Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria (1897 – 1990)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria (1897 – 1990)
Ieroschimonahul Paisie Olaru (n. 20 iunie 1897 – m. 18 octombrie 1990) a fost un mare părinte duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Române în secolul XX.
Părintele Paisie Olaru – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Părintele Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897 în satul Stroiești, comuna Lunca (județul Botoșani), într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinți. Tatăl său, Ioan, era pădurar, iar mama sa, Ecaterina, casnică. Din botez a primit numele de Petru.
În anul 1921 a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea din apropiere, luând la călugărie numele de Paisie. În anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar în anul 1947, preot, fiind pentru puțin timp egumen la schitul de metanie.
În toamna aceluiași an, se retrage la Mănăstirea Sihăstria, devenind duhovnic al întregii obști, până la sfârșitul vieții sale. Între anii 1972-l985 s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihăstria, fiind bolnav, până s-a mutat la Domnul, în noaptea de 18 octombrie 1990.
Posteritatea
Părintele Paisie a lăsat moștenire ucenicilor săi pilda vieții sale de adevărat monah și părinte duhovnicesc.
Părintele Paisie a rămas în sufletul multora, iar după moartea sa o recuperare a memoriei sale a fost făcută de grupul Teognost (Cluj-Napoca), care a reunit fotografii, obiecte, documente și scrisori de-ale părintelui într-o expoziție itinerantă “De dragul Părintelui Paisie“, vernisată inițial la Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Ciucea (județul Cluj) între 1 și 15 mai 2000.
Diferite texte despre Părintele Paisie:
- „Îmi aduc cu drag aminte de minunatul meu Părinte Paisie!” – Maica Gorgonia de la Agapia (publicat în revista de spiritualitate monahală “Epifania“)
- „Uneori, ți-e tare dor…” – Arhiepiscopul Andrei al Alba Iuliei, în revista „Credința străbună”
- „Miresma Ortodoxiei” – interviu cu Horia-Roman Patapievici în “Alfa și Omega”
prohodirea Sfântului Cuvios Paisie Olaru de la Sihăstria – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Scrieri
Deși Părintele Paisie nu a fost un om al cuvântului scris, după el au rămas o serie de ziceri, relatări, cuvinte, scrisori, care au fost publicate în mai multe volume se sine stătătoare sau în reviste.
Texte ale Părintelui Paisie, în volume sau reviste:
- Părintele Paisie Duhovnicul – volum de ziceri, apoftegme și relatări, editat de Părintele Ioanichie Bălan și apărut la Editura Trinitas (Colecția “Credință și cultură”, nr.1) din Iași, în anul 1993
- Părintele Paisie de la Sihla – volum apărut la Editura Bizantină (București); ediția a II-a, cu un Cuvânt introductiv de Arhiepiscopul Andrei al Alba Iuliei
- Viata îmbunătățită a unor monahi necunoscuți nouă – publicat în revista „Scara” (treapta a 4-a)
- Părintele Paisie Olaru – fotografii, biografie și scrisori (Editura Teognost – Cluj Napoca)
Viața Sfântului Cuvios Paisie de la Sihăstria
Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria (1897 – 1990) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Sihăstria s-a născut în anul 1897, la 20 iunie, în satul Stroiești din ținutul Botoșanilor, în familia binecredincioșilor creștini Ioan și Ecaterina Olaru, care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu zece copii.
Fiind născut în preajma praznicului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, pruncul a primit la botez numele Petru. A urmat școala primară în sat, fiind, în fiecare an, întâiul dintre colegii săi și primind ca premiu cărți cu Viețile Sfinților, care l-au făcut să îndrăgească viața monahală.
În octombrie 1921, la vârsta de 24 de ani, a intrat în obștea Schitului Cozancea, din apropierea satului natal. Aici a deprins rugăciunea, ascultarea, smerenia și dragostea de aproapele, arătându-se dintru început sârguincios în ajutorarea celor din obște și a tuturor pelerinilor.
Nu după mult timp, s-a învrednicit de dorita schimă a călugăriei, fiind tuns în monahism la 9 iunie 1922, primind numele Paisie. Încă din primii ani de mănăstire a fost recunoscut ca un iscusit povățuitor de suflete, căutat de mulți credincioși. Unii dintre aceștia au ucenicit pe lângă el și au sporit foarte mult în viața duhovnicească, printre ei numărându-se și fratele Constantin Ilie, viitorul Arhimandrit Cleopa.
În anul 1931, iubind foarte mult viața de liniște, Cuviosul Paisie a ridicat în pădurea din apropierea schitului o mică chilie cu un paraclis de lemn, unde se retrăgea adesea, nevoindu-se în post și rugăciune. Din această vreme, a fost cunoscut cu numele de Părintele Pustnic.
În anul 1933, a luat asupra sa o rânduială de viață și mai aspră, îmbrăcând schima cea mare. În anul 1943, la 14 octombrie, a fost hirotonit ierodiacon, iar ieromonah la 4 aprilie 1947 și, apoi, numit egumen al Schitului Cozancea, pe care l-a condus aproape un an de zile. În anul 1948, a primit binecuvântarea să se retragă la Mănăstirea Sihăstria, un loc mai pustnicesc de nevoință, unde era stareț ucenicul său din tinerețe, Cuviosul Cleopa Ilie, și unde se păstrau tradițiile moștenite de pe vremea Sfântului Paisie de la Neamț.
Blând și smerit întru toate, Cuviosul Paisie a fost rânduit să povățuiască și să mărturisească pe credincioșii care veneau în număr tot mai mare la Sihăstria, atrași de viața aleasă a Părintelui Pustnic. În anul 1949, Cuviosul Paisie l-a urmat pe ucenicul său, Cuviosul Cleopa, la Mănăstirea Slatina din județul Suceava, unde acesta fusese numit stareț.
În primăvara anului 1954, a revenit la Mănăstirea Sihăstria, unde era mai multă liniște, îndeplinind ascultarea de duhovnic al obștii și a sute și mii de credincioși din toată țara, timp de peste 35 de ani, până la sfârșitul vieții sale. Îndeletnicindu-se cu rugăciunea stăruitoare, cu postul aspru și cu spovedania zilnică a călugărilor și a mirenilor, Cuviosul Paisie a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici din întreaga țară, pentru nevoința sa și dragostea jertfelnică față de aproapele și pentru multele daruri duhovnicești.
Era vestit pentru puterea sa harismatică, prin care pătrundea în sufletul și în conștiința oamenilor, pentru mila și iubirea cu care primea pe toți la orice oră din zi și din noapte, pentru smerenia sa unită cu blândețea, prin care cucerea și întorcea la pocăință. Celor ce îl cercetau, Cuviosul Paisie nu le spunea cuvinte mari, ci se ruga, iar rugăciunea și dragostea sa le dădea oamenilor bucurie și îi făcea să reînvie duhovnicește.
Adesea, i se descoperea starea duhovnicească a celor care îl căutau, precum și a ucenicilor săi răspândiți în toate colțurile țării. Cunoștea de departe nevoile și ispitele prin care treceau aceștia și le dădea ajutor, prin rugăciune și bună povățuire. Pe unii, prin darul înainte – vederii pe care îl avea, îi îndruma să se ferească de primejdiile care îi amenințau, în timp ce altora le descoperea voia lui Dumnezeu.
Nici darul tămăduirilor și al izgonirii duhurilor necurate nu i-a lipsit, mulți dobândind sănătate sufletească și trupească în urma binecuvântărilor și rugăciunilor sale. În perioada prigoanei monahale de după decretul din 1959, care i-a îndepărtat pe majoritatea călugărilor tineri din mănăstiri, Cuviosul Paisie, ca un adevărat păstor dreptcredincios și jertfelnic, a întărit duhovnicește pe mulți dintre cei care au fost siliți să plece în lume, până când aceștia au putut reveni la mănăstirile lor de metanie.
Astfel, Cuviosul Paisie a avut un rol însemnat în perioada cea mai grea a secolului al XX-lea, aceea de luptă fățișă a comunismului ateu împotriva credinței. În acele vremuri, prin înțelepciunea sa și prin sfaturile insuflate de Dumnezeu, Cuviosul Paisie s-a remarcat ca un iscusit călăuzitor duhovnicesc. Între anii 1972-1985, fiind iubitor de singurătate, s-a nevoit într-un loc mai retras, la Schitul Sihla, aproape de Peștera Sfintei Teodora. Însă, cei care îl iubeau l-au căutat și acolo, știind că binecuvântarea Cuviosului îi ușura sufletește și le dădea putere să biruiască ispitele vieții.
Cu toate acestea, în puținele momente când nu era asaltat de credincioși, Cuviosul a găsit răgaz să scrie pagini pline de duh și multe versuri de pocăință, dar și să lucreze în grădină făcând-se pildă de hărnicie și slujire smerită. În ultimii ani ai vieții sale pământești, Cuviosul Paisie a fost încercat de multe suferințe trupești, pe care le-a primit cu multă credință, arătând îndelungă și pilduitoare răbdare pentru ucenicii săi.
În anul 1985, a revenit la Sihăstria, unde a continuat să poarte de grijă fiilor săi duhovnicești, dându-le sfaturi până în ultimele zile ale vieții sale.
În toamna anului 1990, la 18 octombrie, în vârstă de 93 de ani, Cuviosul Paisie și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, numărându-se în ceata Sfinților Cuvioși Părinți.
Imnografie
Troparul Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria
Glas 1
Pe-ai Moldovei luceferi și pe stâlpii smereniei, care pe pământ cu credință într-un gând nevoitu-s-au, pe marele Cleopa cel smerit, pe gura tunătoare-a lui Hristos, și pe Paisie duhovnicul cel preablând cu râvnă să-i cinstim, zicând: Slavă Celui ce v-a slăvit pe voi, slavă Celui ce v-a întărit, slavă Celui ce minunați v-a arătat și rugători pentru noi.
