Arhiva tag-ul pentru: Calendar Ortodox

articole preluate de pe: basilica.ro;; www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

Calendar Ortodox 21 ianuarie 2025

Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul;

Sf. Mc. Neofit;

Sf. Mc. Agnia din Roma;

Sinaxar 21 Ianuarie

În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea cuviosului nostru părinte Maxim Mărturisitorul (cca. 580-662).

Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul (cca. 580-662) – foto preluat de pe doxologia.ro

Cuviosul părinte Maxim a trăit până în zilele răucredinciosului împărat Constans, care a împărăţit între anii 642-648.

Constans a fost tatăl binecredinciosului împărat Constantin Pogonatul şi nepotul viteazului împărat Heraclie, cel care a biruit pe perşi, de unde a adus în spate crucea Domnului, de la Ctesifon până la Ierusalim, în anul 629, la 14 septembrie.

Cuviosul Maxim fiind iscusit în treburile politice, învăţând şi meşteşugul bunei cârmuiri, şi cu fire bună şi minte dreaptă fiind împodobit, a ajuns la împăraţii cei dinainte sfătuitor împărătesc şi secretarul cel dintâi.

Dar pentru că se răspândea părerea greşită şi vicleană a celor ce ziceau că Mântuitorul a avut numai o voinţă, înlăturând prin aceasta părere credinţa în cele două firi ale lui Hristos şi pentru că cei răucredincioşi răspândeau prin pieţe porunci greşite, care întăreau acest eres şi lipeau aceste porunci chiar înaintea bisericii celei mari, cuviosul Maxim neputând răbda să se pângărească şi el laolaltă cu toţi nelegiuiţii aceştia, părăsind dregătoriile lumeşti, n-a mai voit să locuiască în sălaşurile păcătoşilor, şi a mers la Mănăstirea din Hrisopoli, unde s-a călugărit şi a ajuns mai apoi egumen al mănăstirii.

Aprinzându-se de dumnezeiască râvnă s-a dus la Roma cea veche, şi a înduplecat pe fericitul papă Martin, să strângă un sobor al locului aceluia şi să dea anatemei pe începătorii şi pe pricinuitorii acestui eres păgânesc, care susţineau că în Hristos este numai o singură voinţă.

El a alcătuit multe scrieri pentru mustrarea şi ruşinarea celor ce credeau în acest eres, şi a scris cărţi doveditoare despre adevărul credinţei noastre, sprijinite pe Sfânta Scriptură, trimiţându-le pretutindeni în lume.

Întorcându-se de la Roma, împreună cu cei doi Anastasie, ucenici ai lui, el a fost adus ca vinovat înaintea Senatului care împărtăşea împreună cu împăratul acelaşi eres.

Şi în timp ce toţi se supuneau voinţei împăratului, numai el s-a ridicat împotrivă şi a îndemnat şi pe alţii să nu se supună, încredinţându-i prin scrisori să nu-şi schimbe credinţa lor.

Din cauza aceasta a fost trimis la închisoare în Tracia şi stăruind în dreapta credinţă i s-a tăiat mâna şi limba.

Din Tracia a fost trimis în exil în Lazichia, unde a trăit trei ani. Şi în plinătatea vârstei fiind, după o boala scurtă, a răposat în Domnul, în anul 662 şi a fost îngropat în Mănăstirea sfântului Arsenie, din acea ţară a Lazilor, făcând în toate zilele multe minuni.

Din cei doi ucenici ai lui, celui mai vârstnic i s-a tăiat şi lui limba, şi a fost trimis într-o închisoare îndepărtată. Iar cel mai tânăr a fost trimis într-o cetate din Tracia, unde şi-a sfârşit viaţa.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Neofit.

Sfântul Mucenic Neofit – foto preluat de pe doxologia.ro

Acest sfânt mucenic a fost din Niceea Bitiniei, fiu de părinţi binecredincioşi, pe nume Teodor şi Florentina, în timpul împăratului Diocleţian. De la începutul vieţii sale a fost plin de darul lui Dumnezeu. Astfel pe când era abia de 9 ani şi învăţa carte cu alţi copii, făcea rugăciuni şi sporea minunat la învăţătură. Şi venea o porumbiţă de zbura în jurul patului lui, vorbind un grai omenesc. Întâmplându-se ca maica lui să moară, copilul a înviat-o prin rugăciunea sa.

Pornind apoi către muntele Olimpului, a intrat într-o peşteră, unde a fost călăuzit de porumbiţă. Gonind fiara care se găsea acolo, a locuit în peşteră, fiind hrănit de un înger. Când a fost în vârstă de 11 ani, din arătare dumnezeiască s-a coborât din munte, şi-a sărutat părinţii, a dat la săraci din avutul lor şi s-a întors în munte. La vârsta de 15 ani a stat înaintea guvernatorului Deciu, povăţuit fiind de îngeri. Aici, pentru îndrăzneala lui neaşteptată, întâi a fost supus la felurite chinuri, după care a fost omorât cu sabia de un barbar, care s-a repezit asupra lui.

cititi mai mult pe doxologia.ro

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Zosim, episcopul Siracuzei din insula Siciliei.

Acest cuvios părinte era din Sicilia, fiu de părinţi credincioşi, cucernici şi bogaţi, care aveau o moşie lângă mănăstirea sfintei Lucia fecioara. După ce Zosim s-a născut şi a fost înţărcat, a fost dăruit sfintei Lucia, împreună cu moşia. Şi vieţuind în mănăstire, a fost rânduit păzitor al raclei sfintei. Odată, ducându-se la părinţi, acasă, aceştia nu i-au îngăduit să stea cu ei, ci l-au trimis înapoi la locaşul sfintei, zicând că trebuie să stea acolo unde a fost dăruit. După treizeci de ani a ajuns egumen al mănăstirii, apoi a fost făcut episcop al cetăţii Siracuza, de Teodor, papa Romei. Şi păstorind bine turma cuvântătoare încredinţată lui şi pe mulţi întorcându-i de la necredinţă la credinţă şi de la răutate la bunătate, a adormit în pace, trăind cincizeci de ani.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii sfinţilor mucenici Evghenie, Valerian, Candid şi Achila, care au mărturisit în Trapezunt.

