Evenimentele Zilei de 20 octombrie în Istorie
Bătălia de la Giurgiu (15 – 20 octombrie 1595)
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
20 octombrie este a 293-a zi a calendarului gregorian și a 294-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 72 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 20 octombrie
Biserica Ortodoxă Română
Sf. Mare Mc. Artemie; Sf. Cuv. Gherasim din Chefalonia
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Sf. Artemiu, martir († secolul al IV-lea)
Biserica Romano-Catolică
Ss. Cornel, centurion; Maria Bertilla, călug.
Sărbători internaţionale ale zilei de 20 octombrie
Ziua internaţională a controlorilor de trafic aerian
Ziua internaţională a controlorilor de trafic aerian este sărbătorită, anual, la 20 octombrie, semnificând şi aniversarea Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor Controlorilor de Trafic Aerian (IFATCA).
Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Controlorilor de Trafic Aerian a fost înfiinţată la 20 octombrie 1961.
Organismul reuneşte asociaţii din 137 de state, incluzând peste 50.000 de controlori de trafic la nivel internaţional, conform www.nzalpa.org.nz.
Ideea înfiinţării unei astfel de federaţii a aparţinut Asociaţiei Controlorilor de Trafic Aerian din Israel, condusă de Jacob Wachtel, care a făcut această propunere în 1956.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua mondială a osteoporozei
Ziua internaţională a osteoporozei este marcată anual la 20 octombrie, fiind organizată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză (International Foundation for Osteoporosis – IOF).
Această zi a fost iniţiată de Societatea Naţională pentru Osteoporoză din Marea Britanie, la 20 octombrie 1996, şi susţinută de Comisia Europeană, iar ulterior a fost marcată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză.
În anii 1998 şi 1999, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a devenit co-partener al marcării acestei zile.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători naţionale ale zilei de 20 octombrie
România - Ziua Pensiilor Militare – În “Monitorul Oastei” nr. 1 din 20 octombrie 1862, anul al 3-lea, Partea Oficială, în cuprinsul Ordinului pe toată oastea nr 267, semnat de generalul Florescu, în calitate de ministru de război, se menţionează prima structură specializată în domeniul pensiilor militare în cadrul Tabloului cu noua organizare a Ministerului.
Cuba – Ziua națională a culturii – Se aniversează din 1980
Somalia – Sărbătoare națională – Aniversarea zilei revoluției somaleze
Evenimentele Zilei de 20 octombrie în Istorie
- 20 octombrie 1600 – Bătălia de la Bucov;
- 20 octombrie 1708 – Reconstrucția Catedralei St. Paul din Londra după Marele Incendiu din 1666 a fost terminată chiar în ziua în care Christopher Wren, arhitectul ei, a împlinit 76 de ani;
- 20 octombrie 1740 – Conform stipulărilor Pragmaticii Sancțiuni din 1713, Maria Terezia a urcat pe tronul Austriei;
- 20 octombrie 1818 – Statele Unite ale Americii și Regatul Unit au semnat tratatul din 1818 prin care au stabilit frontiera comună de-a lungul paralelei de 49 de grade;
- 20 octombrie 1920 – A început Prima greva politica generală a proletariatului din întreaga Românie (20 – 28 octombrie 1920)
20 octombrie 1349 - Papa Clement al VI-lea a interzis flagelarea.
foto: ro.wikipedia.org
In cartea Pildelor, se declară la un moment dat: „Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni” (Pld 26:3). Dar aceasta nu era unica întrebuinţare a „biciului”.
Având la bază prevederile din Dt 25:1-3, biciuirea reprezenta, pentru poporul lui Israel, o metodă punitivă judiciară:
„De va fi neînţelegere între oameni, să fie aduşi la judecată şi să fie judecaţi; celui drept să i se dea dreptate, iar cel vinovat să se osândească. Dacă celui vinovat i se va cuveni bătaie, să poruncească judecătorii să fie pus jos şi să fie bătut înaintea lor, după măsura vinovăţiei lui. I se pot da până la patruzeci de lovituri, iar nu mai mult, ca nu cumva fratele tău, din pricina multelor lovituri, să fie schilodit înaintea ochilor tăi”. (Dt 25:1-3)
cititi mai mult pe www.crestinortodox.ro
20 octombrie 1463 - S-a născut la Bologna filosoful si anatomistul italian Alessandro Achillini ( d.2 august 1512), supranumit de contemporani „al doilea Aristotel”.
Alessandro Achillini - foto: en.wikipedia.org
A fost printre primii savanti medievali care au disecat corpul uman , fiind autorul lucrarilor” De humani corporis anatomia (Venetia, 1516–1524), si Annotationes anatomicae , (Bologna, 1520).
Primele sale scrieri filosofice au fost tiparite in anul 1508 la Venetia.
20 octombrie 1548 - A fost fondat orașul Nuestra Señora de La Paz, cunoscut mai ales ca La Paz, capitala de astăzi a Boliviei.
La Paz, capitala Boliviei, este situata la 3810 m altitudine, fiind cea mai “inalta” capitala din lume.
Orasul a fost fondat la 20 octombrie 1548 de spaniolul Alonso de Mendoza , pe valea raului Choqueyapu din podisul Altiplano Boliviano.
Numele initial a fost Nuestra Senora de la Paz, denumire schimbata in 1827, in amintirea bataliei castigate de Antonio Jose de Sucre in 9 decembrie 1924, in fata trupelor spaniole.
În 1898, La Paz a devenit capitala administrativa a Boliviei.
20 octombrie 1554 - S-a născut baronul Bálint Balassi, poet si scriitor renascentist de limba maghiara si slovaca ( d. 1594). A pus bazele poeziei maghiare moderne și a fost primul autor de lirică erotică maghiară si a fost unul din poligloții timpului său, vorbind din tinerețe opt limbi. Prima lui publicație a fost traducerea poemului german Wurlzgertlein für die krancken Seelen, editată la Cracovia.
20 octombrie 1570 - A decedat istoricul portughez João de Barros (n.1496), si unul dintre pionierii gramaticii portugheze.
Timp de mai multe secole, Barros a fost cunoscut marelui public ca autor al lucrării sale Décadas, Rhopica Pnefma, dispăruta din circulație după ce a fost interzisă, în 1581 de cenzura Inchizitiei.
Titlul, grecesc, înseamnă în portugheză „marfă spirituală”.
Este vorba de un dialog între Inteligență, Voință și Timp, iar discuțiile prilejuiesc o critică virulentă a clerului, a nobilimii și a evreilor, indubitabil inspirată de ideile lui Erasm.
20 octombrie 1595 - Bătălia de la Giurgiu (15 – 20 octombrie 1595) – artileria toscană dărâmă o parte din zidul fortăreței otomane, așa încât aliații creștini pătrund învingători în cetate.
Sinan Pașa privește neputincios de la Rusciuc victoria adversarilor săi.
Bătălia de la Giurgiu (15 – 20 octombrie 1595) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Giurgiu, desfășurată între 15-20 octombrie 1595, a valorificat avantajul tactic obținut de oastea munteano-transilvană condusă de Mihai Viteazul în Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595).
Trupele otomane în retragere au fost surprinse la Giurgiu, iar robii luați ostatici au fost eliberați.
După un bombardament efectuat de artileria toscană, cetatea Giurgiu a fost cucerită de aliații creștini.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 octombrie 1600 - Bătălia de la Bucov – lângă Bucov, între valahii conduși de Mihai Viteazul și trupele poloneze ale lui Jan Zamoyski (sprijinite de trupe moldovenești conduse de Ieremia Movilă).
Oastea lui Mihai Viteazul – pictură de Gheorghe Tattarescu – foto preluat de pe – ro.wikipedia.org
Bătălia de la Bucov (20 octombrie 1600) - Parte din Războaiele magnaților polonezi în Moldova (1593-1621) lângă Bucov, Prahova, în Țara Românească, s-a încheiat cu victoria forțelor polono-moldovenești.
Mihai Viteazul s-a retras peste Olt. Simion Movilă, fratele lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei), devine domn în Muntenia.
Simion Movilă a fost domnitor al Munteniei, din octombrie 1600 – 3 iulie 1601 și august 1601 – august 1602, dar și al Moldovei: 10 iulie 1606 – 24 septembrie 1607.
A fost pus pe tronul Munteniei de generalul polonez Zamoiski, după ce l-a învins pe Mihai Viteazul la Teleajen în octombrie 1600.
Armata de sprijin, formata din 4 000 de polonezi și de moldoveni, a pradat țara cumplit, mai ales după respingerea unui nou atac al lui Mihai, la 21 noiembrie 1600.
20 octombrie 1600 - Familia Tokugawa își asigură prin izbânda din Sekigahara hegemonia asupra Japoniei.
20 octombrie 1601 - Radu Serban a devenit domn al Țării Românești.
![Radu Șerban (? – 23 martie 1620) a fost domnul Țării Românești în octombrie 1601, între iulie 1602 și decembrie 1610 și între mai și septembrie în anul 1611[1]. Fiind un presupus descendent al lui Neagoe Basarab, a ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul. După urcarea pe tron, a fost un continuator al politicii de independență a Țării Românești, dusă de Mihai Viteazul. Având de luptat cu mari greutăți înăuntrul și în afara țării, a reușit să le facă față cu succes în cei aproape zece ani de domnie. În tot acest timp, s-a remarcat printr-o deosebită abilitate politică și pricepere militară, dovedindu-se a fi unul dintre voievozii de seamă ai țărilor române - (frescă de la Mănăstirea Hurezi) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/12/Radu---erban-e1451337374854.jpg)
Radu Șerban – (frescă de la Mănăstirea Hurezi) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Fiind un presupus descendent al lui Neagoe Basarab (care ar fi avut, pe lângă Teodosie, încă un fiu, numit Șerban), a ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul.
