Evenimentele Zilei de 31 mai în Istorie

Reprezentare artistică a faraonului Ramses al II-lea (cel Mare) la începutul domniei sale, simbolizând urcarea pe tronul Egiptului în anul 1279 î.Hr. Ramses al II-lea este considerat unul dintre cei mai importanți și longevivi conducători ai Egiptului Antic. Imagine generată cu ajutorul inteligenței artificiale.

31 mai 2026

 

31 mai în Istorie – Această zi a rămas consemnată în istorie prin numeroase evenimente politice, militare, culturale, științifice și sociale care au influențat evoluția comunităților umane și, în multe cazuri, cursul istoriei universale. De-a lungul timpului, la această dată s-au născut personalități remarcabile, au avut loc descoperiri importante, s-au desfășurat confruntări decisive și au fost consemnate momente care continuă să fie comemorate și studiate.

Articolul de față face parte din seria „Evenimentele zilei în istorie” și reunește o selecție de fapte, aniversări, nașteri, decese și alte repere istorice asociate acestei date calendaristice. Materialul a fost revizuit și actualizat în scop documentar și educativ, pe baza surselor istorice și enciclopedice disponibile la momentul publicării.


 

- 31 mai 1215 – O armată mongolă condusă de Genghis Han a cucerit orașul Zhongdu (actualul Beijing), capitala dinastiei Jin din China;

- 31 mai 1223 – Armatele mongole ale lui Genghis Han aflate sub comanda lui Subutai au învins Rusia Kieveană și cumanii în Bătălia de la Râul Kalka;

- 31 mai 1775 – Revoluția Americană: Comitetul de Siguranță al comitatului Mecklenburg, Carolina de Nord, a adoptat Rezoluțiile de la Mecklenburg (Mecklenburg Resolves), prin care au fost anulate și declarate fără efect toate legile emise sub autoritatea regelui sau a Parlamentului Marii Britanii.

- 31 mai 1859 – Orologiul Parlamentului din Londra, poreclit ulterior Big Ben, a fost pornit pentru prima oară;

- 31 mai 1890 – A fost finalizată construcția Catedralei din Ulm (Ulm Minster), aflată în orașul Ulm, Germania. Cu o înălțime de 161,5 metri, aceasta este considerată cea mai înaltă biserică din lume.

- 31 mai 1902 – Tratatul de la Vereeniging a pus capăt celui de-al doilea război al burilorș

- 31 mai 1970 – Un cutremur produs în nordul Chile si Peru a provocat o alunecare de teren în urma căreia orașul Yungay din Peru a fost îngropat;

- 31 mai 1981 – O mulțime organizată, formată din polițiști și grupări paramilitare singhaleze susținute de autorități, a declanșat o serie de atacuri care au durat trei zile și au dus la incendierea Bibliotecii Publice din Jaffna, Sri Lanka. Au fost distruse peste 97.000 de volume și manuscrise, evenimentul fiind considerat unul dintre cele mai grave exemple de biblioclasm etnic (distrugere intenționată a patrimoniului scris al unei comunități) din secolul al XX-lea;

- 31 mai 2009 – Medicul american George Tiller, unul dintre puținii doctori din Statele Unite care efectuau avorturi în stadii avansate ale sarcinii, a fost împușcat mortal de Scott Roeder, un activist anti-avort.


 

31 mai 1279 î.Hr. - Ramses al II- lea (cel Mare) din dinastia a 19-a, a urcat pe tronul Egiptului.

Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat. Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic - in imagine, Statuia lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel - foto: ro.wikipedia.org

Statuia lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel - foto: ro.wikipedia.org

Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat. Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

31 mai 455 - A murit Petronius Maximus, împărat roman

Solidus Petronius Maximus-RIC 2201.jpg

Flavius Anicius Petronius Maximus (c. 396; d. 22 aprilie 455) a fost aristocrat roman și, pentru scurt timp, împărat roman al Imperiului Roman de Apus, mai exact în perioada 17 martie 455 – 31 mai 455. În timpul lui Petronius, vandalii, conduși de Genseric, ocupă și jefuiesc Roma. Petronius Maximus a murit ucis de o mulțime furioasă, iar trupul său a fost mutilat și aruncat în Tibru.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

31 mai 1162 - A murit regele Geza al II-lea al Ungariei;

Geza al II-lea, (1130 – 31 May 1162) rege  al  Ungariei si Croatiei - foto - en.wikipedia.org

Geza al II-lea – foto – en.wikipedia.org

Geza al II-lea, (1130 – 31 May 1162) rege al Ungariei si Croatiei. A fost unul dintre cei mai puternici monarhi ai Ungariei. El a încurajat colonisti din Lorena, Luxemburg si Renania sa se stabileasca in Transilvania. Regele Géza a fost căsătorit cu Eufrosina de Kiev (c. 1130 -. c 1193), fiica Marelui Cneaz Mstislav de Kiev.

 

31 mai 1215 - O armată mongolă condusă de Genghis Han a cucerit orașul Zhongdu (actualul Beijing), capitala dinastiei Jin din China.

La 31 mai 1215, armatele mongole conduse de Genghis Han au cucerit orașul Zhongdu (actualul Beijing), capitala dinastiei Jin din nordul Chinei, după un asediu îndelungat. Căderea orașului a reprezentat una dintre cele mai importante victorii ale mongolilor în campaniile lor de expansiune din Asia și a slăbit decisiv puterea dinastiei Jin.

După pătrunderea în oraș, Zhongdu a fost devastat de incendii, jafuri și distrugeri, iar numeroși locuitori și-au pierdut viața. Cucerirea capitalei a consolidat dominația lui Genghis Han asupra regiunii și a marcat un moment esențial în transformarea Imperiului Mongol într-una dintre cele mai vaste puteri din istorie.

Mai multe detalii: en.wikipedia.org

 

31 mai 1223 - Armatele mongole ale lui Genghis Han aflate sub comanda lui hanului Subutai, au învins armatele Rusiei Kievene, aliate cu cele ale cumanilor, in Bătălia de la râul Kalka, (în prezent in regiunea Donetsk din Ucraina). Importanța expediției a fost imensă. Expediția mongola a fost cel mai lung raid de cavalerie din istorie , cucerind 9000 de km, în trei ani). În 1237, Subutai împreună cu Batu han au condus un alt atac, in fruntea a 120.000 de oameni, cucerind Rusia Kieveana.

Bătălia de la Râul Kalka (31 mai 1223) Parte din invaziile mongole - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Râul Kalka (31 mai 1223) Parte din invaziile mongole – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Râul Kalka a avut loc la 31 mai 1223, între Imperiul Mongol (în frunte cu Jebe şi Subutai) şi principatele Rusia Kieveană şi Galiţia-Volînia aliate cu cumanii şi cu brodnicii. Principatele slave răsăritene erau conduse de Mstislav cel Viteaz şi de Mstislav al III-lea al Kievului. Bătălia s-a dat pe malurile râului Kalka (din regiunea Doneţk din Ucraina de astăzi) şi s-a sfârşit cu victoria mongolilor.

În urma invaziei mongole a Asiei Centrale şi a prăbuşirii Imperiului Horezmian, o forţă mongolă condusă de generalii Jebe şi Subutai a înaintat în Irakul Persan. Jebe a cerut din partea liderului mongol, Genghis Han, permisiunea de a continua cuceririle timp de câţiva ani înainte de a reveni la armata principală prin Caucaz. În timp ce aşteptau răspunsul lui Genghis Han, cei doi au pornit într-un raid în care au atacat Georgia şi l-au ucis pe rege.

Genghis Han le-a dat celor doi permisiunea de a continua expediţia şi, după ce au trecut prin Caucaz, au învins o coaliţie de triburi caucaziene înainte de a-i învinge pe cumani. Hanul cumanilor a fugit la curtea ginerelui său, prinţul Mstislav cel Viteaz al Galiţiei, pe care l-a convins să-l ajute în lupta contra mongolilor. Mstislav cel Viteaz a format o alianţă cu principii slavi, inclusiv cu Mstislav al III-lea al Kievului.

Armata slavă combinată a învins la început ariergarda mongolă. Slavii i-au urmărit pe mongoli timp de mai multe zile, dar s-au împrăştiat pe o distanţă prea mare. Mongolii s-au oprit şi s-au aşezat în formaţie de luptă pe malurile râului Kalka. Mstislav cel Viteaz şi aliaţii lui cumani, i-au atacat pe mongoli fără să aştepte restul armatei slave şi a fost învins.

În confuzia care a urmat, mai mulţi principi slavi au fost învinşi şi Mstislav al Kievului a fost obligat să se retragă într-o tabără fortificată. După ce a rezistat trei zile, el s-a predat în schimbul unei promisiuni de siguranţă pentru el şi oamenii lui. Odată ce s-au predat, însă, mongolii i-au măcelărit şi l-au executat pe Mstislav al Kievului. Mstislav cel Viteaz a scăpat, iar mongolii au revenit în Asia, unde i s-au alăturat lui Genghis Han.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

31 mai 1246 - A murit Isabella de Angoulême, regină consort a Angliei (n. c. 1188)

 

31 mai 1408 - A murit sogunul japonez Ashikaga Yoshimitsu;

Ashikaga Yoshimitsu (足利 義満?, September 25, 1358 – May 31, 1408) - foto - en.wikipedia.org

Ashikaga Yoshimitsu (September 25, 1358 – May 31, 1408) – foto – en.wikipedia.org

 

31 mai 1495 - A mutit Cecily Neville, mama regilor Eduard al IV-lea și Richard al III-lea (n. 1415)

 

31 mai 1578 - Regele Henric al III – lea al Frantei pune piatra de temelie a Podului Nou (Pont Neuf ), cel mai vechi pod din Paris.

Painting of the Pont Neuf project as approved by King Henry III in 1577. The bridge was ultimately completed in 1607 with a less ornate design - foto - en.wikipedia.org

Painting of the Pont Neuf project as approved by King Henry III in 1577. The bridge was ultimately completed in 1607 with a less ornate design – foto – en.wikipedia.org

 

31 mai 1594 - A murit Tintoretto, pictor italian (n. 1518).

Jacopo Comin zis Tintoretto (n. 29 septembrie 1518, Veneția, d. 31 mai 1594 ibidem) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai școlii venețiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii - (Detaliu din autoportret) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tintoretto (Detaliu din autoportret) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jacopo Comin zis Tintoretto (n. 29 septembrie 1518, Veneția, d. 31 mai 1594 ibidem) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai școlii venețiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii. În tinerețe a fost numit Jacopo Robusti, pentru că tatăl său, Giovanni Battista Robusti apărase cu multă îndârjire (in modo robusto) porțile orașului Padova împotriva armatelor imperiale.

Adevăratul său nume de familie, Comin, familie originară din Brescia, a fost de curând descoperit de Miguel Falomir, curator al muzeului Prado din Madrid și făcut cunoscut publicului cu ocazia retrospectivei Tintoretto din 29 ianuarie2007. Porecla care l-a făcut celebru, Tintoretto, o datorează tatălui său care se ocupa cu vopsitul de mătăsuri aduse din Orientul Îndepărtat (“boiangiu” = tintore). Încă din acea perioadă viitorul pictor a început să studieze culorile, menținându-și această preocupare și mai târziu de-a lungul activității sale artistice. E posibil ca artistul să fi moștenit de la tatăl său extraordinarul simț al culorilor, stilul dinamic și ferm.

Pentru energia sa fenomenală demonstrată în execuția picturilor a fost supranumit și “Il Furioso”, iar folosirea dramatică a perspectivei și a jocului luminii cu umbra a făcut din el un precursor al stilului baroc. Tintoretto și-a dedicat artei toată energia și tot entuziasmul, lăsând posterității o operă de o forță dramatică unică.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

31 mai 1666 - S-a încheiat prima din cele patru domnii a lui Gheorghe Duca în Moldova, acesta fiind mazilit de turci.

Gheorghe Duca (cca. 1620 – 31 martie 1685) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - 10 august 1672; noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683 şi al Ţării Româneşti: noiembrie/decembrie 1674 - 29 noiembrie 1678. În 1680, turcii îl numesc hatman al Ucrainei - (frescă la Mănăstirea Cetăţuia) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Duca – (frescă la Mănăstirea Cetăţuia) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Duca (cca. 1620 – 31 martie 1685) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683 şi al Ţării Româneşti: noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678. În 1680, turcii îl numesc hatman al Ucrainei.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

31 mai 1740 - A murit Frederic Wilhelm I al Prusiei (n. 1688)

Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei și „Friedrich Wilhelm II prinț de Brandenburg” (n. 14 august 1688 în Berlin - d. 31 mai 1740 în Potsdam) provine din dinastia Hohenzollern, cunoscut în istorie ca „regele soldat” (portret de von Samuel Theodor Gericke, 1713) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei (portret de von Samuel Theodor Gericke, 1713) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei și „Friedrich Wilhelm II prinț de Brandenburg” (n. 14 august 1688 în Berlin – d. 31 mai 1740 în Potsdam) provine din dinastia Hohenzollern, cunoscut în istorie ca „regele soldat”. Friedrich Wilhelm este fiul lui Frederic I rege al Prusiei și al soției sale Sophie Charlotte de Hanovra, care până la moartea soțului ei (Friedrich I) a preluat conducerea statului prusac între anii 1700-1740.

Noul rege Friedrich Wilhelm s-a concentrat mai mult pe consolidarea militară și financiară a Prusiei. Astfel în timpul domniei sale Prusia devine o putere militară, fiind cunoscut că în garda regimentului său au fost acceptați soldați numai de la o anumită înălțime (1,88 m), în acest scop pentru corpul de grenadieri recrutează soldați din toată Europa. Incă și azi poartă juriștii din Prusia robele introduse de Friedrich Wilhelm.

A dus o politică economică cumpătată, neirosind banii pe un lux extravagant la curtea regală prusacă, obligând pe cei bogați să clădească case în Berlin. In timpul lui va funcționa Tabakskollegium (colegiu militar), fiind condus de Prințul Leopold de Anhalt-Dessau care se va ocupa și de educația militară a fiului regelui. La moartea lui, urmașul său, Frederic cel Mare, preia tronul, când Prusia avea o situație financiară stabilă și o armată bine organizată.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

31 mai 1775 – Revoluția Americană: Comitetul de Siguranță al comitatului Mecklenburg, Carolina de Nord, a adoptat Rezoluțiile de la Mecklenburg (Mecklenburg Resolves), prin care au fost anulate și declarate fără efect toate legile emise sub autoritatea regelui sau a Parlamentului Marii Britanii.

La 31 mai 1775, Comitetul de Siguranță al comitatului Mecklenburg din Carolina de Nord a adoptat Rezoluțiile de la Mecklenburg (Mecklenburg Resolves), un document prin care autoritatea guvernului britanic era suspendată la nivel local, iar administrația urma să fie exercitată de instituții create de coloniști. Hotărârile au fost adoptate în contextul escaladării conflictului dintre coloniile nord-americane și Marea Britanie, la scurt timp după izbucnirea Războiului de Independență al Statelor Unite.

Deși nu reprezentau o declarație formală de independență, rezoluțiile au exprimat respingerea autorității coroanei britanice și au constituit unul dintre primele acte de autoguvernare adoptate de coloniștii americani. Documentul este considerat un pas important pe drumul care avea să conducă, un an mai târziu, la proclamarea independenței Statelor Unite.

Mai multe detalii: en.wikipedia.org

 

31 mai 1795Revoluția franceză - Tribunalul Revoluționar a fost suprimat.

 

31 mai 1809 - A decedat Joseph Haydn, compozitor austriac (n. 1732)

(Franz) Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria - d. 31 mai 1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart şi Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalităţi muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenţi maeştri ai tradiţiei muzicale din Europa apuseană. A fost fratele compozitorului Michael Haydn - (Pictură de Thomas Hardy, 17910) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Joseph Haydn (Pictură de Thomas Hardy, 17910) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

(Franz) Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria – d. 31 mai 1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalități muzicale ale epocii clasice vieneze.

A fost unul din cei mai influenți maeștri ai tradiției muzicale din Europa apuseană,  cel mai bine cunoscut pentru muzica sa simfonică, supramumit “Parintele simfoniei”. A fost fratele compozitorului Michael Haydn.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

31 mai 1817 - A avut loc premiera creatiei lirice „Scara de matase” de Gioacchino Rossini la Teatrul „Scala” din Milano.

 

31 mai 1819 - S-a nascut Walt Whitman, poet american (d. 1892)

Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist şi umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulţi pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban (Walt Whitman, 1887) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Walt Whitman, 1887 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Walter Whitman (n. 31 mai 1819 – d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Mama sa Loisia Van Velsor, care avea origini olandeze, nu stia sa citeasca prea bine si nici nu punea mare pret pe scoala, considerand mai importanta deprinderea unei meserii. De altfel, scriitorul s-a nascut intr-o familie numeroasa, el mai avand 8 frati, dintre care patru sufereau de diferite dizabilitati.