Aceşti sfinţi mucenici au luptat muceniceşte pe vremea împăratului Diocleţian, a lui Maximian şi a lui Lisie Duca. Valerian, Candid şi Achila ascunzându-se în munţii Trapezuntei, Lisie i-a prins. Şi mărturisind ei pe Hristos, Lisie i-a exilat într-o mică cetate din ţinutul Lazichiei, numită Pitius. De acolo fiind aduşi la Trapezunt şi înfăţişaţi lui Lisie au fost supuşi la multe chinuri şi apoi au fost închişi. După câteva zile, prinzând şi pe Evghenie l-au bătut cu cruzime, apoi a fost dus împreună cu dregătorul în templul idolilor, unde sfântul rugându-se, au căzut toţi idolii şi s-au zdrobit ca praful. Pentru aceasta a fost şi el supus la chinuri. Apoi toţi sfinţii fiind băgaţi într-un cuptor aprins şi rămânând nevătămaţi, au fost omorâţi cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Irina în biserica închinată ei de lângă mare.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Agni.

Sfânta Muceniţă Agnia – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfânta muceniţă Agni era din cetatea Romei şi se trăgea dintr-un neam strălucit. Viaţa ei se potrivea cu numele, căci era curată la suflet şi la trup. Multe femei mergeau la dânsa şi ea le învăţa cuvântul adevărului şi le îndemna să cunoască pe Hristos Dumnezeu şi Lui unuia să-I slujească. Purtarea ei ajungând la cunoştinţa cârmuitorului, a fost luată şi dusă înaintea lui, unde a fost silită să jertfească idolilor, spunându-i-se că dacă nu va jertfi va fi dusă în casa de desfrânare. Iar ea a zis: “Nici idolilor tăi nu voi jertfi, nici de desfrânare nu-mi pasă, căci cred cu hotărâre în Dumnezeul meu, Care mă va ajuta să scap din toate încercările”. Acestea auzindu-le cârmuitorul cel nelegiuit, a chemat pe mai-marele casei de desfrânare şi i-a dat în seamă pe Agni cea curată, ca să o ducă, cu o singură îmbrăcăminte pe ea, în casa de batjocură.

După ce a ajuns în casa aceea a satanei, şi fiecare de acolo căuta să se apropie de ea ca să o batjocorească, nimeni nefiind împiedicat să se apropie de ea, ci, chiar mai mult, fiecăruia fiindu-i îngăduit să se apropie de ea fără teamă şi cu neruşinare. Cei ce se îndreptau spre ea amorţeau cu toţii şi tuturor li se tăia pofta, rămânând ca şi morţi. Atunci unul plin de trufie şi ca un cal turbat, după ce a batjocorit pe cei ce intraseră la sfânta şi rămăseseră amorţiţi, s-a apropiat cu multă obrăznicie de sfânta fecioară Agni, dar îndată a rămas fără suflare şi a căzut la pământ. După mai multă vreme, unul din cei de faţă a strigat, zicând: “Mare este credinţa creştinilor”. Intrând şi ceilalţi, cu un glas au strigat cu toţii: “Mare este puterea lui Hristos”. Cârmuitorul, auzind acestea, avea sfânta să i se înfăţişeze şi au adus de faţă şi pe cel mort.

Apoi cârmuitorul i-a zis: “Spune, vicleană femeie, cum ai omorât pe acest tânăr?” Sfânta a răspuns: “Când ai poruncit să fiu batjocorită, pe cale, spre casa de desfrânare, s-a luat după mine, un tânăr îmbrăcat în alb, care a intrat în casă şi a stat lângă mine. Acesta a amorţit pofta tinerilor iar pe acesta care zace aici mort, care cu trufie şi îndrăzneală căuta să se atingă de mine, l-a adus în starea aceasta pe care o vezi”. Cârmuitorul a zis: “Cine este acest tânăr îmbrăcat în alb?” Iar sfânta a răspuns: “Domnul şi Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său, ca să împiedice să fiu batjocorită”. Cârmuitorul a zis iarăşi: “De voieşti să ne faci să credem că grăieşti adevărul, roagă-te Dumnezeului tău şi înviază-l”. Atunci muceniţa, ridicând mâinile spre cer şi făcând rugăciuni, mortul îndată a înviat. Şi s-au spăimântat toţi de această minune preamărită şi însuşi cârmuitorul împreună cu ei a strigat: “Mare este puterea creştinilor şi cu adevărat mare este Dumnezeul acestei preacinstite femei”. Dar unii dintre cei necredincioşi şi necuraţi au strigat către cârmuitor: “Omoar-o, că prin vrăji face lucrurile acestea care par minuni”. Atunci cârmuitorul a poruncit ca sfânta să fie arsă în foc. Deci, aprinzând un foc mare, sfânta, s-a pecetluit în semnul sfintei cruci şi a intrat cu îndrăzneală în mijlocul focului şi cu rugăciunea pe buze a zburat către Domnul, lăsându-şi trupul în foc. După ce a contenit văpaia, unii creştini au luat pe ascuns sfintele ei moaşte şi cu cinste le-au îngropat, slăvind pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor patru mucenici din Tir, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Neofit, îngrijitorul Mănăstirii Vatopedului, care a auzit glasul Născătoarei de Dumnezeu, ieşind din gura sfintei ei icoane, şi care în pace s-a săvârşit

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Maxim Grecul

Icoana sfântului Maxim Grecul de la Biserica Buneivestiri din Yaroslavl – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Maxim Grecul a fost fiul unui demnitar grec bogat din oraşul Arta (în Epir). El a primit o educaţie foarte bună. În tinereţe a călătorit mult şi a studiat limbile străine şi ştiinţele (i.e. disciplinele intelectuale) în Europa, la Pris, Florenţa şi Veneţia.

Întorcându-se în ţara natală, el a plecat la Muntele Athos, devenind călugăr la Mănăstirea Vatopedu. A studiat cu entuziasm manuscrisele vechi lăsate la Athos de împăraţii bizantini Andronicus Paleologul şi Ioan Cantacuzino (amândoi s-au călugărit).