După urcarea pe tron, a fost un continuator al politicii de independență a Țării Românești, dusă de Mihai Viteazul.
Având de luptat cu mari greutăți înăuntrul și în afara țării, a reușit să le facă față cu succes în cei aproape zece ani de domnie.
În tot acest timp, s-a remarcat printr-o deosebită abilitate politică și pricepere militară, dovedindu-se a fi unul dintre voievozii de seamă ai țărilor române.
A rezidit Manastirea Comana, ctitorie din 1461 a lui Vlad Tepes, care se ruinase.
Tot în timpul domniei lui Radu Șerban, în anul 1608, s-a ridicat Manastirea Cernica care a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna.
Ajuns domn, Radu Șerban, a preferat Targoviste ca cetate de scaun, dar nu a neglijat nici Bucureștiul, unde a construit podul Șerban Vodă și a amenajat heleșteul Șerban Vodă, aflat astăzi în Parcul Carol I.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 octombrie 1632 - S-a născut arhitectul englez Christopher Wren.
Christopher Wren by Godfrey Kneller 1711 – foto: ro.wikipedia.org
Sir Christopher Wren (n. 20 octombrie 1632 – d. 25 februarie 1723), unul dintre cei mai buni și apreciați arhitecți englezi ai tututror timpurilor, arhitect și realizator a 54 de biserici în Londra, respectiv a numeroase clădiri seculare din Marea Londră după Marele incendiu al Londrei din 1666.
Capodopera sa arhitecturală, Catedrala Saint Paul, unul din simbolurile arhitectonice ale Londrei, a fost terminată în 1710.
20 octombrie 1638 - S–a încheiat construcția Mănăstirii Căldărușani, ctitorie a lui Matei Basarab; (1632 – 1654).
Biserica mănăstirii Căldărușani – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Mănăstirea Căldărușani este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură bisericească din Țara Românească.
Conform cu prima sa istoriografie (1870), scrisă de Casian Monahul, mănăstirea a fost ctitorită în 1638 de Matei Basarab (1632-1654).
Domnitorul muntean, aflat în conflict cu Vasile Lupu al Moldovei, trecând prin aceste părți, hotărăște să zidească pe locul unui vechi schit de lemn o mănăstire din piatră.
Despre existența unei sihăstrii la Căldărușani înainte de 1637 mărturisește și un hrisov din 1615, emis în cancelaria voievodului Radu Mihnea (1611-1616).
Matei Basarab va ridica în mijlocul Codrilor Vlăsiei o adevărată cetate, înconjurată pe trei laturi de un lac.
Biserica mare a mănăstirii, în plan treflat, cu trei turle, cu hramul Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, poartă aceeași amprentă arhitecturală ca și biserica Mănăstirii Dealu și cea a Mănăstirii domnești de la Curtea de Argeș.
Paul de Alep, însoțitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei în Țările Române, face, în 1653, următoarea descriere a mănăstirii:
„Este înconjurată de o apă fără sfârșit și fără fund, are hramul Sf. Dumitru și se numește Căldărușani…”
Numele mănăstirii provine de la configurația locului, care are aspectul unei căldări.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 octombrie 1677 - S-a născut Stanislaus I. Leszczynski, rege al Poloniei și duce de Lorena; (d. 1766). Fiica sa, Maria, care a devenit soția lui Ludovic al XV- lea regele Franței.
Pe 26 ianuarie 1736, Stanislav a abdicat definitiv, primind în compensație ducatul de Lorena și Bar, care aveau să revină Franței la moartea sa.
S-a stabilit la Lunéville, unde în anul 1750 a fondat Academia Stainslas și și-a dedicat restul vieții sale stiinței și filantropiei.
Stanislav era încă în viață la momentul nașterii stră-strănepoatei sale, Arhiducesa Maria Teresa de Austria, în 1762.
El a murit în 1766, la vârsta de 88 de ani.
20 octombrie 1696 - A fost creată flota rusă.
20 octombrie 1708 - Reconstrucția Catedralei St. Paul din Londra după Marele Incendiu din 1666 a fost terminată chiar în ziua în care Christopher Wren, arhitectul ei, a împlinit 76 de ani.
Catedrala Saint Paul din Londra- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Catedrala Saint Paul (în engleză Saint Paul Cathedral) este o biserică anglicană situată pe colina Ludgate Hill din Londra Marea Britanie.
Aceasta este cea mai mare biserică din Londra și a doua cea mai mare din această țară, după Catedrala din Liverpool.
Catedrala Sfântul Paul este totodată și lăcașul în care slujește episcopul anglican al Londrei.
În anul 1535, catedrala inițial romano-catolică devine anglicană odată cu declanșarea Reformei Protestante în Anglia.
Regele Henric al VIII-lea și succesorul său Eduard al VI-lea vor ordona distrugerea ornamentelor, criptelor și altarelor din curtea catedralei, unde se aflau câteva mănăstiri.
Tot în această perioadă, în anul 1540 sediul Episcopiei de Londra s-a mutat la Abația Westminster, până în 1550 când va fi mutat înapoi.
În anul 1666 izbucnește un nou incendiu în Londra ce va distruge catedrala din temeli.
Catedrala Saint Paul din Londra – Gravură medievală cu vechea catedrală gotică – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Construcția actualei catedrale a început în anul 1675.
Proiectul construirii unei noi catedrale i-a fost înmânat lui Sir Cristopher Wren încă din anul 1669.
Wren a fost un mare arhitect al Angliei, mai mult de 50 de biserici din Londra fiindu-i atribuite.
Designul ales de el și aprobat de rege a fost cel al unei biserici ce combina stilul baroc cu cel clasicist, având o cupolă și două turnuri.
Pe data de 2 decembrie 1697 a avut loc ceremonia de sfințire a catedralei, aceasta fiind finalizată totuși în anul 1710.
Cu toate acestea statuile de pe fațadă au fost instalate abia în 1720.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 octombrie 1740 - A murit Carol al VI-lea, împărat din anul 17111 al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (n. 1685).
Carol al VI-lea în simbolurile regale ale Ordinului lânii de aur; pictură atribuită lui Martin van Meytens – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Carol al VI-lea (în germană Karl VI.) (n. 1 octombrie 1685, Viena – d. 20 octombrie 1740, Viena) a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman din 12 octombrie 1711 și până la moarte, totodată rege al Ungariei sub numele de Carol al III-lea, rege al Boemiei sub numele de Carol al II-lea, principe al Transilvaniei etc.
A fost fiul împăratului Leopold I și tatăl împărătesei Maria Tereza.
A făcut parte din Casa de Habsburg.
Deși a fost desemnat rege al Spaniei, în urma Războiului de succesiune spaniolă a trebuit să renunțe la tronul Spaniei, cu toate că a rezistat asediului Barcelonei timp de mai bine de un an. În anul 1711 a fost ales împărat romano-german.
După Pacea de la Passarowitz (1718) și până la Tratatul de la Belgrad (1739) a fost și suveran al Olteniei.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 octombrie 1740 - Conform stipulărilor Pragmaticii Sancțiuni din 1713, Maria Tereza a urcat pe tronul Austriei.
Maria Terezia a Austriei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Maria Terezia a Austriei (la naștere: Erzherzogin Maria Theresia Amalia Walpurga von Österreich) , cunoscută și ca Maria Theresia, (în latină Maria Theresia Augusta, în germană Maria Theresia, în maghiară Mária Terézia), (n. 13 mai 1717, Viena – d. 29 noiembrie 1780, Viena), din Casa de Habsburg, a fost conducătoarea Țărilor Ereditare Austriece între anii 1740-1780, fiica lui Carol al VI-lea împărat romano-german (1685–1740), soția împăratului Francisc Ștefan și mama împăraților Iosif al II-lea și Leopold al II-lea.
Încoronarea Mariei Tereza ca împărăteasă a Ungariei - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc.
Deși nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ștefan de Lorena (germ.
Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan.
De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 octombrie 1803 - Senatul american a ratificat cumpărarea Louisianei, consființind termenii tratatului cunoscut sub numele de Louisiana Purchase.
20 octombrie 1818 - A fost stabilit hotarul dintre colonia engleza Canada si SUA, de-a lungul paralelei 48.
20 octombrie 1822 - În urma Congresului Sfintei Alianțe de la Verona, se hotărăște intervenția franceză împotriva revoluției din Spania, condusă de Rafael Riego.
20 octombrie 1822 - Este tiparit primul număr al ziarului britanic “The Sunday Times”. Acest ziar britanic a fost înființat în anul 1821 sub numele de The New Observer si devine in 1822 The Sunday Times.
În anul 1959 ziarul este cumpărat de Roy Thompson, care a cumpărat și ziarul The Times în 1966.
Din anul 1981, ambele ziare intră în posesia companiei media News Corporation în urma unei tranzacții în valoare de 28 milioane dolari.
În luna aprilie 2008, tirajul ziarului era de 1.202.235 exemplare.
20 octombrie 1837 - Apare “Jurnalul” domnului Tarii Romanesti, Alexandru Dimitrie Ghica, prin care se acorda satenilor dreptul (conditionat), de a se stramuta in orase. In primavara anului 1843, noul domn, Gheorghe Bibescu, anuleaza “Jurnalul”.
