Calendar Ortodox 3 octombrie 2024
Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul (Secolul I d.Hr)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 3 octombrie 2024
† Sf. Sfințit Mc. Dionisie Areopagitul;
† Sf. Mc. Teoctist
Sinaxar 3 Octombrie
În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfintiţului Mucenic Dionisie Areopagitul (Secolul I d.Hr).
Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul (Secolul I d.Hr) – foto preluat de pe doxologia.ro
Acesta, întrecând pe toţi cu bogăţia, cu slava, cu mintea şi cu înţelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat şi a fost hirotonit episcop.
Fiind învăţat tainele cele de negrăit şi dumnezeieşti de înţeleptul Ierotei, a lăsat şi cărţi minunate şi foarte înalte.
Însă acest sfânt Dionisie tâlcuind şi Tipicul bisericeştii orânduieli, după aceea s-a dus spre părţile Apusului, pe vremea împărăţiei lui Domiţian şi arătând multe minuni, i s-a tăiat capul în cetatea Parisului.
Şi primindu-şi capul în mâinile sale, a umblat două mile de loc pe picioarele sale, făcând ca sa se minuneze cei ce îl vedeau, şi nu l-au lăsat până nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula.
Şi oprindu-se din dumnezeiască pronie, l-a pus în palmele ei ca pe un odor.
Aşijderea şi ucenicii săi, Rustic şi Elefterie, tăindu-li-se capetele şi aruncându-li-se trupurile împreună cu mucenicescul trup al sfântului propovăduitor ca să-l mănânce fiarele cele sălbatice şi păsările.
Oarecare credincioşi le-au luat şi le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigători; şi după ce s-au dus aceia, le-a aşezat Fericita Catula într-o casă, la trei ale lunii octombrie.
Era la statul trupului om de mijloc, uscăţiv, albenet, cam galben, puţinel cam scobit la nări, cu sprâncenele dese, cu ochii adânciţi şi cu urechile mari, cărunt păros, cu barba cam lungă şi rară puţinel, cam pântecos, degetele mâinilor lungi.
Şi se săvârşeşte soborul lui în preasfânta marea Biserică.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Rustic şi Elefterie, ucenicii sfântului Dionisie Areopagitul.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist.
Tot în această zi Sfântul Mucenic Dionisie şi cei cu dânsul 8 mucenici.
Acesta a fost pe vremea împăraţilor Valerian şi Galien; şi fiind adus către guvernatorul Emilian şi nesupunându-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. După aceea l-au tras la popor şi l-au împroşcat cu pietre, pătimind mai mult decât cele ce pătimise mai înainte din partea lui Deciu în Libia. Deci închizându-l într-un loc sec, cu Faust şi cu Gaius şi cu Petru şi cu Pavel, şi cu ceilalţi patru care, suferind cu el doisprezece ani, s-au săvârşit în bună mărturisire.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi.
Tot în această zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.
Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din ţara Egiptului. Deci primind de la moşul său îngerescul chip al monahilor şi luând iertare de la bătrânul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepădat Soborul din Calcedon şi de Biserica sobornicească se depărtă pe sineşi; dar voind a se închina cinstitei Cruci, şi oprit fiind a se apropia, i s-a părut ca aude glas, că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biserică, apoi iarăşi s-a întors la moşul său, şi fiind iertat iarăşi de către bătrânul a ieşit din mânăstire. Şi aflând într-un loc râpos şi cu anevoie o mică peşteră, a locuit în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu să-l slăvească l-a vădit aşa: Oarecare Ananie, sihastru mare şi vestit, locuia în acele locuri; deci a fost adus un copil îndrăcit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bântuit de duh necurat şi acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înşela ca să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.
Deci aici fiind trimişi aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treaba au mers, întâi s-a aparat că face rugăciune, apoi supărându-l, a făcut şi a zis către demon: “În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil”. Acestea auzind duhul cel necurat de la sfântul, îndată a ieşit şi copilul s-a făcut sănătos.
Şi făcându-se prin minunea aceasta vestit, se supuse şi fără de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. Şi neputând a petrece acolo viaţa cea pustnică şi fără gâlceavă, a lăsat Cezareea şi iarăşi s-a dus în pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care având şi el un copil ce era bântuit de duhul necurat, l-a pus într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni l-a pus lângă uşa sfântului şi s-a dus în lături; deci, plângând copilul şi sculându-se sfântul şi văzându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, a tămăduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea să-l vadă, dar de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură, deci socotiţi ce lucru minunat a făcut şi aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. Înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală l-a pus în peştera fericitului Ioan; deci împreună fiind amândoi, şi sărutându-se unul cu altul, şi săturându-se unul de altul de duhovnicească vorbire şi alcătuind fericitul Ioan cuvântul cel de apoi de mulţumire zicea aşa: “Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian”. Fără veste răpit fiind Marcian de înger, s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însă aceasta a băgat pe sfântul la multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi, calcându-şi legătura, a ieşit din peşteră şi purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse şi auzi pe Cuviosul Marcian chemându-l pe nume şi înţelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima şi se veselea. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul, şi mulţumind lui Dumnezeu, s-a întors la locaşul său. Acesta a gonit mulţi demoni din oameni şi a tămăduit şi boli fără de leac, şi a făcut de a izvorât şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din cer a coborât prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul a făcut Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Evenimentele Zilei de 2 octombrie în Istorie
Bătălia de la Gonzales (2 octombrie 1835)
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
2 octombrie este a 275-a zi a calendarului gregorian și a 276-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 90 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 2 octombrie
Biserica Ortodoxă Română
Sf. Sfințit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sf. Sfințit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara (†304) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Sfinții mucenici Ciprian și Iustina au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251).
Sf. Ciprian nu trebuie confundat cu Sf. Ciprian al Cartaginei, pomenit pe 16 septembrie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Sf. Ciprian, episcop; Sf. Iustina, fecioară, martiră († 304)
Biserica Romano-Catolică
Ss. Îngeri Păzitori
Sărbători internaționale ale zilei de 2 octombrie
Ziua internaţională a nonviolenţei (ONU)
Ziua internaţională a non-violenţei este marcată în fiecare an la 2 octombrie, aşa cum s-a stabilit de către Organizaţia Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia 61/271, la 15 iunie 2007.
Ziua de 2 octombrie reprezintă data naşterii lui Mahatma Gandhi (1869-1948), unul dintre cei mai mari militanţi pentru pace din lume, pionier al filosofiei şi al strategiei nonviolenţei, conducător de marcă al mişcării pentru independenţă din India.
Mahatma Gandhi a fost o sursă de inspiraţie pentru mişcările nonviolente în vederea obţinerii de drepturi civile şi schimbări sociale din întreaga lume.
Cunoscut pentru doctrina sa care presupunea proteste paşnice pentru a determina progresul politic şi social, Gandhi a rămas angajat, de-a lungul vieţii sale, în credinţa sa în nonviolenţă chiar şi în condiţii opresive şi în faţa unor provocări aparent insurmontabile, se mai arată pe site-ul amintit.
‘‘Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” este unul dintre citatele celebre care aparţin lui Mahatma Gandhi.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători naționale ale zilei de 2 octombrie
Guineea - Ziua națională. Independența de Franța (1958)
India – Ziua națională. Gandhi Jayanti: Ziua nașterii lui Mahatma Gandhi
Evenimentele Zilei de 2 octombrie în Istorie:
- 2 octombrie 1535 – Exploratorul francez Jacques Cartier a navigat pe râul Sfântul Laurențiu și a descoperit așezarea fortificată Hochelaga construită de băștinașii Iroquois pe locul actualului oraș Montreal;
- 2 octombrie 1835 – O armată mexicană trimisă pentru a-i dezarma pe localnicii din orașul Gonzales a întâmpinat rezistență din partea acestora în Bătălia de la Gonzales, prima luptă din cadrul Revoluției Texane;
- 2 octombrie 1941 – Wehrmachtul a început Operațiunea Taifun, o ofensivă totală împotriva Moscovei, care a declanșat bătălia de la Moscova în cadrul celui de al Doilea Război Mondial;
- 2 octombrie 1997 – A fost semnat Tratatul de la Amsterdam
2 octombrie 534 - A murit regele ostrogotilor din Italia, Athalaric (n. 516).
Athalaric – foto: en.wikipedia.org
Athalaric (n. 516 – d. 2 octombrie 534) a fost rege al ostrogoților din Italia din anul 526. Athalaric a fost fiul lui Eutharic cu regina Amalasuntha.
Bunicul său pe linie maternă a fost Theodoric cel Mare.
El a succedat bunicului său în poziția regală din 526.
Dat fiind că Athalaric nu avea la acel moment decât vârsta de 10 ani, regența a fost asumată de către mama sa, Amalasuntha.
Mama sa a căutat să îi asigure lui Athalaric o educație în tradiția romană, însă nobilii goți au efectuat presiuni asupra Amalasunthei pentru a le permite să îl crească în conformitate cu obiceiurile lor.
Ca rezultat, Athalaric a căzut în patima beției, fapt care i-a distrus sănătatea.
2 octombrie 829 - Imparatul Teophilos (n.813– d. 20 ianuarie 842), ii succede tatalui sau Mihail II Amorianul pe tronul Imperiului Bizantin.
Imparatul Teophilos (n.813– d. 20 ianuarie 842) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Era nepotul imparatului Leon al V-lea Armeanul si a condus Bizantul între anii 829 şi 842.
Theophil a fost nevoit să lupte cu arabii musulmani pe două fronturi, atunci cand Sicilia fusese invadată, iar Palermo fusese ocupat de arabi în 831.
A întărit zidurile Constantinopolului şi a construit un spital care a functionat până în secolul XV.
De asemenea, in Anatolia, bizantinii au pierdut multe cetăţi în favoarea arabilor, în 830, iar războaiele purtate timp indelungat au secat vistieria statului.
2 octombrie 1187 - Armatele musulmane conduse de Saladin ocupa Ierusalimul, după 88 ani de stăpânire cruciată.
Saladin sau Salah al-Din (n. 1138 – d. 4 martie 1193) musulman kurd din Tikrit devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei – foto – ro.wikipedia.org
Salah al-Din (n. 1138 – d. 4 martie 1193), a fost un musulman kurd din Tikrit (azi Irak), devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei.
A condus luptele musulmanilor împotriva cruciaților.
Cu toate că era adversarul principal al cruciaților, cronicile creștine menționează acțiunile sale onorabile, care i-au atras respectul multor europeni, mai ales al lui Richard Inimă de Leu.
2 octombrie 1264 - A murit Papa Urban al IV-lea
Papa Urban al IV-lea, papă al Romei – foto – ro.wikipedia.org
Papa Urban al IV-lea, papă al Romei. De origine franceză, pe numele laic Jacques Pantaleon, păstorește Sfântul Scaun între 1261-1264.