În această perioadă, Prinţul Vasile al III-lea al Moscovei (1505-1533) a vrut să facă un inventar al manuscriselor greceşti şi al cărţilor mamei sale, Sofia Paleologhina, şi a cerut Protos-ului Sfântului Munte, egumenului Simeon, un translator. Sfântul Maxim a fost ales să meargă la Moscova fiindcă el studia încă din tinereţe cărţile vechi bisericeşti. Ajuns la Moscova, i s-a cerut să traducă în slavonă cărţile patristice şi liturgice, începând cu Psaltirea adnotată.

Sfântul Maxim a încercat să-şi îndeplinească sarcina, dar cum slavona nu era limba lui maternă, există anumite neconcordanţe în traducerile sale.

Mitropolitul Varlaam al Moscovei a apreciat foarte mult munca Sfântului Maxim, dar când Scaunul Moscovei a fost ocupat de Mitropolitul Daniel, situaţia s-a schimbat.

Noul Mitropolit i-a cerut Sfântului Maxim să traducă în slavonă Istoria Bisericii scrisă de Theodorit al Cyrului. Sfântul Maxim a refuzat categoric această însărcinare afirmând că “în această istorie sunt şi scrisori ale ereticului Arie şi acesta poate fi un pericol pentru cei mai puţin învăţaţi”. Acest refuz a cauzat o ruptură între Maxim şi Mitropolit. În ciuda diferendelor ivite, Sfântul Maxim şi-a continuat munca de luminare spirituală a ruşilor. El a scris scrisori împotriva musulmanilor, catolicilor şi păgânilor. A tradus Comentariile Sfântului Ioan Hrisostomul la Evangheliile lui Matei şi Ioan. A scris şi câteva lucrări proprii.

Când marele Prinţ Vasile a vrut să divorţeze de soţia lui Solomonia din cauza neputinţei ei de a avea copii, neînfricatul Maxim i-a trimis acestuia lucrarea sa “Capitole instructive privind dreapta credinţă”. În această lucrare îi arăta prinţului că nu trebuia să cedeze patimilor cărnii. Prinţul nu l-a iertat niciodată pentru această îndrăzneală şi l-a întemniţat pe Sfântul Maxim. Din acel moment, o etapă nouă, plină de multă suferinţă începe în viaţa monahului.

Greşelile de traducere din lucrările sale au fost privite ca deliberate şi intenţionate denaturări ale textului. A fost greu pentru el în închisoare, dar în suferinţele sale, el a câştigat mila Domnului. Un înger i s-a arătat zicându-i: “Îndură, Avvo! Prin această durere trecătoare vei fi eliberat de chinurile veşnice.”

În închisoare, Bătrânul a scris cu cărbune pe perete un canon al Sfântului Duh, care şi în ziua de azi se citeşte în Biserică: “Aşa cum Israel a fost hrănit cu mană în pustie, la fel, Doamne, umple sufletul meu cu harul Tău prin care să slujesc întotdeauna Sfintei Treimi …”

După şase ani, Sfântul maxim a fost eliberat şi trimis la Tver. Acolo atrăit sub supravegherea binevoitorului episcop Acacius care s-a purtat cu grijă faţă de nevinovatul suferind. Sfântul a scris atunci în autobiografia sa: “Cât am fost suferind în închisoare m-am consolat şi întărit cu răbdare.” Şi încă câteva cuvinte din acest text viu: “Nici durerea, nici întristarea, dragă suflete, nu au fost pe nedrept, pentru că acestea a trebuit să le înduri spre binele tău.”

Numai după 20 de ani petrecuţi la Tver, s-a hotărât că Sfântul Maxim poate fi eliberat şi-i poate fi ridicată excomunicarea. Sfântul Maxim, deja de 70 de ani, şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în Lavra Sf. Treime-Serghiev. Deşi oprimarea şi munca grea şi-au lăsat urmele asupra sănătăţii sale, spiritul i-a rămas viu, iar el şi-a continuat munca. Împreună cu slujitorul şi ucenicul său, Nil, sfântul a tradus Psaltirea din greacă în slavonă.

Sfântul Maxim a trecut la cele veşnice pe 21 ianuarie 1556. A fost îngropat lângă zidul de nord-vest al bisericii Sfântului Duh din Lavra Sf. Treime-Serghiev. Multe minuni au avut loc la mormântul Sfântului Maxim. Un tropar şi un condac au fost compuse în cinstea sa. Sfântul Maxim este pictat într-o icoană din Sinaxarul sfinţilor din Radonezh (6 iulie).

cititi mai mult si pe ro.orthodoxwiki.org

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfințit mucenic Ilie Berezovski, preot în Rusia (1938)

Sf. sfințitul mucenic Ilie Berezovski, preot în Rusia (1938) – foto preluat de pe ortox.ru

Sfințitul mucenic Ilie (Ilya Yakovlevich Berezovsky) s-a născut la 20 iulie 1890 în satul Glyaden, districtul Tomsk, provincia Tomsk, districtul montan Altai.

Părintele Ilya a fost arestat în 1933 și deportat în Kazahstan.

La 14 decembrie 1937, a fost din nou arestat de departamentul Kaskelen al NKVD și acuzat că a militat în rândul populației din satul Chemolgan, regiunea Kaskelen, pentru crearea unei comunități bisericești și deschiderea unei biserici.

La 1 februarie 1938, troica NKVD l-a condamnat la moarte pe părintele Ilya. Preotul Ilya Berezovski a fost împușcat pe 3 februarie 1938 și îngropat într-o groapă comună necunoscută.

sursa: ortox.ru

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

Calendar Ortodox 18 ianuarie 2025

† Sf. Ier. Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei

Sinaxar 18 Ianuarie

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea celor între sfinţi părinţii noştri Atanasie şi Chiril, patriarhi ai Alexandriei.