20 octombrie 1847 - S-a nascut Oscar Swahn, trăgător suedez şi cel mai în vârstă campion olimpic al tuturor timpurilor; (d.1927).
20 octombrie 1854 - S-a nascut Arthur Rimbaud, poet francez (d. 1891)
Arthur Rimbaud, aged 17, by Étienne Carjat, probably taken in December 1871 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (n. 20 octombrie 1854, Charleville, Republica Franceză – d. 10 noiembrie 1891, Marsilia, Franța) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
20 octombrie 1860 - Impăratul Franz Joseph promulga Diploma din Octombrie care a pus capăt sistemului absolutist și a deschis era guvernării constituționale (“regimul liberal”) în Imperiul Austriac.
Potrivit documentului, Transilvania a redevenit autonoma în cadrul imperiului.
20 octombrie 1872 - S-a născut la Avdela, in Grecia, Pericle Papahagi, filolog, lingvist și folclorist român de origine aromana (macedoromână); (d.20 ianuarie la Silistra, Bulgaria in 1943).
Pericle Papahagi - foto: ro.wikipedia.org
Pericle Papahagi (n. 20 octombrie 1872, Avdela, Grecia – d. 20 ianuarie 1943, Silistra, Bulgaria), lingvist, filolog și folclorist român de origine aromână (macedoromână), un neobosit culegător de folclor și cercetător în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromânești.
20 octombrie 1880 - Orasul Tegucigalpa a fost declarat capitala Republicii Honduras.
20 octombrie 1882 - S-a nascut Bela Lugosi, pe numele adevarat Bela Ferenc Dezso Blasko, actor american originar din Transilvania – pe atunci parte din Imperiul Austro-Ungar. S-a nascut la Lugos, de unde si pseudonimul “Lugosi”.
În 1931 a obtinut cetatenia americana.
A devenit celebru cu rolul Dracula, de altfel actorul a cerut sa fie inmormantat in costumul de scena pe care l-a purtat in aceasta productie.
S-a stins din viata la varsta de 73 de ani in urma unui infarct.
20 octombrie 1883 - Peru și Chile semnează Tratatul de la Ancón, prin care, provincia Tarapacá a fost cedată statului Chile; sfârșitul Războiului din Pacific.
20 octombrie 1891 - S-a nascut Jomo Kenyatta, luptător pentru independenţă şi primul preşedinte al Kenyei (1964–1978).
El a devenit în multe ţări o figură–simbol pentru tendinţa consecventă de africanizare din domeniul economiei şi al administraţiei.
La sfârşitul anilor ’60, prin măsurile dure întreprinse pentru anihilarea opoziţiei, a devenit practic, un dictator ;(d.22.08.1978).
20 octombrie 1895 - S-a născut lingvistul şi filologul Alexandru Rosetti, membru al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Suedeze de Științe ; (d. 27 februarie 1990).
Alexandru Rosetti - foto: ro.wikipedia.org
Alexandru Rosetti (n. 20 octombrie 1895, București – d. 27 februarie 1990, București), reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică.
20 octombrie 1917 - Începe Congresul Ostaşilor Moldovei, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste de Imperiul Rus.
La 20 octombrie 1920 îşi începe lucrările, în casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldoveni, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste de Imperiul Rus şi convocat organul suprem – Sfatul Ţării.
Conferinţa a durat pînă in data de 25 octombrie. Vasile Cijevschi (n. 17 octombrie 1880, com. Zaim, jud. Tighina – d. 14 iulie 1931) a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21noiembrie 1917 pînă la 27 noiembrie
20 octombrie 1918 - La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi votează pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România.
20 octombrie 1918 - A încetat din viaţă istoricul Constantin Giurescu, membru fondator al Academiei Române; (n. 20 august 1875).
20 octombrie 1919 - Este fondat clubul de fotbal “FC Ceahlăul” de către un grup de elevi și profesori de la Liceul Petru Rareș care au înființat Asociația Sportivă Ceahlăul, primul club sportiv din Piatra Neamț.
În 1926 echipa Ceahlăul devine campioană a Moldovei, iar după câteva luni își schimbă titulatura în Ceahlău Foot-Ball Club.
În 1959 echipa revine la titulatura „Ceahlăul” după ce, începând din 1949, se numise Progresul, Avântul, Recolta sau Chimia.
În 1961 Ceahlăul promovează în Divizia B si mai apoi, în 1993, în Divizia A.
20 octombrie 1920 - Începe greva generală a proletariatului din România, la care participă cca 400.000 de salariați; cuprinde toate ramurile industriei și transporturilor și este prima greva politica generală a proletariatului din întreaga Românie (20–28 octombrie). Greva a fost declanșată de refuzul guvernului de a satisface cerințele muncitorilor formulate de Consiliul General al Partidului Socialist al României.
Printre cerințe erau incluse și recunoașterea sindicatelor muncitorești și eliminarea cenzurii.
Ceferiştii de la Depoul Piteşti, în fruntea primei greve generale din istoria României – foto: universulargesean.ro
(…) La 21 octombrie 1920 se declanseaza o greva generala, in urma careia sindicatele sunt desfiintate sub motivul ca greva ar fi fost de sorginte bolsevica.
Miscarea sindicala numara atunci 200.000 de membri.
La doar un an de la acest eveniment, „legea Trancu”, repune sindicatele in legalitate si defineste sindicatul ca o asociatie ce grupeaza minim 10 persoane ce apartin aceleiasi profesii, unei profesii similare sau conexe si care are scopul de a studia si organiza apararea intereselor profesionale fara a urmari distributia de beneficii.
Anul 1920 sta sub semnul prudentei: Ministerul de Interne creeaza sindicate galbene si tot in 1920 este infiintat in Romania, pentru prima oara, un Minister al Muncii si Ocrotirii Sociale, iar ministrul desemnat – Grigore Trancu, initiaza legea pentru reglementarea conflictelor colective de munca, contestata de muncitori.
Acestia protesteaza la 12 august impotriva ei si impotriva ministrului. Grigore Trancu consemna ca in lunile martie – aprilie 1920, numai in Bucuresti erau 50 – 60 de greve pe zi.
În octombrie 1920, 400.000 de salariati din industrie si transporturi declanseaza o greva generala.
În anul 1921 este elaborata legea sindicatelor. Prin aceasta guvernul incerca sa preia controlul asupra miscarii. (…)
cititi mai mult pe: iasromania.wordpress.com
Greva CFR din 1920 – foto – istoriculzilei.blogspot.ro
Ceferiştii de la Depoul Piteşti, în fruntea primei greve generale din istoria României
V. ILOVAN – Momente ale grevei generale din 1920 la minele din Rodna
Centenarul Grevei generale (20-28 octombrie 1920)
Prima grevă generală a României a avut loc în 1920. Autoritățile au…
Publicată de Adrian Dohotaru pe Marţi, 20 octombrie 2020
20 octombrie 1921 - Franța și Turcia semnează Tratatul din Ankara, prin care Franța recunoaște guvernul turc provizoriu din Ankara drept partener de tratative.
20 octombrie 1928 - S-a nascut Li Peng, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al CC al PC Chinez, premier al Consiliului de Stat.
20 octombrie 1932 - A fost format un guvern naţional–ţărănesc sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, în care portofoliul Externelor era deţinut de Nicolae Titulescu.
20 octombrie 1933 - S-a născut in Adjud, jud. Vrancea, actorul Ion Dichiseanu (“Pistruiatul”, “Toate pânzele sus”).
20 octombrie 1935 - Fortele comuniste chineze conduse de MaoTzeDun ajung în nord–vestul Chinei la capătul unui marș de 10.000 km de–a lungul țării, cunoscut ca marsul cel Lung.
20 octombrie 1937 - S-a născut la Bucuresti, Vlad Georgescu , istoric roman, fost director al sectiei romane a postului de radio Europa Libera din Munchen intre anii 1983-1988; ( d.1988).
Se presupune că a fost asasinat prin iradiere, de agenti ai Securitatii romane.
Alți trei directori ai secției române a postului de radio Europa Libera muriseră de cancer în condiții misterioase si s-a vorbit de asemenea că decesele lor ar fi fost cauzate de iradieri.
20 octombrie 1944 - Armata sovietică ocupă Belgradu capitala Iugoslaviei.
20 octombrie 1944 - În timpul vizitei de la Moscova, primul ministru britanic W. Churchill i-a propus, și Stalin a acceptat, înțelegerea cu privire la împărțirea zonelor de influență în Balcani.
20 octombrie 1946 - S-a născut Elfriede Jelinek, scriitoare austriacă, laureată a Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2004 („Excluşii”, „Pianista”, „Pofta”, „Copiii morţilor”).
20 octombrie 1958 - A încetat din viata la Bucuresti, Constantin I. Moisil (n. 8 decembrie, Bistrita – Nasaud), fost profesor de istorie, arheolog și numismat român, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei.
În anul 1948 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane.
A fost nepotul vicarului unit Grigore Moisil și tatăl matematicianului Grigore C.Moisil.
20 octombrie 1958 - S-a născut Viggo Mortensen, actor american.
20 octombrie 1964 - A murit Herbert Hoover, al 31-lea președinte al Statelor Unite (1929 – 1933).
A fost iniţiatorul mai multor acţiuni umanitare şi de prim ajutor în primul şi al doilea război mondial; (n.10.08.1874).
20 octombrie 1968 - Lady Jacqueline Kennedy, vaduva fostului presedinte american John F.Kennedy, se căsătorește cu armatorul miliardar grec Aristoteles Onassis.
20 octombrie 1970 - Conducatorul somalez Mohammed Siad Barre declară Somalia stat socialist.