2 octombrie 1409 - Este atestată cea mai veche pisanie românească, cea de la biserica Streisângiorgiu; (jud. Hunedoara).
Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu. Pronaosul din secolul 18, înainte de demolare. Imagine din arhiva CMI, ante 1926 – foto – ro.wikipedia.org
Construită în stilul romanic, între 1313-14, pe locul unei biserici de lemn datate 1130-1140, biserica Sfantul Gheorghe din Streisângeorgiu este una din cele mai vechi construcții medievale din Transilvania și România cunoscute până în prezent și păstrate în funcțiune.
2 octombrie 1442 - Iancu de Hunedoara obține o mare victorie împotriva otomanilor, in Bătalia de pe râul Ialomița.
Iancu de Hunedoara – foto: en.wikipedia.org
Ioan de Hunedoara (latină Ioannes Corvinus, maghiară Hunyadi János, sîrbă Janko Sibinjanin, slovacă Ján Huňadi, germană Johann Hunyadi) cunoscut și ca Iancu de Hunedoara (alternativ Ioan (Ion) Huniade sau Ioan Corvin, n. ca. 1407 – d. 11 august 1456) a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin.
2 octombrie 1452 - S-a născut Regele Richard al III-lea al Angliei (1483–1485); (d.22.08.1485).
Richard al III-lea - foto – ro.wikipedia.org
Richard al III-lea (2 octombrie 1452 – 22 august 1485) a fost rege al Angliei, din 1483 până la moartea sa. A fost ultimul rege din Casa de York și înfrângerea lui în Bătălia de la Bosworth a fost punctul culminant al Războiului celor Două Roze și sfârșitul dinastiei Plantagenet.
După moartea fratelui său regele Eduard al IV-lea, Richard a domnit ca regent pentru fiul lui Eduard o scurtă perioadă de timp, cu titlul de Lord Protector apoi și-a închis nepoții (Eduard și Richard) în Turul Londrei și a fost încoronat la 6 iulie 1483.
A murit pe câmpul de luptă în Bătălia de la Bosworth și rămășițele sale s-au pierdut timp de peste cinci secole, fiind regăsite la începutul secolului al XXI-lea.
În 2012, o săpătură arheologică a fost realizată în site-ul ocupat odată de Greyfriars, Leicester.
Universitatea din Leicester a confirmat la 4 februarie 2013, că scheletul găsit în săpătură a aparținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, regelui Richard al III-lea.
Concluzia s-a bazat pe o combinație de probe de la datarea cu radiocarbon, compararea cu rapoartele contemporane ale aspectul său, precum și o comparație a ADN-ului mitocondrial cu doi descendenți ai surorii lui Richard.
2 octombrie 1535 - Exploratorul francez Jacques Cartier a navigat pe râul Sfântul Laurențiu și a descoperit așezarea fortificată Hochelaga construită de băștinașii Iroquois pe locul actualului oraș Montreal.
Jacques Cartier - foto: en.wikipedia.org
Jacques Cartier (n. 31 decembrie 1491 – d. 1 septembrie 1557) a fost primul explorator al Golfului Sf. Laurențiu și cel ce a descoperit râul Sf. Laurențiu.
2 octombrie 1552 - În urma unui puternic asediu, orașul Kazan este ocupat de trupele lui Ivan cel Groaznic. Cronicile relatează că orașul a fost ars din temelii și o mare parte a populației a fost masacrată de soldații ruși.
![Ivan al IV-lea, numit și Ivan cel Groaznic, (n. 25 august 1530 - d. 28 martie [S.V. 18 martie] 1584) primul cneaz moscovit care s-a intitulat "țar" - foto (Portret al lui Ivan IV, secolul al XVIII-lea, Muzeul de Istorie de Stat): ro.wikipedia.org](http://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/08/Ivan-al-IV-lea-al-Rusiei-e1440491153283.jpg)
Portret al lui Ivan IV, secolul al XVIII-lea, Muzeul de Istorie de Stat – foto: ro.wikipedia.org
Cronicile relatează că orașul a fost ars din temelii și o mare parte a populației a fost masacrată de catre soldații ruși.
2 octombrie 1569 - Bogdan Lapusneanu depune omagiu regelui polon Sigismund al II-lea August.
Era născut în anul 1553. si a urmat la tronul Moldovei după uciderea tatălui său, Alexandru Lapusneanu, la vârsta de 15 ani. Tutore i-a fost mama sa Ruxandra.
Bogdan Lăpușneanu – foto: en.wikipedia.org
Bogdan Lăpușneanu, a fost domn al Moldovei între martie 1568 – februarie 1572.
Urmeză la tron după uciderea tatălui său, Alexandru Lăpușneanu, fiind în vârstă de numai 15 ani.
Tutore i-a fost mama sa, Ruxandra Lăpușneanu. Bogdan a fost partizan politic și aderent personal al polonezilor, față de care încheie tratate de supunere, și se și înrudește cu aceștia.
Purtarea lui i-a nemulțumit pe boierii țării, în frunte cu Ieremia Golia Cernăuțeanul.
Aceștia se temeau mai ales de introducerea catolicismului in Moldova.
In momentul prinderii și închiderii lui de către un nobil polonez cu care se certase, boierii se plâng la Poartă, iar aceasta îl numește domn in mai 1572 pe Ioan Voda cel Viteaz.
Încercând zadarnic să mai revina pe tron cu ajutorul polonezilor, alungat și rătăcind pe la toate curțile europene, a murit în iulie 1574 la Moscova.
2 octombrie 1602 - Boierul Stroe Buzescu, unul dintre marii generali ai lui Mihai Viteazul, moare în luptele de la Ogretin şi Teiuşani.
2 octombrie 1608 - Olandezul Hans Lippershey, a inventat telescopul.
Hans Lippershey (1570 – buried 29 September 1619) – foto: en.wikipedia.org
La data de 2 octombrie 1608, el a inaintat o cerere de brevetare a inventiei sale,dar comisia de atestare i-a respins -o, in urma revendicarilor lui Jacob Metius si Zacharias Jensen, care pretindeau fiecare, ca au fost primii care au inventat acest dispozitiv optic.
2 octombrie 1649 - Forțele papale ale lui Inocențiu al X-lea cuceresc și distrug orașul Castro.
Papa Inocențiu al X-lea (Pictura de Diego Velasquez) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Papa Inocențiu al X-lea (Giovanni Battista Pamphilj sau Pamphili) (n. 6 mai 1574 Roma – d. 7 ianuarie 1655 Roma) a deținut funcția de papă între anii 1644-1655.
2 octombrie 1709 - A murit hatmanul ucrainean Ivan Mazepa; (n.1639).
Ioan Mazepa – foto – ro.wikipedia.org
Ioan Mazepa (n. circa 1644 — d. 1709), hatman al cazacilor zaporojeni din Ucraina în perioada 1687 – 1708. A fost hatman al cazacilor zaporojeni din Ucraina în perioada din 1687 si pana la moartea sa.
A incercat o alianta cu regele suedez Charles al XII-lea impotriva imperiului rus, dar a fost zdrobit la Poltava impreuna cu armata suedeza. S-a refugiat in valahia,apoi la Tighina,in Moldova unde a si murit in 1709.
2 octombrie 1746 - Într-un ciclon în apropierea localității Madras din India, trei nave de război franceze Duc d’Orléans, Phénix și Lys, se scufundă și mor aproximativ 1200 de membri al echipajelor.
2 octombrie 1752 - Calendarul Gregorian este introdus in Anglia și în coloniile acesteia.
Calendarul gregorian este varianta de calendar cu cea mai mare răspândire.
O modificare a calendarului iulian a fost propusă pentru prima oară de doctorul și astronomul napolitan Aloysius Lilius și a fost decretată de papa Grigore al XIII-lea (al cărui nume l-a primit acest calendar) la 24 februarie 1582.
Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocțiul de primăvară să se mute ușor înapoi în anul calendaristic.
2 octombrie 1764 - A murit William Cavendish, Duce de Devonshire, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1720)
William Cavendish – foto – ro.wikipedia.org
William Cavendish (n. 8 mai 1720 – d. 2 octombrie 1764), politician britanic, prim ministru al Marii Britanii între 1756 și 1757.
2 octombrie 1803 - A murit Samuel Adams, politician american (n. 1722)
Samuel Adams – ro.wikipedia.org
Samuel Adams (n. 16 septembrie/27 septembrie 1722 – d. 2 octombrie 1803), om de stat american, filozof politic și unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii – foto (În acest portret realizat în jur de 1772, de John Singleton Copley, Samuel Adams indică Massachusetts Charter, act pe care l-a văzut ca o constituție care proteja drepturile oamenilor).
2 octombrie 1835 - O armată mexicană trimisă pentru a-i dezarma pe localnicii din orașul Gonzales a întâmpinat rezistență din partea acestora în Bătălia de la Gonzales, prima luptă din cadrul Revoluției Texane.
Bătălia de la Gonzales - Reproducere digitală a drapelului “Haideți să-l luați” înălțat de texani înainte de bătălie – foto – ro.wikipedia.org
Bătălia de la Gonzales a fost prima ciocnire militară a Revoluției Texane. Ea s-a dat lângă Gonzales, Texas, la 2 octombrie 1835, între coloniștii texani și un detașament de soldați mexicani.
În 1831, autoritățile mexicane au dat coloniștilor din Gonzales un mic tun pentru a-i ajuta să se apere de raidurile frecvente ale indienilor Comanche.
În următorii patru ani, situația politică din Mexic s-a deteriorat, iar în 1835 mai multe state s-au răsculat.
În condițiile răspândirii revoltei, colonelul Domingo de Ugartechea, comandantul armatelor mexicane din Texas, a considerat că nu este înțelept ca locuitorilor din Gonzales să li se lase pe mână o armă și a cerut returnarea tunului.
Când prima cerere a fost refuzată, Ugartechea a trimis 100 dragoni să recupereze tunul prin mijloace pașnice.
Soldații s-au apropiat de Gonzales la 29 septembrie, dar coloniștii au invocat diverse scuze pentru a nu-i lăsa să intre în oraș, în timp ce în secret trimițeau curieri pentru a cere ajutor de la comunitățile din jur.
În două zile, în Gonzales s-au adunat circa 140 de texani, toți hotărâți să nu predea tunul.
La 1 octombrie, coloniștii au votat pentru a începe lupta.
Soldații mexicani au deschis focul după ce texanii s-au apropiat de tabăra lor în dimineața zilei de 2 octombrie.
După mai multe ore de focuri de avertisment, soldații mexicani s-au retras.
Deși mica ciocnire nu a avut o semnificație militară importantă, ea a marcat ruptura între coloniști și guvernul mexican și este considerată a reprezenta începutul Revoluției Texane.