Condacul Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria
Glasul al 8-lea
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Cu-a nevoințelor cunună-mpodobindu-vă, încununat-ați cu viețile Biserica, fericiților Paisie și Cleopa, ci luminii lui Hristos părtași făcându-vă, luminarea pocăinței străluciți-ne, să strigăm: Bucurați-vă, de-a pururi pomeniților.
cititi mai mult despre Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria si pe: doxologia.ro; ziarullumina.ro
Calendar Ortodox 2 decembrie 2025
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; ziarullumina.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 2 decembrie 2025
†) Sf. Cuv. Paisie şi Cleopa de la Sihăstria; Sf. Proroc Avacum; Sf. Mc. Miropi; Sf. Cuv. Porfirie Cavsocalivitul; Sf. Ier. Solomon, arhiepiscopul Efesului (Dezlegare la pește)
Sinaxar 2 Decembrie
În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Prooroc Avacum (Secolul al VI-lea î.Hr.).
Sf. Proroc Avacum (Secolul al VI-lea î.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro
Proorocul Avacum, fiul lui Safat, era din seminţia patriarhului Simeon. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos.
Înainte de luarea în robie a poporului iudeu, Avacum a văzut căderea Ierusalimului şi a Templului şi a plâns foarte. Când a venit Nabucodonosor în Ierusalim, proorocul a fugit şi trăia ca străin în pământul lui Israel. Dar după ce s-au întors haldeii în Babilon, ducând cu ei robi pe israelitenii găsiţi în Ierusalim şi în Egipt, s-a întors şi el în pământul său.
Avacum a cunoscut mai dinainte că peste puţină vreme avea să se întoarcă poporul din robia Babilonului. A murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie şi a fost îngropat în ţarina lui.
Proorocul Avacum a dat semn în Iudeea. Iar semnul este acesta: Vor vedea iudeii lumina în Templu şi aşa vor vedea slava lui Dumnezeu. Avacum a proorocit şi de sfârşitul Templului. A spus că Templul are să fie dărâmat de un popor din Apus; că are să fie ruptă în bucăţi mici catapeteasma lui David, adică a locului celui mai dinăuntru al Sfintei Sfintelor; că au să fie luate acoperişurile celor doi stâlpi ai Templului şi nimeni n-are să ştie unde sunt; că acoperişurile acestea au să fie duse de înger în pustiul Sinai, acolo unde la început a fost întocmit Cortul mărturiei şi că în ele are să fie cunoscut în sfârşit Domnul şi că ele au să lumineze pe cei prigoniţi dintru început de şarpe.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea cuvioşilor părinţilor noştri şi pustnici, Ioan, Iraclemon, Andrei şi Teofil.
Aceşti cuvioşi părinţi erau de loc din cetatea Oxirih, care se afla în Egipt, aproape de râul Nilului. Părinţii lor au fost creştini. Îndeletnicindu-se îndelungată vreme cu citirea Sfintelor Scripturi, li s-a umplut sufletul de căinţă. De aceea au părăsit lumea şi, povăţuiţi de Dumnezeu, s-au dus în cele mai adânci locuri ale pustiului. Acolo au dat de un bărbat sfânt, tare bătrân şi au stat pe lângă el un an. După moartea bătrânului, au rămas în locul acela şaizeci de ani, trăind în post şi aspră vieţuire. Se hrăneau numai cu poame şi beau numai apă; şi asta numai de două ori pe săptămână. Trăiau despărţiţi unul de altul, umblau prin munţi, locuiau în fel de fel de peşteri şi se rugau lui Dumnezeu. Sâmbăta şi duminica se întâlneau, săvârşeau Sfânta Euharistie şi erau împărtăşiţi de îngerul Domnului cu Sfintele Taine. Acestea ni le-a povestit marele pustnic Pafnutie, care i-a văzut şi a scris viaţa lor.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Miropa.
Sf. Mc. Miropi (Secolul al III-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta aceasta Miropa s-a născut în Efes. Murind tatăl ei, a fost crescută de maică-sa. După ce s-a născut din nou prin sfântul botez, stătea copila la mormântul Sfintei Ermiona, una din fiicele Sfântului Apostol Filip, şi primea din mormântul sfintei, mir, pe care-l dădea din belşug tuturora. De aici a primit şi numele de Miropa. Când împăratul Deciu, care împărăţea pe vremea aceea, a pornit prigoana împotriva creştinilor (către anul 250), mama şi-a luat copila şi s-a dus în insula Hios, unde avea o moştenire părintească. Şi stăteau amândouă în casă, rugându-se lui Dumnezeu.
Odată a venit în insulă un mare dregător împărătesc. Acesta a întemniţat pe un ostaş din oştirea de sub comanda lui, pentru că era creştin. Dar neputând să-l facă să se lepede de credinţa în Hristos, a poruncit să i se taie capul, iar trupul să fie aruncat şi să fie păzit de ostaşi, ca să nu fie furat de creştini.
Cuvioasa Miropa, mânată de dumnezeiască râvnă, s-a dus noaptea cu slujitoarele ei şi au luat sfintele moaşte. Le-a uns cu mir şi le-a îngropat într-un loc deosebit. Când a aflat dregătorul de furtul moaştelor, a legat pe paznici cu lanţuri de fier şi le-a poruncit să umble prin tot oraşul ca să le caute. Le-a mai spus că le va tăia capul de nu vor găsi trupul furat, în vremea hotărâtă de el. Sfânta Miropa, văzând în fiecare zi că ostaşii sufăr tare şi din pricina lanţurilor de pe ei şi din pricina rănilor făcute de lanţuri şi din pricina gândului că-i aşteaptă moartea, a fost cuprinsă de mare durere sufletească şi şi-a zis întru sine: “Dacă ostaşii aceştia mor de pe urma furtului săvârşit de mine, îmi umplu sufletul de păcat şi vai de mine în ziua judecăţii”. Atunci ea a făcut cunoscută fapta ei şi a înfruntat pe împărat care a poruncit să fie chinuită şi apoi să fie închisă în temniţă, unde sfânta şi-a dat duhul lui Dumnezeu. Iar moaştele sfintei, cu voia dregătorului, le-au luat creştinii şi le-au îngropat într-un loc deosebit.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Solomon, arhiepiscopul Efesului, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Aviv cel nou, care prin foc s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Chiril Fileotu, care a pustnicit pe la anul 1060.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Porfirie Kasokalivitul (+1991).
Sf. Cuv. Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Sfântul Cuviosul Părintele nostru Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) a fost un monah și mare duhovnic grec contemporan de la Muntele Athos. A adormit întru Domnul în Chilia (Coliba) Sfântului Gheorghe de la Schitul Sfintei Treimi din Kavsokalivia de la Muntele Athos, la orele patru și treizeci dimineața, în ziua de 2 decembrie 1991, în al optzeci și șaselea an al vieții sale.
Începând cu anul 2013, prăznuirea sa se face în ziua trecerii sale la Domnul, pe 2 decembrie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuvios Paisie de la Sihăstria (1897 – 1990)
Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria (1897 – 1990) – foto preluat de pe doxologia.ro
Cuviosul Părinte Paisie de la Sihăstria s-a născut în anul 1897, la 20 iunie, în satul Stroieşti din ținutul Botoşanilor, iar la botez a primit numele Petru. A urmat şcoala primară în sat şi, fiind primul la învăţătură, primea ca premiu cărţi cu vieţile sfinţilor. Acestea l-au făcut să îndrăgească viaţa monahală. Astfel, în octombrie 1921, la vârsta de 24 de ani, a intrat în obştea Schitului Cozancea, unde a deprins rugăciunea, ascultarea, smerenia şi dragostea de aproapele. A fost tuns în monahism la 9 iunie 1922, primind numele Paisie. Încă din primii ani de mănăstire a fost recunoscut ca un iscusit povățuitor de suflete, fiind căutat de mulţi credincioşi. Unii dintre aceştia au ucenicit pe lângă el şi au sporit foarte mult în viaţa duhovnicească, printre ei numărându-se şi fratele Constantin Ilie, viitorul Arhimandrit Cleopa. În anul 1933, a îmbrăcat schima cea mare, iar în anul 1943, la 14 octombrie, a fost hirotonit ierodiacon, iar ieromonah la 4 aprilie 1947 şi, apoi, numit egumen al Schitului Cozancea. În anul 1948, a primit binecuvântarea să se retragă la Mănăstirea Sihăstria, un loc retras de nevoinţă, unde era stareţ ucenicul său din tinereţe, Arhimandritul Cleopa Ilie. După decretul din 1959, Cuviosul Paisie s-a arătat ca un adevărat păstor dreptcredincios și jertfelnic, întărind duhovnicește pe mulți dintre cei care au fost siliţi să plece în lume, până când aceștia au putut reveni la mănăstirile lor de metanie. Între anii 1972 și 1985, fiind iubitor de singurătate, s-a nevoit într-un loc mai retras, la Schitul Sihla, aproape de Peştera Sfintei Teodora. În anul 1985, a revenit la Sihăstria, unde a continuat să poarte de grijă fiilor săi duhovnicești, dându-le sfaturi până în ultimele zile ale vieţii sale. În toamna anului 1990, la 18 octombrie, în vârstă de 93 de ani, Părintele Paisie și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, numărându-se în ceata Sfinților Cuvioși Părinți.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuvios Cleopa de la Sihăstria (1912 – 1998)
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria Neamţului (1912 – 1998) – foto preluat de pe doxologia.ro