Barre a condus o junta militara care a venit la putere după o lovitura de stat în 1969 a declarat că va adapta socialismul stiintific la nevoile din Somalia.
Acesta era atras foarte mult de experienta comunismului maoist chinez.
După 20 de ani de conducere militară, Barre a fost în cele din urmă forțat sa renunte la de la putere la începutul anilor 1990 de o coaliție de grupuri armate de opoziție.
A murit în exil în anul 1995.
20 octombrie 1971 - Willy Brandt, cancelar al RF Germania, primeşte premiul Nobel pentru Pace.
20 octombrie 1971 - S-a născut Snoop Dogg, rapper și actor american.
Calvin Cordozar Broadus, Jr. (n. 20 octombrie 1971 în Long Beach, California) este un rapper, singer, compozitor, producător muzical și actor american.
Din iulie 2012 folosește numele de scenă Snoop Lion, iar în trecut a folosit numele Snoop Doggy Dogg, dar cel mai notabil a fost Snoop Dogg.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; snoopdogg.com; www.facebook.com
20 octombrie 1973 - Se inaugurează, în prezenţa Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Opera din Sydney, Australia.
Proiectul uneia dintre cele mai îndrăzneţe clădiri contemporane aparţine arhitectului danez Jorn Utzon.
Iniţial, Opera din Sydney a fost evaluată la şapte milioane de dolari australieni.
În final a costat însă 102 milioane, iar construcţia acesteia a durat mai mult de cinci ani.
Construcţia sa avangardistă are în afara renumitei săli de operă şi un teatru, săli de concerte, restaurante, săli de expoziţie şi un cinematograf.
20 octombrie 1980 - După șase ani de ședere în afara structurilor militare ale NATO, Grecia revine în Alianță.
20 octombrie 1994 - A încetat din viaţă Burt Lancaster, actor american (n. 1913)
Burt Lancaster (n. 2 noiembrie 1913 – d. 20 octombrie 1994) a fost unul din marii actori americani, laureat al Premiului Oscar. Numele său întreg este Burton Stephen “Burt” Lancaster.
S-a născut pe 2 noiembrie 1913 și a decedat pe 20 octombrie 1994.
Este binecunoscut publicului pentru fizicul său atletic și zâmbetul cuceritor care l-au transformat într-un adevărat Don Juan al marelui ecran.
I se spunea “Domnul mușchi și dinți”, într-un sens ironic, pentru frumusețea corporală și a zâmbetului.
Pe parcursul carierei sale însă a acceptat roluri care au contrazis imaginea sa de băiat frumos. În anii ’50 și-a abandonat imaginea sa de cuceritor și a fost privit drept cel mai bun actor al generației sale.
A fost nominalizat de patru ori la Premiile Oscar și a câștigat unul dintre trofee pentru pelicula Elmer Gantry din 1960. A mai câștigat un Golden Globe pentru acest rol dar și două trofee BAFTA pentru peliculele The Birdman of Alcatraz (1962) si Atlantic City (1980).
Casa sa de producție Hecht-Hill-Lancaster a fost cea mai de succes și inovatoare companie de gen din anii 50 de la Hollywood, producând filme precum Marty (1955), Trapeze (1956) sau Sweet Smell of Success (1957). A regizat chiar două filme, The Kentuckian (1955) și The Midnight Man (1974).
În 1999, Institutul American de Film l-a numit pe Lancaster al 19-lea cel mai bun actor al tuturor timpurilor. (“Omul care aduce ploaia”, “Elmer Gantry”, “Aeroportul”, “Ghepardul”)
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
20 octombrie 1994 - A încetat din viaţă actorul şi regizorul rus de film Serghei Bondarciuk (“Război şi pace”, “Waterloo”, “Clopotele roşii”); (n. 25 septembrie 1920).
20 octombrie 1997 - Filosoful roman anticomunist, fost detinut politic, Petre Ţuţea a fost reabilitat de către Curtea Supremă de Justiţie a Romaniei.
Petre Țuțea - foto: crestinortodox.ro
Petre Țuțea (n. 6 octombrie 1902 – d. 3 decembrie 1991), eseist, filosof și economist român, membru al Mișcării Legionare.
20 octombrie 2011 - A murit ucis in timpul revolutiei din Libia, Muammar Gaddafi, primul ministru al acestei tari (n.7 iunie 1942. A condus dictatorial Libia între anii 1969 și 2011.
20 octombrie 2014 - A murit creatorul de modă Oscar de la Renta (n. 1932)
Născut în Republica Dominicană la 22 iulie 1932, Oscar de la Renta şi-a părăsit ţara la 18 ani pentru a merge să studieze pictura la Academia San Fernando din Madrid, potrivit www.biography.com.
În capitala Spaniei, şi-a descoperit pasiunea pentru designul vestimentar şi a devenit ucenicul lui Cristóbal Balenciaga – care va ajunge mentorul său -, iar mai târziu a plecat la Paris.
În capitala franceză a fost asistentul lui Antonio Castillo la Lanvin, lucrând apoi la compania Elisabeth Arden. Şi-a creat propria marcă în 1965.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
20 octombrie 2019 - Compania australiană #Qantas a realizat cel mai lung zbor fără escală din lume cu un avion comercial, care a străbătut distanţa New York – Sydney în peste 19 ore, având la bord 50 de pasageri şi membri ai echipajului, informează DPA şi AFP.
Această cursă insolită a străbătut distanţa de 16.200 de kilometri care separă cele două oraşe în 19 ore şi 16 minute, au anunţat duminică dimineaţă reprezentanţii companiei Qantas pe Twitter. Avionul Qantas 7879 a decolat vineri seară de pe aeroportul John F. Kennedy din New York şi a aterizat pe aeroportul Kingsford Smith din Sydney duminică dimineaţă.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
20 octombrie 2020 - Sonda spațială OSIRIS-REx a recoltat o mostră de regolit de pe suprafața asteroidului 101955 Bennu cu care va reveni pe Pământ.
101955 Bennu (denumire provizorie 1999 RQ36) este un asteroid Apollo descoperit de programul LINEAR la 11 septembrie 1999.
101955 Bennu are un diametru mediu de aproximativ 493 de metri și a fost examinat cu atenție de către radarul planetar de la Observatorul Arecibo și de Deep Space Network de la complexul Goldstone .
Asteroidul este ținta planificată a misiunii OSIRIS-REx care are ca scop să revină pe Pământ cu probele recoltate pentru continuarea studiilor.
În 20 octombrie 2020, sonda spațială a misiunii a atins cu succes suprafața asteroidului și a colectat o mostră de sol (regolit) din punctul denumit „Nightingale” (Privighetoarea).
101955 Bennu prezintă un potențial risc de impact cu Pământul și apare în sistemul de monitorizare Sentry pe locul al treilea, pe Scala Palermo.
Un studiu dinamic recent al matematicianului Andrea Milani și al colaboratorilor săi a dus la descoperirea unei serii de opt impacturi posibile cu Pământul în perioada 2169 – 2199.
Probabilitatea cumulativă de impact depinde de proprietățile fizice puțin cunoscute ale obiectului, dar nu este mai mare de 0,07% pentru toate cele opt întâlniri.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
20 octombrie 2020 - La Ordinea Zilei
Calendar Ortodox 20 octombrie 2024
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; basilica.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 20 octombrie 2024
† Sf. Mare Mc. Artemie;
† Sf. Cuv. Gherasim din Chefalonia;
† Duminica a XXIII-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor)
Sinaxar 20 Octombrie
Duminica a XXIII-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor)
Duminica a 23-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 8: 26-39
În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în fața Galileei.
Și, ieșind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon și care de multă vreme nu mai punea haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte.
Văzându-L pe Iisus, a strigat, a căzut înaintea Lui și cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!,
Fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpânea; și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie.
Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el.
Și-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc.
Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit.
Și, ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat.
Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate.
Atunci au ieșit locuitorii să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat.
Iar cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.
Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi.
Iar bărbatul din care ieșiseră demonii îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând:
Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Artemie (†362).
Sfântul Mare Mucenic Artemie (†362) – foto preluat de pe doxologia.ro
Acest fericit Artemie, fiind duce si august al Alexandriei si patriciu, era cinstit de marele împarat Constantin; luând însa împaratia Iulian Paravatul, si prigonind pe crestini la Antiohia, a mers nechemat fericitul acesta la chinuri; si mustrând faradelegea aceluia, l-au batut cu vine de bou crude, si l-au zgâriat pe spate cu brice ascutite si taioase, si i-au patruns coastele si tâmplele cu tepusi.
Si despicând taietorii de pietre o piatra mare l-au bagat într-însa si lasând piatra peste dânsul, a fost turtit sfântul si i-au sarit ochii si matele pe pamânt; dupa aceea i-au taiat capul.
Si asa a luat de trei ori fericitul cununa cea nevestejita a muceniciei. Iar sfintele lui moaste s-au adus de la Antiohia la Constantinopol, de catre femeia unui oarecare diacon, ce se chema Aristis.
Si a fost îngropat la locul ce se numeste Ocsia.
Sfântul Mare Mucenic Artemie s-a născut în Egipt, la sfârşitul veacului al treilea, ca fiu al unor credincioşi de bun neam. De tânăr a intrat în rândul ostaşilor, unde a fost învrednicit de mari dregătorii, pentru vitejia sa. De aceea, Sfântul împărat Constantin cel Mare (306-337) l-a socotit unul dintre oamenii săi de încredere.