Vestea ciocnirii s-a răspândit în Statele Unite, unde a fost adesea denumită „Lexingtonul Texasului”.
Soarta tunului nu este cunoscută cu certitudine. Este posibil ca el să fi fost îngropat și redescoperit în 1936, sau ar fi putut fi confiscat de soldații mexicani după Bătălia de la Alamo.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
2 octombrie 1847 - S-a născut Paul von Beneckendorff und von Hindenburg, preşedintele Reichului German (1925–1934).
Paul Ludwig Hans Anton von Beneckendorff und von Hindenburg – foto – ro.wikipedia.org
Paul Ludwig Hans Anton von Beneckendorff und von Hindenburg (n. 2 octombrie 1847, Posen – d. 2 august 1934, Gut Neudeck, Prusia), militar (cu gradul suprem de Generalfeldmarschall) și politician german.
A fost al doilea Președinte al Republicii de la Weimar. Militar de carieră şi adept înflăcărat al monarhiei, von Hindenburg a devenit o figură emblematică datorită victoriilor repurtate în campaniile primului război mondial şi a fost considerat o personalitate dominantă a dreptei politice.
Ca preşedinte al Reichului, s–a dovedit incapabil să se opună ascensiunii la putere a lui Hitler (d.02.08.1934).
2 octombrie 1852 - S-a născut Sir William Ramsay, chimist englez (a descoperit gazele nobile). (d.1916)
Sir William Ramsay – foto – ro.wikipedia.org
Sir William Ramsay (n. 2 octombrie 1852 – d. 23 iulie 1916) chimist britanic, profesor universitar la Bristol și Londra laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1904, pentru descoperirea elementelor gazoase inerte din aer. Alături de Lordul Rayleigh a descoperit, în 1894, un nou element, denumit argon, aparent inert din punct de vedere chimic; și-au anunțat descoperirea la începutul anului 1895. William Ramsay a primit Premiul Nobel pentru chimie pe 1904.
2 octombrie 1869 - S-a născut Mahatma Gandhi, pe numele sau adevarat Mohandas Karamchand, om politic indian si aparator al drepturilor civile.
Mahatma Gandhi- foto: ro.wikipedia.org
Mahatma Gandhi (2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar – †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă neviolente. A fost supranumit “Mahatma” care inseamna “suflet mare” in sanscrita. S-a nascut la Porbandar, Gujarat, in vestul Indiei intr-o familie instarita.
A studiat Dreptul in Londra, iar in 1893 a plecat in Africa de Sud ca si consilier juridic, unde a ramas vreme de 20 de ani luptand pentru independenta concetatenilor sai. in 1914, a revenit in tara natala si a devenit un adevarat conducator al luptei de eliberare nationala a Indiei.
A fost ales, cinci ani mai tarziu, lider al partidului Congresul National Indian functie pe care a ocupat-o pana in 1947.
Din aceasta pozitie, Gandhi a promovat principiul politic al “rezistentei pasive” si a organizat campanii de nesupunere civila impotriva colonistilor englezi. in urma unei asemenea actiuni de protest, a fost arestat pentru conspiratie si inchis intre anii 1922-1924.
Ulterior a mai fost inchis de cateva ori, in semn de protest fata de masurile colonistilor britanici el raspunzand cu lungi perioade de greva a foamei. in 15 august 1947, India a devenit independenta, insa tot atunci a izbucnit si conflictul dintre hindusi si musulmanii din Pakistan, care a dus la declansarea unui razboi civil.
La cateva luni, mai exact pe 30 ianuarie 1948, un fanatic hindus l-a asasinat pe Gandhi in timpul unei ceremonii religioase.
2 octombrie 1875 - A decedat Petrache Poenaru, matematician, inginer si inventator, cel care a inventat “tocul rezervor” (stilograful) , brevetat de guvernul francez la 25.05. 1827.
Petrache Poenaru – portret de Constantin Lecca – foto: ro.wikipedia.org
Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea – d. 2 octombrie 1875, București), pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru al Academiei Române).
A fost primul care a strâns date stiintifice despre Tezaurul de la Pietroasa; a publicat primul dictionar francez-român împreuna cu Aaron Florian si G. Hiel (n. 10.01.1799).
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
2 octombrie 1877 - Românul Radu Porumbaru a urcat pe Mont Blanc, cel mai inalt munte din Alpi (4810 m) si al doilea ca inaltime din Europa, dupa muntele Elbrus din Caucaz (5462 m) . A fost primul român care a reuşit această ascensiune.
2 octombrie 1878 - In Parlamentul Romaniei s-a votat o motiune in legatura cu hotarârile Congresului de la Berlin (“Silita de hotarârea Puterilor Mari si spre a nu fi o piedica la întarirea pacii, Camera împuterniceste Guvernul a se supune vointei întregii Europe, retragând autoritatile civile si militare din Basarabia …”).
Harta modificărilor frontierelor statelor Europene în urma tratatului de la Berlin 1878 – foto: ieg-ego.eu
Cele şapte mari puteri europene participante la Congresul de la Berlin au fost: Germania, Regatul Unit, Austro-Ungaria, Franţa, Imperiul Otoman, Italia şi Imperiul Rus, iar cel care a dat dovada de abilitate diplomatică deosebită şi care a influenţat decisiv luarea hotărîrilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.
Prin tratat, România pierdea Basarabia istorică (sudul Basarabiei Ţariste) retrocedat Moldovei în 1856 şi obține la presiunile Rusiei, Dobrogea.
Rusia a forţat acest schimb oferind Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor în schimbul sudului Basarabiei deoarece era interesată de zona strategică a Gurilor Dunării.
Tratatul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878) Anton von Werner, Congress of Berlin (1881): Final meeting at the Reich Chancellery on 13 July 1878, Bismarck between Gyula Andrássy and Pyotr Shuvalov, on the left Alajos Károlyi, Alexander Gorchakov and Benjamin Disraeli – foto: ro.wikipedia.org
Rusia deşi se angaja să respecte toate prevederiile tratatului, a luat în considerare alipirea unor teritorii istorice care aparţinuseră României: Judeţul Cahul, Judeţul Izmail şi Judeţul Bolgrad astazi parte componentă a Ucrainei din 1991.
Faţă de această situaţie, delegaţia română, formată din primul ministru, Ion C. Bratianu, şi din ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, a protestat, în timpul lucrărilor Congresului de la Berlin, arătînd justeţea faptului că se recunoştea independenţa României şi că Dobrogea şi Delta Dunării reveneau ţării-mamă, aratînd totodată că aceste teritorii istorice sunt în componenţa României, şi aici trebuie sa rămînă.
La 13 octombrie Rusia a început ocuparea Basarabiei istorice (judetele Cahul, Ismail si Bolgrad).
2 octombrie 1897 - S-a născut actorul român Miluţă Gheorghiu, cunoscut mai ales prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri; (d. 10 decembrie 1971).
Miluță Gheorghiu în rolul Coanei Chirița – foto: ro.wikipedia.org
Mihail Miluță Gheorghiu (n. 2 octombrie 1897, Iași — d. 10 decembrie 1971, București), celebru actor român de teatru (scenă și vodevil), cunoscut, mai ales, prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri (Coana Chirița, Muza de la Burdujeni).
2 octombrie 1904 - S-a născut scriitorul britanic Graham Greene: “La drum cu mătuşă-mea”, “Sfârşitul unei iubiri”, “Omul nostru din Havana” .
Henry Graham Greene – foto – ro.wikipedia.org
Henry Graham Greene (n. 2 octombrie 1904 – d. 3 aprilie 1991) a fost un scriitor, dramaturg, scenarist și critic literar englez.
Călătoriile în Mexic, Africa și Asia au determinat alegerea locului acțiunii diferitelor sale opere. Scrierile sale, de puternică tensiune și structurate după tehnica romanului polițist, explorează probleme politice și morale ale lumii moderne.
Sunt reprezentate naturalist, fără iluzii, conflictele de conștiință ale omului părăsit în voia spaimei și singurătății.
A devenit celebru datorită atitudinii sale contestatare în plan literar faţă de catolicism (“Pivniţele Vaticanului”) şi ca autor al unor rafinate romane psihologice (“Un fel de viaţă”, “Factorul uman”); (d.03.04.1991).
2 octombrie 1911 - S-a născut scriitorul, poetul şi publicistul Miron Radu Paraschivescu: “Tristele”, “Laude şi alte poeme”,”Cînticele ţigăneşti”, ”Declaraţia patetică”; (m. 17 feb. 1971).
Miron Radu Paraschivescu – foto – ro.wikipedia.org
Miron Radu Paraschivescu (n. 2 octombrie 1911, Zimnicea — d. 17 februarie 1971, București), poet, eseist și publicist român, personalitate a orașului Vălenii de Munte.
2 octombrie 1919 - Președintele american Woodrow Wilson suferă un atac celebral care îl lasă parțial paralizat.
Thomas Woodrow Wilson – foto: en.wikipedia.org
Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 – 3 februarie 1924), cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 – 1921).
Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice.
2 octombrie 1920 - A murit Max Bruch, compozitor și dirijor german, reprezentant al romantismului târziu (n. 1838)
Max Bruch - foto – ro.wikipedia.org
Max Bruch (n. 6 ianuarie 1838, Köln – d. 2 octombrie 1920, Berlin) cunoscut și sub numele de Max Karl August Bruch, dirijor și compozitor romantic german, autorul a peste 200 de lucrări, dintre care 3 concerte pentru vioară, primul dintre acestea devenind o lucrare de referință a repertoriului de vioară.
2 octombrie 1925 - Tânăra de 19 ani, Josephine Baker, a debutat la Paris, la Théâtre des Champs-Élysées, cu dans erotic în La Revue Négre.
Josephine Baker (născută Freda Josephine McDonald la 3 iunie 1906 în Saint Louis, Missouri — d. 12 aprilie 1975 în Paris), dansatoare, actriță și cântăreață franceză de origine americană.
2 octombrie 1921 - A murit Regele Wilhelm al II-lea de Württemberg (n. 1848)
Wilhelm al II-lea - foto: ro.wikipedia.org
Wilhelm al II-lea (25 februarie 1848 – 2 octombrie 1921), al patrulea rege de Württemberg, din 6 octombrie 1891 până la abolirea regatului la 30 noiembrie 1918.
2 octombrie 1927 - A murit marele chimist suedez Svante Arrhenius, laureat al Premiului Nobel ; (n.1859).
Svante Arrhenius – foto – ro.wikipedia.org
Svante Arrhenius (n. 19 februarie 1859, Vik – d. 2 octombrie 1927, Stockholm), fizician și chimist suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1903.
2 octombrie 1928 - Josemaría Escrivá fondeaza organizatia catolica Opus Dei.