Sf. Ier. Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei – foto preluat de pe basilica.ro

Sfântul Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei (298 – 373)

Sfântul Atanasie a trăit în zilele marelui împărat Constantin şi ale urmaşilor săi. A luat parte la Sinodul întâi ecumenic de la Niceea, unde, diacon fiind, a ruşinat pe Arie prin înţelepciunea şi dovezile aduse din Sfânta Scriptură. După moartea lui Alexandru a ajuns arhiepiscop al Alexandriei, dar a fost alungat de împăratul Constantin prin multe locuri şi multe a pătimit, fiind continuu prigonit timp de patruzeci şi doi de ani. Mântuitorul Hristos, a Cărui Dumnezeire a apărat-o cu îndârjire, l-a aşezat la bătrâneţe iarăşi în scaunul arhiepiscopiei sale, de unde s-a mutat către Domnul.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sfântul Chiril, patriarh de Alexandria (376 – 444)

Iar sfântul Chiril a trăit în zilele împăratului Teodosie cel Mic, fiind nepot şi urmaş în scaun al lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei. Sfântul Chiril a fost apărător la Sinodul al treilea Ecumenic din Efes, unde a înfruntat pe rău-credinciosul Nestorie, care a bârfit multe hule împotriva Sfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu. Deci, strălucind cu multe bunătăţi sufleteşti, sfântul Chiril a răposat întru Domnul în ce priveşte făptura lor, sfântul Atanasie era un om de statură potrivită, puţin cam spătos şi cam gârbovit, cu faţa veselă, cu culoarea feţei plăcută, pleşuv, cu nasul puţin încovoiat, barba nu lungă, dar lată, acoperindu-i obrajii, cu gura mică, nu prea cărunt, nici de tot alb, ci numai puţin gălbui.

Iar sfântul Chiril avea faţa netedă, sprâncenele groase, mari şi încercuite îi împodobeau fruntea; nasul încovoiat cu nările pleoştite; obrazul lat, buzele groase, gura largă, cam pleşuv la tâmple, barba deasă, lungă şi cuvioasă, cu părul des şi gălbui amestecat cu cărunteţe.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Xenia, care în foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Marcian cel din Cipru.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; basilica.ro

Calendar Ortodox 16 ianuarie 2025

Cinstirea lanţului Sf. Ap. Petru;

Sf. Mc. Danact citeţul

Sinaxar 16 Ianuarie

În această lună, ziua a şaisprezecea, amintirea cinstitului lanţ al sfântului apostol Petru.

Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru- foto preluat de pe doxologia.ro

În această zi ne amintim de cinstitul lanţ al sfântului apostol Petru, cu care l-a legat Irod Agrippa, către anul 42, precum spune evanghelistul Luca, în faptele Apostolilor (FA 12, 1-11).

Îngerul care s-a arătat a dezlegat pe Petru.

Iar lanţul a fost păstrat de credincioşii din Ierusalim cu grijă, trecând de la unii la alţii, până când Patriarhul Iuvenalie (2 Iulie) l-a arătat Evdochiei, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr, iar împărăteasa l-a adus de la Ierusalim la Constantinopol în anul 437 sau 439.

Apoi Evdochia a trimis lanţul la Roma, la fiica ei Eudoxia (soţia lui Valentinian, împăratul Occidentului), care a zidit la Roma o biserică dedicată Sfântului Petru şi în care a pus lanţul.

La Roma mai existau la acea vreme şi lanţurile cu care a fost bătut sfântul Apostol Petru înaintea muceniciei sale, pe vremea împăratului Nero.

Şi aceste lanţuri au fost aşezate tot în această biserică, şi cinstirea lor a început a se face în această zi de 16 Ianuarie.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici şi fraţi buni: Pevsip, Elasip şi Mesip şi a bunicii lor Neonila.

Sfinții Mucenici Pevsip, Elasip și Mesip – foto preluat de pe doxologia.ro

Aceşti sfinţi mucenici erau toţi trei din Capadochia, foarte iscusiţi la îmblânzirea cailor tineri sălbatici şi la întrecerile în alergările de cai.

Odată, la o serbare, dată în cinstea zeiţei Nemesis, în patria lor, au chemat la ospăţ şi pe Neonila, bunica lor.

Aceasta fiind creştină îşi bătea joc de idoli şi le vorbea despre iconomia lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

Iar ei şi-au adus aminte de vedeniile avute în vis, când au fost sfătuiţi să creadă în Hristos.

Deci, crezând, au surpat idolii şi au mărturisit pe Hristos în mijlocul adunării de oameni.

Pentru aceasta au fost aruncaţi în foc de elini, stăpânii lor.

Şi aşa au luat cununa muceniciei toţi trei, împreună cu bătrâna Neonila.

cititi mai mult pe doxologia.ro

Sfânta Muceniță Neonila – foto preluat de pe doxologia.ro

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Danact, citeţul.

Sf. Mc. Danact citeţul – foto preluat de pe doxologia.ro

Acest sfânt mucenic era din Iliric, din locul numit Avlovna, fiind citeţ al bisericii de acolo. Năvălind păgânii, el a luat veşmintele bisericii ca să le scape şi a fugit cu ele; dar într-un sat a fost prins de păgâni şi silit să jertfească idolului Dionis. Şi neplecându-se la aceasta, a fost omorât cu sabia.

Odată, când au năvălit păgânii în biserică, Sfântul a luat vasele și veșmintele bisericii pentru a le salva și pentru a nu cădea în mâinile profane ale necredincioșilor.

Sfântul Mucenic Danact a viețuit în secolul al II-lea, în Avlona Iliricului (Albania de astăzi) și era citeț în biserica de acolo.

Odată, când au năvălit păgânii în biserică, Sfântul a luat vasele și veșmintele bisericii pentru a le salva și pentru a nu cădea în mâinile profane ale necredincioșilor, și le-a păstrat într-un loc fortificat, la cinci mile de oraș, spre mare.

Dar necredincioșii prinzându-l și arestându-l, îl sileau prin orice mijloace să aducă sacrificii zeului Dionis. Însă Sfântul Danact a rezistat în fața presiunilor și a rămas statornic și ferm în credința lui în Hristos. Atunci, au poruncit păgânii să i se taie capul, iar trupul lui a fost aruncate în mare.