El i-a fost alături când a luptat, în anul 312, cu Maxenţiu, şi a văzut semnul crucii arătat pe cer, pentru care s-a întărit în credinţă. Sfântul Artemie l-a însoţit pe marele împărat din Roma până în Răsărit, apoi a însoţit-o pe Sfânta Elena la Ierusalim, unde a fost de faţă la aflarea Sfintei Cruci.
După moartea marelui Constantin, generalul Artemie a primit poruncă de la împăratul Constanţiu (337-361) să aducă la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei, pe care le-a aflat şi le-a mutat în noua capitală.
Apoi a fost numit cârmuitor al provinciei Egiptului, purtând titlu de duce şi trimis împărătesc (dux augustalis), străduindu-se pentru dezrădăcinarea idolatriei şi creşterea Bisericii. Iar, după o vreme, murind împăratul Constanţiu, fiul Sfântului Constantin, toată stăpânirea împărăţiei, şi la apus, şi la răsărit, a luat-o Iulian (361-363), călcătorul de lege, care pe faţă s-a lepădat de Domnul nostru Iisus Hristos, şi a ales să se închine idolilor.
Şi s-a pornit atunci Iulian cu luptă mare împotriva lui Hristos şi cu prigoană asupra creştinilor, preschimbând bisericile în temple idoleşti şi omorând pe creştini cu înfricoşătoare chinuri.
Deci, pe vremea când împăratul Iulian se afla în Antiohia, pregătind războiul împotriva perşilor, a fost chemat şi Artemie din Alexandria cu ostaşii lui. Şi, stând de faţă înaintea împăratului cu oastea sa, Artemie, care acum era înaintat în vârstă, privea cum erau chinuiţi creştinii pentru credinţa lor.
Deci, umplându-se de râvnă şi apropiindu-se de împărat, i-a zis: „Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie pe cei nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta credinţă?”. Iar Iulian, auzind aceasta, a strigat aprins de mânie: „Cine şi de unde este acesta, care grăieşte cu îndrăzneală împotriva noastră, şi a venit să ne vorbească de rău chiar în faţă?”.
Şi au răspuns cei de faţă: „Ducele Alexandriei este, stăpâne.” Şi s-au pornit atunci păgânii, învinuind pe Artemie că le-ar fi dărâmat templele zeilor şi le-ar fi sfărâmat idolii din Egipt. Acestea auzindu-le, Iulian a poruncit să i se ia lui Artemie brâul dregătoriei ostăşeşti şi aşa, dezbrăcat, să fie bătut cu vine de bou.
L-au tăiat pe spinare cu brice ascuţite şi i-au pătruns coastele şi tâmplele cu ţepuşe arse în foc. Iar la urmă, despicând tăietorul de pietre o piatră mare şi grea, l-au băgat pe fericitul între cele două pietre mari. Şi atâta l-au tescuit, încât toate oasele i le-au zdrobit şi luminile ochilor au sărit din locul lor.
Şi puteai să vezi o minune mare, că într-atâta tescuire, a rămas Sfântul viu. Iar Artemie nu înceta a mărturisi pe Hristos şi credinţa lui în prăbuşirea celor ce stăpânesc cu nedreptate şi silnicie. Deci, a poruncit tiranul să i se taie capul cu sabia. Şi aşa a luat fericitul cununa cea neveştejită a Mucenicilor, în ziua de 20 octombrie a anului 362.
Iar, la puţină vreme după aceea, Iulian împăratul a murit în luptă, lovit de o săgeată. Istoricii spun că, înainte de a muri, a spus aceste cuvinte către Hristos: „M-ai biruit, Galileene!”.
Moaştele Sfântului Artemie au fost mutate la Constantinopol, în biserica Sfântul Ioan Botezătorul – Oxia, unde erau foarte cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie. Astăzi, părţi din moaştele sale se află la Mănăstirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar şi în ţara noastră, la Mănăstirea Căldăruşani (Ilfov) şi fragmente mai mici în alte sfinte locaşuri.
În ţările ortodoxe de tradiţie greacă, Sfântul Artemie, ducele Alexandriei, este cinstit şi ca ocrotitor al Poliţiei naţionale.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie
Glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
cititi mai mult pe: doxologia.ro
Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Evor si Evnoi, fiind ucisi cu pietre s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, Cuvioasa Maica noastra Matroana cea de la cetatea Hios (Secolul al XIV-lea).
Sfânta Cuvioasă Matrona din Hios – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta Matroana s-a născut prin secolul al XIV-lea, în satul Volissos din Chios, într-o familie înstărită, cu părinţi evlavioşi, pe nume Leon şi Ana.
Încă din tinereţe sfânta avea înclinaţii spre monasticism.
Într-o zi ea şi-a părăsit părinţii, mergînd să locuiască într-un loc pustiu, unde a găsit o mică mănăstire de măicuţe.
Curând, i s-au alăturat acolo şi alte călugăriţe, nevoindu-se împreună pentru mântuire.
Sf. Matroana a făcut minuni cât a fost în viaţă dar şi după aceea, fiind slăvită în Chios pentru viaţa sa curată şi sfântă.
Ea era milostivă cu săracii şi avea puteri de a vindeca bolnavii.
Acatistul Sf. Matroana a fost compus de Mitropolitul Nichita din Rodos şi a fost găsit într-un codice din anul 1455, unde se consemnează că sfânta a murit înainte de această dată.
Sf. Matroana mai este prăznuită şi în ziua de 15 iulie, când i-a fost găsit capul.
cititi mai mult pe doxologia.ro
Tot în aceasta zi, Cuviosul si purtatorul de Dumnezeu Parintele nostru Gherasim cel nou, sihastru cel din Peloponez, ale carui sfinte moaste sunt în Chefalonia, care în pace s-a savârsit (†1579).
Sfântul Cuvios Gherasim din Chefalonia (†1579) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Gherasim, Noul Pustnic al Cefaloniei, s-a născut în satul Trikkala din Peloponez.
În primii ani ai maturităţii s.a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte.
Primind binecuvântare de la părinţi, călugărul s-a dus la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt Dătător de Viaţă al Mântuitorului.
După ce a vizitat multe din locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria şi Egipt, el s-a întors la Ierusalim, devenind îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt.
Călugărul a fost hirotonit diacon şi apoi preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1534-1579).
Sf. Gherasim a continuat să trăiască viaţă sfântă.
Pentru singurătate s-a retras la Iordan, unde a petrecut patruzeci de zile fără întrerupere. Binecuvântat de patriarh pentru o viaţă solitară, Sf. Gherasim s-a retras în singurătatea din Zakynthos, unde s-a hrănit numai cu ierburi.
După cinci ani, a simţit dorinţa de a pleca pe insula Cefalonia unde şi-a găsit adăpost într-o peşteră. Sfântul a restaurat biserica din Omala şi a construit o mănăstire de măicuţe unde a trăit, a muncit şi a privegheat neîntrerupt timp de treizeci de ani. El se ruga îngenunchind pe pământul gol. Pentru viaţa lui sfântă, Gherasim s-a învrednicit de darul vindecării bolnavilor şi a izgonirii duhurilor necurate.
La vârsta de 71 de ani, sfântul a ştiut că va muri curând. După ce le-a binecuvântat pe măicuţe, a adormit cu pace întru Domnul în 15 august 1579. După doi ani, deschizîndu-i-se mormântul, s-au descoperit moaştele sale întregi şi frumos mirositoare, vindecătoare de boli.
Deoarece Adormirea Maicii Domnului se sărbătoreşte în 15 august, Sf. Gherasim se prăznuieşte în 16 august.
În ziua de 20 octombrie se prăznuieşte dezvelirea moaştelor sfântului, în anul 1581.
cititi mai mult pe doxologia.ro
Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Zevina, Ghermano, Nichifor si Antonin, care de sabie s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Manato fecioara care de foc s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Calendar Ortodox 19 octombrie 2024
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; ziarullumina.ro; doxologia.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 19 octombrie 2024
† Sf. Proroc Ioil;
† Sf. Mc. Uar;
† Sf. Cleopatra;
Sinaxar 19 Octombrie
În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Ioil.
Sfântul Prooroc Ioil – foto preluat de pe doxologia.ro
Acesta se tâlcuieşte dragostea Domnului, sau începătura, sau pârga lui Dumnezeu.
El era din seminţia lui Ruvim, din satul Metomoran; şi proorocind despre foametea şi încetarea jertfelor legii şi despre patima dreptului prooroc, prin care s-a înnoit spre mântuire tot pământul, a murit şi s-a îngropat în pământul lui.
Prorocul Ioil era fiul lui Petuel din seminţia lui Ruben şi a trăit cu 800 de ani înainte de Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Numele lui înseamnă „dragostea lui Dumnezeu” şi el a prorocit după ce evreii s-au întors din robia babilonică. Ne-a lăsat o carte, împărţită ulterior în patru capitole, în care proroceşte despre „Ziua Domnului”, adică despre ziua judecăţii din urmă şi despre făgăduinţa mântuirii, prin revărsarea Duhului Sfânt peste lume, înainte de ziua judecăţii. Ca simbol al judecăţii din urmă, Ioil descrie urgia unei năvăliri de lăcuste şi cheamă poporul să se întoarcă la Dumnezeu. Cât despre judecată, ea va avea loc la Ierusalim, în Valea lui Iosafat sau Valea Judecăţii. O altă noutate a prorociei sale este făgăduinţa mântuirii prin revărsarea Duhului Sfânt peste lume, înainte de ziua judecăţii: „Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri vise vor visa, iar tinerii voştri vedenii vor vedea. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Duhul Meu. Şi vă voi arăta semne minunate în cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a Domnului. Şi oricine va chema numele Domnului se va izbăvi, căci în Muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul; şi între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul” (Ioil 3, 1-5). ziarullumina.ro
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Uar (Var) şi a celor ce erau împreună cu dânsul, şapte dascăli, precum şi a fericitei Cleopatra şi a fiului ei Ioan.