![Josemaría Escrivá de Balaguer Albás (n. 9 ianuarie 1902, Barbastro, județul Huesca, Spania – d. 26 iunie 1975, Roma), preot spaniol, sfânt al Bisericii catolice. La data de 2 octombrie 1928 a văzut Opus Dei,[1] o instituție în cadrul Bisericii Catolice care răspândește chemarea la sfințenie în mijlocul lumii, oferind lui Dumnezeu munca profesională bine făcută și slujind pe ceilalți - foto: papalartifacts.com](http://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/10/Josemar--a-Escriv---e1443742001261.jpg)
Josemaría Escrivá de Balaguer Albás – foto: papalartifacts.com
2 octombrie 1930 - Constructorul american de automobile Henry Ford pune piatra de temelie pentru Uzinele Ford din Köln in Germania.
Henry Ford – foto: en.wikipedia.org
Henry Ford (n. 30 iulie 1863- d. 7 aprilie 1947), fondator al industriei americane de automobile, a întemeiat Ford Motor Company (1903), autor al unui nou mod de organizare a producției industriale, cunoscut sub denumirea de fordism.
2 octombrie 1935 - S-a nascut Paul Goma, prozator, memorialist, dizident anticomunist roman , refugiat politic la Paris din 1977; (n. la Mana/judeţul Orhei, azi în R. Moldova).
Paul Goma – foto: historia.ro
Paul Goma (n. 2 octombrie 1935, Mana, Vatici, județul Orhei, România), scriitor și militant anticomunist român, stabilit la Paris.
taranista.wordpress.com: La Multi Ani Paul Goma !
2 octombrie 1938 - A fost finalizată statuia voievodului-martir Constantin Brâncoveanu din Piaţa Sf. Gheorghe din Bucureşti, operă a sculptorului Oscar Han.
Statuia lui Constantin Brancoveanu, din Piaţa Sf. Gheorghe din Bucureşti – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Statuia lui Constantin Brancoveanu, din Piaţa Sf. Gheorghe din Bucureşti, operă a sculptorului Oscar Han.
Statuia lui Constantin Brancoveanu, din Piaţa Sf. Gheorghe din Bucureşti – foto: bucharestplaces.ro
Statuia lui Constantin Brancoveanu, din Piaţa Sf. Gheorghe din Bucureşti, operă a sculptorului Oscar Han.
2 octombrie 1939 - S-a născut cântăreţul de muzică uşoară Dan Spătaru.
Dan George Spătaru – foto: cinemagia.ro
Dan George Spătaru (n. 2 octombrie 1939, Aliman, Constanța – d. 8 septembrie 2004, București) a fost unul dintre cei mai prolifici cântăreți români de muzică ușoară. Dan Spataru a fost unul dintre cei mai iubiţi artişti ai României, cântăreţ, compozitor şi actor; mii de spectatori i-au aplaudat vocea inconfundabilă şi şlagărele pe care a reuşit să le facă nemuritoare: “Te-aşteaptă un om”, “Tarancuta ,Tarancuta”, “Nu m-am gândit la despărţire”, “Trecea fanfara militară”, “Drumurile noastre” (n. Limanu, Constanta;d.08.09.2004). În Cuba a bătut recordul la aplauze: 16 minute şi 19 secunde. A decedat in ziua de 8 septembrie 2004.
<
2 octombrie 1940 - S-a născut la Bucuresti marele handbalist roman Gheorghe Gruia, campion mondial în 1964 în Cehoslovacia şi 1970 în Franţa, medaliat cu bronz la München 1972 şi campion european cu cu echipa Steaua Bucuresti în 1968.
Gheorghe Gruia- foto – ro.wikipedia.org
Gheorghe Gruia (n. 2 octombrie 1940), handbalist român, care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României.
Sportivul de 1,92 inaltime si 91 de kg, care este cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor (distinctie oficiala oferita in 1992 de catre IHF), a reprezentat la nivel maxim sportiv Clubul Armatei Romane Steaua Bucuresti si Romania.
A fost multiplu campion national de juniori la aruncarea sulitei si la triplusalt, discipline care i-au dezvoltat calitatile atletice native, forta exploziva si detenta fabuloasa fiind castigate la volei, acolo unde a si debutat in prima liga.
2 octombrie 1941 - Al Doilea Război Mondial - Wehrmachtul a început operațiunea Taifun, o ofensivă totală împotriva Moscovei, care a declanșat Bătălia de la Moscova (2 octombrie 1941 – 7 ianuarie 1942).
Battle of Moscow (2 October 1941 – 7 January 1942) Part of the Eastern Front of World War II – Soviet anti-aircraft gunners on the roof of the Moskva hotel – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Batălia de la Moscova se referă la apărarea capitalei sovietice, Moscova, și la contraofensiva ulterioară a Armatei Roșii (armata sovietică) dintre octombrie 1941 și ianuarie 1942 pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial, împotriva forțelor Germaniei Naziste.
Adolf Hitler considera Moscova, (care era capitala Uniunii Sovietice și cel mai mare oraș al țării), obiectivul principal al Forțelor Axei în timpul atacului împotriva URSS.
Un plan separat german pentru cucerirea Moscovei purta numele de cod Operațiunea Wotan.
Planul inițial de invazie bazat pe tacticile războiului fulger, care purta numele de cod Operațiunea Barbarossa, prevedea cucerirea Moscovei într-o perioadă de 3 – 4 luni.
După declanșarea atacului, în ciuda unor înaintări importante, Wehrmachtul a trebuit să înceteze ritmul avansării datorită rezistenței sovietice, de exemplu din timpul bătăliei de la Smolensk – iulie – septembrie 1941, care a întârziat atacul asupra capitalei sovietice cu aproximativ 2 luni.
După cucerirea Smolenskului, Wehrmachtul a trebuit să-și consolideze pozițiile în încercuirile de la Leningrad și Kiev, aceste acțiuni întârziind și mai mult atacul împotriva Moscovei.
Puterile Axei au reluat atacul împotriva Moscovei pe 30 septembrie 1941, cu operațiunea cu numele de cod Taifun, care avea ca obiectiv cucerirea Moscovei până la începutul iernii.
După o înaintare inițială plină de succes, care a dus la încercuirea și distrugerea mai multor armate sovietice, ofensiva germană a fost oprită de rezistența sovietică pe linia defensivă Mojaisk, la doar 120 km depărtare de capitală.
Deși a reușit să spargă liniile succesive de apărare sovietice, ofensiva Wehrmachtului a fost încetinită de condițiile meteo.
În timpul toamnei, ploile au preschimbat drumurile și câmpurile în noroaie groase, în care mijloacele de transport ale Axei s-au împotmolit.
Deși venirea iernii și înghețarea pământului a permis înaintarea mijloacelor mecanizate, ofensiva germană a fost în continuare încetinită, de această dată de frigul puternic, dar și de rezistența sovietică crescută.
La începutul lunii decembrie, grupurile avansate de tancuri au ajuns la numai 30 km de Kremlin, iar soldații Wehrmachtului puteau să vadă din poziții prin binoclu unele dintre clădirile Moscovei.
Frigul neobișnuit pentru soldații germani, dotarea nesatisfăcătoare cu echipament de iarnă a atacatorilor și epuizarea luptătorilor au făcut ca Puterile Axei să nu mai fie capabile să cucerească Moscova.
Pe 5 decembrie 1941, apărătorii Moscovei, întăriți cu trupe proaspete sosite din Siberia, foarte bine pregătite pentru războiul de iarnă, au atacat forțele germane din fața capitalei.
În ianuarie 1942, Wehrmachtul fusese împins înapoi între 100 și 200 km, îndepărtând amenințarea directă asupra Moscovei.
Germanii nu aveau să se mai apropie de capitala sovietică mai mult decât au reușit pe 5 decembrie 1941.
December 1941. Fresh Soviet forces marching to the front from Moscow. – foto: en.wikipedia.org
Bătălia de la Moscova este considerată de obicei una dintre cele mai importante bătălii dintre Puterile Axei și cele ale URSS-ului, în primul rând datorită faptului că Armata Roșie a fost capabilă să respingă cea mai serioasă încercare de cucerire a capitalei sovietice.
Bătălia a fost una dintre cele mai mari de-a lungul întregului război, cu peste un milion de victime.
De asemenea, bătălia a marcat un punct de cotitură în desfășurarea războiului, fiind prima oară din 1939, când Germania Nazistă își începuse campania de cuceriri, când Wehrmachtul a fost nevoit să retragă în mod semnificativ.
Forțele germane se mai retrăseseră temporar în timpul Ofensivelor sovietice de la Elnia din septembrie 1941 și de la Rostov (care a provocat demiterea de la comandă a lui von Rundstedt), dar aceste retrageri au fost minore în comparație cu cea de la Moscova.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org
2 octombrie 1941 - Prin decret-lege privind regimul muncii pe timp de război, durata muncii în România se prelungeşte de la 56 la 72 ore săptămînal.
2 octombrie 1946 - A decedat Ignacy Moscicki, fizician si om politic, membru de onoare al Academiei Române din 22.06.1937. (n. 1.12.1867).
Ignacy Mościcki – foto: ro.wikipedia.org
Ignacy Mościcki (n. 1 decembrie 1867 – d. 2 octombrie 1946), chimist polonez, politician și Președinte al Republicii Polone (1926–39). El a fost cel mai longeviv președinte al Poloniei (13 ani). A desfasurat o intensa activitate politica, în iunie 1926 fiind ales presedinte al Republicii Polone (pâna în septembrie 1939). Este autorul unei importante inventii: condensatorul electric, 1904.
2 octombrie 1951 - S-a născut popularul cantaret britanic Gordon Matthew Thomas Sumner cunoscut cu numele de scenă – Sting ; (“An Englishman in New York”).
Gordon Matthew Thomas Sumner – foto – ro.wikipedia.org
Gordon Matthew Thomas Sumner, CBE (n. 2 octombrie 1951), cunoscut sub numele de scenă ca Sting, este un muzician englez din Wallsend, Newcastle-upon-Tyne. Înaintea carierei remarcabile de artist solo, a fost liderul vocal, principal compozitor și basist al trupei rock The Police din anii 1970–1980. Ca muzician solo și ca membru al trupei The Police, Sting a vândut peste 105 milioane de înregistrări, și a fost distins cu șaisprezece premii Grammy
2 octombrie 1953 - S-a nascut Alex Mihai Stoenescu, scriitor, („Patimile Sfîntului Tomaso D’Aquino”, „Istoria loviturilor de stat în România”, „Misiunea dominicană”).
Alex Mihai Stoenescu – foto: nasul.tv
Alex Mihai Stoenescu (n. 2 octombrie 1953, București), istoric, scriitor și politician român.
2 octombrie 1954 - La Conferința de la Londra a miniștrilor de externe, se decide reînarmarea Republicii Federale Germania și aderarea acestei tari la NATO.