Așa a primit smeritul citeț Danact cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului sfinţit mucenic Damaschin, care a mărturisit în satul Gabrovo, de lângă Târnovo, în anul 1771, şi care prin sugrumare s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; ziarullumina.ro; ro.orthodoxwiki.org

(articol in curs de editare)

Calendar Ortodox 14 ianuarie 2025

Odovania praznicului Botezului Domnului;

Sf. Cuv. Mucenici din Sinai şi Rait;

Sf. Nina, luminătoarea Georgiei

Sinaxar 14 Ianuarie

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor cuvioşi părinţi ucişi în Muntele Sinai (Secolele IV-V).

Sfinții Cuvioși Părinti uciși în Sinai și Rait- Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Aceşti cuvioşi părinţi dorind după viaţa cea pustnicească au lăsat toate cele lumeşti şi au mers să locuiască în pustiu.

Împreună cu ei era şi fericitul Nil, fost prefect în Constantinopol, care, fiind foarte învăţat şi având dar de la Sfântul Duh, a scris multe cărţi de folos, îndemnătoare spre nevoinţe pustniceşti, şi despre viaţă, robirea şi uciderea acestor cuvioşi părinţi.

Aceştia au fost ucişi de vlemizi, oameni de neam barbar, care trăiau în Arabia, până spre Marea Roşie şi Egipt, şi care şi mai înainte cu mulţi ani, pe timpul împărăţiei lui Diocleţian şi a lui Petru, patriarhul Alexandriei, au ucis pe cei ce sihăstreau aici în muntele Sinai.

După moartea voievodului lor, sarazinii care locuiau şi ei în Muntele Sinai, pornind asupra lor, au ucis pe mulţi sihaştri; numai puţini au scăpat, fugind în cetate.

Dar noaptea s-a arătat o pară de foc, care cuprindea tot muntele şi se înălţa până la cer.

Sarazinii s-au speriat de aceasta şi au fugit, lepădându-şi armele. Numărul celor ucişi întâi a fost treizeci şi opt, având multe răni pe trupurile lor.

Printre cei morţi s-au aflat încă doi vii, Sava şi Isaia.

Din cei ucişi, unora li se tăiaseră capetele de tot, altora li se ţineau capetele numai într-o bucată de piele; iar alţii aveau capetele despicate în două.

Cei doi părinţi rămaşi vii au îngropat pe cei ucişi şi au povestit mai târziu cele întâmplate.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Tot în această zi, pomenirea celor treizeci şi trei de părinţi ucişi în Rait (Secolele IV-V).

Soborul Sfinţilor Sinaiţi – foto preluat de pe doxologia.ro

Aceşti fericiţi părinţi petreceau viaţă pustnicească, acolo unde sunt douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de trunchiuri de finic.

Dar trei sute de vlemizi, pornind cu luntre mari, au trecut marea Etiopiei şi ajungând într-un loc oarecare, găsind o corabie mare şi urcându-se în ea, au ajuns în ţara faraonilor.

Cei de acolo le-au ieşit în întâmpinare, dar au fost biruiţi de vlemizi, care au ucis patruzeci şi şapte de bărbaţi.

Vlemizii le-au răpit femeile şi copiii, apoi s-au dus în cetate, unde se găsea biserica sfinţilor părinţi.

Aceştia închiseseră poarta şi îşi aşteptau moartea.

Deci vlemizii, intrând în cetate şi negăsind bani, i-au ucis pe toţi părinţii.

Apoi luându-şi robii, s-au dus să treacă marea; dar oamenii luaţi de corvoadă afundaseră corabia şi fugiseră.

De aceea vlemizii înfuriindu-se, au înjunghiat pe toţi robii şi apoi s-au înjunghiat cu toţii, unii pe alţii.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Nina, luminătoarea Georgiei (cca 290 – 338)

Sf. Nina, luminătoarea Georgiei (cca 290 – 338) – foto preluat de pe basilica.ro

Astăzi, Biserica Ortodoxă o pomeneşte şi pe Sfânta Nina, luminătoarea Geor­giei.

Aceasta s-a născut la sfârşitul secolului al 3-lea în Capadocia, unde locuiau mulţi georgieni.

Potrivit unui manuscris mai vechi, Sfânta Nina era rudă cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, adică verişoara acestuia.

Tatăl ei se numea Zavulon şi era ostaş vestit şi plin de cucernicie, iar mama sa se numea Suzana, născută şi ea în Capadocia, sora Episcopului Ierusalimului, pe care unii îl identifică cu Iuvenalie.

Sfânta Nina a trecut la Domnul pe când se afla în Iviria (Georgia), după ce vreme îndelungată s-a îndeletnicit cu propovăduirea Evangheliei lui Hristos la georgieni.

După o misiune rodnică la acest popor, fericita şi-a dat duhul în mâinile lui Hristos la 14 ianuarie, cel mai probabil în anul 338.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Teodul, fiul lui Nil cel înţelept.

Acest cuvios părinte era fiul lui Nil cel înţelept, cel ce fusese prefect în Constantinopol şi care lăsând mărirea lumii, s-a călugărit împreună cu fiul său, în muntele Sinai.

Deci, trăind ei acolo împreună cu alţii viaţă pustnicească, i-au lovit fără de veste barbarii, care au început a-i înjunghia pe sfinţii părinţi.

Nil a putut fugi, dar fiul său Teodul şi alt tânăr au fost luaţi robi.

Ajungând barbarii la corturile lor au hotărât să jertfească luceafărului de dimineaţă pe cei robiţi.

Noaptea însă tânărul a fugit şi a rămas Teodul singur.

Dumnezeu a îngreuiat de somn pe barbari, care s-au deşteptat numai după răsăritul soarelui, când nu mai era timpul potrivit să aducă jertfa, aşa că au hotărât să vândă pe Teodul.

Dar nedându-le nimeni mai mult decât doi galbeni, unul din barbari a vrut să-l junghie.

În cele din urmă Teodul a fost cumpărat de episcopul de acolo, care l-a slobozit.