Sfântul Prooroc Ioil, Sfântul Mucenic Uar, Sfânta Cleopatra – foto preluat de pe doxologia.ro
Acesta a fost în zilele împăratului Maximian (către 304), în Egipt, de neam mare şi luminat şi drept măritor.
Deci fiind la închisoare oarecare şapte sfinţi, multă vreme le-a purtat de grijă Sfântul Uar, în toate zilele.
Şi săvârşindu-se unul dintre acei şapte, a trecut sfântul în locul aceluia; şi mergând la guvernator cu ceilalţi dimpreună, a fost bătut cu toiege, şi i-au strujit coastele mult şi într-aceste chinuri cinci ceasuri aflându-se cu răbdare, pe lemn fiind pironit, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
cititi mai jos Viața Sfântului Mucenic Uar
Tot în această zi, şase Cuvioşi Mucenici din pustie, care dimpreună cu Sfântul Uar s-au nevoit şi care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Sadot şi cei dimpreună cu dânsul, o sută şi douăzeci de mucenici, care s-au săvârşit în Persida.
Împărăţind Savorie în ţara perşilor, sfântul părintele nostru acesta, fiind acolo episcop, la o eparhie a împărăţiei lui, şi învăţând pe poporul lui Dumnezeu câte trebuie spre folosinţa sufletească, botezând şi pe unii din perşi fără de sfială, a fost pârât la împăratul; şi fiind adus înaintea lui, şi nesupunându-se a se închina soarelui şi lunii, apei şi focului, întâi l-au bătut cu toiege.
Apoi i-au scos o fâşie din frunte până la unghiile picioarelor, de un deget de lată; şi iarăşi l-au bătut cu vine de bou şi l-au tăvălit peste spini şi peste scai de cei ghimpoşi, şi l-au strâns într-un teasc cu vârtej.
Deci, răbdând acestea toate vitejeşte, spre mai multă mânie a aţâţat pe împăratul, şi băgându-l în temniţă, iarăşi l-a scos la întrebare.
Şi aflându-se sănătos peste tot trupul, l-a spânzurat cu capul în jos, şi l-a pătruns peste tot trupul cu ţepi de fier arse.
Şi sfântul socotind acestea întru nimica, a auzit pe împăratul înfricoşându-l mai vârtos, şi zicându-i că-i va risipi membrele trupului.
Iar sfântul i-a răspuns, zicând:
“Eu cred lui Dumnezeu, că creştinii vor împărţi moaştele mele şi cine va chema pe Dumnezeu prin numele meu va afla mântuire“.
Şi îndată i-au tăiat limba. Iar sfântul întinzându-şi mâinile şi ochii la cer, şi rugându-se întru sine a auzit glas din cer, zicându-i:
“Plinitu-ţi-s-a cererea, şi iată vei grăi“.
Şi crescându-i altă limbă, mărea pe Dumnezeu.
Aceasta văzând popoarele s-au spăimântat şi au crezut în Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, o mie şi şaptezeci de bărbaţi, şi alte două sute.
Deci văzând împăratul, că vin mulţi prin mijlocirea lui către Hristos Dumnezeul nostru, a poruncit să-i taie capul; de vreme ce şi alţii mulţi au strigat zicând:
“Împărate, şi noi suntem creştini“;
şi a dat şi asupra lor judecata cea mai de pe urmă, şi luându-i slujitorii i-au adus la locul junghierii.
Deci, făcând sfântul rugăciune şi însemnându-i cu semnul cinstitei şi de viata făcătoarei Cruci, fiind o sută douăzeci, întâi a fost tăiat capul Sfântului Mucenic Sadot, apoi ale celorlalţi, şi toţi şi-au luat cununile muceniciei.
Tot în această zi, Sf. Leontie filozoful care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, Sfinţii Felix preotul şi Eusebie diaconul care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, Cuviosul părintele nostru Ioan, făcătorul de minuni, care la muntele Rila (Bulgaria) s-a nevoit şi a zidit mănăstirea de acolo, şi care în pace s-a săvârşit (876 – 946).
Sf. Cuv. Ioan de la Rila (876 – 946) – foto preluat de pe doxologia.ro
Ioan de la Rila (n. 876 – m. 18 august 946) a fost un mare ascet și părinte duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Bulgare și a poporului bulgar.
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 18 august – data trecerii la Domnul – și la 19 octombrie – data mutării moaștelor.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Viața Sfântului Mucenic Uar
Sfântul Mucenic Uar – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
În vremea împărăției lui Maximilian, păgânul împărat al Romei, era în Egipt un ostaș viteaz anume Uar, care slujea în taină Împăratului ceresc, căci de frica nelegiuiților închinători de idoli a tăinuit până la o vreme credința sa în adevăratul Dumnezeu, dar pe care a descoperit-o cerului și pământului, când s-a făcut pentru Hristos priveliște îngerilor și oamenilor. În acea vreme împăratul Maximilian a pornit prigoană mare împotriva creștinilor și a trimis poruncă în toate părțile stăpânirii sale ca să fie uciși creștinii care nu vor să jertfească zeilor. Și a ajuns acea poruncă și în părțile Egiptului, vărsându-se fără cruțare sângele credincioșilor, pentru că toți cei ce slujeau Făcătorului și nu făpturii erau chinuiți în diferite feluri. Iar Uar, tăinuitul creștin, înconjura noaptea temnițele în care erau ținuți credincioșii care mărturiseau pe Hristos și, cumpărând cu aur pe străjeri, intra la dânșii, săruta legăturile sfinților mucenici, le spăla sângele și le oblojea rănile, le dădea hrană și îi rugă ca să-i mijlocească milă de la Domnul.
Fiind odată prinși șapte dascăli creștini care se ascundeau prin pustietăți, i-au adus la stăpânitorul Egiptului. Stăpânitorul, cercetându-i și aflându-i tari în credință, le-a dat multe bătăi, și legându-i, i-a aruncat în temniță. Aflând despre aceștia, Uar a alergat noaptea, după obiceiul său, la acea temniță în care erau aruncați sfinții și, dându-le străjilor aur mult, a intrat la ei. Dezlegându-le mâinile și picioarele din legături, a pus înaintea lor hrană și îi rugă ca să mănânce, căci petrecuseră opt zile flămânzi, fără hrană. Apoi, căzând la picioarele lor, le săruta și fericea pătimirea lor, zicând: „Fericiți sunteți voi, robii Domnului cei buni și credincioși, care aveți a intra întru bucuria Domnului vostru, căci ați răbdat pentru Dânsul până la sânge. Fericiți sunteți voi, nevoitorii cei buni, cărora vi se împletesc în ceruri cununile de către dreapta Celui Preaînalt, căci prin răbdare alergați la nevoința cea pusă înaintea voastră. Mâine dimineață, precum știu, cu tot dinadinsul aveți să săvârșiți pătimirea voastră. Fericiți sunteți voi, pătimitorii lui Hristos, cărora vă este deschisă împărăția cea cerească, căci pătimiți cu Hristos Cel ce a pătimit pentru voi; și dacă cu Dânsul pătimiți, cu Dânsul veți și împărăți. Deci mă rog vouă, sfinților plăcuți lui Dumnezeu, să vă rugați pentru mine Stăpânului Hristos să-mi fie milostiv; aș voi ca și eu să pătimesc pentru Dânsul, dar nu am atâta putere, pentru că mă cutremur de cumplitele chinuri pe care văd că le îndurați voi”. Iar sfinții au răspuns: „Nimeni, iubitule, nu se arată desăvârșit; nimeni nu seceră de nu va semăna, nimeni nu se încununează de nu va pătimi. Adu-ți aminte de cuvintele din Evanghelie: De se va lepăda cineva de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu. Dacă te temi de chinurile cele vremelnice, nu vei scăpa de cele veșnice; dacă te înfricoșezi a mărturisi pe Hristos pe pământ, nu te vei sătura de vederea feței Lui în ceruri. Deci vino, frate, și călătorește cu noi pe calea cea mucenicească la Stăpânul ceresc, Cel ce privește nevoințele noastre, și să pătimești împreună cu noi, pentru că o tovărășie ca aceasta îți va fi de mare folos”.