2 octombrie 1955 - ENIAC, este întrerupt primul computerdigital.
Codificatoarele Betty Jean Jennings (stânga) și Fran Bilas (dreapta) operează panoul principal de control al ENIAC la Școala Moore de Inginerie Electrică. (fotografie a armatei americane din arhivele ARL Technical Library) – foto – ro.wikipedia.org
2 octombrie 1958 - Guineea îşi obţine independenţa faţă de Franţa, în urma unui referendum. Primul preşedinte al statului a fost ales Sékou Touré.
Ahmed Sékou Touré – foto: en.wikipedia.org
2 octombrie 1968 - A încetat din viaţă pictorul francez Marcel Duchamp. A jucat un rol important în miscarea dadaista si cea suprarealista.
Marcel Duchamp – foto – ro.wikipedia.org
Marcel Duchamp (n. 28 iulie 1887 în Blainville-Crevon – d. 2 octombrie 1968 în Neuilly-sur-Seine) pictor francez (cetățean american din 1955). O serie întreaga de curente de la începutul celei de-a doua jumatati a secolului nostru au exploatat si amplificat ideile dadaiste ale lui Duchamp: de la Pop-Art, la arta conceptuala, happening, body-art (“Nud coborând o scara”,“Fântâna”); (n. 28.07.1887).
2 octombrie 1974 - A murit Vasili Şuşkin, regizor, actor, scenarist şi poet ucrainean („Există un asemenea flăcău”, „Oameni ciudaţi”); (n.25.07.1929).
Vasily Makarovich Shukshin (25 July 1929 – 2 October 1974) – foto: en.wikipedia.org
2 octombrie 1980 - La Caesars Palace din Las Vegas, Larry Holmes își apăra titlul mondial de box la categoria grea, împotriva lui Muhammad Ali într-o victorie prin knockout tehnic în runda 11.
2 octombrie 1984 - Cei trei cosmonauți sovietici Leonid Denisovich Kizim, Vladimir Alekseyevich Solovyov și Oleg Jurjewitsch Atkow au revenit după 237 zile pe Pământ. A fost pînă atunci, una din misiunile cu zilele cele mai multe petrecute de cosmonauți, la bordul stației spațiale Salyut 7.
2 octombrie 1993 - Presedintele Rusiei, Boris Eltin, a avertizat, printr-o serie de scrisori, pe sefii de stat ai Frantei, Germaniei, Statelor Unite ale Americii si Marii Britanii, ca este impotriva includerii tarilor Europei de Est in Alianta Nord-Atlantica, propunerea sa avand in vedere ca securitatea din zona est-europeana sa fie asigurata de NATO, impreuna cu Rusia.
2 octombrie 1997 - A fost semnat Tratatul de la Amsterdam.
Treaty of Amsterdam (2 October 1997) – European leaders in Amsterdam, 1997 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat de șefii de stat și de guvern ai Uniunii Europene (UE) la 16-17 iulie 1997 și semnat la 2 octombrie 1997.
A intrat în vigoare la 1 mai 1999. Tratatul de la Amsterdam a amendat Tratatul de la Maastricht, fără însă a-l înlocui. Scopul lui inițial a fost de a asigura capacitatea de acțiune a UE și după extinderea spre est.
Reformarea profundă a UE a eșuat însă, făcând necesare alte măsuri (vezi Tratatul de la Nisa și Constituția Europeană).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
2 octombrie 2002 - A încetat din viaţă Tiberiu Olah, compozitor şi muzicolog român de etnie maghiară (n. 1928).
Tiberiu Olah – foto: cinemagia.ro
Tiberiu Olah, în maghiară Oláh Tibor, (n. 2 ianuarie 1928, Arpad, azi Arpășel – d. 2 octombrie 2002, Târgu Mureș), compozitor, profesor și muzicolog român de etnie maghiară.
2 octombrie 2002 - Washingtonul deblochează un ajutor de 8 milioane de dolari pentru opoziția irakiană.
2 octombrie 2006 - Charles Carl Roberts intră într-o școală Amish din orașul Nickel Mines, Pennsylvania și împușcă cinci eleve în cap, rănește alte cinci (cu vârste cuprinse între 6 și 13 ani) apoi se sinucide.
Charles Carl Roberts IV (December 7, 1973 – October 2, 2006) - foto: en.wikipedia.org
2 octombrie 2006 - A fost infiintata prima echipa de fotbal american din Romania, Constanta Sharks.
Constanta Sharks – foto: ziuaconstanta.ro
2 octombrie 2007 - A decedat prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei, fiică a regelui Constantin I al Greciei; (n. 1913).
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei- foto – ro.wikipedia.org
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei (4 mai 1913 – 2 octombrie 2007) a fost al șaselea copil și a treia fiică a regelui Constantin I al Greciei (1868–1923) și a reginei Sofia a Prusiei (1870–1932)
2 octombrie 2009 - Irlandezii au votat în favoarea ratificării Tratatului de la Lisabona; (67,13 %).
Tratatul de la Lisabona – foto – ro.wikipedia.org
2 octombrie 2009 - Rio de Janeiro a fost ales oraşul gazdă pentru Jocurile Olimpice şi Paralimpice de vară din 2016.
2 octombrie 2020 - Președintele SUA, Donald Trump, s-a infectat cu virusul SARS-CoV-2 și a intrat în carantină.
2 octombrie 2020 - La Ordinea Zilei
Sfinții Mucenici Ciprian și Iustina (†304)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfinții Mucenici Ciprian și Iustina
Sfinții mucenici Ciprian și Iustina au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251).
Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe 2 octombrie.
Sf. Ciprian nu trebuie confundat cu Sf. Ciprian al Cartaginei (1), pomenit pe 16 septembrie.
Sf. Sfințit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara (†304) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sfântul Ciprian era din Antiohia Siriei, de bun neam și bogat, filozof și vrăjitor cumplit.
A fost câștigat la credința cea întru Hristos de către Iustina, o fecioară creștină din Antiohia care toate demonicele lui lucrări le-a destrămat.
Căci un bărbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumuseții ei rănindu-se și neajungându-și scopul, a venit la Ciprian.
Iar acesta de trei ori trimițând demonii către tânără, n-a izbutit nimic.
Deci după ce a cunoscut că meșteșugul său este neputincios, s-a botezat și, arzând vrăjitoreștile sale cărți, a crezut în Domnul.
Mai apoi, sfântul Ciprian a fost făcut episcop și pe mulți povățuindu-i la credința lui Hristos.
Sfânta Iustina a devenit stareța unei mănăstiri de fecioare.
Sf. Ciprian a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului, și strujindu-li-se coastele au fost băgați în cazan de fier, și fiind trimiși la Nicomidia li s-au tăiat capetele.
Iar marele Grigorie Teologul, nu pe altul, ci pe acesta îl numea „iubit Fecioarei”.
Și se săvârșește soborul lor la locul muceniciei din Nicomidia, care se află de acea parte, la locașurile lui Solomon, în ziua de 2 octombrie.
Trupurile lor au zăcut șase zile neîngropate și fiind acolo niște străini le-au luat în taină și le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul.
Acea femeie a îngropat cu cinste trupurile sfinților lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina și Teoctist.
Mai târziu moaștele lor au fost mutate în basilica împăratului Constantin din Roma.
La mormântul lor au început să se facă multe tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo.
Imnografie
Troparul Sf. Ciprian (Glasul 4)
Şi părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenic Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu sa mântuiască sufletele noastre.
Condac, glasul 1:
De la meșteșugul vrăjitoresc întorcându-te, de Dumnezeu înțelepțite, la dumnezeiasca cunoștință, doctor preaînțelept te-ai arătat lumii, dăruind tămăduiri celor ce te cinstesc pe tine, Cipriane cu Iustina, cu care roagă-te Iubitorului de oameni Stăpânului să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sf. Iustina (Glasul 4)
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Iustina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Iconografie
Dionisie din Furna îl confundă pe Sf. Ciprian al Cartaginei (pomenit pe 16 septembrie) cu acest Sf. Ciprian, fostul vrăjitor (pomenit pe 2 octombrie).
Indicațiile sale se referă la acesta din urmă.
El arată așadar că acest Sf. Ciprian se zugrăvește ca un om tânăr cu părul creț, dar cu barba lungă și sură („afumată”), despărțită în două.
Poartă un înscris care zice: “Tu, Împărate, Cela ce ești pururea și petreci în veci…”.
Note
1 – Confuzia începe încă din secolul al IV-lea, în scrierile lui Grigorie de Nazianz (Cuvântarea 18) și Prudentius (Imnul 13), și continuă în unele sinaxare până astăzi. – www.newadvent.org
cititi mai mult despre Ciprian și Iustina si pe: basilica.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Viața Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian și a Sfintei Mucenițe Iustina
articol preluat de pe doxologia.ro
Sf. Sfințit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara (†304) – foto preluat de pe doxologia.ro
Pe vremea împărăției lui Deciu, era în Antiohia Siriei un filozof și vrăjitor vestit, anume Ciprian, de neam din Cartagina, născut dinpărinți necredincioși, care a fost dat în copilăria sa spre slujba păgânescului și necuratului lor zeu, Apolon. În anul al șaptelea al vârstei sale îl încredințară la vrăjitori spre învățătura meșteșugului vrăjitoriei și a drăceștii înțelepciuni. Iar după zece ani de la nașterea sa a fost trimis de părinți spre săvârșirea jertfei în muntele Olimpului, pe care păgânii îl numeau locuință dumnezeiască, căci acolo se afla nenumărată mulțime de idoli întru care mulți diavoli locuiau.
Ciprian a învățat în acel munte înalt mult meșteșug diavolesc, căci știa felurite năluciri drăcești; se deprinsese a schimba văzduhul, a porni vântul, a slobozi tunete și ploi, a tulbura valurile mării, a face stricăciune în răsaduri, grădini și câmpii, a aduce vătămări și răni asupra oamenilor și se învățase la înțelepciunea cea pierzătoare și prea rea lucrare diavolească. Și a văzut acolo nenumărate pâlcuri drăcești împreună cu stăpânul întunericului, împrejurul căruia unii săltau, alții slujeau, alții chiuiau, lăudând pe stăpânul său, iar alții erau trimiși în toată lumea spre înșelarea popoarelor.
A văzut acolo pe toți zeii și zeițele păgâne și felurite năluciri și vedenii, la care se învăța câte patruzeci de zile în post; că mânca după apusul soarelui nu pâine, nici altă hrană, ci numai ghindă de stejar. Când era de cincisprezece ani avea ca dascăli șapte slujitori mari care slujeau la cele șapte planete. De la acei jerfitori a învățat multe taine diavolești. Apoi s-a dus în cetatea Agra, unde, slujind câtva timp zeiței Ira, a învățat multe meșteșuguri de la slujitorul care era acolo. Și a petrecut și în Tauropoli slujind zeiței Artemis. De acolo s-a dus la Lachedemonia și a deprins să facă fel de fel de vrăji și năluciri, ca aceea ca morții din morminte să grăiască.