Cuviosul Părinte Cleopa de la Sihăstria s-a născut în 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa, judeţul Botoşani. A fost al cincilea dintre cei zece copii din familia sa şi a primit la Botez numele Constantin. Încă din fragedă copilărie a fost păstor la oi împreună cu fraţii săi mai mari, Vasile şi Gheorghe, ascultare pe care Părintele Cleopa o va face cu multă râvnă şi atunci când va deveni monah la Mănăstirea Sihăstria. Adesea mergea la Schitul Cozancea, unde l-a cunoscut pe Cuviosul Paisie Olaru, cel care l-a îndrumat spre viaţa monahală. În 1929, la vârsta de 17 ani, tânărul Constantin a intrat în obştea Schitului Sihăstria, aflat sub povăţuirea părintelui Ioanichie Moroi. În anul 1937 a fost călugărit, iar în anul 1942, bătrânul egumen Ioanichie, care era foarte bolnav, l-a numit urmaș al său la conducerea schitului. Astfel, într-o perioadă de câţiva ani, numele Schitului Sihăstria a ajuns cunoscut în toată ţara. Atraşi de cuvintele şi viaţa pilduitoare ale Cuviosului Cleopa, mulţi tineri s-au alăturat obştii monahale, care ajunsese să numere peste 50 de vieţuitori. De aceea, în anul 1947, schitul a fost înălțat la rang de mănăstire, tânărul stareț fiind hirotesit arhimandrit. Patriarhul Justinian Marina, văzând darurile cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe Cuviosul Cleopa, l-a numit în anul 1949 stareţ al Mănăstirii Slatina, dându-i sub ascultare, în acelaşi timp, alte şapte mănăstiri şi schituri: Sihăstria, Rarău, Moldoviţa, Sihla, Cămârzani, Râşca și Orata. În anul 1959, Cuviosul Cleopa a luat calea pustniciei, vieţuind vreme de cinci ani departe de prigonitorii atei. În această perioadă, a dus o viaţă de rugăciune curată şi a scris unele dintre cele mai însemnate cărţi ale sale. În anul 1964, odată cu slăbirea prigoanei comuniste, s-a reîntors la mănăstire, unde, până la sfârșitul vieții sale, i-a încurajat şi învăţat pe toţi cei care i-au cerut sfatul. Predica, sfătuia şi spovedea ore în şir, dar găsea timp şi pentru a scrie lucrări folositoare pentru credincioşi. O însemnată virtute, care a împodobit sufletul Cuviosului Cleopa, a fost râvna pentru apărarea cu sfinţenie a dreptei credinţe. După o viaţă sfântă de nevoinţă şi slujire a lui Dumnezeu şi a oamenilor, Cuviosul Cleopa, cunoscându-și mai dinainte vremea adormirii sale, s-a mutat la veșnicele lăcașuri în anul 1998, în ziua a doua a lunii decembrie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Evenimentele Zilei de 30 noiembrie în Istorie
Bătălia de la Sinope (30 noiembrie 1853) de A. Bogoliubov
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
30 noiembrie este a 334-a zi a calendarului gregorian și a 335-a zi în anii bisecți. Mai sunt 31 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 30 noiembrie
Ortodoxe
Sf. Ap. Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României; Sf. Ier. Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei; Sf. Ier. Frumentie, episcopul Etiopiei
cititi si Calendar Ortodox 30 noiembrie 2025
Sf. Ap. Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României; Sf. Ier. Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei; Sf. Ier. Frumentie, episcopul Etiopiei
Greco-catolice
(†) Sf. apostol Andrei, apostol, primul chemat († secolul I)
Romano-catolice
Anglicane
Sărbători Naționale ale Zilei de 30 Noiembrie
Barbados: Ziua Independenței (față de Marea Britanie, 1966)
Amplasarea Barbadosului – foto: ro.wikipedia.org
Barbados este o țară insulară situat între Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Face parte din Antilele Mici.
Drapelul Barbadosului – foto: ro.wikipedia.org
Primii locuitori din Barbados erau amerindieni nomazi. Trei valuri au imigrat pe drumul către America de Nord. Primul val a fost format de un grup de agricultori, pescari și olari care au ajuns în canoe din valea fluviului Orinoco, în Venezuela, în jurul anului 350. Populația arawak a fost al doilea grup care a migrat dinspre America de Sud în anul 800. În secolul al XIII-lea, caraibienii au venit dinspre America de Sud în al treilea val de imigranți deplasând cele două populații anterioare și trăind izolați pe insulă
Evenimentele Zilei de 30 noiembrie în Istorie:
- 30 noiembrie 1853 – O flotă a marinei Imperiului Rus a distrus o flotă otomană în Bătălia de la Sinop;
- 30 noiembrie 1938 – Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alți legionari încarcerați pentru diverse crime, au fost uciși de jandarmii români din ordinul regelui Carol al II-lea;
- 30 noiembrie 1939 – Armata Roșie a invadat Finlanda și a avansat rapid până la linia Mannerheim, declanșând Războiul de Iarnă;
- 30 noiembrie 1973 – Convenția Internațională asupra eliminării și reprimării crimei de apartheid;
- 30 noiembrie 1979 – Formația Pink Floyd a lansat albumul concept și opera rock The Wall.
30 noiembrie 538 - S-a născut Grigore de Tours, episcop catolic, istoric (d. 594)
Saint Gregory of Tours, 19th century statue by Jean Marcellin, in the Louvre – foto: en.wikipedia.org
Gregor de Tours, alternativ Grigore de Tours, (n. 30 noiembrie 538, Riom, în apropiere de Clermont-Ferrand – d. 17 noiembrie 594, Tours), episcop de Tours, istoric și hagiograf. Lucrarea sa Zece cărți ale istoriei (în latină Decem libri historiarum) constituie unul din cele mai importante izvoare pentru perioada de tranziție de la antichitatea târzie la Evul Mediu timpuriu.
Fragment din Decem libri historiarum, Biblioteca Națională din Paris – foto: ro.wikipedia.org
30 noiembrie 1016 - A murit Edmund Braț-de-Fier, rege al Angliei (n. 989)
Edmund Braț-de-Fier sau Edumnd al II-lea (989 – 30 noiembrie 1016), regele Angliei din 23 aprilie până pe 18 octombrie 1016 și al Wessexului din 23 aprilie până pe 30 noiembrie 1016 – foto: ro.wikipedia.org
Edmund Braț-de-Fier sau Edumnd al II-lea (989 – 30 noiembrie 1016), regele Angliei din 23 aprilie până pe 18 octombrie 1016 și al Wessexului din 23 aprilie până pe 30 noiembrie 1016. Potrivit Cronicilor anglo-saxone, porecla i-a fost acordată datorita vitejiei sale de a rezista în fața invaziei daneze condusă de Knut cel Mare. A luptat în cinci bătălii împotriva danezilor, încheiând cu înfrângerea împotriva lui Knut la data de 18 octombrie, în Bătălia de la Assandun, după care au fost de acord să împartă regatul, Edmund luând regatul Wessex și Knut restul teritoriilor.
Edmund a murit la scurt timp după aceea, pe 30 noiembrie, iar Knut a devenit regele întregului regat al Angliei. Edmund a fost al treilea din cei șase fii ai regelui Ethelred, conceput cu prima sa soție, Ælfgifu, care a fost, probabil, fiica Contelui Thored de Northumbria. Mama sa a murit în jurul anului 1000, după care tatăl său s-a recăsătorit cu Emma de Normandia, cu care a avut doi copii, Eduard și Alfred.
30 noiembrie 1204 - A murit Imre al Ungariei (n. 989)
Încoronarea lui Imre al Ungariei - foto: ro.wikipedia.org
Imre al Ungariei sau Emeric al Ungariei (în croată Mirko, Emerik, iar în slovacă Imrich, n. 30 septembrie 1174 – d. 30 noiembrie 1204), rege al Ungariei din 1196 până în 1204, făcând parte din Dinastia Árpád. Era fiu al regelui Béla al III-lea al Ungariei și al soției acestuia, regina Ana de Châtillon; era frate cu regele Andrei al II-lea, precum și cu împărăteasa Margareta (în maghiară, Margit, n. 1175 – d. 1223), soția împăratului bizantin Isaac al II-lea Angelos (1185-1195 și 1203-1204). Imre a fost încoronat rege al Ungariei încă din timpul vieții tatălui său, Béla al III-lea, primind și titlul de duce al Croației și al Dalmației (1194-1196).
30 noiembrie 1224 - Regele Andrei al II-lea al Ungariei întărește privilegiul dat de înaintașul său Geza al II-lea populației săsești din Transilvania. Acest act, azi pierdut, este cunoscut sub numele de Andreanum. Regiunea colonizată de aceștia, cuprinsă între Orăștie și Baraolt, inclusiv ținutul locuit de secui, se organizează ca un teritoriu autonom cu numeroase privilegii, în schimbul unor obligații financiare și militare față de coroană.
Andrei al II-lea - foto: ro.wikipedia.org
Andrei al II-lea (n. cca. 1175 – d. 26 octombrie 1235), din dinastia arpadiană, fiul lui Béla al III-lea (1172-1196) și al Anei de Chatillon, rege al Ungariei între 1205 -1235. Frate cu regele Emeric (Imre) al Ungariei (1196-1204) și cu Margareta, împărăteasa Bizanțului, soția lui Isaac al II-lea Angelos (1185-1195 și 1203-1204)
30 noiembrie 1427 - S-a născut Cazimir al IV-lea al Poloniei (d. 1492)
Cazimir al IV-lea Iagello (Portret de Marcello Bacciarelli – foto: ro.wikipedia.org
Cazimir al IV-lea Iagello (n. 30 noiembrie 1427 – d. 7 iunie 1492), Mare Duce al Lituaniei din 1440 și Rege al Poloniei din 1447, până la moartea sa. Cazimir a fost fiul cel mic al Regelui Vladislav al II-lea Iagello și fratele mai mic a lui Vladislav al III-lea Iagello. Cazimir l-a succedat pe fratele său Vladislav al III-lea (ucis în Bătălia de la Varna în 1444) ca Rege al Poloniei, după un interval de trei ani, la 25 iunie 1447.
În 1454, s-a căsătorit cu Elisabeta de Austria, fiica Regelui Albert al II-lea de Habsburg și a soției acestuia, Elisabeta de Boemia. Rudele sale îndepărtate, Frederick de Habsburg a devenit Sfântul Împărat Roman și a domnit ca Frederick al III-lea până după moartea lui Cazimir. Căsătoria a consolidat legăturile între casa Iagello și suveranii Ungariei și Boemiei, și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor.