Acestea grăindu-le sfinții, Uar se aprindea cu inima spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea pentru Domnul nostru Iisus Hristos. El a petrecut toată noaptea aceea în temniță împreună cu sfinții mucenici, ascultând învățăturile lor cu bucurie. Iar a doua zi au venit slujitorii în temniță, trimiși de stăpânitor, ca să-i ia pe sfinții mucenici la judecată. Intrând, au aflat pe Uar șezând lângă cei legați și ascultând cuvintele lor, iar slujitorii, mirându-se, i-au zis: „Ce faci aici, Uare? Nu cumva ai înnebunit, amăgindu-te de basmele acestor oameni vicleni? Oare nu te temi că atunci când va spune cineva de aceasta stăpânitorului și senatorilor, nu numai dregătoria ostășiei o vei pierde, dar chiar și de viața ta te vei lipsi?”. Uar a răspuns: „Dar care din voi mă va cleveti la stăpânitor, pentru că voi îmi sunteți prieteni? Iar de mă veți cleveti, sunt gata să mor împreună cu creștinii”. Iar slujitorii, tăcând, au luat pe șase din mucenici, căci al șaptelea, slăbit de răni, murise în temniță, și sfârșindu-se așa, s-a dus către Hristos, lăsând în locul său pe Uar, ca el, împlinind locul aceluia, să săvârșească pătimirea. Fiind legați, au fost aduși înaintea stăpânitorului care ședea la judecată cu multă mândrie. Au fost siliți să jertfească idolilor, dar fiindcă nu s-au supus, i-au dezbrăcat și i-au bătut fără milă peste rănile ce le aveau dinainte. Și dându-le bătăi peste bătăi, s-a adăugat și durere peste durere, iar ei răbdau, negrăind nimic fără numai această: „Creștini rămânem!”. După aceasta stăpânitorul, privind, a zis: „Oare nu șapte erau ei? Iată acum văd numai șase! Unde este al șaptelea?”. Zicând acestea stăpânitorul, iată că și Sfântul Uar veni acolo și, umplându-se de dumnezeiască râvnă, a stat în mijloc și a zis: „Iată, eu sunt al șaptelea, pentru că acela și-a sfârșit alergarea sa și acum stă înaintea lui Hristos, iar pe mine m-a lăsat moștenitor al patimilor sale. Deci, cu ceea ce îți era dator, eu sunt gata să plătesc pentru dânsul, că în locul lui vreau să pătimesc pentru Hristos, împreună cu acești buni pătimitori, căci sunt creștin”. Iar stăpânitorul, auzind acestea, a întrebat pe cei ce erau de față: „Cine este acesta?”. Și i s-a răspuns: „Este Uar, ostașul, mai marele din trupa Tianiei”. Iar stăpânitorul, mirându-se, a zis către Uar: „Care diavol te-a îndemnat ca să te dai pierzării și să lași cinstea ostășească, lipsindu-te de leafă rânduită ție și să-ți arunci sufletul în atâtea răutăți?”. Iar fericitul Uar i-a răspuns: „Pâinea care se pogoară din cer și dumnezeiescul pahar ce cuprinde sângele cel prea scump al Domnului meu, le-am cinstit mai mult decât cinstea și leafa ta. Nimic nu îmi este mai iubit decât Hristos: nici cinstea voastră, nici lefurile cele mari și nici viața, pentru că îmi este mai de cinste să pătimesc pentru Hristos, și-mi este de mai mult folos ca să mă lipsesc de toate pentru El. Hristos îmi este viața și vreau să mor pentru dânsul”.
Stăpânitorul, căutând cu ochi mânioși spre cei șase sfinți mucenici, le-a zis: „Al vostru este acest lucru, necuraților înșelători. Voi ați amăgit pe un ostaș ca acesta al împăratului, voi l-ați înnebunit cu farmecele voastre. Deci, mă jur pe marii mei zei că vă voi pierde pe voi mai înainte decât pe el și voi răzbuna asupra voastră necinstea adusă zeilor noștri, căci sunteți nevrednici a fi între cei vii, fiindcă nu numai că îi huliți pe nemuritorii zei, dar și pe alții îi aduceți la aceeași răutate, prin amăgire”. Iar sfinții au răspuns: „Nu am înșelat pe Uar, ci l-am izbăvit din înșelăciune. Nu l-am înnebunit, ci l-am înțelepțit, iar Dumnezeu i-a dat tărie și îndrăzneală spre nevoință, ca împreună cu noi să biruiască atât puterea voastră cea slabă, cât și neputința zeilor voștri. Puțin să aștepți și vei vedea bărbăția ostășiei lui, pentru că l-am rânduit pe el între ostașii îngerești. Te lauzi că ne vei pierde pe noi, află că ne este de folos nouă ca să ne punem capetele pentru Domnul tuturor”. Iar stăpânitorul a zis: „Îndată voi sfărâma trupurile voastre, dacă nu vă veți închina zeilor egipteni”. Iar sfinții au răspuns: „Să piară zeii cei mincinoși care n-au făcut cerul și pământul”. Iar fericitul Uar, stârnind mai mult pe stăpânitor, a zis către dânsul: „De ce faci supărare sfinților, grăind cele nebune și nefolositoare? Or nebunul cele nebune grăiește, zice Isaia proorocul. Iată, înaintea ta zac trupurile lor întinse, fă ce voiești!”.
Mâniindu-se, stăpânitorul a poruncit ca să-l spânzure gol pe Uar de un lemn și să-l chinuiască. Iar către sfinți, a zis: „Vom vedea care pe care va birui: ori voi pe noi primind chinuri, sau noi pe voi, punând munci asupra voastră? Cu adevărat, de ne veți birui pe noi prin răbdarea voastră, mă voi lepăda de zeii mei și voi începe a crede în Hristos al vostru”. Iar sfinții au răspuns: „Încearcă la unul din noi puterea ta și de vei birui pe unul, poți să ai nădejde și de ceilalți”. Iar Uar, începând a pătimi, a zis către sfinții mucenici: „Binecuvântați-mă pe mine, robul vostru, răbdător de chinuri, ca să mă învrednicesc părții voastre și rugați pentru mine pe Mântuitorul Hristos ca să-mi dea răbdare, pentru că El știe firea noastră, că duhul este deștept, iar trupul neputincios”. Sfinții, ridicând ochii spre cer, cu tot dinadinsul se rugau pentru dânsul. Apoi slujitorii au început a-l bate pe Uar peste tot trupul cu toiege și cu bețe. Iar când îl băteau pe sfântul, a zis stăpânitorul: „Acum să-mi spui, Uare, ce folos ai de la Hristosul tău?”. Uar, cu vitejie i-a răspuns: „Mai mare folos am, decât ai tu de la diavolii tăi”. Iar sfinții au strigat către Uar: „Îmbărbătează-te, Uare, și să se întărească inima ta, căci, iată, îți stă de față Hristos nevăzut, întărindu-te pe tine”. Uar a răspuns: „Cu adevărat am simțit ajutorul Stăpânului meu, căci socotesc întru nimic chinurile”.
După aceasta îl sfâșiară cu unghii de fier pe coaste. Apoi, pironindu-l cu capul în jos pe un lemn, i-au jupuit pielea de pe spate și cu brice îi tăiară carnea; iar pe pântece l-au bătut cu toiege ghimpate, atât de mult, până ce s-au rupt toate măruntaiele dinlăuntrul lui și au căzut pe pământ. Sfinții mucenici, văzând măruntaiele lui, au plâns. Apoi, văzând judecătorul că mucenicii plângeau, a strigat cu mare glas: „Iată, sunteți biruiți, iată, ați slăbit, iată că plângeți, temându-vă de chinuri și nu vă trebuie mai mult decât să cunoașteți că Hristos nu vă izbăvește pe voi din mâinile noastre; deci, lăsați-l pe El și să vă închinați zeilor noștri”. Iar sfinții au răspuns: „Fiară ce ești! Nu suntem biruiți, căci noi vom birui prin Iisus Hristos, Cel ce ne întărește pe noi, și n-am plâns temându-ne de munci, ci din firească dragoste către fratele nostru, pe care îl ucideți fără de omenie. Noi ne bucurăm cu duhul, văzând acum gata cununa bunului răbdător de chinuri”. Iar stăpânitorul a poruncit ca să-i ducă pe ei în temniță și Uar văzând de acolo de unde era spânzurat pe lemn, cum trăgeau pe sfinți cu lanțurile la temniță, a strigat: „Învățătorii mei, dați-mă pe mine mai degrabă lui Hristos, că iată iese din trup duhul meu, și vă mulțumesc vouă, că v-ați făcut pricinuitorii vieții mele celei veșnice”. Fiind muncit Sfântul Uar încă cinci ceasuri, și-a dat în acele chinuri cinstitul și sfântul său suflet în mâinile Domnului. Iar chinuitorii, socotind că este încă viu, tot mai băteau și chinuiau trupul cel mort. Apoi, văzând că murise, l-au coborât de pe lemn, și după porunca judecătorului l-au scos afară din cetate, și l-au aruncat spre mâncare câinilor, acolo unde se adună stârvurile celor necuvântătoare.
Acolo era o văduvă, pe nume Cleopatra, de loc din Palestina, al cărei bărbat fusese căpitan și murise în Egipt. Cleopatra avea un fiu pe nume Ioan, care încă era un copil. Pe când Sfântul Uar era chinuit, Cleopatra privea de departe la pătimirea lui și, fiind creștină, suspina și își bătea pieptul ei. Apoi, după ce au aruncat trupul lui Uar afară din cetate, ea, sculându-se noaptea, împreună cu niște slugi ale sale, și ducându-se acolo, au luat mult chinuitul trup al Sfântului Uar și, ducându-l în casa sa, a săpat mormânt în cămara sa, lângă pat, și l-au pus acolo pe el.
A doua zi, stăpânitorul a scos din temniță pe ceilalți mucenici și, chinuindu-i mult, i-a tăiat cu sabia și i-a aruncat afară din cetate ca și pe Uar; iar trupurile lor, luându-le noaptea alți tăinuiți creștini, le-au îngropat. Cleopatra, în toate zilele, aprindea lumânări deasupra mormântului Sfântului Uar și-i ardea tămâie, avându-l pe el de mare folos și de bun mijlocitor către Dumnezeu.