Având douăzeci de ani, a mers în Egipt, în cetatea Memfis, la capii răutăților și multe farmece și vrăjitorii învăța. La treizeci de ani a mers la caldei și acolo a învățat să citească în stele. Și în Antiohia a mers, fiind atunci desăvârșit în toată răutatea: vrăjitor și fermecător, pierzător de suflete, mare prieten și credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur față în față a vorbit și de cinste mare de la dânsul s-a învrednicit. De acest lucru singur a mărturisit, zicând: „Să mă credeți pe mine că singur pe diavol l-am văzut, pentru că prin jertfe l-am rugat și l-am sărutat și am grăit cu dânsul și cu aceia care sunt la dânsul mai mari și m-au iubit și mi-au lăudat înțelegerea mea și înaintea tuturor a zis: „Iată noul Amvrie, grabnic spre ascultarea noastră, vremelnic de împărtășania noastră”. Și mi-au făgăduit că au să mă pună boier, după ieșirea mea din trup și cât timp eu am să petrec pe pământ, în toate au să-mi ajute și mi-au dat spre slujirea mea un grup de diavoli. Iar când ieșeam de la dânsul a strigat către mine: „Îmbărbătează-te, nevoitorule Cipriane” și, sculându-se, m-a petrecut, încât și toți mai marii diavolilor s-au mirat. De aceea toți boierii lor pe mine mă ascultau, văzând cinstea ce mi se făcea de către dânsul. Era chipul lui ca o floare de iarbă și capul îi era încununat cu o coroană prefăcută, nu adevărată, ci nălucire de aur și pietre luminoase, care lumină chipul acela și hainele lui erau minunate. Iar când se întorcea încoace sau încolo se cutremura tot locul acela și mulți stăteau lângă scaunul lui cu fel de fel de rânduieli ale duhurilor răutății, întru mare supunere. Eu cu totul pe mine mă dădusem atunci, supunându-mă la toată porunca lui”. Aceasta despre sine singur a spus-o Ciprian după întoarcerea sa la Dumnezeu.
Este arătat ce fel de om era: prieten al diavolilor, ale căror lucruri, toate, le făcea supărând pe oameni și înșelându-i. În Antiohia a petrecut multă vreme și a adus pe mulți oameni spre toată necurata fărădelege, pe mulți i-a ucis cu otrăvurile și cu farmecele, pe copii și pe copile spre jertfă diavolilor îi înjunghia și pe mulți i-a învățat la vrăjile sale rele: pe unii îi învăța să zboare prin văzduh, pe alții să plutească cu luntrea prin nori, pe alții i-a făcut să umble pe ape. De toți păgânii era cinstit și slăvit ca un mare jertfitor și preaînțelept slujitor al necuraților lor zei și mulți alergau la dânsul pentru nevoile lor, pentru că îi ajuta cu puterea diavolească de care era plin; unora le ajută la desfrânare, altora la mânie, la vrajbă și la izbândirea răutăților, iar altora în zavistie le ajuta. Acum era cu totul în fundul iadului și în gurile diavolești, fiu al gheenei, părtaș al celor diavolești și al pierzării celei veșnice. Iar Domnul, Cel ce nu voiește moartea păcătosului, pentru negrăita Sa bunătate și pentru milostivirea cea nebiruită de păcatele omenești, a vrut ca pe acest om să-l caute și pe cel afundat în adâncul iadului din prăpastie să-l scoată și să-l mântuiască, spre arătarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, căci nu este păcat să biruiască iubirea Lui de oameni. Și l-a mântuit pe Ciprian din pierzarea lui în acest chip:
În acea vreme era în Antiohia o fecioară cu numele de Iustina, care s-a născut din părinți pagâni. Tatăl ei se numea Edesie și era slujitor idolesc, iar maică să se numea Cleodonia. Fecioara Iustina când a ajuns la vârsta desăvârșită, șezând în casa sa la fereastră, a auzit din întâmplare un cuvânt de mântuire din gura unui diacon care trecea pe acolo, care se numea Prailie și care grăia pentru întruparea Domnului nostru Iisus Hristos „că S-a născut din curata Fecioară Maria și, multe minuni făcând, a voit a pătimi pentru mântuirea noastră și a înviat din morți și S-a înălțat la ceruri și a stat de-a dreapta Tatălui și împărățește în veci”.
Această propovăduire a diaconului a căzut pe pământ bun în inima Iustinei, căci degrabă a început a aduce rod și a dezrădăcina din ea toți spinii necredinței. Iustina voia ca mai mult și mai desăvârșit să învețe de la acel diacon, însă nu îndrăznea să-l caute pe el, împiedicând-o feciorelnica rușine. Însă mergea adeseori, în taină, la biserica lui Hristos, ascultând cuvintele lui Dumnezeu; și lucrând în inima ei Duhul Sfânt, a crezut în Hristos. Și în scurtă vreme și pe maica ei a făcut-o să creadă și după aceea și pe bătrânul ei tată l-a adus la credință; el, văzând înțelegerea fiicei sale și auzind cuvintele ei cele înțelepte, socotea în sine că idolii, fiind făcuți de mâini omenești, cum pot să fie ei dumnezei, neavând nici suflet, nici suflare? Și o vedenie minunată a văzut el noaptea în vis, prin dumnezeiască arătare: adică o tabără mare de îngeri purtători de lumină, iar în mijlocul lor era Mântuitorul lumii, Iisus Hristos, și L-a auzit pe El grăindu-i: „Veniți la Mine și vă voi da vouă cerească împărăție”. Apoi, deșteptându-se din somn, Edesie îndată a mers cu femeia și cu fiica sa la episcopul creștinesc pe care îl chema Optat, rugându-l pe el să-i învețe credința lui Hristos și să le dea lor Sfântul Botez și i-a spus lui cuvintele fiicei sale și îngereasca vedenie pe care singur o văzuse.
Auzind aceasta episcopul, s-a bucurat de întoarcerea lor și, grăindu-le mult despre credința în Hristos, a botezat pe Edesie și pe Cleodonia, femeia sa și pe fiica lor Iustina și, împărtășindu-i pe ei cu Sfintele Taine, i-a slobozit cu pace. Iar după ce s-a întărit Edesie în credința lui Hristos, văzând episcopul evlavia lui, l-a făcut preot; și petrecu în fapte bune și în frică de Dumnezeu un an și șase luni și așa, în sfânta credință, și-a sfârșit viața. Iar Iustina bine s-a nevoit în poruncile Domnului, iubind pe Mirele său Hristos și slujindu-I Lui în rugăciuni, în feciorie și în curățenie, în post și în mare înfrânare. Iar vrăjmașul cel ce urăște neamul omenesc, văzând o viață ca aceasta a ei, a zavistuit faptele ei cele bune și a început a o supăra, felurite nevoi și necazuri pornindu-i împotrivă.
Era atunci în Antiohia un tânăr scolastic, pe nume Aglaid, fiu de părinți bogați și slăviți, viețuind cu desfătare întru deșertăciunea lumii acesteia. Și acesta, într-o vreme oarecare, a văzut-o pe Iustina fecioara mergând la biserică și s-a minunat de frumusețea ei. Iar diavolul a pus gând rău în inima lui asupra ei și, aprinzându-se de dorul ei, Aglaid a început a se gândi în toate chipurile, că întru cunoștința și dragostea ei să vie și, înșelând-o, să aducă pe mielușeaua cea curată a lui Hristos întru necurăția cea gândită de dânsul. Și pândea calea ei, ori unde avea să meargă fecioară și, întâmpinând-o, o amăgea cu cuvinte desfrânate, lăudându-i frumusețea. Apoi, spunându-i cuvinte de fericire și arătându-și dragostea sa către dânsa, cu curse înșelătoare și meșteșugit împletite o urmărea pe ea spre desfrânare. Iar fecioara se întorcea și fugea de dânsul, înfricoșându-se de el și nu voia să-i asculte înșelătoarele și viclenele cuvinte. Și tânărul, dorind frumusețile ei cele feciorești, a trimis la dânsa rugăminte ca să voiască să-i fie lui soție. Iar ea a răspuns către dânsul: „Am pe Mirele meu Hristos căruia Îi slujesc și curăția mea îmi păstrez. Acela și sufletul și trupul meu îmi păzește de toată necurăția”.
Un răspuns că acesta al curatei fecioare auzindu-l Aglaid și mai mult a dorit-o, aprinzându-l pe el diavol. Neputând nicidecum să o amăgească, a gândit că s-o răpească; și adunând spre ajutor tineri fără de rânduiala, asemenea lui, i-a păzit calea pe care obișnuia fecioară să meargă spre biserică la rugăciune. Acolo a întâmpinat-o și a prins-o, ducând-o cu sila spre casa lui. Iar ea a început a striga foarte tare, bătându-l pe el peste gură și scuipând asupra lui. Auzind acea strigare, vecinii au ieșit din casele lor și au alergat ca s-o scoată din mâinile tânărului cel nerușinat ca din gura lupului și au reușit să o ia pe mielușeaua cea fără prihană, pe Sfânta Iustina. Și au fugit toți cei nelegiuiți, iar Aglaid cu rușine s-a dus la casa sa.
Neștiind ce să mai facă, înmulțindu-se în el răutatea patimii, s-a ispitit cu încă un lucru rău: a mers la marele vrăjitor și fermecător, Ciprian, jertfitorul idolesc și acestuia, spunându-i necazul său, i-a cerut ajutor, făgăduind să-i dea mult aur și argint. Ciprian, pe toate auzindu-le de la dânsul, îl mângâia făgăduindu-i că toată dorința lui i-o va îndeplini. „Eu, a zis el, voi face ca această fecioară singură să căute dragostea ta și te va dori pe tine mai mult decât tu pe ea”. Așa, mângâindu-l, i-a dat bună nădejde.