În acelasi an, Cazimir a fost abordat de către Confederația Prusacă pentru a-i ajuta împotriva Ordinului Teutonic, care a promis, prin separarea regiunilor prusace, să fie protejat Regatul polonez. Cu toate acestea, când orașele Statului Teuton Monastic din Prusia s-au răzvrătit împotriva Ordinului, aceștia au rezistat cu o putere mai mare decât era de așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 – 1466). Cazimir și Confederația prusacă i-au învins pe Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork).
În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui Cazimir și ale Elisabetei au fost direcționate, de asemenea, în fostele regate ale fratelui ei.
30 noiembrie 1466 - S-a născut Andrea Doria, politician genovez (d. 1560)
Portretul lui Andrea Doria, cca. 1520, de Sebastiano del Piombo – foto: ro.wikipedia.org
Andrea Doria (sau D’Oria) (n. 30 noiembrie 1466 – d. 25 noiembrie 1560), om politic care a fost în fruntea Genovei din 1528 până în 1560 când a murit. Doria s-a născut la Oneglia dintr-o familie de vechi genovezi și a rămas orfan la o vârstă fragedă, după care a devenit un soldat de avere care a deservit mai întâi garda papală și apoi diferiți prinți italieni. Părinții săi au fost Ceva Doria, co-lord de Oneglia, și Caracosa Doria. În 1503 a luptat în Corsica în numele Genovei împotriva Franței și a luat parte la ridicarea Genovei împotriva francezilor, pe care i-a obligat să părăsească orașul. Din acel moment el a devenit celebru în calitate de comandant naval.
Ca amiral imperial a poruncit câteva expediții împotriva Imperiului Otoman, avându-i ca prizonieri pe Koroni și Patras și cooperând cu împăratul însuși pentru capturarea Tunisului. Carol al V-lea a găsit în el un aliat neprețuit în războaiele cu Francisc I, cu ajutorul căruia și-a extins dominația asupra întregii Italii. Liga Sfântă creată în februarie 1538 de Papa Paul al III-lea era formată din Statul Papal, Sfântul Imperiu Roman, Spania, Republica Veneției și Cavalerii de Malta cu scopul de a înfrânge trufașa Semilună.
Bătălia de la Preveza din 28 septembrie 1538, dintre Liga Sfântă condusă de Andrea Doria și flota otomană în fruntea căreia se găsea Khair ad-Din a asigurat Imperiului Otoman dominația asupra Mării Mediterane până la bătălia de la Lepanto din 1571. A fost amiralul flotei trimise de aceași membrii a Ligii Sfânte să captureze Algerul în 1541 care s-a soldat cu o victorie otomană decisivă.
Bătălia de Preveza (1538) de Ohannes Umed Behzad, pictată in 1866 – foto: ro.wikipedia.org
30 noiembrie 1508 - S-a născut Andrea Palladio, arhitect renascentist (d. 1580)
Andrea di Pietro della Gondola - foto: ro.wikipedia.org
Andrea di Pietro della Gondola, numit Palladio (n. 30 noiembrie 1508, Padova – d. 19 august 1580, Vicenza), unul din cei mai însemnați arhitecți ai renașterii în Italia de Nord, în secolul al XVI-lea. De o importanță ieșită din comun sunt vilele proiectate și realizate de el în regiunea Veneto, înscrise în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
30 noiembrie 1554 - S-a născut Philip Sidney, poet englez (d. 1586)
Sir Philip Sidney - foto: ro.wikipedia.org
Sir Philip Sidney (n. 30 noiembrie 1554, d. 17 octombrie 1586), a fost un poet englez. În 1578 a scris o piesă pentru teatrul de măști, The Lady of May, în cinstea vizitei reginei Elisabeta I la Leicester House. În urma unui conflict cu earl-ul de Oxford, Sidney se retrage la sora sa Mary, pentru care a scris Arcadia, un roman de dragoste. Tot cam în această perioadă a scris probabil și The Apologie of Poetrie. În 1584, Sidney a fost numit „Joint Master of Ordinance” de către earl-ul de Warwick.
A vrut să se alăture lui Sir Francis Drake la expediția acestuia în Indiile de Vest, dar a fost trimis ca Guvernor de Flushing în Olanda în 1585. Un an mai târziu cu ocazia unui atac asupra unei unități militare spaniole la Zutpen, a fost rănit la picior și a murit din cauza acestor răni la vârsta de 32 de ani. Lucrările sale nu au fost publicate în timpul vieții lui, ele fiind doar circulate în manuscris. La moartea sa, Edmund Spenser și Michael Dayton au scris elegii.
30 noiembrie 1677 - S-a născut Jonathan Swift, scriitor irlandez-englez (d. 1745)
Jonathan “Isaac Bickerstaff” Swift - foto: ro.wikipedia.org
Jonathan “Isaac Bickerstaff” Swift (n. 30 noiembrie 1667, Dublin; d. 19 octombrie 1745, Dublin), a fost un scriitor englez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai realismului din prima perioadă a iluminismului englez. Caracterizat print-un stil șlefuit și o gândire dominată adesea de o aspră mizantropie, Swift a devenit cunoscut mai ales prin opera sa satirică “Gulliver’s Travels” (“Călătoriile lui Gulliver”, 1726).
Călătoriile lui Gulliver – Primele pagini ale ediţiei originale din 1726 – foto: ro.wikipedia.org
30 noiembrie 1699 - Christian al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (d. 1746)
Christian al VI-lea - foto: ro.wikipedia.org
Christian al VI-lea (n. 30 noiembrie 1699 – 6 august 1746), a fost rege al Danemarcei și al Norvegiei din 1730 până în 1746. A fost fiul regelui Frederic al IV-lea al Danemarcei și al Louisei de Mecklenburg-Güstrow. S-a căsătorit cu Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach și a fost tatăl viitorului rege Frederic al V-lea al Danemarcei. Actul principal national al lui Cristian a fost introducerea unei legi care îi forța pe tărani să rămână la casele lor, și prin care țărănimea era supusă atât nobilimii locale cât și armatei.
Deși ideea din spatele acestei legi a fost, posibil, pentru a asigura un număr constant de soldați țărani, mai târziu a fost privată ca subjugarea țărănimii daneze. Actul a fost abolit în 1788. Politica externa a lui a fost una pașnică iar Danemarca a rămas strict neutră. În comerț și industrie, a fost o epocă de avansare, fiind fondate unele companii și bănci. Planurile sale de a-și face singura fiică Regian a Suediei în timpul alegerilor moștenitorului pentru tronul suedez vacant în 1742 – 1743, printr-un angajament cu Prințul de Zweibrücken-Birkenfeld, care a acționat în calitate de candidat al Franței, nu s-au îndeplinit niciodată.
30 noiembrie 1718 - Regele Carol al XII-lea al Suediei moare în tipul asediului fortăreței Fredriksten din Norvegia.
Carol al XII-lea- ro.wikipedia.org
Carol al XII-lea (suedeză Karl XII, latinizat Carolus Rex) (17 iunie 1682 – 30 noiembrie 1718) a fost rege al Suediei din 1697 până în 1718.
30 noiembrie 1731 - A murit Brook Taylor, matematician englez (n. 1685)
Brook Taylor - foto: ro.wikipedia.org
Brook Taylor (n. 18 august 1685 în Edmonton, Anglia – d. 30 noiembrie 1731 la Londra), a fost un matematician englez ale cărui cele mai notabile contribuții matematice sunt Teorema Taylor și Seriile Taylor. Brook Taylor a fost un om talentat, printre altele s-a mai ocupat și de muzică, pictură și filozofie.
30 noiembrie 1786 - Marele Ducat al Toscanei, sub Pietro Leopoldo I, devine primul stat modern care abolește pedeapsa capitală.
Marele Ducat de Toscana - foto: ro.wikipedia.org
Marele Ducat de Toscana a fost o manarhie situată în Italia Centrală, cu întreruperi din 1569 până în 1859, înlocuind Ducatul de Florența. Capitala Marelui Ducat a fost Florența.
30 noiembrie 1796 - S-a născut compozitorul german Carl Loewe; (d.20 aprilie 1869).
Johann Carl Gottfried Loewe – foto: en.wikipedia.org
Johann Carl Gottfried Loewe (30 November 1796 – 20 April 1869) a fost un compozitor german. Johann Carl Gottfried Loewe a fost de asemenea cântăreț tenor și dirijor. În timpul vieții , liedurile sale i-au creat renumele unui „Schubert al Germaniei de nord”. Este mai puțin cunoscut astăzi, dar baladele și cântece sale, in număr de peste 400,inca mai sunt interpretate ocazional.
30 noiembrie 1803 - În New Orleans, reprezentanții spanioli transfera oficial Teritoriul Louisiana unui reprezentant francez. Dupa doar 20 de zile, Franța napoleoniana transferă același teritoriu Statelor Unite, pentru suma de cincizeci de milioane de franci ($ 11,250,000 USD), acceptand și o anulare a datoriilor în valoare de optsprezece milioane de franci ($ 3,750,000 USD), tranzactia ajungand la un total de șaizeci și opt milioane de franci ($ 15.000.000 USD), ceea ce reprezenta mai puțin de trei cenți pe acrul de pamant.
30 noiembrie 1813 - S-a născut Charles-Valentin Alkan, muzician și compozitor francez (d. 1888)
Charles-Valentin Alkan - foto: ro.wikipedia.org
Charles-Valentin Alkan (n. 30 noiembrie 1813, Paris – d. 29 martie 1888, Paris) pe numele său adevărat Charles-Valentin Morhange, a fost un compozitor și pianist francez. La vârsta de 24 de ani este considerat cel mai bun pianist din Franța. Joseph Zimmermann l-a introdus în lumea bună pariziană. Se împrietenește cu Victor Hugo, Frédéric Chopin și Eugène Delacroix. Chiar și Franz Liszt îl admiră. Prima sa nocturnă face să fie supranumit Berlioz al pianului. Tot el le prezintă parizienilor muzica lui Bach.