Trecând câțiva ani, și mai potolindu-se prigoana împotriva creștinilor, Cleopatra a voit să se întoarcă în patria sa, și se gândea cum ar putea să ducă cu sine moaștele Sfântului Uar; și gătind un dar oarecare, a rugat pe stăpânitor, printr-un mijlocitor, zicând: „Bărbatul meu a fost mai mare în oaste și a murit aici în slujba împăratului. Nefiind încă îngropat până acum stă deasupra mormântului, căci este cu neputință ca în țară străină să i se facă lui îngropare, precum se cuvine unui cinstit povățuitor de oaste; iar eu, fiind văduvă și străină, voiesc să mă întorc în patria mea, la rudeniile mele. Deci, stăpânul meu, să-mi dai voie să-l îngrop la moșia mea în mormântul strămoșilor mei, pentru că vreau ca și după moarte să nu mă despart de el”. Iar femeia aceea a făcut astfel, pentru ca, aflând creștinii că duce din cetatea lor moaștele sfântului mucenic, să nu o oprească și să ia de la dânsa acea comoară de mare preț. Stăpânitorul, luând darul, a poruncit ca să i se îndeplinească cererea, iar ea, în locul oaselor bărbatului ei, a luat moaștele Sfântului Uar și le-a sădit pe ele ca pe o vie din Egipt în Palestina, așezându-le lângă ale părinților ei, în satul ce se numea Edra, care era aproape de Tavor. Apoi în toate zilele mergea la mormântul lui, tămâia și aprindea lumânări, lucru pe care văzându-l ceilalți creștini care viețuiau acolo, au început a merge împreună cu dânsa la mormântul sfântului și a aduce pe bolnavii lor care, cu rugăciunile mucenicului Uar, câștigau tămăduiri. Aflând de veste toți creștinii dimprejur despre Sfântul Uar, mulți alergau cu credință la mormântul lui.
Atunci Cleopatra, văzând că se adunau creștinii pentru rugăciune la mormântul lui, a gândit să zidească o biserică în numele sfântului și ceea ce a gândit, a și început. Iar fiul ei Ioan, fiind în vârstă, Cleopatra se străduia să-l trimită în oastea împăratului și prin oarecari mijlocitori a cerut de la împărat o cinstită dregătorie pentru fiul ei, pe care a și câștigat-o. Căci în vremea zidirii bisericii s-a trimis fiului ei de la împărat scrisoare de a fi primit în oaste și brâu pentru cinstita dregătorie ostășească. Iar ea a zis: „Să nu se îmbrace fiul meu în haine ostășești și nici să nu meargă în slujbă ostășească, până ce nu se va sfârși biserica lui Dumnezeu, pentru că doresc ca să ducă împreună cu mine moaștele sfântului mucenic și după aceea va face împărăteasca poruncă”. Sfârșindu-se biserica, a chemat episcopi, preoți și călugări și, luând din mormânt cinstitele moaște ale sfântului mucenic, le-a pus pe un pat de mult preț, iar deasupra moaștelor a pus brâul și haina ostășească în care avea să se îmbrace fiul ei, ca să fie sfințite de moaștele sfântului. Și cu tot dinadinsul s-a rugat mucenicului, ca să fie ajutător fiului ei, pe care l-au binecuvântat toți arhiereii și preoții cei adunați acolo. Apoi s-a adunat multă mulțime de popor creștinesc acolo. Astfel, Cleopatra cu fiul ei luând patul cu moaștele, l-au dus în biserică. Biserica, fiind sfințită, au pus moaștele sfântului la jertfelnic și, săvârșindu-se dumnezeiasca Liturghie, Cleopatra a căzut înaintea moaștelor sfântului Uar, zicând: „Rogu-mă ție, purtătorul de chinuri al lui Hristos, să-mi ceri mie de la Dumnezeu, ceea ce va fi Lui plăcut și mie de folos, asemenea și unuia născut fiului meu. Pentru că nu îndrăznesc să cer mai mult decât ce voiește Domnul, căci El știe ce ne este de folos și voia Lui cea bună și desăvârșita în noi să se săvârșească”.
După sfârșirea sfintei slujbe, a făcut ospăț mare celor adunați, și ea împreună cu fiul ei slujeau, poruncind fiului ei să nu guste nimic, până ce se va săvârși ospățul, și după aceea să mănânce din resturile care vor rămâne. Dar slujind ei, copilul s-a îmbolnăvit foarte greu și a mers la patul său. Apoi sculându-se toți de la ospăț, a strigat pe fiul ei ca să mănânce împreună, din rămășițele de la ospăț. Ioan, însă, nu putea să grăiască nici un cuvânt, fiind foarte aprins de friguri.
Văzând Cleopatra pe fiul ei bolnav, a zis: „Viu este Domnul, că nici eu nu voi pune bucate în gura mea, până ce nu voi vedea ce se va face cu fiul meu”. Și ședea lângă el, răcorindu-i pe cât îi era cu putință căldura bolii; dar ea mai mult se aprindea înăuntru, având mai mare mâhnire de unul născut fiul său. Apoi, în miezul nopții a murit copilul, lăsând nemângâiatăpe mama sa, care plângea cu amar. Aceasta a alergat în biserica Sfântului Uar și căzând la mormântul lui, striga: „Oare astfel mi-ai răsplătit mie, care atâta m-am ostenit pentru tine, o plăcutule al lui Dumnezeu? Oare asemenea ajutoare mi-ai dat mie, care am oropsit trupul bărbatului meu pentru tine și pentru aceasta m-am nădăjduit în tine? Ai omorât pe unul născut fiul meu, ai surpat nădejdea mea și ai luat lumina ochilor mei! Deci, cine mă va hrăni la bătrânețe? Cine mă va îngriji la moartea mea? Sau cine va da trupul meu mormântului? Mai bine era să mor eu, decât să văd mort pe fiul meu iubit, care era tânăr și acum este ca o floare vestejită mai înainte de vreme. Deci, sau pe fiul meu dă-mi-l, precum odată Elisei pe al sunamitencii, sau și pe mine îndată să mă iei, pentru că nu pot să viețuiesc cu necaz și amărăciune”. Astfel strigând ea cu plângere la mormânt, a adormit puțin de multă osteneală și de necazul cel mare. Și i s-a arătat în vedenie Sfântul Uar, ținând pe copil în mâinile sale, și erau amândoi luminați ca soarele, hainele lor erau albe ca zăpada, încinși erau cu brâuri de aur și cununi cu negrăită podoabă aveau pe capetele lor.
Fericită Cleopatra, văzându-i, a voit să se închine lor. Dar Sfântul Uar a ridicat-o, zicându-i: „O femeie, pentru ce strigai asupra mea? Oare am uitat facerile tale de bine, pe care mi le-ai făcut în Egipt și pe cale? Sau socotești că nu am simțit când ai luat trupul meu dintre stârvurile dobitoacelor și l-ai pus în cămara ta? Oare nu ascult întotdeauna rugăciunile tale? Oare nu mă rog pentru tine lui Dumnezeu? Mai ales m-am rugat lui Dumnezeu pentru neamul tău cu care m-ai pus în mormânt, ca să li se ierte lor păcatele; apoi pe fiul tău l-am luat în oastea Împăratului ceresc. Oare nu tu singură m-ai rugat ca să-ți cer de la Dumnezeu ceea ce îi este Lui plăcut, iar ție și fiului tău de folos? Deci am rugat pe bunul Dumnezeu și bine a voit, după negrăita bunătatea Sa, ca să facă ostaș al Lui pe fiul tău, precum vezi că este unul din cei ce stau înaintea scaunului Său; și de voiești, iați-l și-l trimite la slujba împăratului celui pământesc și vremelnic, de vreme ce nu vrei ca fiul tău să slujească Împăratului Celui ceresc și veșnic”. Iar tânărul, șezând, a cuprins mâinile lui Uar și i-a zis: „Nu, stăpânul meu, nu ascultă pe maica mea, nu mă da în lumea cea plină de nedreptate și de toată fărădelegea, din care m-am izbăvit prin venirea ta. Nu mă depărta pe mine, părinte, din prietenia ta și din petrecerea cu sfinții”. Iar către maică să a zis: „De ce strigi așa, o, maică? Eu sunt rânduit în oastea Împăratului Hristos, și mi s-a dat mie ca să stau cu îngerii Lui; iar tu acum vrei să mă iei pe mine de la împărăție la sărăcie?”. Fericită Cleopatra, văzând pe fiul ei îmbrăcat în rânduiala îngerească, a zis: „Luați-mă dar și pe mine cu voi, ca și eu să fiu acolo”. Iar Sfântul Uar i-a zis: „Și aici fiind, ești cu noi; deci, mergi acum cu pace, iar după o vreme, când Domnul va porunci, vom veni să te luăm și pe tine”. Aceasta zicându-i, s-au făcut nevăzuți de la ochii ei. Ea, venindu-și în fire, și-a aflat inima plină de bucurie și veselie și a spus această vedenie preoților, care au îngropat cu mare cinste pe fiul ei lângă mormântul Sfântului Uar, nemaiplîngînd acum, ci veselindu-se întru Domnul. După aceasta și-a împărțit averile la săraci și, lepădându-se de lume, viețuia lângă biserica Sfântului Uar, slujind lui Dumnezeu în post și în rugăciuni, ziua și noaptea. Și în toate Duminicile, când se ruga, i se arătau ei Sfântul Uar și fiul ei, întru mare slavă. După șapte ani de petrecere într-o astfel de viață, fericită Cleopatra a murit, fiind bineplăcută lui Dumnezeu. Trupul ei s-a pus în biserica Sfântului Uar, aproape de fiul ei. Iar sfântul ei suflet, împreună cu al Sfântului Uar și cu al fiului ei, Ioan, se află în ceruri întru veselie veșnică, înaintea lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.