Iar Teodul a vieţuit în mănăstire plin de evlavie, până la trecerea din această lume.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Ştefan, care a făcut mănăstirea Hinolacul.

Acest sfânt Ştefan era din părţile Răsăritului, de bun neam.

Din tinereţe a râvnit după viaţa sihăstrească, umblând prin mănăstirile de la Iordan şi din pustiu: a sfântului Eftimie, a sfântului Sava şi a sfântului Teodosie.

Iar după ce a cunoscut bine felul de trăi al fiecăruia, a venit la Constantinopol pe vremea împăratului Leon Isaurul şi a fost primit pe lângă patriarhul Gherman, pe lângă care, rămânând câtva vreme, a învăţat multe lucruri bune de la acesta, care l-a luat pe lângă sine, ajungând apoi bun sfetnic al patriarhului.

Întemeind apoi mănăstirea Hinolacul şi vieţuind în ea, s-au adunat acolo mulţime de călugări care erau bine povăţuiţi şi aduşi la măsura vârstei plinirii lui Hristos.

Deci, binevieţuind, i s-a descoperit de sus timpul când sufletul lui avea să zboare de la cele de jos la locaşurile dumnezeieşti.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Sava, arhiepiscopul Serbiei şi ctitorul sfintei mănăstiri a Hilandarului (1175/1176 – 1235).

Sfântul Cuvios Sava, arhiepiscopul Serbiei și ctitorul mănăstirii Hilandar (1175/1176 – 1235) – foto preluat de pe doxologia.ro

Cel întru sfinți Părintele nostru Sava al Serbiei (sau Sava Athonitul) a fost primul Arhiepiscop al Bisericii Serbiei care se bucură de o deosebită cinstire în această Biserică.

Viața

Fiu al Marelui Jupan (Prinț) Ștefan Nemania, întemeietorul regatului sîrb medieval independent, prințul Rastko Nemanici s-a născut în anul 1175 sau 1176. Fratele său, Ștefan Prvovenciani a fost primul rege sârb. La începutul anilor 1190, tânărul Rastko a plecat de acasă spre Muntele Athos pentru a intra în monahism. A intrat mai întâi în mănăstirea rusească a Sf. Pantelimon unde a depus voturile monahale, primind numele de Sava (în cinstea Sfântului Sava cel Sfințit). De acolo a plecat la mănăstirea grecească Vatopedi.

La sfârșitul anului 1197, Marele Cneaz Ștefan Nemania, tatăl său i s-a alăturat, intrând și el în monahism. Mai târziu, la depunerea voturilor monahale, avea să primească numele de Simeon. Cei doi s-au mutat în 1198 la Mănăstirea Hilandar, pe atunci abandonată și au reîntemeiat-o, aceasta devenind de atunci centrul monahismului ortodox sârb. Simeon a murit aici pe 12 februarie 1200.

După moartea tatălui său, cuviosul Sava s-a retras din mănăstire într-o chilie zidită de el la Careia în anul 1199. A fost hiritonit preot (ieromonah), iar în anul 1201 a primit rangul de arhimandrit. El a scris și Tipicon-ul (regulile de viață mănăstirească) mănăstirii Hilandar, precum și al chiliei sale de la Careia. Tipiconul de la Careia a rpmas înscris pe o placă de marmură înăuntrul chiliei.

Cuviosul Sava a rămas la Muntele Athos până în anul 1207, când s-a întors înapoi în Serbia. Potrivit tradiției, tatăl său, Simeon (Ștefan Nemania) i se arătase în vis descoperindu-i tulburările în care se zbătea țara sa natală). La întoarcerea sa, a găsit statul sârb împărțit în două. Vukan, cel mai mare dintre fiii lui Ștefan Nemania, nemulțumit de hotărârea tatălui său de a lăsa domnia fratelui său mai mic, Ștefan a purtat negocieri secrete cu Regatul Ungariei și cu Papa Inocent al III-lea, reușind astfel să strângă o armată și să cucerească fortăreața Zeta. De acolo, s-a pregătit să atace Raška, care se afla în posesia lui Ștefan. Războiul civil sârb era doar ecoul și parte a conflictului pe scară mai largă declanșat prin Cruciada a IV-a, care s-a încheiat cu cucerirea Constantinopolului și a unei mari părți a teritoriilor bizantine (inclusiv Sfântul Munte) de către latini și cu instituirea unor jurisdicții ale Bisericii Romei în teritoriile ocupate de cruciați. În 1205, Muntele Athos a fost pus oficial sub autoritatea și jurisdicția unui episcop latin. Se crede că decizia lui Sava de a se întoarce în Serbia a fost influențată în mod hotărâtor de aceste evenimente.

La întoarcerea sa, în încercarea de a pacifica situația, Sava a adus cu sine moaștele tatălui său, Simeon Izvorâtorul de Mir (principele Ștefan Nemania) și le-a așezat în Mănăstirea Studenica, ctitoria acestuia. I-a chemat apoi pe cei doi frați ai săi, Vukan și Ștefan la un parastas în memoria tatălui său. Când sicriul acestuia a fost deschis, aceștia au văzut că trupul lui Simeon era neputrezit și izvora ulei și mir binemirositor. Închinarea la moaștele tatălui lor a fost primul pas în vindecarea rupturii dintre Vukan și Marele Principe Ștefan. La scurt timp după aceea, aceștia au pus capăt războiului și au încheiat un acord de pace, restabilind regatul Serbiei așa cum era pe vremea tatălui lor, sub autoritatea lui Ștefan.

Cu acordul și cu sprijinul acestora, cuviosul Sava a gotărât să rămână în Serbia și a inițiat un vast program misionar în ținuturile sârbești. Mănăstirea Studenica, unde au fost așezate moaștele lui Simeon Izvorâtorul de Mir a devenit centrul unui cult răspândit pe întreg teritoriul Serbiei. Sava a fost numit arhimandrit de Studenica și a scris și aici Tipiconul (Regula) acestei mănăstiri, pentru consolidarea vieții mănăstirești de aici.