La varsta de 12 ani, si-a descoperit talentul la literatura cand a inceput sa lucreze in biblioteca scolii ca legator. La varsta de 17 ani, a inceput sa predea lectii intr-o scoala marginasa, iar cinci ani mai tarziu s-a angajat la un ziar din New York. A inceput sa scrie, perfectionandu-si tot ami mult stilul. Este autorul a peste 400 de poeme.A incetat din viata in anul 1892. pe 26 martie.

Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urbana si a fost unul dintre cei mai influenţi şi controversaţi scriitori ai epocii sale. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente.

Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane). Așa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario’s Shore)”, „Rimele și versificatorii pier… America își va justifica existența, dați-i timp…

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

31 mai 1832 - A incetat din viata Évariste Galois, matematician francez. (n. 1811)

Évariste Galois (n. 25 octombrie 1811, Bourg-la-Reine, Franța – d. 31 mai 1832, Paris, Franța) a fost un matematician francez, care, deși a trăit numai 20 de ani, a adus contribuții notabile în domeniul algebrei - (Portret al lui Évariste Galois în vârstă de aproximativ 15 ani) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Portret al lui Évariste Galois în vârstă de aproximativ 15 ani – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Évariste Galois (n. 25 octombrie 1811, Bourg-la-Reine, Franța – d. 31 mai 1832, Paris) a fost un matematician francez, care, deși a trăit numai 20 de ani, a adus contribuții notabile în domeniul algebrei.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

31 mai 1857 - S-a născut Papa Pius al XI-lea. (d. 1939)

Papa Pius XI, născut Achille Ratti, (n. 31 mai 1857, Desio, Italia – d. 10 februarie 1939, Vatican) - foto: ro.wikipedia.org

Papa Pius XI, – foto: ro.wikipedia.org

Papa Pius XI, născut Achille Ratti, (n. 31 mai 1857, Desio, Italia – d. 10 februarie 1939, Vatican)

 

31 mai 1859 - S-a infiintat in Moldova, primul batalion de geniu, din iniţiativa inginerului Panait Donici, fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Moldovei, şi cu încuviințarea data pe raportul Consiliului de Miniștri nr.1902, de către domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Un an mai tarziu, in Tara Romaneasca s-a constituit cel de-al doilea batalion, care impreuna cu cel din Moldova au constituit intaiul regiment de geniu al Principatelor Unite romanesti.

 

31 mai 1859 - Orologiul Parlamentului din Londra, poreclit ulterior Big Ben, a fost pornit pentru prima oară.

Big Ben (în traducere, Marele Ben) este porecla marelui clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra. Acest nume a fost utilizat atât în cazul clopotului, cât şi al ceasului şi chiar al turnului cu ceas - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Big Ben – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Big Ben (în traducere, Marele Ben) este porecla marelui clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra. Acest nume a fost utilizat atât în cazul clopotului, cât și al ceasului și chiar al turnului cu ceas. Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume. Ceasul a fost pus în funcțiune în ziua de 31 mai 1859. Cea mai apropiată stație de metrou este Westminster de pe liniile Circle, District și Jubilee.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

31 mai 1874 - La Bucuresti, a fost incheiata Conventia dintre Romania si Austro-Ungaria privind construirea liniei ferate Ploiesti-Predeal-Timis-Brasov.

 

31 mai 1877 - Guvernul României decide mobilizarea generală a armatei pentru Războiul de Independenţă impotriva Imperiului Otoman.

 

31 mai 1882 - Au început lucrarile celui de-al doilea Conciliu Provincial (30 mai – 6 iunie) al Bisericii Romane Unite cu Roma, convocat de Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa.

 

31 mai 1883 - S-a născut Onisifor Ghibu, profesor şi politician român, unul dintre participanţii importanţi la Marea Unire din 1918.

Onisifor Ghibu  Onisifor Ghibu (n. 31 mai 1883, Săliște, comitatul Sibiu - d. 31 octombrie 1972, Cluj) profesor român de pedagogie, membru corespondent al Academiei Române și politician, luptător pentru drepturile și unitatea poporului român, unul dintre participanții importanți la realizarea Marii Uniri de la 1918 - foto - onisifor-ghibu.ro

Onisifor Ghibu – foto – onisifor-ghibu.ro

Onisifor Ghibu s-a născut la la 31 mai 1883 în Sălişte, judeţul Sibiu, unde face şi şcoala primară. Liceul îl începe la Sibiu (primele 6 clase) apoi îl termină la Braşov. Studiile universitare le face la Institutul teologic andreian Sibiu, apoi şi le desăvârşeşte la Universitatea din Bucureşti, la Budapesta, Strasbourg şi Jena, în acest din urmă oraş universitar trecîndu-şi şi doctoratul în filosofie, pedagogie şi în istorie universală (1909).

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

31 mai 1887 - S-a născut Saint John Perse, poet eseist, şi diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1960.

Saint-John Perse 1960.jpg

Saint-John Perse (pseudonimul literar al lui Alexis Léger, n. 31 mai 1887, Pointe-à-Pitre, Guadelupa — d. 20 septembrie 1975, Giens) a fost un poet și diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1960.
Motivaţia Juriului Nobel:

„… pentru zborul avântat şi imaginaţia vie a poeziei sale, care reflectă în mod vizionar condiţiile vremii noastre.

 

31 mai 1890 - A fost finalizată construcția Catedralei din Ulm (Ulm Minster), aflată în orașul Ulm, Germania. Cu o înălțime de 161,5 metri, aceasta este considerată cea mai înaltă biserică din lume.

Imagine aeriană a Catedralei din Ulm, evidențiind turnul gotic principal și centrul istoric al orașului Ulm, Germania.

Vedere aeriană a Catedralei din Ulm (Ulm Minster), Germania, edificiu gotic celebru pentru turnul său de 161,53 metri, cel mai înalt turn de biserică din lume. Foto: Wikimedia Commons.

La 31 mai 1890 a fost finalizată construcția Catedralei din Ulm (Ulm Minster), una dintre cele mai impresionante realizări ale arhitecturii gotice europene. Începută în Evul Mediu, construcția a fost întreruptă timp de secole și finalizată abia în secolul al XIX-lea, după reluarea lucrărilor conform planurilor originale.

Cu o turlă de 161,53 metri, Ulm Minster deține și astăzi recordul pentru cel mai înalt turn de biserică din lume. Deși este adesea numită „catedrală” datorită dimensiunilor sale impresionante, biserica nu a fost niciodată reședința unui episcop. Vizitatorii pot urca cele 768 de trepte până în apropierea vârfului turnului, de unde se poate admira o panoramă asupra orașelor Ulm și Neu-Ulm, iar în zilele senine chiar și lanțul Alpilor.

Mai multe detalii: en.wikipedia.org

 

31 mai 1891 - A inceput constructia marelui drum siberian, calea ferata ce strabate toata Siberia pana la Vladivostok.

Calea ferată transsiberiană - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Calea ferată transsiberiană – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

La 19/31 mai 1891, la Vladivostok, avea loc ceremonia de inaugurare a lucrărilor de construcţie a ceea ce urma să fie cea mai lungă cale ferată din lume, cunoscută sub nume de Magistrala Transsiberiană, în prezenţa ţareviciului Nikolai Aleksandrovici (1868-1918; ultimul ţar, sub numele Nicolae al II-lea, 1894-1917).

Calea ferată transsiberiană este o rețea de cale ferată care leagă Moscova și partea europeană a Rusiei cu Orientul Îndepărtat Rus, Mongolia, China și Marea Japoniei. Proiectul și finanțarea construcției transsiberianului au fost aprobate de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Fiul său, țarul Alexandru al III-lea al Rusiei a supravegheat construcția, numindu-l pe Serghei Witte director al Căilor ferate, în 1889. Bugetul imperial de stat alocat giganticei lucrari a fost de 1 miliard 455 milioane ruble, între 1891 și 1913, un record depășit numai de cheltuielile militare din primul război mondial.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

31 mai 1902 - S-a sfârșit cel de al doilea razboi al burilor (colonisti protestanti olandezi), impotriva armatelor Imperiului Britanic în urma caruia se incheie Tratatul de la Vereeniging, care consemneaza condițiile capitularii si anexarea teritoriului de către Imperiul Britanic.

Al Doilea Război al Burilor, a fost un conflict desfășurat între 11 octombrie 1899 și 31 mai 1902 între Imperiul Britanic și burii neerlandofoni din cele două republici independente: Republica Sud-Africană (Republica Transvaal) și Statul Liber Orange. El s-a sfârșit prin anexarea regiunii de către Imperiul Britanic și formarea Uniunii Africii de Sud ca parte din Commonwealth.

Împreună cu Primul Război al Burilor (decembrie 1880 – martie 1881), perioada este cunoscută sub numele de „Războaiele Burilor”.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Boers at Spion Kop, 1900 - Project Gutenberg eText 16462.jpg
Comandouri bure la Spion Kop

In 1910 se va constitui Uniunea Africii de Sud, dupa unificarea a patru colonii britanice : Cape Colony, Natal Colony, Transvaal Colony si Orange River Colony. În 1915, în timpul Primului Război Mondial, colonia Africa germană de Sud–Vest, a fost invadata de forțele britanice. După război teritoriul a fost preluat de Uniunea Africii de Sud (parte a Imperiului Britanic), fiind administrat în cadrul unui mandat Ligii Națiunilor. Acesta a devenit independent sub numele de Namibia în 1990.

 

31 mai 1910 - A murit Elizabeth Blackwell, medic american de origine engleză (n. 1821)

Elizabeth Blackwell.jpg

Elizabeth Blackwell (n. 3 februarie 1821 – d. 31 mai 1910) a fost medic american de origine engleză. A fost prima femeie-medic din SUA, activistă pentru drepturile femeii, susținătoare a mișcării aboliționiste și una din fondatoarele spitalului New York Infirmary for Women and Children.

 

31 mai 1911 - A avut loc lansarea vasului RMS Titanic.

RMS Titanic plecând din Southampton pe 10 aprilie, 1912 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

RMS Titanic plecând din Southampton pe 10 aprilie, 1912 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit de un aisberg și s-a scufundat la ora 2:30 în dimineața următoare, în urma căreia și-au pierdut viața 1514 persoane din 2228 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie.

 

31 mai 1911 - Preşedintele Mexicului, Porfirio Díaz, fuge din tara in timpul revolutiei mexicane.

Porfirio Díaz (15 September 1830 – 2 July 1915), fost preşedinte al Mexicului - foto - en.wikipedia.org

Porfirio Díaz (15 September 1830 – 2 July 1915), fost preşedinte al Mexicului – foto – en.wikipedia.org

 

31 mai 1913 - S-a născut compozitorul, dirijorul şi pianistul Constantin Silvestri; (m. 1969, la Londra). Constantin Silvestri (n. 31 mai 1913, București – d. 23 februarie 1969, Londra) a fost un dirijor, compozitor și pianist român, stabilit în Anglia din 1957 și naturalizat ca cetățean britanic din 1967.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

31 mai 1915 - S-a născut medicul Voinea Marinescu; contribuţii în chirurgia experimentală a plămânilor, a aparatului circulator, a transplanturilor de ţesuturi şi organe, în chirurgia cardio-vasculară; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (m. 1973).

 

31 mai 1916 - Flotele germană și cea engleză se înfruntă în bătălia Iutlandei, cea mai mare confruntare navală din timpul primului război mondial, ramasa indecisa.

 

31 mai 1919 - Au fost stabilite relaţii diplomatice la nivel de legaţie între România şi Polonia. Relaţiile diplomatice au fost stabilite la nivel de reprezentanţă provizorie, la 9 februarie 1919. La 31 mai 1938, misiunile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă, iar la 28 octombrie 1940, relaţiile diplomatice dintre cele doua state au fost suspendate, ca urmare a ocuparii acestei ţari de catre armatele Germaniei naziste si ale URSS, fiind reluate în 1945.

 

31 mai 1919 - La Conferinţa de pace de la Paris, I. I. C. Brătianu a pledat pentru principiul egalităţii suverane a statelor şi al neintervenţiei în chestiunile de ordin intern, afirmând că România nu poate subscrie la prevederi care i-ar putea leza suveranitatea.

„Cei patru mari” în timpul Conferinţei de Pace de la Paris (de la stânga la dreapta, David Lloyd George, Vittorio Orlando, Georges Clemenceau şi Woodrow Wilson) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

„Cei patru mari” în timpul Conferinţei de Pace de la Paris (de la stânga la dreapta, David Lloyd George, Vittorio Orlando, Georges Clemenceau şi Woodrow Wilson) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conferința de Pace de la Paris a început la 18 ianuarie 1919, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Au participat 27 de state, printre care și România. Conferința avea ca scop elaborarea și semnarea tratatelor de pace între statele învingătoare (cu excepția Rusiei, atunci în plin război civil) și cele învinse în Primul Război Mondial. Președintele Conferinței a fost proclamat delegatul Franței, țară gazdă : Georges Clemenceau.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

31 mai 1922 - S-a născut sportivul Mihai Botez, primul campion naţional absolut la gimnastică (1948), părintele judo-ului din România şi primul antrenor român de arte marţiale; campion mondial la judo veterani, la 86 de ani (2008); avea două centuri negre, 8 Dan în judo şi 8 Dan în jiu-jitsu; (m. 2011).

 

31 mai 1923 - S-a născut Rainier al III-lea (Rainier Louis Henri Maxence Bertrand Grimaldi), Prinţ de Monaco; (d. 2005).

Prince Rainier III.jpg

Prince Rainier III at the White House

Rainier al III-lea, (Rainier Louis Henri Maxence Bertrand Grimaldi; n. 31 mai 1923 – d. 6 aprilie 2005) a fost Prințul ereditar al Principatului Monaco timp de aproape 56 de ani. A fost unicul fiu al Prințesei Charlotte Louise Juliette.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

31 mai 1924 - O companie de jandarmi, in frunte cu prefectul liberal Constantin Manciu, a intrat intr-o tabara studenteasca de munca voluntara de la Iasi, organizata si condusa de Corneliu Zelea Codreanu, unde face mai multe arestari in randurile studentilor. Multi dintre tineri au fost molestati chiar de catre Manciu.

 

31 mai 1924 - Uniunea Sovietică semnează un acord cu guvernul de la Beijing, referindu-se la Mongolia, ca „parte integrantă a Republicii Populare Chineze„, a cărei „suveranitate” asupra acestui teritoriu promite să respecte.

 

31 mai 1929 - S-a născut compozitorul, criticul muzical, editorul, pedagogul şi folcloristul Aladár Zoltán; (m. 1978).

 

31 mai 1929 - A fost lansat primul film de desene animate vorbit, cu celebrul personaj Mickey Mouse, „The Karnival Kid”.

 

31 mai 1930 - S-a născut Clint Eastwood, actor și regizor american.

Sondra Locke și Clint Eastwood îmbrățișați în timpul filmărilor filmului „The Outlaw Josey Wales”, într-o fotografie alb-negru realizată în 1975.

Actrița Sondra Locke și actorul Clint Eastwood în anul 1975, în timpul filmărilor pentru westernul „The Outlaw Josey Wales”. Foto: Wikimedia Commons.

Clinton Eastwood jr. (n. 31 mai 1930, San Francisco, California) este un actor, regizor și scenarist de film, producător, compozitor și politician american, câștigător a cinci premii Oscar ca regizor, actor și producător. Ca erou laconic de westernuri și filme de acțiune, se numără din anii ’60 printre cele mai de succes staruri ale lumii. Mai târziu devine un regizor și producător de film renumit și obține în anii 1993 și 2005 Oscarul pentru cea mai bună regie. În plus, a fost distins ca producător al acestor filme cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com; www.clinteastwood.net

 

31 mai 1931 - S-a născut (la Braşov) Kaspar Teutsch, pictor, gravor, designer de tapiţerie şi textile si ilustrator de carte; trăieşte la München, Germania.

 

31 mai 1931 - S-a născut Robert Schrieffer, fizician american, laureat Nobel.

John Robert Schrieffer (n. 31 mai 1931) este un fizician american, laureat, împreună cu John Bardeen și Leon Neil Cooper, în 1972, al Premiului Nobel pentru Fizică pentru dezvoltarea teoriei BCS, prima teorie microscopică de succes a superconductivității - foto preluat de pe en.wikipedia.org

John Robert Schrieffer in 1972 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

John Robert Schrieffer (n. 31 mai 1931) este un fizician american, laureat, împreună cu John Bardeen și Leon Neil Cooper, în 1972, al Premiului Nobel pentru Fizică pentru dezvoltarea teoriei BCS, prima teorie microscopică de succes a superconductivității.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

31 mai 1938 - S-a născut Adriana Iliescu, istoric şi critic literar, prozatoare şi poetă.

