fericitul Avramie a văzut în vedenie un balaur înfricoșat, foarte mare și groaznic. Acesta, șuierând tare, a venit la chilia lui și aflând o porumbiță a înghițit-o și iarăși s-a întors la locul său. Apoi, deșteptându-se fericitul din somn, s-a mâhnit foarte mult și a plâns cu amar, zicând: „Nu cumva satana va ridica prigoană asupra Sfintei Biserici, ca pe mulți să-i depărteze de la credință, sau va fi dezbinare în Biserică?”. Rugându-se Domnului, a zis: „Cel ce toate le știi, iubitorule de oameni, Doamne, Tu singur știi și vedenia aceasta”. Apoi iarăși, după două zile, a văzut pe același balaur ieșind de la locul său și venind în chilie la dânsul și-a pus capul sub picioarele sfântului și a crăpat. Aflându-se porumbița aceea în pântecele lui, și-a întins mâna sa și a luat-o vie, neavând întinăciune.

Apoi, fericitul, deșteptându-se, a strigat de două ori pe fecioara călugăriță, nepoata lui, zicând: „De ce te-ai lenevit? De două zile aștept să aud din gura ta mărirea lui Dumnezeu și nu aud nimic?”. Deschizând ușița, n-a mai găsit-o pe ea acolo și a înțeles că acea vedenie fusese pentru dânsa și, plângând, a zis: „O, vai mie, că pe mielușeaua mea a răpit-o lupul și fiica mea este prădată”. Apoi și-a ridicat glasul său cu lacrimi, grăind: „Mântuitorule a toată lumea, întoarce pe mielușica Ta, Maria, în ograda vieții, ca să nu se pogoare bătrânețile mele cu mâhnire, în iad. Nu defăima rugăciunea mea, Doamne, ci trimite darul Tău degrabă ca să o scoată pe ea din gura balaurului”.

Trecuseră două zile de la plecarea fericitei când sfântul a văzut vedenia, apoi doi ani a petrecut Maria fără unchiul ei. Iar acesta se ruga lui Dumnezeu ziua și noaptea pentru dânsa. După doi ani i-a spus cineva unde este și cum viețuiește și atunci, rugând pe unul din cunoscuții săi, l-a trimis acolo ca sâ știe cu încredințare despre dânsa. Trimisul acela s-a dus și, aflând-o, s-a întors și i-a spus. Apoi sfântul a poruncit să-i fie adusă o haină ostășească și un cal și s-a îmbrăcat în haine ostășești, punându-și o căciulă înaltă în cap ca să-și poată acoperi fața. A luat și un galben cu sine, apoi, încălecând pe cal, a plecat. Ajungând la acea casă de oaspeți, a căutat în toate părțile, vrând să o afle și după aceea, zâmbind, a zis către gazdă: „Prietene, am auzit că se află aici o fecioară frumoasă. Nu mi-o arăți pe ea să o privesc și eu?”.

Gazda, văzându-l că este cărunt, a râs de el în inima sa, căci a bănuit că pentru desfrânare întreabă de ea și i-a răspuns: „Am aici o fecioară foarte frumoasă”. Și într-adevăr, fericita era frumoasă la față peste fire. Atunci cuviosul, cu față veselă, a zis către gazdă: „Să o aduci la mine ca să mă veselesc astăzi, privind-o”. Și chemând-o pe ea, a venit la dânsul. Iar când a văzut-o sfântul, în împodobirea desfrânată, era să-l podidească plânsul. însă s-a abținut, ca să nu fie recunoscut de dânsa și ca nu cumva ea, înțelegând, să fugă de el. Apoi, șezând ei și bând, a început a glumi cu dânsa acest minunat bărbat, iar ea, sculându-se, l-a îmbrățișat și a început a-i săruta grumazul. Sărutându-l, a simțit un miros frumos care ieșea din curatul lui trup, chinuit cu ne voințe.

Atunci, aducându-și aminte de zilele cele dintâi ale înfrânării sale, a suspinat, a lăcrimat și a zis: „O, vai mie!”. Iar gazda a zis către dânsa: „Doamnă Măria, astăzi sunt doi ani de când petreci cu noi aici și niciodată n-am auzit de la tine vreun cuvânt de mâhnire, iar acum ce-ți este ție?”. Iar ea a răspuns: „De aș fi murit mai înainte de acești ani, aș fi fost fericită”. Atunci îndată fericitul Avramie, ca să nu fie recunoscut de Măria, a zis către dânsa cu cuvânt aspru: „Acum ți-ai adus aminte de păcatele tale, când ai venit la mine?”. Și scoțând galbenul i l-a dat gazdei, zicându-i: „Prietene, să ne faci nouă o cină bună, ca să mă veselesc deseară cu fecioara, pentru că am venit de departe pentru dânsa”.

O, mare este înțelepciunea cea duhovnicească! O, câtă tărie și răbdare! Acela care, vreme de cincizeci de ani, în călugăria sa, n-a mâncat pâine până la saturare, nici apă din destul n-a băut, acum mănâncă carne și bea vin, ca să mântuiască sufletul cel pierdut. Cetele sfinților îngeri s-au mirat în ceruri de o socoteală ca aceasta a fericitului sfânt. Mânca carne și bea vin ca să scoată din noroi sufletul cel înecat. O, înțelepciune sfântă și înțelegere adâncă!

