Românii din Timoc își cer drepturile: „Nu cerem nimic mai mult decât au sârbii în România”
digi24.ro
Cei 300.000 de etnici români care trăiesc în Timocul sârbesc vor să aibă şi statut oficial de cetăţeni români. Reprezentanţii lor încearcă să schimbe legea şi au cerut deja sprijinul Parlamentului şi Guvernului de la Bucureşti. În plus, vor să învețe în limba română în zonele în care sunt majoritari. Momentul nu a fost ales întâmplător: Serbia negociază acum condiţiile de aderare la Uniunea Europeană, iar problema minorităţilor este una dintre chestiunile aflate în discuţie.
Niciunul dintre sutele de mii de etnici români care trăiesc în Timoc nu are cetăţenie română. Legislaţia în vigoare acum nu le permite să aibă acest statut pentru că nu locuiesc în zonele care au aparţinut fostelor regiuni româneşti.
Nemulţumiţi de asta, studenţii de acolo au depus o petiţie în Parlamentul de la noi prin care cer modificarea legii.
„Sunt vreo 160 de semnături de etnici români care doresc cetăţenia română, sperăm ca rugămintea lor să urgenteze modificarea cetăţeniei”, spune Alexandru Savic, liderul studenţilor din Timoc.
„Singura şansă ca acest proiect să treacă mai departe este să întrunească voinţa politică a tuturor partidelor parlamentare şi bineînţeles să obţină un aviz favorabil din partea Guvernului României”, declară Viorel Badea, senator.
Românii din Timoc vor însă şi alte drepturi în ţara în care trăiesc. Cel mai important: să aibă cursuri în limba română în şcoli şi universităţi.
În acest moment, copiii românilor din zonă învaţă în 50 de şcoli, dar doar în 9 dintre ele se predă în limba română.
„Sunt probleme care ţin de asigurarea cadrelor calificate pentru a preda ore de cultură şi civilizaţie în limba română”, spune Angel Tîlvăr, ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni.
„Nu cerem nimic mai mult decât au sârbii în România. Asta vrem să avem şi noi”, spune Dusan Pîrvulovici, etnic român din Timoc.
Etnicii români din Timoc sunt optimişti şi spun că au şanse mari să îşi câştige drepturile.
„Serbia e în proces de negociere, de aderare cu UE şi în timpul negocierii poţi să pui probleme, drepturile minorităţilor se discută foarte mult. Reprezintă un subiect foarte important”, afirmă Marian Jean Marinescu, eurodeputat membru în comisia de negociere UE – Serbia.
Românii din Serbia trăiesc în două mari regiuni: Voievodina şi Timoc. În Voievodina, etnicii au şcoli, biserici şi ziare în limba română.
La Bucureşti, un proiect legislativ care clarifică statutul de cetăţean român a trecut de Senat şi este în dezbatere în Camera Deputaţilor.
articol preluat de pe http://www.digi24.ro/
(video) Zgârie-nori acoperit de „tentacule” care recoltează energia eoliană
Cornelia Gaie – green-report.ro
Din când în când apare o idee care e atât de diferită de tot ce s-a făcut înainte încât nu i se poate găsi niciun punct de referinţă. Un astfel de exemplu e „Strawscraper-ul” proiectat de Belatchew Lab Architecture, anunţă Inhabitat.com. E vorba despre un zgârie-nori acoperit de fire, care poate exploata energia vântului. Clădirea arată de parcă iese din adâncul oceanului, cu tentacule ca ale unor anemone de mare.
Producerea energiei eoliene în mediul urban este o adevărată provocare. De multe ori pare imposibil să găseşti o locaţie potrivită pentru turbinele eoliene tradiţionale, care să nu ocupe prea mult spaţiu şi să nu reprezinte un pericol în decorul urban. Strawscraper-ul rezolvă această problemă prin folosirea unui schelet acoperit cu tentacule, care recoltează energia vântului fără ajutorul unei turbine tradiţionale.
Acestea sunt făcute dintr-un material compozit cu proprietăţi piezoelectrice, care poate transforma mişcarea în energie electrică, energie care apoi poate fi stocată pentru o utilizare ulterioară. Tehnica e mai avantajoasă şi prin comparaţie cu turbinele eoliene tradiţionale: e silenţioasă şi nu deranjează viaţa faunei sălbatice. Sistemul e operabil la o viteză scăzută a vântului, având în vedere că orice adiere de vânt face firele să se mişte şi să genereze energie.