Adriana Iliescu (n. 31 mai 1938, Craiova) a fost până la 29 decembrie 2006 cea mai vârstnică femeie din lume care a dat naștere unui copil, la vârsta de 66 de ani și 320 zile - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Adriana Iliescu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Adriana Iliescu (n. 31 mai 1938, Craiova) a fost până la 29 decembrie 2006 cea mai vârstnică femeie din lume care a dat naștere unui copil, la vârsta de 66 de ani și 320 zile. Ea a născut-o pe Eliza Maria Bogdana la 16 ianuarie 2005, la Maternitatea Giulești din București, România. Fetița nu este, totuși, copilul său biologic, ținând cont că ovulul (și sperma de asemenea) provine de la un donator anonim, iar Adriana Iliescu a fost mai degrabă o mamă purtătoare. Ea a lucrat înainte de pensionare ca profesor universitar de literatură română și scriitor de povești pentru copii. Eliza Maria a primit și prenumele Bogdana, nume care era destinat surorii sale gemene, care nu a supraviețuit sarcinii.

 

31 mai 1938 - A murit prozatorul şi poetul Max Blecher; (n. 1909).

 

31 mai 1954 - S-a născut Nicu Alifantis, solist vocal, instrumentist si compozitor român.

Nicu Alifantis (n. 31 mai 1954, Brăila) este un muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și muzică de teatru, actor și poet.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.roalifantis.ro

 

31 mai 1954 - A murit fizicianul Dragomir Hurmuzescu; (n. 13 martie 1865)

Dragomir M. Hurmuzescu (n. 13 martie 1865, Bucureşti – d. 31 mai 1954, Bucureşti) a fost un fizician şi inventator român, profesor la Universitatea din Iaşi şi la Universitatea din Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române, fondatorul învăţământului electrotehnic din România şi colaborator al soţilor Marie şi Pierre Curie - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dragomir Hurmuzescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dragomir M. Hurmuzescu (n. 13 martie 1865, București – d. 31 mai 1954, București), fizician, inventator, profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române, a fost fondatorul învățământului electrotehnic din România; colaborator al soților Marie și Pierre Curie.

A fost unul dintre ctitorii radiofoniei româneşti: în 1927, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România), care, la 1.XI.1928, difuza în eter prima emisiune cu anunţul: „Alo, alo, aici Radio Bucureşti”, urmat de discursul preşedintelui Societăţii, Dragomir Hurmuzescu; era momentul ce inaugura, practic, postul naţional de radio din România; membru corespondent al Academiei Române din 1916;.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

31 mai 1957 - Scriitorul american Arthur Miller ea fost gasit vinovat de sfidarea Congresului, dupa ce a refuzat să dezvăluie nume de scriitori presupus a fi comunisti.

Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915 – d. 10 februarie 2005), scriitor american - foto - en.wikipedia.org

Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915 – d. 10 februarie 2005), scriitor american – foto – en.wikipedia.org

Găsit vinovat de sfidarea Congresului Miller a fost condamnat la o amendă 500 dolari sau treizeci de zile în închisoare, a fost inscris pe lista neagră, și i s-a anulat pasaportul american. La 8 mai 1958, condamnarea sa a fost anulată de către Curtea de Apel a SUA. Arthur Miller a avut legături strânse cu Partidul Comunist american. A fost un dramaturg și eseist american de origine evreiască, laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe.

 

31 mai 1961 - Uniunea Sud-Africana s-a proclamat republica, sub numele de Republica Africa de Sud.

Africa de Sud - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Africa de Sud – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Africa de Sud este o țară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, care are 2798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. La nord se învecinează cu Namibia, Botswana și Zimbabwe, la est cu Mozambic și Swaziland, în timp ce Lesotho este o țară independentă complet înconjurată de Africa de Sud. Africa de Sud este stat multietnic.

 

31 mai 1961 - Parasutistul roman Gheorghe Iancu, a obtinut pe aerodromul Strejnic din Ploiesti,“recordul mondial definitiv” acordat de Federatia Aeronautica Internationala, sarind de doua ori de la inaltimea de 1.000 m., cu deschidere intarziata a parasutei, si aterizand de fiecare data la zero metri de punctul fix.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Gheorghe Iancu, (n. 18 noiembrie 1933, în comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu) parasutist roman, detinator a mai multor recorduri nationale si mondiale - foto preluat de pe bastan.ro

Gheorghe Iancu, (n. 18 noiembrie 1933, în comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu) parasutist roman, detinator a mai multor recorduri nationale si mondiale – foto preluat de pe bastan.ro

 

31 mai 1962 - S-a dizolvat Federatia Indiilor de Vest. A avut o durata de existenta scurta ca uniune a statelor din Caraibe de la 3 ianuarie 1958, la 31 mai 1962. A reunit mai multe colonii ale Regatului Unit din Caraibe. Intenţia constituirii acestei federatii a fost aceea de a crea o unitate politică, care sa devina independenta fata de Marea Britanie ca stat unitar , similar cu Confederaţia canadiana , Federaţia australiana , sau Federaţia din Africa Centrală , dar înainte ca aceasta sa se poate intampla, Federaţia sa prăbuşit din cauza conflictele politice interne.

 

31 mai 1962 - Criminalul nazist Adolf Eichmann a fost spânzurat în Israel.

Otto Adolf Eichmann (n. 19 martie 1906, Solingen, Imperiul German – d. 31 mai 1962, închisoarea din Ramla, Israel) - foto - en.wikipedia.org

Adolf Eichmann – foto – en.wikipedia.org

Otto Adolf Eichmann (n. 19 martie 1906, Solingen, Imperiul German – d. 1 iunie 1962, închisoarea din Ramla, Israel) a fost un nazist german, cu gradul de Obersturmbannführer-SS. A organizat și condus Soluția finală – exterminarea a 6 milioane de evrei între anii 1940-1945. În Procesele de la Nürnberg a fost condamnat la moarte în contumacie ca mare criminal de război. Prins de Mosadul israelian a fost rejudecat la un tribunal din Ierusalim, condamnat la moarte prin spânzurare și executat la închisoarea din Ramla.

Eichmann s-a născut la data de 19 martie 1906 ca primul dintre cinci copii, patru băieți și o fată. Mama sa a murit în 1916. S-a înscris în partidului nazist cu numărul 889895 și la 1 aprilie 1932 s-a înrolat în SS cu nr.45326, unde a ajuns la gradul de Obersturmbannführer-SS (echivalent cu gradul de locotenent-colonel – în germană : Oberstleutnant) din Wehrmacht, armata germană).

După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, în 1950, Eichmann a fost ajutat să fugă în Argentina, devenită țară de refugiu al criminalilor naziști, cu un pașaport fals pe numele de Ricardo Klement, emis de șeful delegației italiene a Crucii Roșii din Geneva, dr. Leo Biaggi de Blasis, pașaport care poartă viza consulară argentineană Termenul „Soluția finală a problemei evreiești în Europa” (în germană : Die Endlösung der Judenfrage), care se referă la planul nazist de executare a genocidului sistematic împotriva evreilor europeni în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost folosit pentru prima oară de Eichmann.

Toată industria genocidului Germaniei naziste era condusă și coordonată de Eichmann: …Eichmann decidea cine va fi urcat imediat în trenurile spre Auschwitz și Treblinka și cine va fi deportat ulterior, iar oamenii săi asigurau și coordonau transporturile. Diagramele care reflectau starea curentă a genocidului erau afișiate în biroul său din strada Kurfürstenstraße în Berlin. În 1960, Eichmann a fost capturat de un comando al Mosadului (cu participarea medicului anestezist de origine română dr. Iona Elian) și adus în Israel.

A fost judecat la Ierusalim pentru crime de război și crime împotriva umanității. Acuzarea publică a fost condusă de primul-procuror al Israelului, Gideon Hausner. După ce a fost găsit vinovat, Eichmann a fost condamnat la moarte și executat la data de 31 mai 1962. Cenușa sa a fost împrăștiată în apele internaționale ale Mării Mediterane. A fost singurul caz de executare a unui condamnat la moarte în Israel.

 

31 mai 1962 - S-a născut Răsvan Popescu, prozator, jurnalist şi scenarist; preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA)

Răsvan Popescu (n. 31 mai 1962, București) este un jurnalist, scenarist de film și scriitor român. Între anii 1999-2000 a fost purtătorul de cuvânt al președintelui României, Emil Constantinescu. Acesta l-a desemnat în anul 2000 ca membru în CNA. După decesul lui Ralu Filip a fost ales președinte interimar al CNA, iar în 12 septembrie 2007 a fost confirmat în funcția de președinte al CNA, de Parlamentul României.

 

31 mai 1966 - Al cincilea calugar budist, Nguyen Thi, si-a da foc in semn de protest impotriva regimului din Vietnamul de Sud.

 

31 mai 1967 - A avut loc prima traversare a Atlanticului de Nord cu elicopterul fara escala.

 

31 mai 1969 - Pentru prima data in istoria sportului românesc, între 31 mai si 8 iunie, România a fost gazda Campionatelor europene de box.

Fotografie de arhivă din 1969 reprezentând cele 25 de delegații reunite pe patinoarul „23 August”, în fața unui public numeros.

Cele 25 de delegații participante la evenimentul desfășurat pe patinoarul „23 August”, într-o fotografie de arhivă din anul 1969. Foto: Wikimedia Commons.

A 18-a ediţie a Campionatului European de Box s-a desfăşurat în România, la Bucureşti în perioada 31 mai – 8 iunie 1969 la patinoarul „23 August”. Au participat 180 de sportivi din 25 de ţări.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

31 mai 1969 - A murit geologul Gheorghe Macovei (n. 1880).

Gheorghe Macovei.jpg

Gheorghe Macovei (n. 25 septembrie 1880, Tansa, Iași – d. 31 mai 1969, București) a fost un geolog român, membru titular (1939) al Academiei Române. A efectuat studii asupra formațiilor cretacice, zăcămintelor de petrol din România, geologiei Dobrogei de sud și a Carpaților Orientali. Om de știință emerit.

 

31 mai 1970 - Un cutremur produs in nordul Chile si Peru, a provocat o alunecare de teren in urma careia Orașul Yungay din Peru a fost ingropat. Între 66.794 și 70.000 de oameni au fost uciși, iar 50.000 au fost răniți.

Statuia lui Hristos dominând ruinele fostului oraș Yungay din Peru, distrus în urma cutremurului și avalanșei din 1970.

Statuia lui Hristos de pe Dealul Cimitirului din Yungay, unul dintre puținele elemente rămase în picioare după cutremurul și avalanșa care au devastat orașul la 31 mai 1970. Foto: Wikimedia Commons.

La 31 mai 1970, regiunea Ancash din nordul statului Peru a fost lovită de unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istoria Americii de Sud. Seismul, cu magnitudinea de aproximativ 7,9, s-a produs în largul coastei Pacificului și a provocat distrugeri pe scară largă în zonele muntoase ale țării.

Cele mai grave pierderi au fost cauzate de o uriașă alunecare de teren și avalanșă de gheață desprinsă de pe versantul muntelui Huascarán, care a îngropat orașele Yungay și Ranrahirca. Catastrofa s-a soldat cu aproximativ 70.000 de morți, peste 140.000 de răniți și sute de mii de persoane rămase fără adăpost, fiind considerată cea mai gravă calamitate naturală din istoria Peru.

Impactul dezastrului a determinat autoritățile peruane să adopte noi măsuri de prevenire și gestionare a riscurilor seismice, iar tragedia de la Yungay a rămas una dintre cele mai cunoscute catastrofe naturale ale secolului al XX-lea.

Mai multe detalii: en.wikipedia.org

 

31 mai 1973 - Senatul Statelor Unite a oprit bombardarea Cambodgiei, neluand in consideratie motivele expuse de dr. Henry Kissinger.

 

31 mai 1976 - A avut loc festivitatea dezvelirii, la Cluj-Napoca, in fata Teatrului National, a statuii lui Mihai Eminescu, opera a sculptorului Ovidiu Maitec.

 

31 mai 1977 - A fost finalizat sistemul de oleoducte petroliere Trans-Alaska.

 

31 mai 1981 - O mulțime organizată, formată din polițiști și grupări paramilitare singhaleze susținute de autorități, a declanșat o serie de atacuri care au durat trei zile și au dus la incendierea Bibliotecii Publice din Jaffna, Sri Lanka. Au fost distruse peste 97.000 de volume și manuscrise, evenimentul fiind considerat unul dintre cele mai grave exemple de biblioclasm etnic (distrugere intenționată a patrimoniului scris al unei comunități) din secolul al XX-lea.

Fotografie alb-negru a Bibliotecii Publice din Jaffna după incendiul din 1981, prezentând clădirea grav afectată de foc.

Clădirea Bibliotecii Publice din Jaffna după incendiul din 31 mai 1981, în urma căruia au fost distruse peste 97.000 de cărți, manuscrise și documente de patrimoniu. Foto: Wikipedia / Wikimedia Commons.

În noaptea de 31 mai 1981, Biblioteca Publică din Jaffna, unul dintre cele mai importante centre culturale ale comunității tamile din Sri Lanka, a fost incendiată de grupuri organizate de polițiști singhalezi. Considerat unul dintre cele mai grave acte de distrugere culturală motivată etnic din secolul al XX-lea, incendiul a dus la pierderea a peste 97.000 de cărți, manuscrise și documente rare, multe dintre ele de o valoare istorică și culturală inestimabilă.

Distrugerea bibliotecii a devenit un simbol al tensiunilor dintre comunitățile tamilă și singhaleză și a contribuit la agravarea conflictului etnic din Sri Lanka. Clădirea a fost reconstruită ulterior de autoritățile statului, iar colecțiile au început să fie refăcute treptat.

Mai multe detalii: en.wikipedia.org

 

31 mai 1984 - A murit compozitorul şi dirijorul Filaret Barbu; (n. 1903).

Filaret Barbu.jpg

Filaret Barbu în ultimii ani ai vieții.

Filaret Barbu (n. 16 aprilie 1903, Lugoj — d. 31 mai 1984, Timișoara) a fost un compozitor român de operetă.

 

31 mai 1988 - La propunerea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care a dorit in acest fel sa atraga atentia asupra pericolul pe care il reprezinta tutunul pentru societate. OMS a adoptat o rezolutie in acest sens in 1987 prin care s-a stabilit ca „ziua fara fumat” sa fie marcata in data de 7 aprilie, un an mai tarziu, printr-un alt act, s-a decis ca Ziua mondiala fara fumat sa fie stabiliita anual pe data de 31 mai.

31 mai - Ziua fara fumat - foto - bzi.ro

31 mai – Ziua fara fumat – foto – bzi.ro

Scopul declararii acestei zile a fost acela de a atentiona opinia publice asupra efectelor negative pe care le implica fumatul. Anual, la nivel mondial, se inregistreaza cinci milioane de decese, din cauza acestui viciu. O zi internationala fara fumat se mai marcheaza in a treia zi de joi a lunii noiembrie, la initiativa si sub auspiciile “Uniunii internationale contra cancerului”. In 1976, Divizia California a “American Cancer Society” a reusit sa convinga un milion de fumatori sa renunte pentru o zi la acest obicei, iar un an mai tarziu, a treia zi de joi din noiembrie a fost celebrata in SUA la nivel national ca zi fara tutun.

cititi mai mult pe www.ms.ro

 

31 mai 1990 - A decedat poetul, eseistul şi traducătorul Vasile Nicolescu ; (n. 1929).

 

31 mai 2006 - A murit Raymond Davis, Jr., fizician american, laureat Nobel (n. 1914)

Raymond Davis, Jr 2001.jpg

Raymond Davis, Jr. (n. 14 octombrie 1914, Washington, DC, SUA — 31 mai 2006, Blue Point, New York, SUA) a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2002 împreună cu Masatoshi Koshiba pentru contribuțiile de pionierat în astrofizică, în special pentru detecția neutrinilor cosmici. Koshiba și Davis au împărțit jumătate din premiul Nobel, cealaltă jumătate fiind acordată lui Riccardo Giacconi.

 

31 mai 2009 – Medicul american George Tiller, unul dintre puținii doctori din Statele Unite care efectuau avorturi în stadii avansate ale sarcinii, a fost împușcat mortal de Scott Roeder, un activist anti-avort.

La 31 mai 2009, medicul american George Tiller din Wichita, statul Kansas, unul dintre puținii doctori din Statele Unite care efectuau întreruperi de sarcină în stadii avansate, a fost asasinat de Scott Roeder, un extremist anti-avort. Tiller a fost împușcat mortal de la mică distanță în timpul slujbei de duminică dimineața din biserica sa, Reformation Lutheran Church, unde îndeplinea rolul de usher (persoană care întâmpină și îndrumă credincioșii).