Luând Ciprian cărțile sale de învățătură a chemat pe unul din duhurile cele necurate pe care îl știa că degrabă poate să aprindă cu necurată dorire inima Iustinei spre tânărul acela. Iar diavolul i-a făgăduit cu sârguință să-i îndeplinească dorința și cu mândrie a zis: „Nu-mi este mie cu anevoie acest lucru, de vreme ce eu de multe ori am cutremurat cetăți, ziduri am surpat, case am despărțit, vărsări de sânge și ucideri de tată am făcut; învrăjbiri și mânie mare între frați și între soți am pus, pe cei ce voiau să petreacă mult în feciorie i-am adus în necurăție; pe călugării cei ce se nevoiau prin munți și la multă postire se deprindeau, negândindu-se niciodată la trup, în poftă desfrânării i-am adus și i-am învățat să slujească patimilor trupești, iar pe alții, care întru pocăință și întru lepădarea de toate veniseră, iarăși i-am întors la cele dintâi lucruri rele și pe mulți din cei ce petreceau în curăție, i-am aruncat în desfrânare. Deci, oare nu pot eu că pe această fecioară spre dragostea lui Aglaid să o plec? Și ce să zic mai mult? Cu lucrul voi arăta puterea mea degrabă. Deci, primește această doctorie – și îi dădu un vas plin – și dă-o tânărului aceluia ca să stropească locuința Iustinei și vei vedea ce va fi”. Acestea zicând, s-a dus, iar Ciprian, chemându-l pe Aglaid, l-a trimis pe el să stropească în taină casa Iustinei cu licoarea din vasul acela diavolesc. Și făcându-se aceasta, a intrat diavolul desfrânării cu săgețile cele aprinse ale poftei trupești, ca să rănească prin desfrânare inimă cea feciorească și trupul ei și cu pofta cea necurată să-l aprindă.
Avea obiceiul fecioara aceea că în toate nopțile să-și facă rugăciunile sale către Domnul. Și a fost după obicei, când în ceasul al treilea din noapte, sculându-se se ruga lui Dumnezeu, a simțit ca de năprasnă o tulburare în trupul ei și furtună rea de pofta cea trupească și aprinderea focului gheenei. Și a fost acea supărare și în acel vifor dinăuntru multă vreme; îi venea întru pomenire acel Aglaid, căci se ridicase în ea gândurile cele rele. Se mira fecioară și singură de sine se rușina, simțindu-și sângele fierbând ca într-o căldare și se gândea la lucruri de care întotdeauna, ca de niște necurățenii, se scârbea. Și cu bună cunoștință fiind Iustina, a înțeles că de la diavol i s-a tras acest război întru dânsa și îndată, înarmându-se cu arma semnului crucii, a alergat către Dumnezeu cu fierbinte rugăciune și a strigăt din adâncul inimii către Hristos, Mirele său, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, iată, vrăjmașii mei s-au ridicat asupra mea, curse au pregătit pentru picioarele mele și au smerit sufletul meu; iar eu mi-am adus aminte de numele Tău și m-am veselit și când mă supără ei pe mine, eu la Tine scap și nădăjduiesc, spre a nu se bucura vrăjmașul meu de mine; căci știi, Doamne Dumnezeul meu, că eu sunt roaba Ta și curăția trupului meu pentru Tine o păzesc și sufletul meu Ție ți l-am încredințat. Deci, păzește pe oaia Ta, Păstorule bun, nu mă lăsa întru mâncarea fiarelor celor ce caută să mă înghită pe mine, dă-mi biruința poftei celei rele a trupului meu”. Astfel, sfânta fecioară, stăruind mult în rugăciune, a rușinat pe vrăjmașul care, fiind biruit de rugăciunea ei, a fugit de la dânsa cu rușine; și s-a întors odihna în trupul și în inima Iustinei și s-a stins văpaia poftei, iar războiul a încetat și fierberea sângelui s-a potolit și Iustina a dat slavă lui Dumnezeu, cântând cântare de biruință.
Diavolul s-a întors la Ciprian cu veste rea, că nu a reușit întru nimic. Dar Ciprian l-a întrebat pe el din care pricină nu a putut s-o supună pe acea fecioară. Iar el, cu toate că nu voia, i-a spus adevărul, zicând: „Pentru aceasta nu am reușit, pentru că am văzut pe ea un semn de care m-am înfricoșat, și din această cauză nu am putut ca să o biruiesc”. Ciprian a chemat un diavol mai cumplit și l-a trimis pe acesta spre a o ispiti pe Iustina. Și mergând acesta, a făcut mai multe decât cel dintâi, căci cu mare putere a năvălit asupra ei, iar fecioara cu mai fierbinte rugăciune s-a înarmat și mai mare nevoință a arătat, pentru că s-a îmbrăcat în haină de păr și își chinuia trupul său cu înfrânarea și cu postul, numai pâine și apă mâncând. Și așa, îmblânzindu-și patimile trupului, a biruit pe diavol și l-a gonit cu rușine, iar el, la fel ca și cel dintâi, nesporind nimic, s-a întors la Ciprian. Iar Ciprian a chemat pe una dintre căpeteniile diavolești și i-a spus despre slăbiciunea celorlalți doi diavoli trimiși care nu au putut să covârșească o fecioară și a cerut de la dânsul ajutor. Iar el a ocărât pe diavolii cei dintii cu sălbăticie, ca pe cei ce nu sunt bine iscusiți în acel lucru și ca pe cei ce nu știau cum să îndulcească desfrânarea în inima fecioarei. Și i-a dat bună nădejde lui Ciprian, făgăduindu-i că singur, în alt chip, să ispitească pe fecioară.
Ducându-se de la Ciprian, s-a prefăcut pe sine în chip de femeie și așa a intrat la Iustina; și, șezând, a început a grăi cu dânsa cuvintele cele dumnezeiești, ca și cum ar fi vrut să urmeze vieții și curăției ei; o întreba ce fel de plată o să aibă pentru această viață sfântă și pentru fecioria ei. Iar Iustina a zis: „Mare și negrăită este plată pentru cei ce viețuiesc în curăție, și mâhnire mare au oamenii care nu bagă de seamă o visterie mare ca aceasta a curăției îngerești”. Iar diavolul, descoperindu-și nerușinarea, cu meșteșug a început a o amăgi, zicându-i: „Apoi în ce chip ar putea să fie lumea și cum s-ar naște oamenii? De ar fi păzit Eva curăția, apoi de unde s-ar fi înmulțit neamul omenesc? Cu adevărat, bună este însoțirea, pe care singur Dumnezeu a rânduit-o, și Sfânta Scriptură o laudă, zicând: Cinstită este nunta întru toate și patul nespurcat. Mulți sfinți ai lui Dumnezeu oare nu au fost întru însoțirea pe care a dat-o Dumnezeu spre mângâierea omului, ca spre copiii săi căutând să se înveselească și să laude pe Dumnezeu?”.
Niște cuvinte ca acestea auzindu-le Iustina, a cunoscut pe maestrul diavol amăgitor și mai bine decât Eva l-a biruit pe el; pentru că, neintrînd în mai multă vorbă cu dânsul, a alergat degrabă la limanul Crucii lui Hristos. Și a pus semnul cel cinstit pe fruntea ei și inima și-a ridicat-o spre Dumnezeu, Mirele său, și îndată a pierit diavolul, cu mai mare rușine ca cei dintâi. Acel mare diavol a venit și la Ciprian, tulburat; și cunoscând Ciprian că nici acela nu a reușit nimic, a zis către diavol: „Oare nici tu pe fecioara aceea n-ai putut s-o biruiești, fiind diavol puternic și iscusit mai mult ca alții în acest lucru? Apoi care din voi va face ceva acelei nebiruite inimi feciorești? Deci, spuneți-mi mie: cu ce fel de arme vi se împotrivește vouă și cum puterea voastră cea tare neputincioasă o face?”. Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, deși nevrând, a mărturisit: „Nu putem, a zis el, să privim spre semnul crucii, ci fugim de dânsul, căci ne arde precum focul și ne gonește departe”. Ciprian s-a supărat foarte tare asupra diavolului, că l-a adus întru rușine și se certa cu dânsul, zicându-i: „Dar așa este puterea voastră, că o fecioară neputincioasă vă biruiește?”. Atunci diavolul, vrând să-l mângâie pe Ciprian, a încercat să facă alt lucru, în acest fel: s-a prefăcut în chipul Iustinei și a mers la Aglaid, că așa părându-i-se lui Aglaid că este Iustina cu adevărat își va împlini datoria sa și nu va fi arătată neputința lor cea diavolească, nici Ciprian nu se va afla întru rușine.
Când a intrat diavolul la Aglaid în chipul Iustinei, Aglaid a sărit de nespusă bucurie și alergând la ea, a cuprins-o și o săruta, zicând: „Bine ai venit la mine, prea frumoasă Iustina”. Și cum a zis tânărul cuvântul Iustina, îndată diavolul s-a stins, neputând nici numele Iustinei să-l rabde, iar tânărul s-a înspăimântat foarte tare și, alergând la Ciprian, i-a spus lui cele ce s-au întâmplat. Ciprian, cu ajutorul vrăjilor sale, a pus pe dânsul chip de pasăre și făcându-l ca să zboare prin văzduh, l-a trimis la casa Iustinei, ca prin fereastră să intre în camera ei. Iar el, fiind purtat de diavol, zbura prin văzduh deasupra camerei Iustinei și voia să se așeze pe casă. S-a întâmplat atunci ca Iustina să privească pe fereastră și văzând-o diavolul pe ea, l-a lăsat pe Aglaid și a fugit. Și a pierit de la Aglaid și acea nălucire, în care se arăta ca o pasăre și puțin a lipsit de a nu muri cazând jos, căci cu mâinile s-a apucat de vârful casei și, ținându-se, a rămas spânzurat. De nu ar fi fost coborât de acolo prin rugăciunea Sfintei Iustina, ar fi căzut ticălosul și ar fi murit. Și așa, nereușind nimic, s-a întors tânărul la Ciprian, povestindu-i lui primejdia sa, iar Ciprian s-a necăjit foarte tare, văzându-se înfrânt și s-a hotărât că singur să se ducă la Iustina, nădăjduind în vrăjitoriile sale. Mai întâi s-a prefăcut în femeie, apoi în pasăre; și încă nu se apropia de ușile casei ei, iar nălucirea și înșelătoarea asemănare cu cea de femeie și cu cea de pasăre au pierit de la dânsul și s-a întors rușinat.
După aceasta, a început Ciprian a face izbândire rușinii sale, și a adus cu ajutorul vrăjilor sale ispite asupra casei Iustinei și asupra caselor tuturor rudeniilor, ale vecinilor și ale cunoscuților ei, ca odinioară diavolul asupra dreptului Iov: le omora dobitoacele, pe slugile lor le lovea și cu răni îi arunca pe dânșii în necaz nemăsurat. Apoi a lovit-o și pe Iustina cu o boală, încât zăcea la pat și plângea maică să pentru dânsa. Iar ea o mângâia pe maică să, precum David, zicând: „Nu voi muri, ci vie voi fi, și voi povesti lucrurile Domnului”. Însă nu numai asupra ei și asupra rudeniilor ei, ci și asupra cetății (Dumnezeu așa a voit), a adus Ciprian vătămare, din cauza mâniei sale celei neîmblânzite și din pricina rușinii celei mari. Și erau răni între dobitoace și multe boli între oameni. Și prin lucrare diavolească a străbătut vestea prin întreaga cetate, că marele jertfitor Ciprian pedepsește cetatea pentru Iustina, care i se împotrivește. Adunându-se nu puțini dintre cinstiții cetățeni, au mers la Iustina și cu mânie au sfătuit-o pe dânsa ca să nu-l mai mâhnească pe Ciprian și să se mărite cu Aglaid, ca să nu pătimească toți mai multă supărare pentru dânsa. Iar ea pe toți îi mângâia, încredințându-i că degrabă toate vătămăturile acelea, care au fost aduse lor de Ciprian cu ajutorul diavolilor, vor pieri, lucru care s-a și întâmplat. Pentru că după ce Sfânta Iustina s-a rugat cu tărie lui Dumnezeu, îndată toată puterea diavolească a pierit și toți s-au tămăduit de boli și s-au vindecat de răni.