Întreg Parisul se înghesuie atât la rarele sale concerte de pian, cât și la lecțiile de pian private (preia din elevii lui Chopin) la tarife piperate. Pe la mijlocul anilor 1830, se mută adresa Square d’Orléans nr. 10, o locație foarte la modă, în apropiere de locuințele lui Zimmermann, Chopin, Marmontel și Joseph d’Ortigue. Adesea se evocă prietenia între Alkan și Chopin. Pe 3 martie 1838, Chopin participă, alături de Charles-Valentin Alkan, la reprezentația cu transcripția pentru două piane la opt mâini a Simfoniei a 7-a de Ludwig van Beethoven.
Este posibil ca acest lucru să fi fost făcut prin intermedierea lui Zimmermann, care este un vechi prieten al lui Chopin. În 1845, Chopin declină oferta de a reprezenta din nou acest concert. Atunci când Chopin a devenit prea bolnav pentru a mai ieși în public, Alkan s-a numărat printre fidelii care i-au stat la căpătâi. Delacroix, care a fost un bun prieten al lui Chopin, a notat în mai multe rânduri în jurnalul său prezența lui Alkan alături de acesta. Chopin avea o mare considerație pentru darul pedagogic al lui Alkan.
Antoine François Marmontel relata că, după moartea lui Chopin, mulți din elevii săi au continuat să ia lecții de la Alkan. În 1832 este distins la Roma cu premiul al doilea, în urma lui Ambroise Thomas. În 1838, după ce a publicat Trois Grandes Études Op. 76 (Trei mari studii Op. 76), se retrage din viața publică (cu scopul de a traduce Biblia?, pe care intenționa să o pună în întregime pe muzică). Va muri zdrobit de biblioteca sa care s-a răsturnat peste el (legenda spune că în acel moment încerca să ia de pe raft Talmudul). Oficial cauza morții a fost un accident casnic, fără alte precizări.
30 noiembrie 1817 - S-a născut Theodor Mommsen, istoric german, jurist, laureat al Premiului Nobel (d. 1903)
Theodor Mommsen în 1881 – foto: ro.wikipedia.org
Christian Matthias Theodor Mommsen (n. 30 noiembrie 1817 Garding, în sudul provinciei Schleswig – d. 1 noiembrie, 1903) a fost un savant, istoric, jurist, ziarist, om politic, arheolog și scriitor, considerat unul dintre cei mai importanti clasiciști din secolului al 19-lea. Lucrarile sale privitoare la istoria romană au încă de o importanță fundamentală pentru cercetarea contemporana. A primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1902. Motivația Juriului Nobel “Cel mai mare maestru în viață al timpului nostru în arta redării istoriei, luând în considerație mai cu seamă monumentala sa Istorie a Romei” A fost, de asemenea, un proeminent politician german, în calitate de membru al parlamentelor prusace și germane. Lucrarile sale de drept roman au avut un impact semnificativ asupra Codului civil german.
30 noiembrie 1823 - Tarul Alexandru I al Rusiei a indicat Senatului să cuprindă în cadrul recensămîntului toţi şerbii ruşi aflaţi în Basarabia ţaristă.
Alexandru I Pavlovici Romanov - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Alexandru I Pavlovici Romanov, (n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825), țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei.
30 noiembrie 1825 - S-a născut William-Adolphe Bouguereau, pictor francez (d. 1905)
William Adolphe Bouguereau, autoportret (1886): ro.wikipedia.org
William Adolphe Bouguereau (30 noiembrie 1825 – 19 august 1905), a fost un pictor academic francez. În timpul său, Bouguereau a fost considerat a fi unul dintre cei mai mari pictori ai lumii. Conform afirmațiilor lui Fred Ross, președinte al Art Renewal Center, în 1900, contemporanii pictorului, Edgar Degas și Claude Monet l-ar fi menționat pe Bouguereau ca fiind cel mai probabil pictor francez ce va fi menționat în anul 2000 ca fiind “cel mai mare pictor francez al secolului al 19-lea”.
Considerând modul ironic cunoscut al lui Degas de a face referiri publice la alți pictori, la care se poate adăuga tendința estetică clar orietată spre inovarea “definitivă” a picturii promovată constant de cei doi impresioniști, remarca a fost foarte probabil ironică. Indiferent de ceea ce Degas și Monet au intenționat a spune, realitatea este că opera lui William-Adolphe Bouguereau are un puternic moment de revitalizare și reconsiderare.
Flagelarea Domnului nostru Iisus Hristos, (William-Adolphe Bouguereau – 1880)
foto: ro.wikipedia.org
Deși s-a bucurat de un renume remarcabil în cea mai mare parte a vieții sale, picturile sale vânzându-se la prețuri ridicate (în special colecționarilor americani), în secolul 20, și în special după 1920, Bouguereau a intrat într-o uitare atât de profundă încât numele său nu a fost nici măcar menționat în enciclopedii pentru decade întregi. Unii critici de artă au încercat să menționeze opoziția sa declarată la curentele, care generic pot fi numite isme (fauvism, impresionism, expresionism, pointilism, etc.) ca fiind sursa “uitării deliberate” a pictorului pentru câteva decenii.
Venus (detaliu) de William Adolphe Bouguereau
foto: ro.wikipedia.org
30 noiembrie 1830 - A avut loc Bătălia de la Sinop.
Bătălia de la Sinop (30 noiembrie 1853) de Alexey Bogolyubov – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia navală de la Sinop a avut loc pe 30 noiembrie 1853 la Sinop, port la Marea Neagră, în nordul Tuciei. Navele de linie ale Imperiului Rus au anihilat fregatele Imperiului Otoman. Cei mai mulți istorici o consideră ultima mare bătălie navală a epocii navigației cu pânze și prima bătălie a războiului Crimeii (1854–1856).
Luptele pe mare între flotele rusă și otomană durau de câteva săptămâni, turcii trimițând în largul Mării Negre mai multe flotile de fregate pentru patrulare. Una dintre acestea, aflată sub comanda lui Osman Pașa, s-a îndreptat către Sinop, alăturându-se fregatei cu pânze Kaid Zafer (parte a unei patrule mai vechi) și încă unei fregate cu aburi, (probabil Taif). Otomanii au vrut să trimită nave de linie la Sinop, dar ambasadorul britanic la Istanbul a insistat ca acest lucru să nu se întâmple. Se poate ca acest lucru să fi fost făcut cu bună știință, pentru a atrage Rusia să atace o flotă mai slabă. Britanicii și francezii sprijineau Imperiul Otoman împotriva Imperiului Rus, dar nu doreau începerea unui război. Când a fost clar că războiul nu putea fi ocolit, ei au sperat că Rusia va cădea în capcană și va oferi un casus belli (motiv de război).
Rușii, conduși de faimosul amiral Pavel Nahimov, au intrat în port într-o formație aranjată pe două linii a câte trei nave de luptă și au ancorat de-a lungul liniei fregatelor turcești. Bătălia a durat aproximativ o oră. Rușii au folosit ghiulele de tip Paixhans, reușind să distrugă întreaga flotă turcească, cu excepția vaporului Taif, care a reușit să ajungă în siguranță la Istanbul pe 2 decembrie, deși a fost urmărit de navele cu aburi rusești.
Acest atac a oferit Franței și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei pretextul pentru a declara război Rusiei în 1888.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
30 noiembrie 1830 - A încetat din viață Papa Pius al VIII-lea.
Pius al VIII-lea - foto: ro.wikipedia.org
Pius al VIII-lea (n. 20 noiembrie 1761 în Cingoli, Ancona, d. 30 noiembrie 1830 în Roma) – numele fiind Francesco Saverio Maria Felice Castiglioni – a fost papă din 1829 până în 1830.
30 noiembrie 1835 - S-a născut Mark Twain, scriitor american (d. 1910)
Samuel Langhorne Clemens - foto: en.wikipedia.org
Samuel Langhorne Clemens (n. 30 noiembrie 1835 – d. 21 aprilie 1910) , cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”. În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume.
La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. În 1907, publicul s-a înghesuit la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe Mark Twain. S-a bucurat de prietenia mai multor celebrități, între care autorul și criticul literar William Dean Howells, politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”. Twain a murit în 1910 și este înmormântat la Elmira, statul New York
30 noiembrie 1840 - A avut loc debutul lui Vasile Alecsandri în teatru cu piesa „Farmazonul din Hîrlău“, pusă în scenă de Costache Caragiale; (18 / 30 noiembrie).
30 noiembrie 1840 - Se înfiinţează la Sibiu, in Transilvania, prima asociaţie a meşteşugarilor (Uniunea meseriaşilor), fiind urmată de asociaţii asemănătoare la Braşov (1841), Bistriţa, Mediaş (1844) şi Sighişoara (1847), avînd drept scop sprijinirea meşteşugarilor pentru a se putea adapta la cerinţele moderne şi ale producţiei industriale; (18 / 30 noiembrie).
30 noiembrie 1853 - Razboiul Crimeei. Marina imperiala rusa comandata de Pavel Nakhimov distruge flota otomană condusa de Osman Pașa la Sinope, un port maritim din nordul Turciei.
30 noiembrie 1858 - S-a născut Jagadish Chandra Bose, fizician indian, botanist (d. 1937)
Jagadish Chandra Bose la Royal Institution, Londra – foto: ro.wikipedia.org
Sir Jagadish Chandra Bose (n. 30 noiembrie 1858 – d. 23 noiembrie 1937), a fost un savant englez care s-a manifestat într-o multitudine de domenii: fizică, biologie, botanică, arheologie. De asemenea, a fost și scriitor de science fiction. Are și contribuții de pionierat în domeniul undelor radio, microundelor și este considerat întemeietorul științei experimentale în India.
30 noiembrie 1858 - Americanul John Landis Mason a patentat borcanul cu ghivent, cunoscut sub numele de “Borcanul Mason”.
John Landis Mason (1832 in Vineland, New Jersey – February 26, 1902) – foto: tippytoeco.wordpress.com
30 noiembrie 1869 - S-a născut Gustaf Dalen, fizician suedez, laureat al premiului Nobel.