Atacul nu a fost primul act de violență îndreptat împotriva medicului. În 1993, George Tiller supraviețuise unei tentative de asasinat, după ce fusese împușcat în ambele brațe de activista anti-avort Shelley Shannon.

Scott Roeder a fost arestat la câteva ore după crimă și a recunoscut ulterior că l-a ucis pe Tiller deoarece considera că „viața copiilor nenăscuți era în pericol iminent”. În ianuarie 2010, el a fost găsit vinovat de omor de gradul întâi și alte infracțiuni conexe, fiind condamnat la închisoare pe viață.

Mai multe detalii: en.wikipedia.org

 

31 mai 2009 - A încetat din viață britanica Millvina Dean, ultima supraviețuitoare a naufragiului vasului Titanic din 15 aprilie 1912;

Millvina Dean (n. 2 februarie 1912—d. 31 mai 2009) a fost ultima supraviețuitoare a naufragiului vasului „Titanic”, scufundat pe 15 aprilie 1912. Millvina Dean s-a aflat la bordul vasului „Titanic” la vârsta de 9 săptămâni. Părinții săi erau emigranți englezi și călătoreau spre Kansas, Statele Unite ale Americii. Millvina Dean nu s-a măritat și nu a avut copii.

 

31 mai 2010 - Comandourile israeliene Shayetet 13 au abordat Flotila Libertății Gaza în timp ce se aflau încă în apele internaționale, încercând să spargă blocada continuă a Fâșiei Gaza; nouă cetățeni turci din flotilă au fost uciși în violentele încăierări care au urmat.

Hartă a raidului asupra flotilei Gaza din 2010, indicând traseul navelor participante, pozițiile de contact cu marina israeliană și locul abordării navei MV Mavi Marmara.

Harta traseului flotilei către Gaza (marcat cu verde) și a deplasării navelor marinei israeliene (marcat cu portocaliu) în timpul raidului asupra flotilei Gaza Freedom Flotilla din 31 mai 2010. Foto: Wikimedia Commons.

La 31 mai 2010, șase nave civile ale **Gaza Freedom Flotilla**, care transportau ajutoare umanitare și materiale de construcții cu scopul declarat de a sparge blocada navală impusă Fâșiei Gaza, au fost interceptate de marina israeliană în apele internaționale ale Mării Mediterane.

După refuzul flotilei de a-și schimba cursul spre portul israelian Ashdod, comandouri israeliene au abordat navele. Cele mai grave confruntări au avut loc la bordul navei turcești **MV Mavi Marmara**, unde militarii israelieni s-au confruntat cu rezistența unei părți dintre activiști. În urma incidentului au murit nouă pasageri (un al zecelea decedând ulterior din cauza rănilor), iar mai mulți activiști și soldați israelieni au fost răniți.

Raidul a provocat o amplă reacție internațională și deteriorarea relațiilor dintre Israel și Turcia. Anchetele internaționale au criticat folosirea forței de către Israel, unele rapoarte ONU considerând acțiunea ilegală și disproporționată, în timp ce circumstanțele exacte ale confruntării au rămas disputate de părțile implicate.

În urma presiunilor diplomatice, Israelul a relaxat ulterior unele restricții asupra Fâșiei Gaza, iar în 2016 a fost finalizat un acord cu Turcia care prevedea plata unor compensații pentru victimele incidentului.

cititi mai mult en.wikipedia.org

 

31 mai 2013 - Asteroidul 1998 QE2 și satelitul său natural au avut cea mai apropiată trecere pe lângă Pământ pentru următoarele două secole.

Infografic despre asteroidul 1998 QE2, prezentând dimensiunile sale, satelitul natural, traiectoria de apropiere față de Pământ și datele principale ale trecerii din 31 mai 2013.

Infografic ilustrând apropierea asteroidului 1998 QE2 și a satelitului său natural de Pământ la 31 mai 2013, când sistemul asteroid–satelit a efectuat cea mai apropiată trecere de planeta noastră pentru următoarele două secole.

(285263) 1998 QE2 este un asteroid din apropierea Pământului, cu diametrul de 2,75 km. A fost descoperit la 19 august 1998 de către Lincoln Near-Earth Asteroid Research (LINEAR) aflat în apropriere de Socorro, New Mexico. 1998 QE2 are o orbită bine determinată.

Pe 31 mai 2013, 1998 QE2 s-a apropiat la 0,039 u.a. (15 distanțe lunare) de Pământ la 20:59 UT (04:59 EDT). Aceasta a fost cea mai mare apropiere a asteroidului de Pământ pentru cel puțin următoarele două secole. În ciuda apropierii mari, acesta a avut o magnitudine aparentă de 11 și a fost nevoie de un telescop pentru a fi văzut.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

31 mai 2013 - O tornadă record, cu o lățime de 4,2 km, lovește lângă El Reno, Oklahoma , Statele Unite, provocând opt morți (inclusiv trei vânători de furtuni) și peste 150 de răniți.

Tornada El Reno din 2013, o supercelulă uriașă cu nori întunecați, observată deasupra câmpiilor din Oklahoma, lângă o șosea rurală.

Tornada El Reno din Oklahoma, surprinsă la intensitate maximă în apropierea localității El Reno, la 31 mai 2013. Fenomenul a devenit cea mai lată tornadă înregistrată vreodată, atingând o lățime de aproximativ 4,2 kilometri. Foto: Wikimedia Commons.

Pe 31 mai 2013, o tornadă de dimensiuni excepționale a lovit zona rurală din apropierea orașului El Reno, Oklahoma (SUA), devenind cea mai lată tornadă înregistrată vreodată, cu o lățime maximă de aproximativ 4,2 kilometri (2,6 mile). Fenomenul a făcut parte dintr-un sistem meteorologic sever care a produs mai multe tornade în centrul Statelor Unite.

Tornada El Reno a fost un fenomen cu vârtejuri multiple, având o evoluție imprevizibilă și schimbări rapide de direcție. Deși a traversat în mare parte zone deschise și a evitat regiunile dens populate din apropierea orașului Oklahoma City, măsurătorile radar mobile au indicat viteze extreme ale vântului, de peste 500 km/h în subvârtejurile interne, printre cele mai mari valori observate vreodată pe Pământ.

Evenimentul s-a soldat cu 8 morți și 151 de răniți. Printre victime s-au aflat patru urmăritori de furtuni (storm chasers), inclusiv cercetătorul Tim Samaras, fiul său Paul Samaras și colegul lor Carl Young, fiind primele decese cunoscute în rândul specialiștilor implicați în observarea tornadelor.

Din cauza dimensiunilor sale, a comportamentului imprevizibil și a pericolelor întâmpinate inclusiv de experți, tornada El Reno din 2013 a devenit una dintre cele mai studiate tornade din istorie și a fost descrisă de Serviciul Național de Meteorologie al SUA drept „cea mai periculoasă tornadă din istoria observării furtunilor”.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

31 mai 2016 - Războiul civil sirian: Forțele Democratice Siriene (SDF) lansează ofensiva Manbij, pentru a captura orașul Manbij de la Statul Islamic din Irak și Levant (ISIL).

Hartă a ofensivei de la Manbij din 2016, indicând avansul Forțelor Democratice Siriene și teritoriile cucerite de la Statul Islamic în provincia Alep, Siria.

Hartă ilustrând câștigurile teritoriale realizate de Forțele Democratice Siriene (SDF) în timpul ofensivei de la Manbij, desfășurată între 31 mai și 27 august 2016 împotriva Statului Islamic (ISIS), în nordul Siriei. Foto: Wikimedia Commons.

În **31 mai 2016**, **Forțele Democratice Siriene (SDF)** au lansat **ofensiva de la Manbij**, cu numele de cod **„Operațiunea Martirul și Comandantul Faysal Abu Layla”**, având ca obiectiv cucerirea orașului **Manbij** din nordul Siriei, aflat sub controlul organizației **Stat Islamic (ISIS)**.

Operațiunea urmărea eliminarea așa-numitului **„buzunar Manbij”** din provincia Alep și întreruperea ultimelor rute importante de aprovizionare ale ISIS către Turcia, împiedicând totodată retragerea luptătorilor jihadiști peste granița siriano-turcă. Ofensiva a fost sprijinită de coaliția internațională condusă de Statele Unite, care a efectuat zeci de lovituri aeriene în primele zile ale operațiunii.

După lupte intense, Forțele Democratice Siriene au capturat orașul **Manbij la 12 august 2016**. Continuarea operațiunilor în regiune a fost însă influențată de intervenția Turciei prin **Operațiunea „Scutul Eufratului”**, lansată pentru a împiedica extinderea controlului forțelor kurde YPG, componente ale SDF, pe teritoriul din nordul Siriei.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

31 mai 2017 - O mașină-capcană explodează într-o intersecție aglomerată din Kabul, în apropierea ambasadei Germaniei, în timpul orei de vârf, ucigând peste 90 de persoane și rănind 463.

La 31 mai 2017, un atentat cu camion-capcană a avut loc în Kabul, Afganistan, în apropierea Ambasadei Germaniei, într-o zonă diplomatică puternic securizată a capitalei afgane. Explozia s-a produs dimineața, la o oră de vârf, într-o intersecție aglomerată, provocând distrugeri importante clădirilor din apropiere.

Atacul s-a soldat cu peste 150 de morți și peste 400 de răniți, majoritatea victimelor fiind civili, devenind cel mai sângeros atentat comis în Kabul până la acel moment. Forța exploziei a fost atât de mare încât a creat un crater de câțiva metri și a avariat inclusiv clădiri diplomatice protejate de ziduri de securitate.

Serviciul de informații afgan NDS (Direcția Națională de Securitate) a atribuit planificarea atacului rețelei militante Haqqani, însă nicio organizație nu și-a revendicat oficial responsabilitatea. Talibanii afgani, considerați inițial printre suspecți, au negat implicarea și au condamnat atentatul. Evenimentul a evidențiat vulnerabilitatea situației de securitate din Afganistan, chiar și în zonele considerate cele mai bine protejate ale capitalei.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

31 mai 2019 - Un atac armat a avut loc în interiorul unei clădiri municipale din Virginia Beach, Virginia, soldat cu 13 morți, inclusiv atacatorul, și alte patru rănite.

La 31 mai 2019, a avut loc un atac armat în masă într-o clădire municipală din zona Princess Anne din Virginia Beach, statul Virginia (SUA). Atacatorul, DeWayne Craddock, în vârstă de 40 de ani, un angajat nemulțumit al administrației locale, a împușcat mortal 12 persoane și a rănit alte patru.

Atacul s-a încheiat după intervenția forțelor de ordine, când Craddock a fost ucis într-un schimb de focuri cu polițiștii. Incidentul este considerat al doilea cel mai grav atac armat produs la locul de muncă din istoria Statelor Unite, după atacul de la oficiul poștal din Edmond din 1986, și cel mai grav atac armat în masă din statul Virginia după masacrul de la Virginia Tech din 2007.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

31 mai 2019 – Papa Francisc si-a început vizita apostolică în România (31 mai–2 iunie), Bucureştiul constituind prima etapă a vizitei de trei zile a Suveranului Pontif în ţara noastră. Este a doua vizită a unui Suveran Pontif, după cea din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea.

Desfăşurată sub genericul “Să mergem împreună!“, la 20 de ani de la vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea, vizita de stat, pastorală şi ecumenică a Papei Francisc în România a inclus, în prima zi, întâlniri cu autorităţile politice şi societatea civilă, cu conducerea Bisericii Ortodoxe Române şi Sfânta Liturghie din Catedrala “Sfântul Iosif”.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

31 mai 2020La Ordinea Zilei

 

31 mai 2024 – Donald Trump a fost găsit vinovat pentru toate cele 34 de capete de acuzare în procesul privind plățile efectuate către Stormy Daniels, devenind primul fost președinte al Statelor Unite condamnat penal într-un proces penal.

Verdictul pronunțat de un juriu din New York a vizat 34 de acuzații de falsificare a documentelor contabile legate de plățile făcute pentru a împiedica publicarea unor informații compromițătoare în timpul campaniei prezidențiale din 2016. Cazul a avut un impact major asupra vieții politice americane și a intrat în istorie prin faptul că Donald Trump a devenit primul fost președinte al Statelor Unite condamnat pentru infracțiuni penale. Pentru mai multe informații: pagina dedicată procesului The People of the State of New York v. Donald J. Trump de pe Wikipedia.

 

31 mai 2025 – Paris Saint-Germain a câștigat pentru prima dată în istoria clubului Liga Campionilor UEFA, după victoria cu 5–0 împotriva formației italiene Inter Milano în finala disputată la München.

Victoria obținută de PSG a marcat primul trofeu european major al clubului parizian și a făcut din acesta doar al doilea club francez care cucerește Liga Campionilor. Scorul de 5–0 a reprezentat cea mai categorică victorie din istoria finalelor competiției. Pentru mai multe informații: pagina dedicată finalei UEFA Champions League 2025 de pe: ro.wikipedia.org; Wikipedia.


 

Privind retrospectiv, această zi a fost martora unor evenimente care au influențat destine individuale, comunități, state și chiar cursul istoriei mondiale. Fiecare aniversare, comemorare, naștere, deces sau fapt istoric consemnat pentru această dată contribuie la înțelegerea mai profundă a trecutului și a modului în care acesta continuă să modeleze prezentul.

Seria „Evenimentele zilei în istorie” își propune să readucă în atenția cititorilor repere importante ale memoriei colective, oferind un punct de plecare pentru descoperirea și înțelegerea unor momente, personalități și transformări care au marcat evoluția lumii de-a lungul timpului.

 

Notă editorială: Articolul face parte din seria „Evenimentele zilei în istorie” și a fost revizuit și actualizat în scop documentar și educativ. Materialul reunește informații referitoare la evenimente istorice, nașteri, decese, aniversări și alte momente semnificative asociate acestei date calendaristice, selectate și sintetizate din surse istorice, enciclopedice și documentare.

Pentru redactarea și actualizarea articolului au fost consultate, între altele, resursele publicate de Cer și Pământ Românesc (cersipamantromanesc.wordpress.com), Wikipedia în limba română (ro.wikipedia.org) și Wikipedia în limba engleză (en.wikipedia.org), precum și alte surse documentare utilizate punctual pentru completarea și verificarea informațiilor.

Imaginile utilizate în articol provin din surse cu licențe compatibile pentru utilizare editorială, fiind atribuite conform informațiilor furnizate de autorii și arhivele originale.

Foto credit: Imagine generată cu ajutorul inteligenței artificiale pentru Uniți Schimbăm.

 

Tradiții și obiceiuri de Rusalii – Ielele, Călușarii și credințele populare românești

Ceată de călușari și lăutar, surprinși într-o fotografie de epocă în timpul unui ritual tradițional practicat în perioada Rusaliilor. Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR (AL-428). - (preluată de pe pagina oficială de Facebook a Muzeului Național al Țăranului Român).

30 mai 2026

 

Tradiții și obiceiuri de Rusalii ocupă un loc aparte în cultura populară românească, unde această sărbătoare reprezintă mult mai mult decât un moment din calendarul religios. De-a lungul secolelor, Rusaliile au adunat în jurul lor un bogat patrimoniu de credințe, superstiții, ritualuri și practici magice, unele cu origini precreștine, altele influențate de tradiția creștină. În imaginarul popular, Rusaliile sunt asociate cu Ielele, ființe supranaturale temute și respectate, dar și cu ritualul Călușului, una dintre cele mai spectaculoase tradiții românești păstrate până în zilele noastre.

Icoană pe sticlă reprezentând Sfânta Treime, realizată de meșterul Savu Moga în anul 1859, cu personaje biblice și sfinți pictați în stil tradițional transilvănean.

„Sfânta Treime” – icoană pe sticlă realizată în anul 1859 de meșterul Savu Moga, din zona Arpașu de Sus, Țara Oltului. Foto: Muzeul Național al Țăranului Român – Colecția MȚR, categoria juridică Tezaur, preluată de pe pagina oficială de Facebook a Muzeului Național al Țăranului Român.

Sub numele de Rusalii se desfăşoară simultan: două sărbători creştine (Pogorârea Duhului Sfânt şi Sfânta Treime), un complex de rituri dedicate zânelor (supravieţuiri palide ale unui cult vechi) şi un episod important din cultul morţilor (Moşii de Rusalii). Rusaliile sunt şi ele o sărbătoare a cărei dată se socoteşte după Paşti. Cad în fiecare an la 50 zile după Paşte şi la zece zile după Înălţare. Sărbătoarea durează trei zile.

Prima dintre coincidenţe cu sărbătoarea religioasă numită Pogorârea Duhului Sfânt. În calendarul ortodox, de la această zi, care poartă şi numele de Duminica Mare, se numără celelalte duminici. În calendar scrie: prima duminică după Rusalii, a doua, a treia…. Atenţie, anul se sfârşeşte şi în cel care urmează găsim a nu ştiu câta duminică după Rusalii. Care Rusalii? Cele din anul precedent. A doua zi de Rusalii coincide cu sărbătorirea Sfintei Treimi. Cu Marţea Rusaliilor, sărbătoarea se încheie.