Schimbându-se lucrurile, popoarele Îl preamăreau pe Hristos, iar de Ciprian și de meșteșugul lui cel vrăjitoresc își băteau joc, încât acum Ciprian nici între oameni nu se mai arăta de rușinea cea mare și chiar și de cei cunoscuți se rușina. Apoi, înștiințându-se bine că semnul crucii și numele lui Hristos nimic nu poate să le biruiască, și-a venit în fire și a zis către diavol: „Pierzătorule și al tuturor înșelătorule, vistierule a toată necurăția și înșelăciunea, acum ți-am cunoscut neputința, că dacă de umbra crucii te temi și de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face când singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se însemnează cu crucea nu-i poți birui, apoi pe cine vei scoate din mâinile lui Hristos? Acum am cunoscut că nu ești nimic și nu poți nimic și nu ai putere de izbândire. M-am înșelat eu, ticălosul, ascultându-te pe tine și crezând în înșelăciunea ta; deci, depărtează-te de la mine, blestematule, depărtează-te, că de acum mi se cade mie să rog pe creștini că să mă miluiască. Mi se cade mie să alerg la cei dreptcredincioși ca să mă izbăvească și să se îngrijească pentru mântuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vrăjmaș al adevărului și potrivnic și urîtor a toată lumea!”.
Acestea auzindu-le, diavolul s-a repezit la Ciprian ca să-l ucidă și, năpădind asupra lui, a început a-l sugruma, bătându-l. Și nu avea Ciprian ajutor de la nimeni și nu știa cum să-și ajute lui și să se izbăvească din cumplitele mâini diavolești și, încă fiind viu, și-a adus aminte de semnul sfintei cruci prin care se împotrivea Iustina la toată puterea diavolească și a zis: „Dumnezeul Iustinei, ajută-mi și mie!”. Apoi, ridicându-și mâna, și-a făcut semnul crucii și îndată diavolul ca o săgeată întinsă a pierit de la dânsul. Iar el, răcorindu-se și căpătând îndrăzneală și chemând numele lui Hristos, se însemna cu semnul crucii și în felul acesta se împotrivea diavolului, ocărându-l și blestemându-l. Diavolul stătea departe de dânsul și nu îndrăznea să se apropie, pentru semnul crucii și pentru numele lui Hristos, care îl înfricoșau și îl îngrozeau, zicându-i: „Nu te va scoate Hristos din ghearele mele!”. Și, mâniindu-se asupra lui, a răcnit ca un leu și s-a dus.
Ciprian, luând toate cărțile vrăjitoriilor sale, a alergat la Antim, episcopul creștin, și, căzând la picioarele lui, se ruga să-l miluiască pe el și să-i dea lui Sfântul Botez. Iar episcopul, știindu-l pe el mare vrăjitor și tuturor înfricoșat, socotea că a venit la dânsul cu înșelăciune și îl îndepărta, zicându-i: „Multe rele faci între pagini și să nu faci acestea și între creștini, ca să nu pieri degrabă”. Iar Ciprian, plângând, i-a povestit episcopului toate răutățile sale și cărțile sale i le-a dat ca să le ardă. Văzând episcopul smerenia lui, i-a arătat și l-a învățat pe el sfânta credință și i-a poruncit lui ca să se pregătească să primească Sfântul Botez. Iar cărțile lui le-a ars înaintea tuturor creștinilor cetății. Apoi, ducându-se Ciprian cu inima umilită, plângea pentru păcatele sale, presărându-și cenușă pe cap și făcea pocăință, strigând către adevăratul Dumnezeu și Îl ruga pentru curățirea fărădelegilor sale. A doua zi, intrând în biserică, asculta cuvântul lui Dumnezeu cu mângâiere și bucurie, stând între cei credincioși. Iar când celor chemați diaconul le poruncea să iasă afară, zicându-le: „Câți sunteți chemați, ieșiți!”, alții ieșeau, iar Ciprian nu a voit să iasă, ci a zis către diacon: „Rob al lui Hristos sunt, nu mă goni pe mine de aici”. Iar diaconul i-a zis lui: „De vreme ce încă nedesăvârșit ești întru Sfântul Botez, pentru aceasta ești dator să ieși”. Iar el a răspuns: „Viu este Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a păzit pe mine de diavol și pe fecioara Iustina curată a păzit-o și m-a miluit pe mine; deci, nu mă izgoni din biserică până ce voi fi creștin desăvârșit”. Apoi diaconul i-a spus despre aceasta episcopului și episcopul, cunoscându-i osârdia lui și căldura inimii pentru credința în Hristos, l-a chemat la sine și neîntârziat l-a botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Aflând despre aceasta Sfânta Iustina mare mulțumire a înălțat către Dumnezeu și multe milostenii a dat săracilor și prinoase a făcut la biserică. Iar pe Ciprian, episcopul l-a făcut citeț în a opta zi, în a douăzecea zi l-a făcut ipodiacon și în a treizecea zi l-a făcut diacon, iar după un an l-a hirotonit preot. Ciprian, schimbându-și obiceiul, din zi în zi mai strâmtă își făcea calea vieții, totdeauna plângând pentru faptele sale cele rele de mai înainte și a mers din putere în putere și din bunătate în bunătate. Apoi, curînd a fost numit episcop și în acea dregătorie a arătat o viață asemănătoare cu cea a multor sfinți mari și bine a păstorit turma lui Hristos. Iar pe sfânta Iustina fecioară a făcut-o diaconiță și i-a încredințat ei o mănăstire de fecioare, făcând-o pe ea stareță asupra acelor fecioare creștine. Și mult norod păgân, prin chipul și prin învățătura sa, de la închinarea de idoli întorcându-i, i-a câștigat și i-a unit cu Biserica lui Hristos. Și se împuțina slăvirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulțea.
Văzând diavolul o viață ca aceasta a lui Ciprian și sârguință să pentru credința lui Hristos și pentru mântuirea sufletelor omenești, scrâșnea din dinți împotriva lui. Și a îndemnat pe pagâni să-l clevetească pe Ciprian înaintea stăpânitorilor părților din răsărit, că pe idolii lor i-a defăimat și mult norod dintre aceștia a întors la adevărata credință, iar pe Hristos, potrivnicul lor, Îl slăvește. Adunându-se necredincioșii, au mers la Evtolmie ighemonul, care stăpânea atunci în părțile acelea și au clevetit pe Ciprian, împreună cu Iustina, aducând asupra lor multe pricini: precum că și idolilor și împăratului și tuturor stăpânitorilor potrivnici sunt și tulbură poporul, amețindu-l și ducându-l în urma lor spre închinarea la Hristos cel răstignit. Și pe stăpânitor l-a rugat ca amândoi, Ciprian și Iustina, cu moarte să fie pedepsiți. Auzind de acestea, ighemonul Evtolmie a poruncit ca să fie prinși și Ciprian și Iustina și în temniță să-i arunce. Și mergând în Damasc, i-a luat pe amândoi ca să-i judece.
Acolo, șezând la judecată, i-au adus de față pe legații lui Hristos, pe Ciprian și pe Iustina, și judecătorul a zis către Ciprian: „Pentru ce ți-ai schimbat slava ta cea dintâi, fiind mai înainte vestit slujitor al vechilor zei și pe mulți oameni la dânșii aducând?”. Iar Sfântul Ciprian i le-a spus lui toate pe rând, așa cum a cunoscut neputința și înșelăciunea diavolească și a cunoscut puterea lui Hristos, de care toți diavolii se tem și se cutremură și de semnul cinstitei cruci se sting; și și-a spus toată pricina întoarcerii sale către Hristos, pentru care se arată gata îndată a muri. Iar judecătorul, neprimind cuvintele în inima lui și neputând să răspundă la cuvintele lui Ciprian, a poruncit ca sfântul să fie spânzurat și să-i fie strunjit trupul, iar pe Sfânta Iustina s-o bată peste gură și peste ochi. Și au fost chinuiți multă vreme, dar neîncetat îl mărturiseau pe Hristos și răbdau toate chinurile cu mulțumire. După aceea i-au aruncat pe ei în temniță; apoi cu îmbunări îi îndemna către închinarea la idoli.
După ce n-a reușit să-i întoarcă de la credința lor, judecătorul a poruncit să fie aruncați într-o găleată cu apă fiartă; și căldarea aceea, deși fierbea întruna, cu nimic nu i-a vătămat pe dânșii și, ca într-o răcoreală Îl preamăreau pe Dumnezeu. Văzând aceasta, un preot idolesc, cu numele Atanasie, a zis: „Și eu așijderea în numele zeului Asclepie, în acest foc voi intra și pe vrăjitorii aceștia îi voi rușina”. Când acesta s-a atins de foc, îndată a murit. Judecătorul, văzând acest lucru, s-a înfricoșat și, nemaivrând să-i judece, i-a trimis la împăratul Claudiu care se afla în Nicomidia și i-a scris despre toate cele făcute de dânșii. Iar împăratul i-a judecat și i-a osândit la moarte prin tăiere cu sabie.
După ce i-au dus la locul unde trebuiau să fie omorâți, și-a cerut Ciprian vreme de rugăciune, pentru ca mai înainte pe Iustina s-o omoare, căci se temea ca ea să nu se înfricoșeze de moartea lui. Iar ea, bucuroasă, și-a plecat capul sub sabie și la Mirele său Hristos s-a dus.
Văzând moartea cea nevinovată a lor, un om oarecare, pe care îl chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dânșii, și, aprinzându-se cu duhul către Dumnezeu, a căzut în genunchi lângă Sfântul Ciprian, sărutându-l și mărturisindu-se pe sine creștin. Îndată alături de Ciprian și Teoctist a fost osândit la moarte prin tăiere. Și așa fiind omorâți ei, și-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu.
Trupurile lor au zăcut șase zile neîngropate și fiind acolo niște străini le-au luat în taină și le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a îngropat cu cinste trupurile sfinților lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina și Teoctist. La mormântul lor au început să se facă multe tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo. Cu ale lor rugăciuni să tămăduiască Domnul și bolile noastre cele trupești și sufletești. Amin.