Nils Gustaf Dalén (n. 30 noiembrie 1869 – d. 9 decembrie 1937), inginer suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1912 – foto: ro.wikipedia.org
Nils Gustaf Dalén (n. 30 noiembrie 1869 – d. 9 decembrie 1937), inginer suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1912. A studiat la început turbinelor cu gaz, domeniu în care nordicii au excelat. A inventat un regulator automat pentru aprinderea farurilor cu acetilenă, care a dus la dezvoltarea farurilor pentru navigație. Motivația Juriului Nobel “pentru inventarea regulatoarelor automate destinate utilizării cu acumulatoare de gaz pentru iluminarea farurilor și a geamandurilor.”
30 noiembrie 1872 - A avut loc primul meci internațional de fotbal la Hamilton Crescent, Glasgow, între Scoția și Anglia.
30 noiembrie 1874 - S-a născut Winston Churchill, prim-ministru al Marii Britanii in perioada 1940-1945 si 1951-1955, laureat al premiului Nobel pentru Literatura in anul 1953. (d. 1965)
Sir Winston Leonard Spencer Churchill - foto: ro.wikipedia.org
Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30 noiembrie 1874 – d. 24 ianuarie 1965). Pe numele intreg, Winston Leonard Spencer Churchill, politicianul britanic s-a nascut in Oxfordshire, intr-o familie prestigioasa cu o indelungata traditie militara. Prin urmare, tanarul Churchill a urmat aceeasi cale si s-a inscris la Academia Militara. Dupa ce a absolvit, a servit in armata vreme de sapte ani in India, Sudan, Africa de Sud. In 1899 s-a retras si a inceput o cariera politica stralucita.
Un prim pas a constat in accederea in Parlament, ca reprezentant al Partidului Conservator. Patru ani mai tarziu a intrat in rindul liberalilor, iar in timpul Primului Razboi Mondial a activat in Marina britanica. Ca urmare a campaniilor dezastruoase din Dardanele si Galliopoli a fost exclus din Comitetul de razboi, dar s-a oferit sa preia comanda unui batalion de infanterie din Franta. In 1917 a revenit in politica ca membru al Cabinetului liberal condus de Lloyd George. In 1924, s-a reintors in Partidul Conservator, doi ani mai tarziu devenind liderul formatiunii.
Tot in acesta perioada a inceput sa atraga atentia asupra pericolului de agresiune din partea Germaniei si Japoniei care s-a confirmat prin izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand Churchill a fost rechemat in postul de conducator al Armatei, pentru ca la putina vreme sa fie numit premier. Din aceasta postura a orchestrat, impreuna cu presedintele american Franklin D. Roosevelt si liderul sovietic Iosif Stalin, victoria Aliatilor impotriva nazistilor.
In iulie 1945, la 10 saptamani dupa ingenuncherea Germaniei, Churchill a suferit si el o infrangere, pentru ca in urma alegerilor conservatorii au pierdut puterea in favoarea Partidului Muncitoresc. Marele politician britanic a devenit lider al opozitiei, pentru ca in 1951 sa fie reales in functia de prim-ministru.
A fost decorat de Regina Elisabeta a II-a, care I-a acordat titlul de Sir, si a fost recompensat cu premiul Nobel pentru Literatura, juriul luand in considerare cele sase volume de studii istorice despre cel de-al Doilea Razboi Mondial pe care le-a scris, precum si discursurile sale politice. In 1955 a demisionat din functia de premier, insa a continuat sa activeze in Parlament pana in 1964, cu un an inainte de a se stinge din viata.
30 noiembrie 1874 - S-a născut Lucy Maud Montgomery, scriitoare canadiană (d. 1942)
Lucy Maud Montgomery - foto: ro.wikipedia.org
Lucy Maud Montgomery, (spunându-i-se mereu „Maud” de către familie și prieteni) și cunoscută publicului ca L. M. Montgomery, (30 noiembrie 1874 – 24 aprilie, 1942), a fost o scriitoare canadiană, celebră pentru seria de romane ce a început cu Anne of Green Gables, publicat în 1908.
30 noiembrie 1886 - A avut loc primul spectacol de revista din lume la teatrul Folies Bergere din Paris. Grandiosul spectacol prezentat pe scena pariziana a costat 10.000 de franci, o suma exorbitanta pentru acele vremuri, insa a crescut reputatia teatrului celebru pentru spectacolele cu dansatoare nude.
Jules Chéret, Folies Bergère, Fleur de Lotus, 1893 Art Nouveau poster for the Ballet Pantomime – foto: en.wikipedia.org
Pentru realizarea acestui spectacol au lucrat peste 200 de persoane, s-au ridicat 40 de decoruri si s-au creat 1.000 de costume, ceea ce a reprezentant un record al acelor timpuri.
Costume, c. 1900 – foto: en.wikipedia.org
Folies Bergere a fost inaugurat in 2 mai 1869 si avea cea mai spatioasa sala de spectacol din Paris, renumele si l-a castigat insa greu pentru ca reprezentantiile cu elefanti, camile, cai ori cu cel mai inalt barbat din lume si cu printesa tatuata din cap pana in picioare nu au adunat prea multi spectatori.
Manet’s A Bar at the Folies-Bergère – foto: en.wikipedia.org
Ulterior, Foilies Bergere a devenit sinonim cu locul placerilor carnale datorita fetelor care purtau costume sumare, dar si cu locul unor spectacole incendiare.
Josephine Baker in a banana skirt from the Folies Bergère production Un Vent de Folie – foto: ro.wikipedia.org
Josephine Baker (născută Freda Josephine McDonald la 3 iunie 1906 în Saint Louis, Missouri — d. 12 aprilie 1975 în Paris), dansatoare, actriță și cântăreață franceză de origine americană.
30 noiembrie 1889 - S-a născut Edgar Douglas Adrian, fiziolog britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1977)
Sir Edgar Douglas Adrian - foto: ro.wikipedia.org
Sir Edgar Douglas Adrian, primul baron Adrian (n. 1889, Londra- d. 1977, Londra), a fost un electrofiziolog britanic. În anul 1932, împreună cu Charles Scott Sherrington a devenit laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină pentru descoperirile lui în domeniul funcților neuronilor. Adrian a fost unul din inițiatorii aplicării electronicii în studiile fiziologice. A făcut cele dintâi experimente pe fibrele nervoase și pe terminațiile nervoase individuale.
Din anul 1934 s-a dedicat studiului electrofiziologic al funcțiilor creierului și al tulburărilor cerebrale. A reușit să înregistreze activitatea electrică a neuronilor individuali. A amplificat variațiile de potențial electric ale impulsurilor nervoase venite de la organele de simț, pentru a înregistra modificări din ce în ce mai mici, reușind să înregistreze impulsuri de la o singură terminație senzorială și de la o singură fibră nervoasă motorie.
Cercetările sale au clarificat baza fizică a senzației și mecanismul controlului muscular. Studiile sale de mai târziu, asupra activității electrice a creierului, au inclus investigarea epilepsiei și localizarea leziunilor cerebrale. A fost din anul 1923 membru al Societății Regale din Londra, și a fost ales președintele acesteia între anii 1950-1955.
30 noiembrie 1900 - A murit Oscar Wilde, poet, dramaturg, romancier irlandez (n. 1854)
Oscar Wilde – foto: ro.wikipedia.org
Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin – d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză.
30 noiembrie 1901 - S-a născut Infantele Alfonso, Duce de Calabria (d. 1964)
Ducele de Calabria în 1912 – foto: ro.wikipedia.org
Infantele Alfonso al Spaniei, a fost Prinț al celor Două Sicilii, Duce de Calabria (30 noiembrie 1901, Madrid – 3 februarie 1964, Madrid), unul din cei doi pretendenți la șefia Casei de Bourbon-Două Sicilii din 1960 până la moartea sa în 1964. Alfonso a fost fiul Prințului Carlos de Bourbon-Două Sicilii (1870–1949) și a soției acestuia, Mercedes, Prințesă de Asturia (1880–1904)
30 noiembrie 1901 - A încetat din viata exploratorul englez Edward John Eyre.
Edward John Eyre (5 August 1815 – 30 November 1901) – foto: en.wikipedia.org
30 noiembrie 1915 - S-a născut Henry Taube, chimist american, laureat al Premiului Nobel (d. 2005)
Henry Taube - foto: ro.wikipedia.org
Henry Taube (n. 30 noiembrie 1915; d. 16 noiembrie 2005), a fost un chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1983).
30 noiembrie 1916 - A început Bătălia pentru București (30 noiembrie/13 decembrie – 3/16 decembrie 1916)
Armata a IX-a Germană intrând în Bucureşti pe 6 decembrie 1916 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Operațiile Armatei României pentru apărarea Bucureștiului în campania anului 1916, („Bătălia pentru București”, sau „Operația de apărare de pe Argeș-Neajlov”) au reprezentat ultima bătălie a campaniei românești din anul 1916, desfășurată în decembrie 1916 între forțele Puterilor Centrale, comandate de generalul Erich von Falkenhayn și Armata Română, aflată sub comanda generalului Constantin Prezan. Aceasta din urmă nu a putut opri ofensivei forțelor Puterilor Centrale în Muntenia, pentru a preveni capturarea capitalei țării, astfel că în data de 6/19 decembrie 1916 orașul București a fost ocupat de Armata a 9-a Germană.
Bătălia, desfășurată între 30 noiembrie/13 decembrie și 3/16 decembrie 1916, a avut un caracter defensiv, la acțiunile militare participând alături de Armata României și un contingent din armata imperială rusă. Forțele implicate în contraofensiva Puterilor Centrale au fost preponderent germane, reprezentate de două grupări armate care atacau concentric, din Oltenia și din sudul Dunării.
Concomitent, între 1/14 decembrie–6/19 decembrie 1916, s-a desfășurat Bătălia de la Argeș, în care forțele germano-bulgare comandate de generalul August von Mackensen au repurtat o mare victorie. Rezultatul celor două bătălii a fost ocuparea Bucureștiului de către Puterile Centrale și retragerea armatelor româno-ruse în Moldova, pe linia Siretului.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
30 noiembrie 1929 - Manifestul către țară al Partidului Național-Țărănesc, în care se regăsesc problemele fundamentale ale vieții economice și social politice și căile de soluționare a acestora.
30 noiembrie 1934 - A murit Cincinat Pavelescu, poet și epigramist român (n. 1872)
Cincinat Pavelescu
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Cincinat Pavelescu (n. 20 octombrie 1872, Milcovul, Vrancea; d. 30 noiembrie 1934, Brașov), a fost un poet și epigramist român, autor de romanțe, lieduri, cantilene, serenade și madrigaluri. Și-a făcut studiile la Liceul Sf. Sava din București. Licențiat în drept la București (1897). A debutat și a făcut parte din cenaclul Literatorului lui Macedonski. Cincinat Pavelescu a fost director la publicația Brașovul literar și artistic în perioada 1931 – 1935.
30 noiembrie 1935 - A murit Fernando Pessoa, poet portughez (n. 1888)
Fernando António Nogueira Pessoa - foto: ro.wikipedia.org
Fernando António Nogueira Pessoa (n. 13 iunie, 1888 Lisabona, Portugalia — d. 30 noiembrie 1935 Lisabona), cunoscut mai ales ca Fernando Pessoa, a fost un poet, eseist și scriitor portughez modern, reprezentant al modernismului lusitan. Este considerat unul din cei mai importanți poeți portughezi din toate timpurile, valoarea lui fiind comparată cu cel al lui Camões. Criticul american Harold Bloom, în cartea sa The Western Canon (Canoanele vestului), afirma despre Pessoa că, alături de Pablo Neruda, este cel mai reprezentativ poet al secolului XX
30 noiembrie 1936 - La Londra, Palatul de Cristal a fost distrus într-un incendiu.
Faţada primului Crystal Palace – foto: ro.wikipedia.org
Crystal Palace (în română: „palatul de cristal”) a fost un vast palat de expoziții din fontă și sticlă, construit mai întâi în Hyde Park pentru a adăposti Great Exhibition / Prima expoziție universală de la 1851.
Crystal Palace – Prima expoziţie universală la Hyde Park în 1851 – foto: ro.wikipedia.org
A fost apoi demontat și reconstruit, mai mare, în sudul Londrei, în cartierul care-i poartă și astăzi numele.
Vedere laterală a Crystal Palace în 1851 – foto: ro.wikipedia.org
A ars într-o noapte, în 1936, și nu a mai fost refăcut. Winston Churchill, revenind din Camera Comunelor, a spus atunci: « This is the end of an age » (în română: „Este sfârșitul unei epoci”). Turnul din sud era folosit atunci de John Logie Baird, pionier în dezvoltarea televiziunii, ca loc de experimentare. Din nefericire, multe din elementele muncii sale au fost distruse de incendiu.
Crystal Palace a fost un important loc turistic, care atrăgea o populație ieșită din toate mediile sociale. Tehnica sa de construcție din elemente standardizate prefigurează tehnica folosirii prefabricatelor în arhitectură. Numele de « Crystal Palace » i-a fost dat de revista satirică Punch. Crystal Palace Football Club a fost format de muncitori ai palatului.
30 noiembrie 1936 - S-a născut renumitul actor român Mitică Popescu.
Mitică Popescu - foto: spynews.ro
Mitică Popescu (n. 2 decembrie 1936), este un actor român de teatru și film. Sub regimul comunist, a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru „nedenunțarea de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”. A primit Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER 2009.
30 noiembrie 1937 - S-a născut Ridley Scott, regizor de film britanic, producător
Ridley Scott în 2012 – foto: ro.wikipedia.org
Sir Ridley Scott (n. 30 noiembrie 1937 în South Shields, Anglia), regizor de filme britanic considerat unul dintre cei influenți și mai renumiți regizori contemporani, cunoscut și recunoscut pentru stilul vizual deosebit. Printre filmele produse sub regia sa se numără numeroase filme de acțiune produse în Hollywood. Fratele său, Tony Scott, a fost de asemenea regizor.
Ridley și Tony dețin din anul 1970 firma producătoare de filme de reclame „Ridley Scott Associates” (RSA) care se numise anterior „Scott Free Production” (între 1955 și 1970). Ridley Scott a fost înobilat în anul 2003 de către regina Angliei pentru meritele sale cu titlul de “cavaler”.
30 noiembrie 1938 - Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alți legionari încarcerați pentru diverse crime, au fost uciși de jandarmii români din ordinul regelui Carol al II-lea.
Înmormântarea din noiembrie 1940 a lui Codreanu și a celor 13 legionari (Nicadorii și Decemvirii) (uciși în 1938) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 30 noiembrie, a fost anunțat că Codreanu, Nicadorii și Decemviri au fost împușcați după ce au încercat să fugă din arest în noaptea precedentă. Detaliile reale au fost dezvăluite mult mai târziu: cele paisprezece persoane fuseseră transportate din închisoarea lor și executate (sugrumate sau garotate și împușcate) de Jandarmeria din apropierea pădurii Tâncăbești (lângă București), iar trupurile lor fuseseră îngropate în curtea închisorii Jilava. Corpurile lor au fost dizolvate în acid și plasate sub șapte tone de beton.
„Suprimarea „Căpitanului” și arestarea principalilor fruntași ai mișcării au dus la dezorganizarea Legiunii și la propulsarea la rangul întâi a unui mediocru complotist, Horia Sima” (Neagu Djuvara). Legiunea s-a scindat în două tabere inamice, „simiștii”, gruparea majoritară condusă de Horia Sima și „codreniștii”, conduși de Ion Zelea Codreanu (tatăl), care l-a acuzat pe Sima de a fi fost spion al lui Moruzov, delapidator (al fondurilor primite de la germani la Viena pentru a organiza o armată legionară/anti-sovietică), că „l-a turnat pe „Căpitan” și i-a trădat cauza”, etc.
După instituirea Statului Național Legionar, cadavrele lui Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorilor și Decemvirilor au fost deshumate din incinta închisorii Jilava și reînhumate în cadrul unei procesiuni impresionante desfășurată în București la data de 30 noiembrie 1940.
30 noiembrie 1939 - Armata Roșie a invadat Finlanda și a avansat rapid până la linia Mannerheim, declanșând Războiul de Iarnă (30 noiembrie 1939 – 12 martie 1940).
30 noiembrie 1939: Începutul războiului ruso-finlandez – foto: ro.wikipedia.org
Războiul de Iarnă (cunoscut și ca Războiul Sovieto-Finlandez sau Războiul Ruso-Finlandez) a izbucnit în momentul în care Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939, trei luni după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Drept consecință, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Națiunilor la 14 decembrie. Iosif Vissarionovici Stalin, conducătorul statului sovietic, se așteptase să cucerească întreaga țară până la sfârșitul anului, dar rezistența finlandeză a zădărnicit toate planurile sovieticilor, deși aceștia din urmă își depășeau numeric inamicii în proporție de 3 la 1.
Finlanda a rezistat până în martie 1940, când țara a fost obligată să semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10 % din teritoriul național și cca 20 % din capacitățile sale industriale.
Războiul de Iarnă – Trupe finlandeze pe schiuri în nordul Finlandei, ianuarie 1940 – foto: ro.wikipedia.org
Rezultatele războiului au fost confuze. Deși până în cele din urmă forțele sovietice au reușit să străpungă apărarea finlandeză, nici finlandezii, nici sovieticii nu au terminat războiul fără a fi puternic afectați. Pierderile sovietice au fost extrem de mari, iar statutul internațional al țării a avut de suferit.
Chiar mai rău, capacitatea de luptă a Armatei Roșii a fost pusă sub semnul întrebării, un fapt care a contribuit din plin la luarea deciziei lui Hitler pentru Operațiunea Barbarossa (atacarea Uniunii Sovietice). Forțele sovietice nu și-au îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea Finlandei), reușind numai să ocupe teritorii în zona lacului Ladoga. Suveranitatea Finlandei a fost salvată și, în plus, țara a câștigat un uriaș capital de simpatie internațională.
Razboiul de Iarna – Soldaţi finlandezi în timpul războiului cu sovieticii – foto: ro.wikipedia.org
Tratatul de pace de la 15 martie a oprit preparativele franco-britanice de trimitere de ajutoare Finlandei prin nordul Scandinaviei (Campania aliată din Norvegia) și a stânjenit de asemenea accesul Germaniei naziste la rezervele de minereu de fier suedez. Invaziile germane ale Danemarcei și Norvegiei de la 9 aprilie 1940 (Operațiunea Weserübung) au îndreptat atenția mondială către luptele pentru controlul Norvegiei.
Razboiul de Iarna – Linia Mannerheim de-a lungul căreia s-au dus cele mai dure lupte din timpul războiului sovieto-finlandez – foto: ro.wikipedia.org
Războiul de Iarnă (talvisota în limba finlandeză) a fost un dezastru militar pentru Uniunea Sovietică. Stalin a tras învățămintele necesare din acest eșec și și-a dat seama că trebuia renunțat la controlul politic asupra Armatei Roșii. După încheierea războiului cu Finlanda Kremlinul a inițiat un proces de reinstalare a ofițerilor de carieră în funcțiile militare de conducere și a trecut la modenizarea forțelor armate, hotărâri inevitabile care ar fi permis sovieticilor să reziste unui atac german.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 noiembrie 1945 - S-a născut Roger Glover, chitarist britanic, membru al celebrei trupe Deep Purple.
Roger Glover în concert cu trupa Deep Purple, 2013 – foto: ro.wikipedia.org
Roger David Glover (n. 30 noiembrie 1945 în Brecon, Țara Galilor), basist, claviaturist, compozitor și producător galez.
30 noiembrie 1947 - Manifestații ale populației evreiești din București și din alte orașe din România, care salută hotărârea ONU din 29 noiembrie, privind crearea unui stat evreiesc în Palestina.
30 noiembrie 1955 - S-a născut Billy Idol (William Michael Albert Broad), cunoscut cântăreț rock britanic.
Billy Idol, Peace And Love Festival 2012 – foto: en.wikipedia.org
Billy Idol (născut William Michael Albert Broad în 30 noiembrie, 1955 în Middlesex, Anglia), muzician englez de hard rock. S-a alăturat pentru scurt timp Siouxsie & The Banshees Grupul în 1976 ca un chitarist înainte de aderarea la trupa punk Chelsea, care în 1977, va deveni Generația X. Ulterior, dupa despartirea de grup,a început o carieră de succes solo in SUA si pe plan international.