Deci, după cina și veselia lor, fecioara i-a zis: „Domnule, scoală-te să mergem în pat, ca să ne odihnim”. Iar el i-a zis: „Să mergem”. Apoi, intrând el în cameră, a văzut un pat mare cu așternut bogat și s-a așezat pe el. Atunci a zis către dânsa: „Închide ușile și vino de mă descalță”. Iar ea, închizând ușile, a venit la dânsul și el a zis: „Doamnă Măria, apropie-te aici de mine”. Apropiindu-se ea, el sărutând-o, a apucat-o de mâini și o ținea tare, ca să nu scape. Apoi, lepădând căciula cea ostășească din cap, a început a plânge, zicând către dânsa: „Fiica mea, Măria, dar nu mă cunoști pe mine? Nu sunt eu acela care te-am crescut? Unde îți este mintea, fiica mea? Cine te-a pierdut? Unde este chipul tău cel îngeresc pe care l-ai avut, fiica mea? Unde este înfrânarea și plângerea ta? Unde este privegherea ta și culcarea pe pământ? Căci din înălțimea cerului te-ai coborât în groapă. O, fiica mea, pentru ce nu mi-ai spus mie când ai greșit, ca eu să fi primit pocăința pentru tine cu iubitul meu Efrem? Pentru ce ai făcut unele ca acestea și pentru ce m-ai necăjit și în astfel de griji m-ai aruncat? Dar cine este fără păcat? Numai Unul Dumnezeu este fără de păcat”.

Auzind ea acestea, s-a făcut ca o piatră neînsuflețită în mâinile lui, temându-se și rușinandu-se. Apoi iarăși i-a zis fericitul: „Nu-mi grăiești, fiica mea Măria? Nu-mi grăiești, inima mea? Oare nu am venit eu pentru tine aici? O, fiica mea, eu voi răspunde lui Dumnezeu pentru tine în ziua judecății, eu voi lua asupra mea pocăință pentru păcatele tale”. Și plângând până la miezul nopții, o ruga și o învăța pe ea. Iar ea, luând puțină îndrăzneală, a zis către dânsul, plângând: „Nu pot căuta spre tine, pentru rușinea faptelor mele. Cum voi putea să mă rog lui Dumnezeu, căci sunt întinată cu fapte necurate”. Iar el a zis către dânsa: „Asupra mea să fie păcatul tău. O, fiică, pe mine să mă întrebe Dumnezeu de păcatul tău, iar tu numai să mă asculți pe mine și să mergem la locul nostru. Iată și Efrem se roagă lui Dumnezeu pentru tine. O, fiica mea, miluiește-mi bătrânețile, mă rog ție, inima mea! O, fiica mea, scoală-te și mergi cu mine!”.

Iar ea a răspuns către dânsul: „Dacă știi că eu voi putea să mă pocăiesc și îmi va primi Dumnezeu rugăciunea, voi merge și voi cădea la cuvioșia ta și voi săruta sfintele tale picioare, căci te-ai milostivit spre mine și ai venit aici să mă scoți din noroiul faptelor mele”. Și punându-și capul pe picioarele lui, toată noaptea a zis: „Cu ce-ți voi răsplăti pentru toate, stăpâne al meu?”. Iar a doua zi a zis către dânsa: „Fiică, scoală-te să mergem”. Iar ea a zis către dânsul: „Am aici puțin aur și haine, ce poruncești să fac cu acestea?”. A răspuns fericitul: „Pe toate să le lași aici, căci acestea sunt ale vrăjmașului”.

Apoi, sculându-se, au plecat îndată. Și punând-o pe cal, astfel o ducea, iar el mergea înaintea ei, bucurându-se ca un păstor când află oaia cea pierdută și cu bucurie o ia pe umerii săi; așa mergea și fericitul și se bucura cu inima. Când au ajuns la locul lor, îndată a închis-o pe Măria în chilia cea dinăuntru, unde a stat el mai înainte, iar el petrecea în chilia în care a stat Măria. Atunci ea s-a îmbrăcat într-o haină de păr și petrecea în călugărie cu smerenie și cu plângere, cu înfrânare și cu blândețe, chemând pe Dumnezeu spre ajutor, pocăindu-se cu multă sârguință. Astfel se pocăia și se ruga, încât pocăința și rugăciunea noastră este umbră pe lângă a ei. Iar Dumnezeu, Milostivul, Cel ce nu voiește să piară nici unul și toți să vină la pocăință, a miluit pe roaba Sa, care cu adevărat s-a pocăit și i-a iertat păcatele. Ca semn al iertării ei, i-a dat darul să tămăduiască neputințele celor ce veneau la ea.

Apoi fericitul Avramie a trăit încă zece ani și, văzând pocăința ei cea mare, lacrimile, ostenelile și rugăciunile către Dumnezeu, cele cu dinadinsul, se mângâia și slăvea pe Dumnezeu. După aceasta s-a sfârșit și a adormit întru Domnul, având șaptezeci de ani de la nașterea sa. Iar când a murit, s-a adunat aproape toată cetatea și toți, cu sârguință, se apropiau de cinstitul lui trup, iar bolnavii câștigau tămăduire.

Mielușeaua lui Hristos, Măria, a viețuit cinci ani în mare înfrânare după mutarea unchiului ei, rugându-se cu lacrimi lui Dumnezeu, ziua și noaptea, căci de multe ori cei ce erau pe acolo, când treceau noaptea prin apropiere auzeau glasul plângerii și al tânguirii ei fără de măsură și, stând, se mirau și preamăreau pe Dumnezeu. Pocăindu-se desăvârșit și bineplăcând lui Dumnezeu, fericita Măria cu pace s-a mutat; și acum, după umilele plângeri, cu bucurie se veselește împreună cu sfinții Domnului, Căruia I se cuvine slava și închinăciunea în veci. Amin.