Arhiepiscop

Sf. Sava a reușit să îl convingă pe Manuil I, Patriarhul Constantinopolului, care, după cucerirea Constantinopolului de către latini (1204) își avea reședința la Niceea, să acorde Bisericii Serbiei independența în anul 1219. La cererea Patriarhului Manuil, Sava a fost desemnat pentru a fi ridicat la rangul de arhiepiscop. Sava a refuzat la început vehement, declarând că era nevrednic de o asemenea chemare și de un asemenea rang. A propus în schimb numele mai multor monahi de la Mănăstirea Hilandar. În cele din urmă, a acceptat însă rangul de arhiepiscop și a fost hirotonit episcop la Niceea în zua praznicului Sf. Nicolae, pe 6 decembrie 1219, devenind astfel, la vârsta de 44 de ani, primul Arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe autocefale a Serbiei.

În Tomosul (decretul) de ridicare a lui Sava la rangul de Arhiepiscop și implicit de proclamare a autocefaliei Bisericii Serbiei, Patriarhul Manuil I declara:

Noi, Manuil, Patriarh Ecumenic și Arhiepiscop al Cetății Constantinopolului, Noua Romă, în numele Domnului nostru Iisus Hristos l-am hirotonit pe Sava, Arhiepiscop al tuturor pământurilor sârbești și i-am dat în numele lui Dumnezeu puterea de a hirotoni episcopi, preoți și diaconi în țara lui; de a lega și dezlega păcatele oamenilor, de a-i învăța pe toți și de a boteza în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. De aceea voi toți ortodocșii creștini să îl ascultați pe dânsul cum m-ați ascultat pe mine.

După hirotonia sa ca arhiepiscop, Sava s-a întors la Sfântul Munte pentru a-și lua rămas bun și a cere binecuvântarea și rugăciunile întregii comunități monahale de acolo. Apoi noul arhiepiscop a călătorit pe mare până la Tesalonic, unde a stat o vreme la Mănăstirea Philokalos. Acolo, împreună cu alți câțiva monahi a tradus din greacă în slavonă Nomocanonul Sf. Fotie cel Mare (sec. IX). Cartea a primit în slavonă numele de Kormceaia Kniga (Cartea cârmaciului) și cuprindea hotărârile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice, completate cu comentariile celor mai buni canoniști greci medievali, precum și numeroase precepte ale Sfinților Părinți ai Bisericii și o serie de edicte imperiale aparținând lui Iustinian (sec. VI).

Când a ajuns în Serbia, la Žiča, primul său gest ca Arhiepiscop al Bisericii Serbiei a fost acela de a-l încorona pe fratele său Ștefan ca Rege al Serbiei, de Înălțarea Domnului, 1220. În anul 1228, tot el avea să fie cel care îl încorona ca rege pe nepotul său Radoslav.

În anul 1229, Sava a hotărât să plece în pelerinaj la Ierusalim și în Țara Sfântă. În pelerinajul său, a trecut mai întâi pe la Niceea, unde s-a întâlnit cu succesorul lui Teodor Lascaris, Ioan Duca Vatațis, noul împărat bizantin (1221-1254), care își avea încă reședința acolo. Tot acolo l-a întâlnit și pe Patriarhul Gherman, urmașul lui Manuil.

În Serbia a izbucnit un nou război civil între regele Radislav și fratele său Vladislav. În anul 1233, Radislav a fost înfrânt și exilat la Durazzo (Dürres), în Albania de astăzi. Sf. Sava a încercat fără succes să îi împace pe cei doi frați. Câțiva ani mai târziu, a reușit totuși să obțină un salvconduct pentru Radislav și acesta a reușit să se întoarcă în Serbia. Abandonat de soția sa, acesta a decis însă să intre în monahism, primind tunderea din mâinile lui Sava, care i-a dat numele monahal de “Iovan (Ioan).”

Retragere

Sava s-a retras din scaunul episcopal în anul 1233 și l-a numit ca succesor pe ucenicul său, Sf. Arsenije (Arsenie) ca Arhiepiscop al Serbiei (1233-1263). În primăvara anului 1234, Sf. Sava, pe atunci în vârstă de 59 de ani hotoroște să facă o a doua călătorie în Țara Sfântă și pleacă în pelerinaj la Ierusalim. Ajuns la Ierusalim, Sf. Sava a fost gpzduit la Mănăstirea Sf. Gheorghe din Accra, o mănpăstire pe care o cumpărase de la latini în timpul primului său pelerinaj. Sf. Sava l-a vizitat atunci pe Patriarhul Atanasie al Ierusalimului, apoi a plecat mai departe pe mare spre Alexandria, în Egipt, pentru a-l întâlni pe Nicolae, Papa-Patriarh al Alexandriei.

După aceea a mers la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, unde a petrecut Postul Mare al anului 1234. După celebrarea Sfintelor Paști, Sava s-a întors la Ierusalim, a călătorit mai departe la Antiohia și Constantinopol, propunându-și să plece apoi mai departe la Sfântul Munte, la Mănăstirea Hilandar. Nu a mai ajuns însă la Muntele Athos, ci a plecat mai departe la Tîrnovo, capitala Țaratului vlaho-bulgar condus de Ioan Asan al II-lea și reședința Patriarhiei de Tîrnovo.

Luând parte la slujba de binecuvântare a apelor (Agiasmo) din ziua de Bobotează, s-a îmbolnăvit de o răceală care s-a agravat, dezvoltând pneumonie acută și a murit în noaptea de sâmbătă spre duminică, pe 14 ianuarie 1235. A fost îngropat în Catedrala Sfinților 40 de Mucenici din Tîrnovo. Moaștele sale au fost mutate pe 6 mai 1237 la mănăstirea Mileševa din sudul Serbiei. 360 de ani mai târziu, turcii otomani au dezgropat sfintele sale moaște și le-au ars în piața centrală din Belgrad.

Moștenirea

La mormântul Sf. Sava de la mănăstirea Mileševa s-au făcut multe minuni, acesta devenind un loc de pelerinaj nu doar pentru sârbii ortodocși, ci chiar pentru mulți musulmani și evrei care veneau să îi ceară ajutorul.