30 noiembrie 1961 - În cadrul Plenarei CC al PMR, Gheorghiu-Dej îi acuză pe Ana Pauker şi Teohari Georgescu de abuzurile comise în timpul colectivizării (80.000 de ţărani arestaţi şi 30.000 implicaţi în procese publice).
30 noiembrie 1965 - S-a născut Ben Stiller, actor, regizor, producător american
Ben Stiller în Tower Heist, 2010): ro.wikipedia.org
Ben Stiller (n. 30 noiembrie 1965), actor, comediant, regizor, producător și scenarist american. El este fiul comicilor veterani și actori Jerry Stiller și Anne Meara. După ce și-a început cariera în actorie, Stiller a scris mai multe mockumentaries și i-au fost oferite două emisiuni proprii, amândouă numite The Ben Stiller Show. A început să joace în filme și și-a făcut debutul regizoral cu Reality Bites.
De-a lungul carierei sale a scris, apărut în, regizat și/sau produs peste 50 de filme incluzând Heavyweights, There’s Something About Mary, Meet the Parents, Zoolander, Dodgeball și Tropic Thunder. În plus, el a avut mai multe apariții în videoclipuri muzicale, emisiuni de televiziune și filme. Stiller este un membru al frăției comediei care acționează cotidian cunoscută sub numele de Frat Pack.
Filmele sale au adus mai mult de 2.1 miliarde dolari pe piața internă (Statele Unite ale Americii și Canada), cu o medie de 73 milioane dolari pe film. De-a lungul carierei sale, el a primit mai multe premii și distincții, inclusiv un Premiu Emmy, mai multe MTV Movie Awards, și un Premiu Teen Choice
30 noiembrie 1965 - S-a născut Prințul Akishino, al doilea fiu al împăratului Akihito
Prințul Akishino – foto: ro.wikipedia.org
Prințul Akishino (n. 30 noiembrie 1965), membru al familiei imperiale japoneze. Este al doilea fiu al împăratului Akihito și a împărătesei Michiko și al doilea în linia de succesiune la tronul Japoniei.
30 noiembrie 1966 - Barbados și-a dobândit independența față de Marea Britanie.
Amplasarea Barbadosului – foto: ro.wikipedia.org
Barbados este o țară insulară situat între Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Face parte din Antilele Mici.
Drapelul Barbadosului - foto: ro.wikipedia.org
Primii locuitori din Barbados erau amerindieni nomazi. Trei valuri au imigrat pe drumul către America de Nord. Primul val a fost format de un grup de agricultori, pescari și olari care au ajuns în canoe din valea fluviului Orinoco, în Venezuela, în jurul anului 350. Populația arawak a fost al doilea grup care a migrat dinspre America de Sud în anul 800. În secolul al XIII-lea, caraibienii au venit dinspre America de Sud în al treilea val de imigranți deplasând cele două populații anterioare și trăind izolați pe insulă
30 noiembrie 1967 - Republica Democrată Populară Yemen devine independenta fata de Marea Britanie.
Amplasarea Republicii Yemen - foto: ro.wikipedia.org
Yemen, oficial Republica Yemen, este o țară în Orientul Mijlociu situată în Peninsula Arabă în sud-vestul Asiei. Cu o populație de circa 23.580.000 locuitori, Yemen este mărginită de Arabia Saudită la nord, Marea Roșie la vest, Marea Arabă și Golful Aden la sud, și Oman la est. Teritoriul Yemenului include peste 200 insule, cea mai mare fiind Socotra, la cam 415 km la sudul Yemenului, lângă coasta Somaliei
Drapelul Republicii Yemen – foto: ro.wikipedia.org
30 noiembrie 1973 - Adunarea Generala ONU adoptă Convenția Internațională asupra eliminării și reprimării crimei de apartheid
ARTICOLUL 1
1. Statele parti la prezenta conventie declara ca apartheidul este o crima impotriva umanitatii si ca actele inumane rezultind din politicile si practicile de apartheid si alte politici si practici asemanatoare de segregatie si discriminare rasiala, definite in art. II al conventiei, sint crime care contravin normelor dreptului international, indeosebi scopurilor si principiilor Cartei Natiunilor Unite si ca ele constituie o amenintare serioasa pentru pacea si securitatea internationala.
2. Statele parti la prezenta conventie declara criminale organizatiile, institutiile si persoanele care comit crima de apartheid.
ARTICOLUL 2
In termenii prezentei conventii, expresia crima de apartheid, care inglobeaza politicile si practicile asemanatoare de segregatie si discriminare rasiala, asa cum ele sint practicate in Africa australa, desemneaza actele inumane indicate mai jos, comise in vederea instituirii sau mentinerii dominatiei unui grup rasial de fiinte umane asupra oricarui alt grup rasial de fiinte umane si de a-l asupri sistematic pe acesta:
cititi mai mult pe: lege5.ro
30 noiembrie 1979 - Formația Pink Floyd a lansat albumul concept și opera rock The Wall.
The Wall este o operă rock lansată ca un dublu album de către trupa engleză de rock progresiv, Pink Floyd prin Harvest Records la 30 noiembrie 1979 în Regatul Unit și prin Columbia Records la 8 decembrie 1979 în Statele Unite. Ulterior a fost cântată și în concert cu efecte teatrale elaborate, făcându-se și un film pe baza ei.
Ca și precedentele lor albume, The Wall este un album conceptual. Conceptul a fost inspirat în mare parte de către turneul de promovare al albumului Animals din 1977, unde în timpul unui concert Roger Waters, frustrat de comportamentul publicului, a scuipat în fața unui fan care încerca să se urce pe scena Stadionului Olimpic (Montreal) la data de 6 iulie 1977; acest incident l-a făcut pe Waters să compare gardul dintre scena pe care cânta formația și spațiul destinat publicului, cu un zid (wall). The Wall conține o sonoritate mai dură și mai teatrală decât precedentele discuri ale grupului.
The Wall este o operă rock care se concentrează pe personajul “Pink“. Bazat în mare parte pe viața personală a lui Waters, Pink trăiește experiențe neplăcute de la o vârstă fragedă pierzându-și tatăl în război, fiind abuzat de profesori, crescut de o mamă obsedată de protecția fiului ei iar mai târziu înșelat de nevastă – toate acestea ducând la izolarea mentală a lui Pink de societate, izolare văzută ca “Zidul” (“The Wall“) dintre el și restul lumii.
În 2003 The Wall a fost clasat pe locul 87 în Lista celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor stabilită de revista Rolling Stone.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
30 noiembrie 1990 - Demolarea Zidului Berlinului este finalizată oficial. Șase porțiuni mici rămân ca un memorial.
Ramasite din Zidul Berlinului la Potsdammer Platz – foto: dreamtrips.ro
Bergstrasse, singura strada care mai este blocata de zid - foto: dreamtrips.ro
dreamtrips.ro (21 iunie 2012): O plimbare prin Berlin
30 noiembrie 1994 - La reuniunea NATO, ministrii de externe ai celor 16 tari membre ale Aliantei au anuntat oficial decizia NATO de a accepta ca tarile est-europene sa devina membre ale acestui organism.
30 noiembrie 1995 - Bill Clinton a fost primul președinte american care a vizitat Irlanda de Nord.
William Jefferson “Bill” Clinton - foto: ro.wikipedia.org
William Jefferson “Bill” Clinton, cunoscut mai ales ca Bill Clinton, (născut William Jefferson Blythe III pe 19 august 1946), cel de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind ca șef al executivului Statelor Unite două mandate complete de 4 ani între 1993 și 2001.
30 noiembrie 2008 - Desfășurarea primelor alegeri parlamentare uninominale din România.
30 noiembrie 2011 - A decedat principele Leka I, pretendent la tronul Albaniei ; (n.5 aprilie 1939).
Leka, Crown Prince of Albania - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Leka I a fost singurul fiu al regelui Zog I al albanezilor și al consoartei acestuia, contesa Géraldine Apponyi de Nagyappony. A avut la nastere titlul de Printul Skander. Dupa moartea tatalui sau, regele Zog I, în 1961, Leka a fost proclamat rege de o Adunare Nationala a albanezilor dîn exil, intrunita la Paris.
30 noiembrie 2012 - A decedat Inder Kumar Gujral, om politic și prim ministru al Indiei (n. 1919)
Inder Kumar Gujral - foto: ro.wikipedia.org
Inder Kumar Gujral (n. 4 decembrie 1919 – d. 30 noiembrie 2012), om politic indian, care a îndeplinit funcția de prim ministru al Indiei în perioada 21 aprilie 1997 – 19 martie 1998.
30 noiembrie 2013 - A decedat Paul Walker, actor american (n. 1973)
Walker în martie 2009 la premiera Fast & Furious): ro.wikipedia.org
Paul William Walker IV (n. 12 septembrie 1973 – d. 30 noiembrie 2013), a fost actor american. Paul Walker și-a început cariera ca invitat în câteva showuri televizate cum ar fi The Young and the Restless și Touched by an Angel. Apoi a avut succes cu roluri în filme ca She’s All That și Varsity Blues. În 2001, Walker a obținut faima internațională prin rolul lui Brian O’Conner, unul din principalii protagoniști din filmul de acțiune The Fast and the Furious, iar apoi și-a reluat rolul în sequelurile sale.
A mai apărut în filme ca Eight Below, Into the Blue, Joy Ride și Takers. Înafară de actorie, Walker a fost fața brandului „Davidoff Cool Water for Men” al The Coty Prestige și a apărut în serialul Expedition Great White de pe National Geographic Channel. A murit într-un accident rutier pe 30 noiembrie 2013, împreună cu prietenul său Roger Rodas. Filmele Hours și Brick Mansions, în care a jucat el, au fost lansate postum, iar ultimul său film, Furious 7, s-a lansat pe 3 aprilie 2015 în Statele Unite.