În sat, casa fiecărui creştin ascunde un ierbar. El se compune din plante de leac şi din sedimentele vegetale ale sărbătorilor. Găseşti la icoană salcie de la Florii, flori de la Sânziene, busuioc… Rusaliile sporesc cu frunze de nuc. Le aduc oamenii de la biserică. Sunt locuri unde femeile spală de Rusalii picioarele trecătorilor. Se aşază la răspântii cu săpun, ştergare şi vase mari cu apă în care pun frunze de nuc.

Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești (Humanitas, 1998) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

 

Originea denumirii Rusaliilor

Denumirea de „Rusalii” provine din latinescul Rosalia, o sărbătoare dedicată cultului morților în lumea romană. Această origine explică și faptul că sărbătoarea este precedată de Moșii de vară, zi în care sunt pomeniți cei adormiți și se împart alimente, vase și ofrande pentru sufletele morților.

În tradiția populară românească, legătura dintre Rusalii și cultul strămoșilor s-a păstrat mult timp, iar multe dintre obiceiurile practicate în această perioadă au fost asociate cu protecția familiei, a gospodăriei și a comunității.

 

Rusaliile și lumea nevăzută

În credințele populare, Rusaliile nu desemnează doar sărbătoarea creștină a Pogorârii Sfântului Duh, ci și un grup de ființe supranaturale feminine, cunoscute în diferite regiuni ale țării sub numele de Iele, Frumoasele, Dânsele, Măiestrele, Șoimanele sau Rusaliile.

Aceste ființe sunt descrise ca fete sau femei de o frumusețe neobișnuită, îmbrăcate în alb, care apar mai ales noaptea, în luminișuri, poieni, păduri, la răscruci de drumuri sau pe malurile apelor. Se spune că dansează în cerc, cântă și pot fermeca sau pedepsi oamenii care le ies în cale.

În imaginarul popular românesc, Ielele sunt considerate capricioase și răzbunătoare. Ele pot aduce boli, amețeală, mutenie, nebunie sau alte suferințe celor care nu respectă sărbătoarea ori pătrund în locurile unde acestea dansează.

 

Locurile unde au jucat Ielele

Fotografie alb-negru de epocă înfățișând mai multe persoane aflate pe malul unei ape, într-un cadru rural cu arbori și reflexii în apă.

Scenă din lumea satului românesc surprinsă la marginea unei ape, într-o fotografie de epocă din Colecția Oroveanu a Muzeului Național al Țăranului Român. Imaginea evocă universul tradițiilor și credințelor populare asociate Rusaliilor și Ielelor. Foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Oroveanu / Muzeul Național al Țăranului Român (preluată de pe pagina oficială de Facebook a Muzeului Național al Țăranului Român).

O credință răspândită în multe zone ale României spune că locurile în care au dansat Ielele pot fi recunoscute după forma circulară a vegetației. Aceste cercuri, considerate fermecate, erau evitate de oameni și animale.

Se credea că cine calcă într-un asemenea loc poate fi „luat de Rusalii”, adică afectat de boli misterioase sau de tulburări greu de explicat. Din acest motiv, oamenii evitau să lucreze pământul în anumite zile și respectau cu strictețe interdicțiile tradiționale.

Un mare neajuns crede poporul că are de la un fel de spirite femeiești ce poartă diferite numiri, care toate la un loc se cuprind în acela de Iele, și uneori în cel de Zâne sau Rusalii. Aceste denumiri sunt înmulțite de o altă credință populară care zice că zânele să nu fie chemate după numele lor adevărat, ci cu un alt cuvânt convențional, care, firește, după ce devine știut de toți, trebuie părăsit și înlocuit prin altul. Astfel că Ielele se mai cheamă și Nemilostive, Dânse, Iude, Fetele lui Iuda, Drăgaice, Samovile, Vâlve, Nagode, Irodițe, Vânturițe, Vântoase, Fetele Vântoaselor, Stăpânele Vântului sau Irodiece.

Alteori, pentru ca puterea lor să nu fie covârșitoare, poporul le dă numiri de laudă sau de dezmierdare, spre a le îndupleca la bine, cum sunt acestea: Milostive, Zâne Milostive, Măestre, Zâne Măiestre, Doamne, Domnițe, Bune, Puternice, Fete Frumoase, Frumoase, Frumușele, Fetele Câmpului, Fetele Codrului, Fetele lui Șandru, Viteze, Harnice, Sfinte, Sfinte Mari, Șoimane sau Șoimance.

Unele credințe spun că ar fi niște babe urâte; altele că ar fi niște fecioare frumoase; unele că umblă într-anumite zile de Rusalii; altele că umblă și alteori; în sfârșit, unele credințe ne spun că Ielele umblă prin anumite locuri numai, iar altele, că umblă pretutindeni.

Prin unele părți din Oltenia se crede că Ielele sunt în număr de șapte și că sunt așa de frumoase, că numai îngerii din cer le întrec. Ele n-au trup de carne și sunt „numai năluci în chip de femei tinere și vesele”. Nu le poate vedea nimeni, în afară de cei buni la suflet și de făcătorii de bine. Au zale pe piept, și clopoței la picioare. Cântarea lor, de frumoasă ce este, nu se poate asemăna cu nicio cântare de pe pământ. Ele zboară prin văzduh înainte de miezul nopții și trec cântând din zale și din clopoței pe deasupra caselor unde au să trimită vreo pedeapsă asupra vreunui om rău la suflet și la fapte.

Dacă joacă pe pământ, Ielele își aleg grădinile cu iarbă verde și poienile înrourate de prin păduri. Locul unde au jucat se cunoaște de către unii oameni: iarba se topește ca și cum ar fi arsă, iar mai târziu otăvește alta, însă cu mult mai frumoasă ca cea dintâi. Pe aceasta însă, vitele n-o mănâncă.

Ielele beau noaptea apă din fântâni, și oricine va bea după dânsele, rămâne pocit. Pentru aceasta, când bea cineva apă dimineața apă dintr-o fântână, să lase vreun semn acolo, ca poceala să cadă pe acel semn.

Ielele le aflăm la foarte multe popoare vechi și noi. Naiadele se pot pune alături cu Ielele. Slavii le numesc Vila și cred că trăiesc în păduri, ape și pe câmpuri, – îndeosebi, ape, lucru care le apropie foarte mult de Zânele aromânilor care le socotesc șezătoare mai ales pe la fântâni și locuri umede. Cehii le zic Vodni Panny (Jupânese de apă) sau ca și noi, Zeny. Polonezii traduc și le numesc dumnezeițe: Bogunki. Rușii le numesc Rusalka. Bulgarii le numesc Samovila ca și macedo-românii, și au povestea feciorului care fură cămașa uneia dintre ele la scăldătoare, ca să și-o ia de nevastă; mai de-apoi, Zâna fuge, – întocmai ca și-n poveștile noastre.

Tudor Pamfile – Mitologia poporului român, vol. II (Vestala, 2008) – preluat de pe Muzeul Național al Țăranului Român

 

Ce nu era voie să faci de Rusalii

În lumea satului tradițional, zilele Rusaliilor erau însoțite de numeroase interdicții.

Nu era recomandat:

  • să se lucreze la câmp;
  • să se cosească;
  • să se spele;
  • să se țeasă;
  • să se taie lemne;
  • să se plece singur prin păduri sau pe câmp.

Nerespectarea acestor reguli putea atrage mânia Rusaliilor. În unele regiuni se spunea că cei care lucrează în aceste zile pot fi pedepsiți prin accidente, boli sau recolte compromise.

 

Teiul și nucul – plante de protecție

Printre cele mai răspândite obiceiuri de Rusalii se numără folosirea ramurilor de tei și de nuc.

Acestea erau aduse la biserică pentru a fi binecuvântate, apoi erau așezate la porți, la ferestre, la uși, în gospodării sau pe câmpuri. În credința populară, ramurile aveau rol protector împotriva spiritelor rele, a grindinei și a altor primejdii.

Teiul era considerat una dintre cele mai puternice plante de apărare împotriva Ielelor, motiv pentru care multe persoane purtau ramuri de tei asupra lor în zilele Rusaliilor.

 

Moșii de vară

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR / Fond Aurel Bauch - foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR / Fond Aurel Bauch – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Sâmbăta dinaintea Rusaliilor este cunoscută sub numele de Moșii de vară și este dedicată pomenirii celor adormiți.

În multe regiuni ale țării se împart vase noi de lut sau de lemn, umplute cu apă, lapte, vin, colivă, colaci, fructe sau alte alimente. Aceste daruri sunt oferite pentru sufletele celor plecați dintre cei vii și reprezintă una dintre cele mai importante tradiții de pomenire din calendarul popular românesc.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sâmbăta e „ziua morţilor”, după rânduielile religiei creştine. În această zi Mântuitorul Hristos, ucis de cu vineri, a stat toată ziua mort, pentru a învia Duminică.

Din această tradiţie şi din aprofundarea credinţelor antice, mitologiştii spun că morţii sunt duşi în imperiul Sfintei Sâmbete de către Sfânta Vineri, după cum amurgul (personificat prin Sfânta Vineri), conduce în noapte (personificată prin Sfânta Sâmbătă). Noaptea, în întuneric, ies strigoii şi toate duhurile rele; noaptea, şi prin urmare Sfânta Sâmbătă, este stăpâna acestor duhuri.

Drumul către cei răposaţi va fi prin imperiul Sfintei Sâmbete, adică, în ziua Sâmbetei ne putem apropia de cei morţi. Sâmbăta se dă pretutindeni de pomană pentru sufletele morţilor, care pomană poate să constea din mâncare, băutură, haine de purtat şi altele. Rugăciuni pentru mântuirea sufletelor lor de păcate se pot face şi în alte zile, dar pomana cea mai bine primită de Dumnezeu este cea făcută în ziua Sâmbetei.

Când nu se poate da cuiva un lucru de pomană, se aruncă pe apă, „apa Sâmbetei”, care-l va duce şi-l va aşeza, după credinţa poporului, în locul cuvenit. Astfel se întâmplă cu obiectele sfinte dar vechi, precum: icoane de lemn mâncate de cari, candele crăpate, sfeşnice, rămăşiţe de lumânări şi altele. Acestea nu se aruncă afară, unde nu-i cu putinţă să nu fi căzut o fărâmă de spurcăciune, ci se aruncă pe apă, spre a fi duse pe lumea cealaltă, a morţilor, prin mijlocirea „apei Sâmbetei”.

Din toate Sâmbetele şi prin urmare din toţi „moşii”, ziua cea mai nimerită pentru facerea pomenilor şi pomenirilor este Sâmbăta Duminicii Mari, în Ajunul Duminicii Mari, numită şi „Moşii Duminicii Mari”, „Moşii Rusaliilor”, „Moşii de Rusalii” sau, mai peste tot locul, „Moşii cei mari” sau „Moşii de vară”.

Tudor Pamfile – Sărbătorile de vară la români (1910) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

 

Călușarii și dansul care alungă Rusaliile

Fotografie alb-negru din 1951 înfățișând o ceată de călușari dansând în fața Ateneului Român, înconjurați de un numeros public.

Ceată de călușari interpretând dansul ritual al Călușului în fața Ateneului Român, în anul 1951. Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția MAP (MAP-2067) – preluată de pe pagina oficială de Facebook a Muzeului Național al Țăranului Român.

Poate cea mai spectaculoasă tradiție asociată Rusaliilor este Călușul.

Călușarii formează cete rituale alcătuite, de regulă, din bărbați care execută dansuri complexe, însoțite de formule ceremoniale și gesturi simbolice. În credința populară, puterea lor era atât de mare încât putea alunga influența Rusaliilor și vindeca persoanele „luate de Iele”.

Dansul călușarilor avea rol protector și terapeutic. În trecut, atunci când cineva era considerat afectat de Rusalii, era adus în fața cetei, iar prin dans, descântece și ritualuri speciale se încerca restabilirea sănătății sale.

Tradiția Călușului este considerată una dintre cele mai valoroase expresii ale patrimoniului cultural românesc și continuă să fie practicată în numeroase localități.

Zâne şi căluşari

Poveştile sunt pline de Zâne bune şi frumoase. E o formulă care îndulceşte . <În realitate>, Zânele, tinere sau bătrâne, frumoase sau urâte, sunt rele şi neiertătoare. Românii din Balcani cred că există şi Zâni, adică Zâne bărbaţi. Fiind atât de răzbunătoare omul se fereşte să le spună pe nume, deşi au nume. Pe trei dinte ele, de pildă, le cheamă:Savatina, Mărgălina şi Rujalina. Mai bine li se adresează pe ocolite şi cu vorbe frumoase: Ele, Iele, Dânsele, Ale Sfinte, Albele, Frumoasele, Milostivele, Măiestrele,Vântoasele, Doamnele, Domniţele, Iudele, Irodiţele, Bunele, Puternicile, Vitezele,Harnicile,Şoimanele, Fetele Câmpului, Fetele Codrului, Fetele lui Sandru…

Fetele lui Sandru

Fiecare nume dat Zânelor poate fi explicat. De pildă, li se spune Fetele lui Sandru pentru că se crede că ar fi fost fiicele sau slujnicele lui Alexandru Împărat, cel din Alexandria. Acest împărat ar fi primit o sticlă cu apă vie. Ce i-a dat prin cap, a dat din ea să bea calului, să-l facă nemuritor. Calul a băut şi trăieşte şi astăzi în prundurile mărilor. Ce-a mai rămas din apă, în sticlă, au băut-o fetele sau slujnicele împăratului. Şi au devenit nemuritoare şi ele.

Zânele zboară pe sus, pe cer. Cântă şi le place să danseze. Pe locul unde au dansat se fac în iarba care se usucă. Deasupra creşte alta, mai frumoasă, pe care vitele n-o mănâncă. Ca să poată juca, sunt permanent în căutare de lăutar. Găsesc câteodată pe unul cu fluierul, cimpoiul sau vioara şi îl roagă să le cânte. Poate să le cânte, dar dacă vorbeşte cu ele este un om pierdut.

Ielele şi fluierul

Ielele iubesc muzica. Tânărul care voia să aibă fluier bun îl pregătea cu ajutorul lor în felul următor: mai întâi îi astupa găurile şi îl umplea cu lapte. Însoţit de doi câini negri şi gol puşcă, îngropa fluierul la nouă hotare, având grijă să ţină tot timpul mâinile la spate. Lua fluierul de acolo după trei zile, în aceleaşi condiţii. Nici la dus şi nici la întos nu avea voie să privească în urmă. Acasă, fluierul era pus sub pernă. Peste noapte, Ielele veneau şi îl întrebau de trei ori;ce ne dai, ce ne dai, ce ne dai? Tânărul trebuia să răspundă a treia oară că le dă degetul mic de la mâna stângă. Apoi, trei zile trebuia să uite de fluier. Dacă făcea întocmai, devenea cântăreţ renumit.

Cine vorbeşte cu Zânele îşi pierde darul vorbirii. Ele schilodesc, orbesc, surzesc, pocesc oamenii. Poartă asupra lor obiecte ascuţite de fier cu care îi impung. Alteori fură oamenii şi îi poartă pe sus. Când se satură, îi aruncă pe la răspântii, sleiţi de putere.

Mai mult îşi fac veacul pe la fântâni, râuri, izvoare. Le place atât de mult apa, încât pot fi gasite şi pe la streaşinile de casă. Locul lor preferat rămâne însă cel de la răspântii, oamenii văd cum se ridică vârtejuri de praf. Există nişte Zâne parcă mai rele decât toate, care se numesc Oarbele-Şchioapele. Ele sunt ţinute cu o săptămână înainte de Rusalii. Norocul oamenilor este că ce trebuie să facă. Dacă le întâlnesc, evit să răspundă chemărilor lor ademenitoare. Alt noroc este că există buruieni de care Zânelor le este frică. Iată câteva: avrămeasca, odoleanul, rostopasca. Într-o publicaţie din 1874, se povesteşte cum un flăcău a întâlnit Ielele care zburau pe sus, albe şi strălucitoare, învolburând norii şi cântând:

< De n-ar fi avrămeasa, / Cărstineasa / Şi floarea albastră, / N-ar mai fi în lume cruce de nevastă / Şi toată lumea ar fi a noastră.>

După aproape 99 de ani, am avut ocazia să întâlnesc o bătrînă în Maramureş care mi-a povestit o întâmplare identică. Numai că în varianta ei Zânele cântau: < Încă de n-ar fi pe lume / Leuştean şi rostopască / Toată lumea ar fi a noastră.>
Şi mai au oamenii noroc cu descântecele, prin care îndreaptă răul făcut de Zâne. […]

Pe lângă descântec, care trebuie să fie pronunţat de o descântătoare, există şi numeroase practici. De exemplu, omul care s-a îmbolnăvit din vânt, adică de Iele, când se simte ceva mai bine, trebuie să se ducă în locul unde l-a cuprins boala şi să sape acolo. Va găsi un cărbune. În locul cărbunelui să-şi îngroape cămaşa şi se va însănătoşi. Există şi < medicamente >, cum ar fi: fierea de corb, carnea de sobol, lacrima de viţă, măslinul nefructifer, feriga, cuibul de rândunică, cataplasmele cu frunză de nuc şi multe, foarte multe altele.

Căluşarii <lucrează> sub patronajul Ielelor. Grupul de Căluşari se constituie după un ritual foarte strict, care diferă enorm de la o zonă la alta. Constantă este rigoarea cu care trebuie executat ritualul şi faptul că, odată devenit căluşar, omul trebuie să rămână în ceată câţiva ani (uneori nouă). În grup există roluri precise: căluşarii, vătaful, mutul plus muzicantii. Din recuzită nu lipsesc steagul, bâtele, clopoţeii, ciocul din blană (uneori sabia şi biciul). Dacă se întâlnesc două cete de căluşari, este lege că trebuie să se lupte. Cei învinşi devin supuşii învingătorilor. Dacă cineva moare în această bătaie, legea este ca justiţia să nu intervină. S-a renunţat la asta de mult. Pentru modul în care se leagă Căluşarii, iată, în rezumat, o variantă.

Legământul Căluşarilor

Vătaful îşi alege oamenii dintre tinerii care joacă bine. Le propune să devină căluşari şi, cei care acceptă, îşi întăresc promisiunea dând vătafului un ban. De Ispas (Înălţarea), deci cu zece zile înainte de Rusalii, se întâlnesc într-un loc ferit după ce au trecut mai înainte pe la nouă izvoare şi nouă hotare. În locul unde se opresc trebuie să se întretaie trei drumuri. Vătaful le leagă pe braţe panglici şi la fluierul picioarelor curele cu clopoţei. Se aşează în cerc. Invocă pe Irodioasă, patroana lor, ca să le fie în ajutor. Vătaful îi stropeşte cu apă, apoi le cere să ridice bâtele şi să le ciocnească de trei ori. Bâtele sunt făcutte din lemn de stejar, au înălţimea unui stat de om, măciulie la capătul de sus şi ferecatură la cel de jos, care este mai subţire.

Vătaful le porunceşte să se ducă acasă fără să privească înapoi. Îi avertizează că este singurul care poate să le desfacă legământul. Le mai spune că nu trebuie să se uite să ceară ajutorul Irodiesei ori de câte ori joacă şi, mai ales, când li se dă de mâncare, să arunce sub masă o bucată pentru ea…
Transcriu din altă variantă textul de legământ pe care trebuie să-l pronunţe căluşarii: < În numele lui Dumnezeu, sfântuţul, ne legăm jurând în credinţă către steag că vom juca în dreptate, fără supărare şi fără număr >.

Jocul căluşarilor se compune din foarte multe figuri, pe care le dictează vătaful. Ce putem înţelege noi, orăşenii, când auzim: ? Căluşarii înţeleg. Steagul este o prăjină înaltă, ajungând uneori la cinci metri, pe care n-o împodobesc singuri. După unele informaţii se duc la o babă vrăjitoare. Aceasta leagă de prăjină o basma albă care trebuie să fi aparţinut unei femei rele. Femeia rea trebuie să fi murit însă cu această basma pe cap. Vrăjitoarea descântă steagul, îi pune căpăţâni de usturoi. Se spune că în urmă descântecului usturoiul miroase şi mai tare. Tot ea le dă căluşarilor cu steagul peste nas, ca să ia putere. Dacă steagul ar fi ţinut aplecat, ar muri toţi căluşarii din ceată. Steagul se înfige în pământ în timpul nopţii şi este păzit.

Căluşarii joacă pe la casele oamenilor. Nu pe la toţi, la oamenii care au ce să le dea. Cei care n-au, vin la gard şi se uită. Căluşarii sperie copiii cu ciocul şi îi iau la joc ca să fie sănătoşi. Dau femeilor usturoi de la brâu şi din steag. Ce primesc pe la case împart infiecare seară frăţeşte.

Rolul lor cel mai important este acela de vindecători. Oamenii despre care se crede că au o boală provocată de Iele sunt prezentaţi căluşarilor. Tratamentul diferă de la o zonă la alta. Voi povesti în continuare o variantă.

Căluşarii vindecători

Bolnavul este pus în curte pe o pătură, întinsă cu faţa în sus şi orientat către răsărit. Căluşarii îl înconjoară. Lăutarii încep să cânte fragmente din diferite melodii, aparţinând repertoriului. Căluşarilor. Bolnavul stă pe spate nemişcat. Dacă < i-au dat de boală >, la una dintre melodii mişcă din picioare ca şi când ar dansa. Muzica se opreşte. Este duminică, ceaţa are de mers şi la alte gospodării. Se înţeleg cu familia asupra momentului când se întorc, merg la ţintă cu melodia la care bolnavul a răspuns prin mişcări de picioare. Pun lângă bolnavo ulcică nouă plină cu apă, de toarta căreia este legat, cu fir roşu, un pui negru de găină ieşit, din ou de o zi.

Căluşarii joacă. La un moment dat, vătaful ia ulcica şi puiul şi le azvârle cât poate de sus, spre cer. Oala cade, se sparge şi-l stropeşte pe bolnav. Puiul moare.Dacă nici după ce a fost stropit cu apa din ulcică bolnavul nu se scoală din boală, este semn că nu mai nimic de făcut.

O săptămână după Rusalii, deci într-o marţi, se face îngroparea ciocului sau spargerea căluşului. Ciocul are chiar formă de cioc (de pasăre), de cap de lup sau cap de cal şi este acoperit cu o blană de iepure. Mai tot timpul se poartă într-o desagă. Când este scos la iveală, oamenii se sperie. Acum este îngropat la loc ferit. Feciorii se despart fără să privească în urmă. Este prima oară când se despart, după atâtea zile petrecute împreună. Cât timp joacă, dorm laolaltă, uneori sub streaşina bisericii.

Irina Nicolau – “Ghidul sărbătorilor românești” (Humanitas, 1998) – preluat de pe Muzeul Național al Țăranului Român

 

Rusaliile și calendarul popular

Rusaliile marchează una dintre cele mai importante perioade ale anului agricol. În apropierea solstițiului de vară, vegetația ajunge la maturitate, iar comunitățile rurale urmăreau cu atenție semnele naturii pentru a anticipa recoltele.

Fulgerele, ploile, seceta, apariția insectelor sau comportamentul animalelor erau interpretate ca semne ale unui an bun sau rău pentru agricultură. Astfel, Rusaliile se înscriu într-un ansamblu complex de practici și observații care reflectă relația profundă dintre omul tradițional și natură.

 

O moștenire vie a culturii populare românești

Rusaliile reprezintă una dintre cele mai bogate și fascinante sărbători ale folclorului românesc. La granița dintre tradiția creștină și credințele populare străvechi, ele reunesc elemente de spiritualitate, mitologie, magie, ritual și viață comunitară.

Ielele, Moșii de vară, ramurile de tei și nuc, precum și spectaculosul dans al Călușarilor sunt mărturii ale unei moșteniri culturale transmise din generație în generație. Chiar dacă multe dintre vechile credințe și-au pierdut astăzi forța de altădată, Rusaliile continuă să ocupe un loc important în memoria colectivă și în identitatea culturală a satului românesc.

 

Notă editorială: Acest articol a fost realizat pe baza unor surse documentare dedicate tradițiilor, obiceiurilor și credințelor populare românești legate de sărbătoarea Rusaliilor. Informațiile au fost selectate, verificate și reformulate într-o manieră editorială pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra semnificațiilor culturale și folclorice asociate acestei sărbători, de la credințele despre Iele și Rusalii până la ritualurile Călușarilor și practicile de protecție păstrate în lumea satului tradițional.

Surse:

  • Agenția Națională pentru Zootehnie și Montanologie – „Datini, tradiții și obiceiuri populare românești în luna iunie” (azm.gov.ro);
  • Wikipedia – „Iele”;
  • Wikipedia – „Călușarii”.

Sursa fotografiei reprezentative: fotografie de epocă reprezentând o ceată de călușari în timpul ritualului tradițional practicat în perioada Rusaliilor, din Arhiva de Imagine MȚR (AL-428), Muzeul Național al Țăranului Român.

(†) Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) Duminica a 8-a după Paști

Icoană ortodoxă a Pogorârii Duhului Sfânt, cu cei doisprezece Apostoli reuniți în semicerc, primind harul Sfântului Duh la Cincizecime.

30 mai 2026 (articol republicat)

 

Rusaliile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății, celebrată la cincizeci de zile după Învierea Domnului și dedicată Pogorârii Sfântului Duh asupra Sfinților Apostoli. Cunoscută în tradiția ortodoxă și sub numele de Cincizecime, această sărbătoare marchează momentul întemeierii Bisericii creștine și începutul misiunii apostolice de răspândire a Evangheliei în lume.

Pentru păstrarea valorii documentare și a informațiilor prezentate în articolul original, materialul de față este republicat cu minime intervenții editoriale, fiind completat doar prin actualizarea introducerii, a elementelor de context și a informațiilor necesare unei mai bune înțelegeri a semnificației religioase și culturale a acestei sărbători.


 

Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) Duminica a 8-a după Paști

Pogorârea Sfântului Duh - foto preluat de pe basilica.ro

Pogorârea Sfântului Duh – foto preluat de pe basilica.ro

Biserica Ortodoxă cinsteşte persoana Sfântului Duh în Duminica Cincizecimii şi a doua zi după ea, la sărbătoarea Sfintei Treimi (numită şi Lunea Sfântului Duh).

Duminica a opta după Sfintele Paști este cea a Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor – numită în popor şi Duminica mare.

Aceasta este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli.

Faptele Apostolilor (2:1-4) mărturisesc despre acest eveniment foarte important din viaţa Bisericii.

 

Faptele Sfinţilor Apostoli 2, 1-11

În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toți împreună în același loc.

Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei.

Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei.

Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.

Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

Și, iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.

Și erau uimiți toți și se minunau, zicând: Iată, nu sunt aceștia care vorbesc, toți galileieni?

Și cum auzim noi fiecare limba noastră în care ne-am născut?

Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia,

În Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți,

Cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!

 

Istoricul sărbătorii


 

Sărbătoarea Rusaliilor constituie cea mai veche sărbătoare creştini împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli. Despre ea amintesc Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16, S) şi Sf. Luca (Fapte 20, 16). Ε numărată şi în Constituţiile Apostolice, printre sărbătorile în care sclavii se cuvine să fie eliberaţi de muncile obişnuite.

Despre ea mai amintesc: Sf. Irineu , Tertulian, Origen, canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300), canonul 20 al Sinodului I Ecumenic (care opreşte îngenuncherea în ziua Rusaliilor), Sf. Epifanie ş.a. Marii predicatori din secolele IV şi V au lăsat o mulţime de panegirice in cinstea acestei sărbători, iar în a doua jumătate a secolului IV, pelerina apuseană Egeria descrie modul cum era sărbătorită pe atunci la Ierusalim. Până către sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfanţului Duh, aşa cum o descrie, de altfel, încă din prima jumătate a secolului IV, Eusebiu al Cezareii.

Însă sărbătoarea aceasta a fost fixată, de pe la 400 înainte, în ziua a 40-a după Paşti, cum este sărbătorită pânâ astăzi, Cincizecimea rămânând numai ca Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh.

 

Ce sărbătorim la pogorârea Duhului Sfânt


 

Pogorârea Sfântului Duh este istorisită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca în Faptele Apos­tolilor (Fapte 2). Sinaxarul din Lunea Rusaliilor este grăitor în acest sens și îl redăm în continuare:

„În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuşi Preasfântul de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu Fiul.

În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli, în foişorul unde stăteau ei, şi s-a aşezat peste flecare dintr-înşii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieştii Părinţi, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor.

Mântuitorul făgăduise înainte de patima Sa venirea Sfântului Duh, zicând: «De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Şi iarăşi: «Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede». Iar după patimă, înainte de înălţarea la cer, iarăşi a zis: «Iar voi să rămâneţi în Ierusalim, până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus». Deci, făgăduindu-le pe Mângâietorul, acum L-a trimis lor pe Acesta.

Pe când Ucenicii se găseau în foişor, în ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a făcut pe neaşteptate tunet din cer, în aşa fel, încât a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim, din toată lumea; şi Duhul Sfânt S-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici; şi aceştia au început să grăiască în limbi străine, fiecare din Apostoli grăind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam. Din pricina aceasta mulţimea socotea că sunt beţi, că neînţelegând cum fiecare Apostol poate grăi tuturor în limba fiecăruia, îl socotea pe acela beat. Alţii, însă, se mirau zicând: Ce înseamnă aceasta? Mulţimea, adunată la Ierusalim pentru praznic, era din toate părţile pământului: părţi, mezi şi elimiţi, care fuseseră robiţi puţin mai înainte, de Antioh.

Deci, Duhul Sfânt a venit după ce au trecut zece zile de la înălţare, iar nu îndată după înălţare, spre a face pe Ucenici să-L aştepte cu şi mai multă înflăcărare. Tradiţia zice că în fiecare zi venea să se închine acelui Trup îndumnezeit al lui Hristos câte una din cetele îngerilor. Deci, după împlinirea celor nouă zile, împăcarea fiind săvârşită prin Fiul, în a zecea zi a venit în lume şi Mângâietorul. În ce priveşte Pogorârea Duhului după cincizeci de zile de la Paşti, aceasta ar fi în amintirea Legii Vechi; că Israel a primit cele zece porunci după un timp de cincizeci de zile de la trecerea prin Marea Roşie. Să se mai ţină seamă şi de asemănări: Acolo era un munte, aici un foişor; acolo s-a văzut foc, aici limbi de foc; iar în locul tunetului şi negurei din Sinai, aici s-a auzit un vuiet de vifor năpraznic.

Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc, ca să arate că este în legătură cu Cuvântul cel viu; sau pentru că Apostolii trebuiau să înveţe mulţimile şi să le aducă la Hristos şi prin mijlocirea Cuvântului. S-a pogorât apoi, în chip de foc, ca să arate pe de o parte, că Dumnezeu este foc mistuitor, iar pe de alta, pentru nevoia de curăţire; şi S-a împărţit în limbi, pentru haruri. Şi precum odinioară a amestecat pe cei ce ştiau numai o limbă şi i-a împărţit în mai multe limbi tot aşa şi acum, celor ce cunoşteau numai o limbă, le-a dat să cunoască multe limbi, ca să adune pe cei ce erau de diferite limbi, risipiţi în toate laturile lumii. Faptul s-a petrecut într-o zi de sărbătoare, pentru a fi cât mai mulţi cei adunaţi şi ca prin ei vestea să se răspândească pretutindeni; apoi şi pentru ca cei ce se aflau acolo de Paşti şi văzuseră cele săvârşite atunci asupra lui Hristos, să aibă de ce să se minuneze. Faptul s-a petrecut apoi în ziua Cincizecimii, fiindcă se cuvenea ca tot în timpul în care se dăduse Legea cea Veche, să se reverse şi harul Duhului; după cum şi Hristos săvârşind un nou Paşte propriu, făcuse în loc de Paştile cel obişnuit, Paştile cel adevărat.

Duhul nu S-a aşezat pe buzele Apostolilor, ci pe capetele lor, căci capul este ocârmuitorul şi partea cea mai aleasă a trupului şi cuprinde în el mintea, de la care şi limba îşi trage graiul. Pe de altă parte, este ca şi cum Duhul Şi-ar lăsa glasul prin limbă, aşezându-Se asupra capetelor Apostolilor şi rânduindu-i astfel învăţători ai tuturor celor de sub soare. Vuietul care a avut loc şi focul s-a întâmplat din pricină că ele au fost şi în Sinai, arătând prin aceasta, că şi atunci şi acum Duhul este Acelaşi, dând Legea şi orânduind toate. Mulţimea s-a tulburat de vuietul suflării, fiindcă socotea că vine împlinirea tuturor celor prevestite de Iisus, iudeilor, cu privire la nimicirea lor. Se spune «ca de foc», ca să nu cugete cineva despre Duhul Sfânt că ar fi avut vreo însuşire trupească.

Apostolii au fost învinuiţi de beţie. Dar Petru, sculându-se şi vorbind în mijlocul mulţimii, a dovedit că lucrul acesta nu este adevărat, aducând mărturie cuvântului proorocului Ioil. Astfel a înduplecat dintre ei, cu cuvântul, ca la trei mii, să vină la Hristos”.

 

Cincizecimea


 

(†) Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) - foto preluat de pe basilica.ro

(†) Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) – foto preluat de pe basilica.ro

Cincizecimea se numeşte aşa pentru că se prăznuieşte la 50 de zile după Paşti. În Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferinţele evreilor în pustiu, precum şi de necazurile cele multe prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinței, unde s-au îndulcit de roade, de grâu şi de vin. De aceea, la această sărbătoare se mulţumea lui Dumnezeu şi pentru secerişul nou. Unii tâlcuitori spun că Cincizecimea ar fi fost orânduită la evrei şi pentru cinstirea numărului şapte, întru­cât acest număr adunat de şapte ori cu el însuşi, dă numărul de cincizeci de zile fără una. La evrei nu numai zilele se numărau aşa, ci şi anii, în care ei sărbătoreau Jubileul, adică după trecerea a de șapte ori şapte ani. In acel an jubiliar, ei lăsau pământul nesemănat şi vitele la odihnă, iar robilor dobândiţi cu bani, li se dădea libertatea să plece.

În Noul Testament, aceasta zi aminteşte de venirea Duhului Sfânt peste Apostoli, Duh Care ne dă Legea duhovnicească, ne călăuzeşte spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dum­nezeu. Astfel, Cincizecimea ne arată ieşirea din răutatea necre­dinţei şi ziua întemeierii Bise­ricii în chip văzut.

Sinaxarul din Duminica Rusaliilor ne prezintă mai multe informații în acest sens: „În această zi, Duminica a opta după Paşti, prăznuim Sfânta Cincizecime. Şi această sărbătoare am luat-o din cărţile iudeilor. Căci după cum aceia prăznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numărul de şapte, dar şi pentru că au primit Legea după trecerea a cincizeci de zile de la Paşti, tot astfel şi noi prăznuim cincizeci de zile de la Paşti, primind Duhul cel Preasfânt, care ne dă Legea, ne călăuzeşte spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu. Să se mai ştie că la evrei erau trei sărbători mari: Paştile, Cincizecimea şi Sărbătoarea Corturilor. Paştile în amintirea tre­cerii Mării Roşii; căci cuvântul paşte înseamnă «trecere». Şi sărbătoarea aceea o preînchipuia pe a noastră, care este trecerea şi întoarcerea din nou de la întunericul păcatului, la rai.

Apoi, evreii prăznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferinţele lor din pustiu, cum şi de multele necazuri prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinţei. Că numai după aceea s-au îndulcit de roade, de grâu şi de vin. Nouă, însă, Cincizecimea ne arată ieşirea din răutatea necredinţei şi intrarea în Biserică; că atunci ne împărtăşim şi noi cu Trupul şi Sângele Stăpânului. Unii spun că evreii sărbătoreau Cincizecimea din pricinile arătate mai sus; dar alţii cred că Cincizecimea ar fi fost orânduită de evrei pentru cinstirea numărului şapte, după cum s-a spus. Că acest număr adunat de şapte ori cu el însuşi, dă numărul de cincizeci de zile, fără una. Cinstirea Cincizecimii de către evrei atârna nu numai de numărarea zilelor, ci de a anilor, în care ei sărbătoreau Jubileul; aceasta cădea după trecerea a de şapte ori şapte ani. în acel an ei lăsau pământul nesemănat şi vitele la odihnă, iar robilor dobân­diţi cu bani, li se dădea libertatea să plece.

A treia sărbătoare era Sărbătoarea Cor­turilor, care se prăznuia după strângerea bucatelor de pe câmp, adică la trecerea a cinci luni de la Prăznuirea Paştilor. Această sărbă­toare se prăznuia spre aducere aminte de ziua în care Moise a ridicat întâia oară cortul cel văzut prin nori în Muntele Sinai şi făcut de marele meşter Veseleil. Săvârşeau acest praznic făcând corturi, iar cei ce locuiau la ţară, mulţumeau lui Dumnezeu, după adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare că şi David a scris psalmii cei pentru linuri (recunoştinţă), pentru aceste zile.

Sărbătoarea aceasta închipuia învierea noas­tră cea din morţi; când, după ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarăşi se vor alcătui, şi ne vom îndulci de roadele ostenelilor noastre, prăznuind în corturile cele veşnice.

Se cuvine să mai ştim, că în ziua aceasta, săvârşindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a coborât peste ucenicii Domnului. Şi fiindcă Sfinţii Părinţi au socotit să despartă praznicele pentru măreţia Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh, căci El este unul din Sfânta şi de viaţă începătoare Treime, iată că şi noi vom vorbi mâine, despre felul cum a venit Duhul Sfânt”.

 

Rusaliile


 

Sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt a fost numită în româneşte „Rusalii” de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generală a morţilor. În unele zone ale ţării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori şi cu un colac deasupra pentru pomenirea morţilor. În duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru vii. În tradiţia Bisericii Ortodoxe, în ziua imediat următoare marilor sărbători se comemorează persoanele care stau în legătură nemijlocită cu persoana sau evenimentul aflat în centrul respectivei sărbători. Întrucât persoanele Sfintei treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi. De fapt, sărbătoarea Rusaliilor are consacrate două zile.

 

Istoria Bisericii începe la Rusalii


 

Sărbătoarea cade totdeauna la 10 zile după înălţare sau la 50 de zile după Paşti, când a avut loc evenimentul sărbătorit şi când evreii îşi serbau şi ei Praznicul Cincizecimii. Ε totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii Creştine, căci în aceeaşi zi, în urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinismca la trei mii de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim (Fapte 2,41), nucleul Bisericii de mai târziu.

Prin Pogorârea Duhului Sfânt a început o epocă nouă în istoria mântuirii neamului omenesc. Astfel a luat fiinţă în chip văzut Biserica, adică Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, flacăra Duhului Sfânt în lume. S-a împlinit în acest mod ţelul final al întrupării, al jertfei de pe cruce şi al Învierii Domnului.

Deşi fiecare Apostol a primit pe Duhul Sfânt şi cu toţii au pornit în lume vestind tainele Împărăţiei cerurilor în graiul tuturor popoarelor, deşi cei ce s-au botezat erau „bărbaţi cucernici din toate neamurile care sunt sub cer“, s-a creat atunci o unitate nouă, spirituală, un aşezământ în care toate se adună ca mădularele într-un trup, formând Biserica, Trupul cel tainic al lui Hristos. Iată dar că Rusaliile sunt ziua întemeierii Bisericii creştine ca instituţie divino-umană.

Cincizecimea, adică a 50-a zi de la Învierea Domnului, este ziua voită de Tatăl, făgăduită de Fiul şi împlinită de Sfântul Duh. Este ziua deplinei revelaţii a Sfintei Treimi în lume: crearea, mântuirea şi sfinţirea. În această zi se inaugurează un nou mod de legătură între cei ce cred şi Dumnezeu, mod sau chip nevăzut de ochii noştri, dar simţit de inimă.

Înainte de patima Sa cea de bunăvoie, ştiind Iisus toate cele ce aveau să se întâmple cu El şi nevoind să-i lase pe Apostoli în deznădejde, le-a făgăduit că va trimite pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care-i va călăuzi. Şi va vesti cele viitoare, îi va mângâia şi Îl va preamări, căci „din al meu va lua şi vă va vesti“. El se va numi Mângâietorul, fiindcă va mângâia pe tot cel ce se lasă călăuzit de El. Iar când s-a arătat Apostolilor după slăvita Sa Înviere, Le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute“ (In. 20, 21-22), acesta este textul care fundamentează peste veacuri Taina Spovedaniei.

Biserica este aşadar Hristos în toţi, uniţi prin lucrarea Sfântului Duh într-un chip viu şi indisolubil. Iisus Hristos şi toţi credincioşii sunt mădulare ale aceluiaşi Trup tainic al lui Hristos, alcătuit din mai multe mădulare. Există un singur corp şi un singur Duh. Şi această unitate a fost consfinţită de Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii.

 

Duhul Sfânt


 

Sfântul Duh Se numeşte Mân­gâietor, ca Unul Care are putere să ne mângâie şi să ne aline; că pe El L-am primit în locul lui Hristos. Şi El mijloceşte, cu gra­iuri nespuse, pentru noi către Dumnezeu, ocrotindu-ne ca un iubitor de oameni, ca şi Hristos, că şi Hristos este Mângâietor, pentru că zice Apostolul: Avem Mângâietor către Tatăl pe Iisus Hristos Cel drept (1 Ioan 2,1). De aceea, Duhul Sfânt se mai numeşte şi alt Mângâietor (Ioan 14,16). Se numeşte altul, pentru că este de aceeaşi fiinţă. Căci unul şi altul se spune numai despre cei ce sunt de aceeaşi fiinţă. Despre cei ce sunt de fiinţe deosebite nu se poate grăi aşa, fără să li se arate, îndată, şi fiinţa pe care o au. Sfântul Duh este întru toate una cu Tatăl şi cu Fiul; de aceea, El este şi împreună-Ziditor (Fă­cător) a toate şi chiar Lucrător al învierii de obşte, şi face toate câte voieşte: sfinţeşte, împarte, înnoieşte, trimite, înţelepţeşte, unge pe proroci şi, pe scurt zicând toate le face, El fiind liber, atotputernic, bun, drept, ocârmuitor. Prin El este toată în­ţelepciunea, viaţa, mişcarea, îm­părtăşirea din sfinţenie şi din orice fel de viaţă. Într-un cuvânt, tot ce are Tatăl şi Fiul are şi El, afară de nenaştere şi naştere, întrucât El purcede din Tatăl. Duhul revărsându-Se, aşadar, lumea s-a umplut de tot felul de daruri şi, prin El, toate neamu­rile au fost călăuzite la cunoaş­terea adevăratului Dumnezeu, iar Apostolii au primit puterea de a alunga toată boala şi toată neputinţa. Hristos a pregătit venirea Sfântului Duh peste Ucenicii Săi, când, înainte de pătimire, le-a vor­bit despre aceasta (Ioan 7, 38-39), apoi, mai vădit după înviere, când a suflat asupra lor (Ioan 20,22). Iar acum L-a trimis pe El, în chip de limbi de foc.

 

Imnografie


 

Pogorârea Sfântului Duh - foto preluat de pe basilica.ro

Pogorârea Sfântului Duh – foto preluat de pe basilica.ro

Tropar la Praznicul Cincizecimii

Glasul al 8-lea

Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Condac la Praznicul Cincizecimii

Glasul al 8-lea

Când Cel Preaînalt, coborându-se, a amestecat limbile, atunci a despărțit neamurile; iar când a împărțit limbile cele de foc, atunci a chemat pe toți la o unire; și cu toți, ca într-un glas, slăvim pe Duhul cel Preasfânt.

 

Evanghelia Duminicii


 

foto preluat de pe basilica.ro

foto preluat de pe basilica.ro

Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 7:37-53; 8:12

În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii –, Iisus a stat între ei și a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.

Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din lăuntrul său.

Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.

Deci, mulți din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Prorocul.

Iar alții ziceau: Acesta este Hristos. Iar alții ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos?

N-a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din seminția lui David și din cetatea Betleem, de unde era David?

Și s-a făcut dezbinare în mulțime pentru El.

Și unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El.

Deci slugile au venit la arhierei și la farisei, iar aceia le-au zis: De ce nu L-ați adus?

Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om așa cum vorbește Acest Om.

Deci le-au răspuns fariseii: Nu cumva ați fost și voi amăgiți?

Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?

Dar mulțimea aceasta, care nu cunoaște Legea, este blestemată!

A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El noaptea, fiind unul dintre ei:

Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi și nu știe ce a făcut?

Ei au răspuns și i-au zis: Nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu s-a ridicat proroc.

Și s-a dus fiecare la casa lui.

Deci, iarăși a vorbit Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

 

Rusalii


 

Coborârea Sfântului Duh - manuscris din secolul XV - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Coborârea Sfântului Duh – manuscris din secolul XV – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Rusaliile (din latina vulgară – în napolitană se folosește “Pasca rusata” (Paștele trandafirilor) iar în aromână “Arusaľi” ), cunoscute și drept Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh / Sfântului Spirit reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paști.

De Rusalii este comemorată coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

Potrivit scrierilor Noului Testament (Faptele Apostolilor 2, 1-11; Ioan 7:37-53; 8:12) acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiești (Șavuot), la 50 de zile de la învierea lui Iisus din Nazaret.

De aceea sărbătoarea creștină mai poartă denumirea de Cinzecime (în latină Pentecostes, în franceză La Pentecôte (din greaca veche – πεντηκοστὴ ἡμέρα / pentêkostề hêméra, «a cincizecea zi»), în germană Pfingsten, în maghiară Pünkösd etc.).

 

Semnificație


 

În Vechiul Testament, Rusaliile sunt, la început, o sărbătoare agricolă de bucurie a evreilor, în care se oferă pârgă din roadele pământului (Ex 23, 16; Num 28, 26; Lv 23, 16), numită și „Sărbătoarea săptămânilor” Șavuot (Ex 34, 22; Lv 23, 15). Mai târziu, ajunge o aniversare a Legământului, care fusese încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt (Ex 19, 1-16).

Și Rusaliile creștine au legătură cu Legământul, fiind o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin coborârea Sfântului Duh. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22).

Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului.

Pogorârea Sfântului Duh, anunţată în Vechiul Testament de profeţii mesianici, este denumită “capătul sărbătorilor”, adică evenimentul cu care se încheie istoria mântuirii realizată de Hristos.

Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte:

- revărsarea eshatologică a Duhului Sfânt (cf. Ioel 3, 1-5, citat de Petru în cuvântarea sa din Fapte 2)

- încununarea Paștelui lui Hristos, prin revărsarea Duhului asupra apostolilor

- adunarea comunității mesianice, potrivit profețiilor

- deschiderea Bisericii către toate popoarele

- începutul misiunii

 

Denumire


 

Cuvântul românesc “rusalii” derivă, probabil, indirect, din lat. Rosalia, prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. rusalija[1].

“Cincizecime” este un calc după gr. πεντηκοστή, “(ziua) a cincizecea”, denumire care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după Paști. Numărul cincizeci, de la cele cincizeci de zile de la Înviere, mărturisește despre deplinătatea eternă și cerească, fiind de șapte ori câte șapte plus unu.

Peste această sărbătoare s-a suprapus sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh. Denumirea și sărbătoarea rusaliilor a fost împrumutată și de către romani. Când Imperiul Roman a devenit creștin în marea majoritate, această sărbătoare (împreună cu multe altele) au fost creștinate în sensul că au primit o semnificație creștină, suprapusă vechii sărbători, în timp semnificația și motivele inițiale fiind date uitării.

 

Istoricul sărbătorii


 

Deja Apostolul Pavel acorda importanță acestei sărbători (cf. Fapte 20, 16). Pentru comunitățile creștine care aveau vii înaintea ochilor roadele și mărturiile acestei zile de întemeiere a Bisericii, împreună cu minunile Duhului Sfânt, sărbătorirea anuală a coborârii Duhului Sfânt era de la sine înțeles.

Potrivit informațiilor din Peregrinatio Etheriae, spre sfârșitul secolului al IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea începea cu o celebrare nocturnă. Dimineața, prima slujbă se ținea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiaza, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înălțării Mântuitorului.

La Roma, Rusaliile au devenit, pe lângă Paști, a doua sărbătoare rezervată botezurilor. De aceea, vigilia și săptămâna Rusaliilor au fost rânduite asemănător vigiliei și săptămânii Paștelui. Deja în vremea Papei Leon cel Mare (440-461), în săptămâna după Rusalii urmau trei zile de post din ciclul Quattuor tempora. În secolul al XI-lea, s-a introdus, în Biserica Romei, octava Rusaliilor; în 1969, prin revizuirea anului liturgic, s-a înlăturat octava, pentru a se reveni la structura în care Rusaliile încheie ciclul pascal.

 

Varia


 

O descriere occidentală a Cincizecimii, pictată de Jean II Restout, 1732 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

O descriere occidentală a Cincizecimii, pictată de Jean II Restout, 1732 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Întemeierea Bisericii Creștine

Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”. Așa glăsuiește troparul acestui mare praznic al Bisericii Ortodoxe. Conform Bisericii Ortodoxe, acest important eveniment al rusaliilor reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce.

La Ierusalim, în cea de-a cinzecea zi de la Învierea Lui Hristos, când Duhul Sfânt a venit în lume şi S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli, s-a întemeiat Biserica lui Hristos.

Venirea pe pământ a celei de a treia persoane a Preasfintei Treimi a făcut-o cunoscută însuşi Mântuitorul Iisus Hristos în seara Cinei de Taină: “Eu vă spun adevărul. Vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, îl voi trimite la voi“. (Ioan 16, 7)

Despre puterea Sfântului Duh, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: “Precum focul cel pământesc preface lutul cel moale într-un vas vârtos, apa şi focul Sfântului Duh, când cuprinde un suflet binegânditor, îl face mai tare decât fierul, deşi el înainte era mai moale decât lutul, aşa că păcatul nu mai poate vătăma sufletul cel acum întărit“.

Iar omul, care cu puţin mai înainte era pătat cu întunecimea păcatului, prin harul Sfântului Duh se face mai luminat şi mai strălucit decât soarele.

Aceasta învaţă Sfântul Apostol Pavel, când scrie: “Nu vă înşelaţi, că nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nici precurvarii, nici malachii, nici sodomenii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici ocărâtorii, nici răpitorii, împărăţia lui Dumnezeu nu vor moşteni” (I Corint. VI, 9, 10), arată marele teolog şi Părinte al Bisericii Ioan Gură de Aur.

Duhul Sfânt S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli, duminică dimineaţa, în ziua Cincizecimii, în chip de limbi de foc, nu în chip de porumbel ca la Botezul Domnului, spune arhimandritul Ilie Cleopa.

 

Apostolii au grăit în limbile neamurilor

Duminica de astăzi mai este numită și „Duminica Cincizecimii”, întrucât pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în cea de-a cincizecea zi de la Înviere. Sfântul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine.

 

Ziua Pogorârii Duhului Sfânt

Imagine medievală occidentală a Cincizecimii de la deliciul Hortus de Herrad din Landsberg (secolul al XII-lea) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Imagine medievală occidentală a Cincizecimii de la deliciul Hortus de Herrad din Landsberg (secolul al XII-lea) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La cincizeci de zile după Învierea Domnului, la sărbătoarea evreiască numită Cincizecimea (cincizeci de zile de la sărbătoarea Ieșirii), în timp ce Apostolii și alți ucenici ai Domnului Iisus Hristos erau adunați împreună în rugăciune în “foișorul cel de sus“, Duhul Sfânt a coborât peste ei sub forma unor „limbi de foc despicate” făcând zgomotul unui vânt puternic și ei au început să vorbească în limbi pe care nu le cunoșteau.

În acea vreme, în Ierusalim erau mulți pelerini din diaspora evreiască veniți la sărbătoare care au fost foarte uimiți să îi audă pe acești pescari neinstruiți rostind rugăciuni către Domnul în limbile țărilor lor de departe. Acest eveniment este descris detaliat în Faptele Apostolilor, capitolul 2.

Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi (…) Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?” (Fapte 2, 1-13).

În Ierusalim se aflau atunci iudei din toate părţile pământului, care trăiau între neamuri: Parţi, mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei, romani, aflaţi în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi. Toţi aceşti oameni care vorbeau limba locului din care veneau îi auzeau şi îi înţelegeau pe Sfinţii Apostoli despre faptele minunate ale lui Dumnezeu în limba fiecărui asculător.

Chiar în acel ceas Sfântul Apostol Petru a rostit prima sa predică în faţa mulţimii, mărturisind că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care a venit pe pământ pentru mântuirea oamenilor. Auzind ei cuvântul lui, au întrebat ce să facă, iar Apostolul Petru le-a răspuns: “Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi veţi primi darul Duhului Sfânt” (Fapte 2, 37-38).

La cuvântul Apostolului Petru au crezut în Hristos şi s-au botezat în ziua aceea ca la trei mii de oameni.

 

Începerea propovăduirii

Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” – așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian.

Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar în această zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate a celor care credeau în Hristos.

Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi (dogma despre Treimea dumnezeirii este fundamentală şi are implicaţii asupra întregii învăţături creştine), care a fost dăruit comunităţii apostolice primare, a înzestrat Biserica cu tot ceea ce era necesar organismului creştin: propovăduirea Evangheliei, Sfintele Tainele, harismele, diaconia.

Existenţa istorică şi orice acţiune sacramentală a Bisericii depind acum de invocarea Duhului Sfânt.

După ce Sfinţii Apostoli au primit Duhul Sfânt, trăgând sorţi, s-au dus în toate părţile pământului să vestească Evanghelia mântuirii şi credinţa în Iisus Hristos, începând de la Ierusalim.

Iar prin Sfinţii Apostoli, Duhul Sfânt a fost transmis în lume tuturor celor ce cred în Hristos, prin Sfintele Taine ce se săvârşesc în Biserică de către preoţi şi episcopi.

 

Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt


 

Biserica Ortodoxă vede Pogorârea Duhului Sfânt ca împlinirea misiunii de propovăduire a Mântuitorului Iisus Hristos și începutul erei mesianice a Împărăției lui Dumnezeu, prezentă în mod mistic în Biserică. În mod tradițional este considerată începutul Bisericii, una Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Pe lângă prăznuirea venirii Duhului Sfânt, se sărbătorește în această zi și revelarea Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cântările bisericești slăvesc ultimul act al auto-revelării lui Dumnezeu către lumea creației Sale.

Pentru creștinii ortodocși, sărbătoarea Rusaliilor nu este doar o amintire a unui eveniment istoric. Ea este o sărbătoare a apartenenței credincioșilor la Biserică. Ei au trăit Pogorârea Duhului Sfânt și au primit „pecetea darului Sfântului Duh” prin taina ungerii cu Sfântul Mir.

 

Prăznuirea acestei sărbători


 

La sărbătoarea Rusaliilor, icoana Sfintei Treimi, cele trei figuri angelice care i-au apărut lui Avraam, este plasată în centrul bisericilor pentru a fi cinstită de credincioși.

Această icoană este uneori însoțită de icoana tradițională a Rusaliilor.

Bisericile sunt decorate cu flori și frunze verzi care simbolizează că respirația divină a lui Dumnezeu înnoiește toată creația.

De asemenea sunt folosite veșminte și acoperăminte verzi.

"Icoana Sfintei Treimi" de Andrei Rubliov. Acesta i-a zugrăvit pe cei trei îngeri care i s-au arătat patriarhului Avraam şi Sarrei. Îngerii sunt consideraţi a fi o prefigurare a Sfintei Treimi; prin urmare această scenă ar fi singura în care iconografii Îl pot zugrăvi pe Dumnezeu Tatăl - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

“Icoana Sfintei Treimi*” de Andrei Rubliov. Acesta i-a zugrăvit pe cei trei îngeri care i s-au arătat patriarhului Avraam şi Sarrei. Îngerii sunt consideraţi a fi o prefigurare a Sfintei Treimi; prin urmare această scenă ar fi singura în care iconografii Îl pot zugrăvi pe Dumnezeu Tatăl – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În multe parohii, prăznuirea începe în seara de dinaintea sărbătorii cu Vecernia Mare.

Utrenia se ține în dimineața sărbătorii, dar nu peste tot, înainte de Sfânta Liturghie.

În ziua de Rusalii se ține Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, dar cu imnuri speciale care înlocuiesc tradiționalele antifoane.

Pentru prima dată după Sfintele Paști se cântă imnurile Împărate Ceresc și Am văzut Lumina cea Adevărată, astfel fiind chemat Duhul Sfânt să vină și să rămână (să se sălășluiască) în noi și astfel să fie mărturisit că am primit Duhul cel Ceresc.

Vecernia Mare din seara de Rusalii (Duminica) conține trei rugăciuni lungi la care credincioșii îngenunchează pentru prima dată de la Sfintele Paști.

În multe parohii, această slujbă se ține imediat după Liturghie.

 

Sărbătoare legală în România


 

Începând cu anul 2008, prima și a doua zi de Rusalii au fost declarate zile libere. (cf. Legea nr. 202/2008 – MO 728 din 28.10.2008)

 

Tradiții


 

Sub numele de Rusalii se desfăşoară simultan: două sărbători creştine (Pogorârea Duhului Sfânt şi Sfânta Treime), un complex de rituri dedicate zânelor (supravieţuiri palide ale unui cult vechi) şi un episod important din cultul morţilor (Moşii de Rusalii).

Rusaliile sunt şi ele o sărbătoare a cărei dată se socoteşte după Paşti.

Cad în fiecare an la 50 zile după Paşte şi la zece zile după Înălţare. Sărbătoarea durează trei zile.

Prima dintre coincidenţe cu sărbătoarea religioasă numită Pogorârea Duhului Sfânt.

În calendarul ortodox, de la această zi, care poartă şi numele de Duminica Mare, se numără celelalte duminici.

În calendar scrie: prima duminică după Rusalii, a doua, a treia…. Atenţie, anul se sfârşeşte şi în cel care urmează găsim a nu ştiu câta duminică după Rusalii. Care Rusalii? Cele din anul precedent.

A doua zi de Rusalii coincide cu sărbătorirea Sfintei Treimi. Cu Marţea Rusaliilor, sărbătoarea se încheie.

În sat, casa fiecărui creştin ascunde un ierbar. El se compune din plante de leac şi din sedimentele vegetale ale sărbătorilor.

Găseşti la icoană salcie de la Florii, flori de la Sânziene, busuioc…

Rusaliile sporesc cu frunze de nuc. Le aduc oamenii de la biserică.

Sunt locuri unde femeile spală de Rusalii picioarele trecătorilor. Se aşază la răspântii cu săpun, ştergare şi vase mari cu apă în care pun frunze de nuc.

Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești (Humanitas, 1998) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

 

Sărbătoare legală în alte țări


 

Lunea Rusaliilor este zi nelucrătoare în România, Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Islanda, Luxemburg, Țările de Jos, în unele cantoane din Elveția, Madagascar, Norvegia, Senegal, Ungaria, Togo. În Suedia nu mai este zi nelucrătoare din 2006, an în care la 6 iunie (sărbătoare națională suedeză) a devenit zi nelucrătoare.

Nu este zi nelucrătoare în țări cu tradiție catolică: Italia, Brazilia, Irlanda, Spania, Canada, Portugalia, Polonia, Camerun și nici în Bulgaria și Rusia, țări cu tradiție ortodoxă.

 

După Pogorârea Duhului Sfânt


 

În Biserica Ortodoxă, luni după Pogorârea Duhului Sfânt este Sărbătoarea Sfintei Treimi sau Lunea Duhului Sfânt, iar în prima duminică de după Rusalii este Sărbătoarea Tuturor Sfinților.

Cu toate că începutul anului bisericesc este la 1 septembrie, centrul liturgic al ciclului anual al cultului ortodox este sărbătoarea Sfintelor Paști, precedată de Postul Mare și perioada pregătitoare a postului, urmată de cincizeci de zile de sărbătoare pascală până la sărbătoarea Rusaliilor. Până la începutul următorului Post Mare, duminicile și săptămânile sunt numărate de la Pogorârea Duhului Sfânt. Citirile liturgice și cântările se bazează pe „săptămâni după Rusalii”, așa cum sunt scrise în Octoih, Apostol și în Evangheliar.

 

* Icoana Pogorârii Duhului Sfânt


 

Pogorârea Duhului Sfânt (numită și Cincizecimea sau Rusaliile) este unul din praznicele împărătești ale Bisericii Ortodoxe; este sărbătorită la cincizeci de zile după Sfintele Paști (de aceea căzând întotdeauna într-o Duminică) - foto preluat de pe doxologia.ro

Pogorârea Duhului Sfânt – foto preluat de pe doxologia.ro

Icoana Pogorârii Duhului Sfânt prezintă coborârea Duhului Sfânt peste Biserică.

De obicei, este aşezată în centrul bisericilor pentru cinstire, în duminica Rusaliilor.

 

Compoziţia

Această icoană îi arată pe Apostoli şezând pe scaune, ca pe Muntele Sion, simbolizând astfel prima comunitate a Bisericii, începutul Bisericii Creştine.

Ei formează un semicerc care exprimă unitatea Bisericii, Trupul Mistic al Mântuitorului Iisus Hristos.

Icoana nu este imaginea unui eveniment istoric, ea simbolizând importanţa acestui eveniment pentru toate timpurile.

La fel ca în multe alte icoane, Apostolii sunt prezentaţi în perspectivă inversă, figurile fiind din ce în ce mai mari cu cât sunt mai în spate.

De asemenea, în fundal este desenată clădirea în care ei se află, “încăperea de sus” (foişorul sau tricliniul în care Apostolii se adunaseră).

 

Teologie


 

Duhul Sfânt

În partea superioară a icoanei este desenat un alt semicerc din care ies raze.

Razele indică spre Apostoli iar “limbi de foc” coboară deasupra fiecăruia, acestea simbolizând Pogorârea Duhului Sfânt.

 

Iisus Hristos

În mijlocul grupului de Apostoli, este un loc neocupat. Acest loc este al Mântuitorului, capul invizibil al Bisericii.

Unele icoane străvechi au în centru un altar, tronul slavei eterne a Mântuitorului, care simbolizează prezenţa Sa invizibilă.

În mod categoric, nimeni altcineva nu poate fi pictat aici.

 

Apostolii

Apostolii stau aşezaţi, spre deosebire de Icoana Înălţării unde ei sunt arătaţi în confuzie.

Acesta reprezintă darul Duhului Sfânt, viaţa interioară, a Duhului, darul Lui către Biserică.

Grupul celor Doisprezece Apostoli simbolizează Biserica, nu numai pe cei menţionaţi în cartea Faptele Apostolilor ca fiind împreună cu Apostolii în ziua Pogorârii Duhului Sfânt.

De asemenea, în icoană este reprezentat şi Apostolul Pavel, care ulterior va deveni Apostol al Bisericii şi un mare propovăduitor.

La momentul Pogorârii Duhului Sfânt, Apostolul Pavel încă era Saul prigonitorul.

Cei patru Evanghelişti, Matei, Marcu, Luca şi Ioan sunt pictaţi cu cărţi în mână, cu toate că încă nu îşi scriseseră lucrările.

Alţi Apostoli sunt desenaţi cu suluri de pergamente în mână, semnificând autoritatea învăţăturilor date lor de Mântuitorul Iisus Hristos.

Prezenţa Sfântului Pavel şi a celor patru Evanghelişti aminteşte de mulţimea ucenicilor care au fost de faţă la Pogorârea Duhului Sfânt.

 

Cosmosul (lumea)

În alt semicerc, din partea de jos a icoanei, este reprezentată figura simbolică a unui rege.

El este într-un loc întunecat, care reprezintă lumea aceasta învăluită în păcat. Această persoană singură simbolizează lumea întreagă, care înainte de Pogorârea Duhului a fost fără lumina credinţei.

El este înclinat în faţă pentru a simboliza bătrâneţea care este consecinţa păcatului lui Adam.

Prin puterea Duhului Sfânt, Biserica aduce lumină lumii întregi prin învăţăturile sale.

Uneori, această figură este arătată ieşind în lumină, purtând cu amândouă mâinile o legătură (năframă) cu mai multe pergamente (suluri) care sunt învăţăturile Apostolilor, prin care lumea avea să fie luminată (Dionisie din Furna stabileşte, p. 119, că numărul pergamentelor din năframă este de doisprezece, după numărul Apostolilor, iar în capătul fiecărui sul de pergament se pictează o coroană).

 

Maica Domnului

Unele reprezentări ale Cincizecimii o includ şi pe Maica Domnului.

Interpreţii icoanei Cincizecimii nu sunt de acord asupra validităţii prezenţei Ei în această icoană, întrucât, pe de o parte, Biserica este reprezentată aici de Sfinţii Apostoli, iar pe de altă parte există indicii că Ea ar fi fost totuşi prezentă acolo.

Totuşi, ea a fost o vreme inclusă în canonul iconografic al icoanei Cincizecimii, mai ales în Rusia şi Albania.

Monahia Iuliania Socolova consideră că această reprezentare a Maicii Domnului apare în apus, în preajma secolului al X-lea, fiind apoi preluată, târziu (aproximativ sec. XVII) şi în iconografia greacă şi rusă.

Dionisie din Furna, în Erminia sa de secol XVIII, nu o menţiona

 

Notă editorială: Acest articol este republicat în scop documentar și educativ, păstrând în mare parte structura și conținutul materialului original. Informațiile referitoare la originea, semnificația religioasă, tradițiile și obiceiurile asociate sărbătorii Rusaliilor au fost verificate, actualizate și completate editorial pentru a oferi cititorilor o prezentare cât mai clară și cuprinzătoare a unuia dintre cele mai importante praznice ale creștinătății.

Surse: basilica.ro; ro.wikipedia.org; ro.orthodoxwiki.org; www.agerpres.ro.

Sursa fotografiei reprezentative: imagine reprezentând Icoana Pogorârii Duhului Sfânt (Cincizecimea sau Rusaliile), preluată de pe ziarullumina.ro.

 

cititi mai mult despre Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) si pe: basilica.ro; doxologia.roen.wikipedia.org

cititi si

Predică la Duminica a VIII-a după Paşti – Pogorârea Duhului Sfânt (Cincizecimea sau Rusaliile) – Despre darul vorbirii în limbi – Pr. Ilie Cleopa

- (†) Sfânta Treime