Pe lângă că e un sistem inteligent, Strawscraper-ul aduce şi frumuseţe în peisaj. Tentaculele care acoperă clădirea creează iluzia de mişcare, într-un orizont de oraş care e de obicei static.
Acest zgârie-nori e o extensie a unui turn existent în Stockholm, Suedia, care a fost finalizată în 1997. Dar arhitectul iniţial s-a retras la mijlocul proiectului, lăsând astfel construcţia cu 14 etaje în minus. Belatchew Labs a intervenit pentru a readuce la viaţă vechiul proiect, cu un nou look şi noi tehnologii care ar putea schimba modul în care ne uităm la oraşe.
Istoria canepii (episodul 1)
articol si foto – premium-buds.ro
Canepa pentru fibra “Cannabis Sativa” este o planta folosita din vechi timpuri pentru imbracaminte si alte articole gospodaresti. Dovezile arheologice o atesta din anii 7000 – 8000 I. Hr.
Pe teritoriul Romaniei, cultura canepii a fost inlesnita de sciti incepand cu secolul VII I. Hr. Herodot mentioneaza indeletnicirea femeilor dace in realizara de imrcaminte si decoratiuni in gospodarie. Dacii au folosit canepa si la vindecarea ranilor si arsurilor cu cataplasma din inflorescenta.
Traditia cultivarii si prelucrarii canepii in sistem gospodaresc s-a mentinut in unele zone pana in zilele noastre Pana in anul 1989 Romania ocupa primil loc in Europa cultivand 56-70% din productia totala si locul 4 in lume (45.000 ha) pentru ca sa ajunga in 1994 la numai 800 ha.
Necesitatea relansarii acestui domeniu decurge din avantajele culturii si insusirile deosebite ale fibrei.
Cultivarea cânepii este una dintre cele mai vechi ramuri ale industriei umane şi cea mai veche direct atestată:
8000 î.Ch. – Conform Columbia History of the World, cea mai veche dovadă a industriei umane este o bucată de ţesătură de cânepă, datând aproximativ din anul 8.000 î.Ch. Cânepa provine din Asia Centrală, răspândindu-se ulterior în China, India şi Europa.
2.700 î.Ch. – Legendarul împărat chinez Shen Nung (Fermierul divin) include cânepa în cartea sa despre plantele de leac, considerată a fi primul text medical din lume. Cânepa este numită „o plantă superioară”, şi pe bună dreptate! Chinezii o foloseau în întregime, de la vârf şi până la rădăcini, în industria textilă, în medicină şi în alimentaţie.
1400 î.Ch. – Întrebuinţarea cânepei este atestată în India, în ceremoniile cultural-religioase şi certificată în scris în texte sanscrite datând din această perioadă. În opera medicală Sushruta, alcătuită înainte de anul 1000 î.Ch., se spunea că planta ar putea vindeca lepra.
800 î.Ch. – Sciţii aduc cânepa în Europa din Asia Centrală şi inventează coasa. În secolul V î.Ch., istoricul grec Herodot descrie veşmintele din ţesătură fină de cânepă din portul grecilor.
563 î.Ch. – Multe secte budiste cred că Gautama Buddha (563 î.Ch. – 483 î.Ch.) n-ar fi mâncat altceva decât seminţe şi frunze de cânepă vreme de 6 ani. Oricum, planta era pe atunci cultivată intensiv în nordul Indiei, unde se crede că el şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii.
300 î.Ch. – Sunt construite apeductele romane, care transportă apa în oraşe. Se pare că aceste uimitoare realizări ale ingineriei au fost construite folosindu-se mortar de cânepă.
100 î.Ch. – Chinezii fabrică hârtie din materiale fibroase precum lemnul de dud, cânepa, cârpa, scoarţa ş.a. Anul 105 î.Ch. este adesea citat ca fiind anul descoperirii hârtiei de către un oficial al Curţii Chineze, Tsai Lun, deşi istoricii consideră astăzi că de fapt s-ar fi întâmplat cu 200 de ani mai devreme. Adăugarea cânepii la pulpa de lemn de dud a dus la fabricarea unei hârtii de o calitate mult mai bună, invenţie care s-a răspândit apoi în restul lumii, pe Drumul Mătăsii.
70 d.Ch. – Cânepa este cultivată pentru prima dată în Anglia. În jurul anului 400, cultura cânepii este bine statornicită.
va urma
articol preluat de pe http://www.premium-buds.ro/