Sf. Sava este pomenit ca întemeietor al Bisericii Ortodoxe Sârbe ca Biserică autocefală. În Serbia, este cunoscut și ca sfântul ocrotitor al educației și al medicinei. Pe 13 ianuarie 1830, principele Miloš al Serbiei l-a proclamat pe Sf. Sava ca sfânt ocrotitor al școlilor și al elevilor.

Pe locul unde au fost arse moaștele Sf. Sava a fost construită de curând o biserică. Marea Biserică a Sf. Sava din Belgrad, a cărei construcție, planificată încă din 1939, a început în anul 1985 și s-a încheiat în anul 2004 este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe active din lume.

Citat

La început eram încurcați. Răsăritul gândea că suntem în Apus, în vreme ce Apusul credea că suntem din Răsărit. Unii dintre noi n-au priceput care era locul nostru în ciocnirile diferitelor curente, așa că au strigat că aparținem în întregime unei părți ori alteia. Însă eu îți zic, Irineu, că suntem rânduiți de soartă să fim așezați la Răsăritul Apusului și la Apusul Răsăritului și să nu recunoaștem decât Ierusalimul cel Ceresc deasupra noastră, iar aici pe pământ – pe nimeni.

—Sf. Sava către Irineu, sec. al XIII-lea

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Călăuză pe calea vieții te-ai arătat, întâiul ierarh și învățător; venit-ai și patria ta o ai luminat, Sava, nașterea din nou aducându-i prin Duhul Sfânt. Pe pruncii tăi i-ai sădit ca măslinii în Raiul cel duhovnicesc. Întocmai cu Apostolii și Sfinții, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac, glasul al 8-lea:

Ca pe întâiul mare ierarh și împreună-lucrător cu Apostolii, Biserica te mărește; și ca cel ce ai aflat la Hristos milp, cu rugăciunile tale de toate necazurile ne păzește, ca să strigăm ție: Bucură-te, Părinte Sava, de Dumnezeu înțelepțite.

Tropar, glasul al 8-lea:

Învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și fericite învățător al virtuților, sfințitor și luminător al patriei tale, podoaba călugărilor, Părinte Sfinte Sava, preaînțelepte, cu învățăturile tale poporul tău l-ai luminat. Fluiere al Duhului, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.

cititi mai mult pe doxologia.ro

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Agni, care fiind aruncată într-o temniţă întunecată, acolo s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugaciune, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Sf. Mc. Tatiana diaconița și Eutasia – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

Calendar Ortodox 12 ianuarie 2025

Sf. Mc. Tatiana diaconiţa şi Eutasia

Duminica după Botezul Domnului

(Începutul propovăduirii Domnului)

Sinaxar 12 Ianuarie

Duminica după Botezul Domnului

(Începutul propovăduirii Domnului)

Predica de pe Muntele Fericirilor – foto preluat de pe doxologia.ro

În calendarul ortodox există sărbători care se bucură de duminici speciale, duminica dinaintea sărbătorii respective şi duminica după sărbătoarea respectivă.

Aşa avem şi Duminica după Botezul Domnului.

Evanghelia Duminicii după Botezul Domnului prezintă începutul propovăduirii Mântuitorului Iisus Hristos, Lumina lumii şi a vieţii veşnice, Care cheamă la pocăinţă pe poporul evreu şi pe cele păgâne.

Mântuitorul Iisus Hristos începe propovăduirea Evangheliei Sale cu aceste cuvinte: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!.

Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 4, 12 – 17

În vremea aceea, auzind că loan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea.

Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali,

Ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice:

«Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;

Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit».

De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor.

cititi si Duminica după Botezul Domnului – Comentarii Patristice

În aceasta luna, în ziua a douasprezecea, pomenirea sfintei mucenite Tatiana († 230).

Sf. Mc. Tatiana diaconița († 230) – foto preluat de pe doxologia.ro

Aceasta sfânta mucenita era de neam din Roma cea veche, si a trait pe timpul împaratiei lui Alexandru.

Tatal ei a îndeplinit de trei ori dregatoria de consul, iar in timpul imparatului Alexandru Sever (222-235) a devenit si diacon al Bisericii.

Iar sfânta, pentru ca marturisea pe Hristos au dus-o la împarat.

Intrând împreuna cu împaratul în templul idolilor, prin rugaciunea ei, s-au zguduit si au cazut jos idolii din templu.

Pentru aceasta a fost supusa la felurite chinuri si apoi i s-a taiat capul.

Acum, sfântul ei cap se afla în Catedrala mitropolitana din Craiova, în aceeasi racla cu sfintele moaste ale sfântului ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului si ale sfintilor mucenici Serghie si Vah.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Petru Avesalonitul.

Acest sfânt mucenic, înflorind cu evlavia credintei si cu virtutea trupului, a marturisit pe Hristos cu îndrazneala tinereasca.

Atunci dregatorul Elevterupolei l-a prins si, neputând sa-l înduplece cu maguliri si nici sa-l înspaimânte cu îngroziri, l-a aruncat în foc, unde sfântul a primit cununa de mucenic.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Mertie.

Acest sfânt mucenic era ostas din ceata Mavrilor, în timpul împaratiei lui Diocletian.

Si neplecându-se sa aduca jertfa idolilor, i s-a luat cingatoarea ostaseasca si vrednicia pe care o avea si a fost batut pâna la sânge.

Dar el a rabdat si n-a scos nici un cuvânt, încât a mirat si a înspaimântat pe împarat.

Pentru aceasta a fost si mai mult chinuit si apoi a fost aruncat în temnita.

Si dupa opt zile, si-a dat în mâinile lui Dumnezeu cinstitul sau suflet, iar din trupul lui s-a raspândit multa mireasma.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor opt mucenici de la Niceea, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintei mucenite Eutasia, care de sabie s-a savârsit.

Sf. Mc. Tatiana diaconița și Eutasia – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfânta Muceniţă Eutasia cu sabia a fost tăiată şi aşa s-a săvârşit.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Ilie, facatorul de minuni.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Teodor al Evhaitelor, a cuvioasei Teodosia cea din Alexandria si a sfântului mucenic Alexandru cel din apropierea sfintilor apostoli.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin