Evenimentele Zilei de 17 aprilie în Istorie

"Invazia din Golful Porcilor (17 - 20 aprilie 1961)" - Contraatac de Forțele Armate Revoluționare Cubaneze lângă Plaja Porcilor, 19 aprilie 1961 - foto preluat de pe /ro.wikipedia.org

“Invazia din Golful Porcilor (17 – 20 aprilie 1961)” – Contraatac de Forțele Armate Revoluționare Cubaneze lângă Plaja Porcilor, 19 aprilie 1961

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgworldwideromania.com

(articol in curs de editare)

 

17 aprilie este a 107-a zi a calendarului gregorian și ziua a 108-a în anii bisecți.

Mai sunt 258 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 17 aprilie


 

Ortodoxe

Sfânta și Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii); Sf. Sfințit Mc. Simeon, episcopul Persiei

cititi si Calendar Ortodox 17 aprilie

(…) Mai întâi, l-au vorbit de rău pe Sfântul Simeon, Episcopul de Seleucia şi Ctesifon, despre care au zis că este vrăjmaş al împăratului Persiei şi prieten al împăratului din Constantinopol, pe care îl înştiinţează de toate câte se întâmplă în Persia.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Greco-catolice

Sfânta și Marea Joi (Cina cea de taină și spălarea picioarelor). Sf. ep. m. Simeon din Persia și cei împreună cu el († 341); Sf. cuv. Acachie al Melitinei († secolul al III-lea); Sf. papă Agapet. Denia celor 12 Evanghelii.

 

Romano-catolice

JOIA SFÂNTĂ (Cina Domnului); Ss. Ilie, Paul şi Isidor, m.

 

Sărbători Internaționale ale Zilei de 17 aprilie


 

Ziua Internațională a Hemofiliei

Ziua internaţională a hemofiliei este marcată începând din 1989, iar data de 17 aprilie a fost aleasă în onoarea fondatorului Federaţiei Internaţionale de Hemofilie (World Federation of Hemophilia – WFH), Frank Schnabel, născut în această zi. Cu prilejul acestei zile sunt organizate întâlniri, competiţii sportive, expoziţii şi alte evenimente menite să crească nivelul de informare şi să sensibilizeze opinia publică faţă de această afecţiune. Federaţia Internaţională de Hemofilie este o organizaţie internaţională non-profit, înfiinţată în 1963, care reuneşte în prezent 140 de organizaţii ale pacienţilor din diferite ţări.

cititi mai mult pe: anmcs.gov.ro

 

Sărbători Naționale ale Zilei de 17 aprilie


 

Sarbatoarea nationala a Republicii Arabe Siriene, aniversarea proclamarii independentei fata de Franta in anul 1946.

Siria, oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest. Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu. Siria este situată în regiunea supranumită "Cornul Abundenței", care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt. La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani. Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din populație. O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeani și turci. Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeanii, șiiții, salafiții și iazigii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria - foto: ro.wikipedia.org

Siria – foto: ro.wikipedia.org

Siria, oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest.

Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu.

Siria este situată în regiunea supranumită “Cornul Abundenței”, care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt.

La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani.

Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din populație.

Drapelul Siriei - foto: ro.wikipedia.org

Drapelul Siriei – foto: ro.wikipedia.org

Imnul național: “Homat el Diyar
Gardieni Terenului

O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeani și turci.

Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeanii, șiiții, salafiții și iazigii.

Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria

 

Evenimentele Zilei de 17 aprilie în Istorie:

- 17 aprilie 1822 – Delegaţiile marii boierimi muntene şi moldovene au fost la Constantinopol pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române;

- 17 aprilie 1880 – S–a înființat Banca Națională a României;

- 17 aprilie 1918 – S-a înființat, la Paris, Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina

- 17 aprilie 1961 – Un grup de refugiați cubanezi pregătiți de CIA au debarcat în Golful Porcilor cu scopul de a-l înlătura pe Fidel Castro de la putere;

- 17 aprilie 1969 – Alexander Dubček a fost demis din funcția de secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia;

- 17 aprilie 1975 – Războiul Civil Cambodgian (11 martie 1967 – 17 aprilie 1975) s-a încheiat cu victoria khmerilor roșii.


 

17 aprilie 69 - După Prima Bătălie de la Bedriacum, Vitellius a devenit împărat roman.

Aulus Vitellius Germanicus (24 septembrie 15 - 22 decembrie 69), împărat roman din 17 aprilie 69 până în 22 decembrie 69, unul din împărații aparținând Anului celor patru împărați - foto: ro.wikipedia.org

Vitellius (15 – 69) – foto: ro.wikipedia.org

Aulus Vitellius Germanicus (24 septembrie 15 – 22 decembrie 69), împărat roman din 17 aprilie 69 până în 22 decembrie 69, unul din împărații aparținând Anului celor patru împărați

A fost un apropiat al împăraților Caligula, Claudius și Nero, consul în anul 48, guvernator (proconsul) al Africii in anul 61 si este numit de Galba, în decembrie 68, guvernator al Germaniei Inferior.

Proclamat împărat de legiunile din provinciile revoltate împotriva lui Galba (1 ianuarie 69), Vitellius își trimite trupele în Italia si il invinge pe Otho (proclamat împărat si el la 15 ianuarie 69 dupa asasinarea lui Galba, de legiunile dunarene si asiatice).Patru zile mai târziu Vitellius a fost recunoscut împărat și de către Senat.

După proclamarea ca împărat a lui Vespasian, la 1 iulie 69, de către legiunile din Orient, depășit de evenimente, Vitellius rămâne inactiv la Roma.

Legiunile trimise de Vespasian, obțin la 24 octombrie o victorie categorică la Cremona.

Este ucis de fortele lui Vespasian la 20 decembrie 69 în timpul luptelor de stradă pentru cucerirea Romei.

The Roman Empire, 69AD. After the death of Nero, four influential generals successively vied for the imperial throne - en.wikipedia.org

The Roman Empire, 69AD. After the death of Nero, four influential generals successively vied for the imperial throne – en.wikipedia.org

 

17 aprilie 485 - A murit filosoful neoplatonist grec Proclus (n. 412)

Proclus (n. 8 februarie 412 - d. 17 aprilie 485 d.Hr.), a fost un filozof neoplatonist grec, unul dintre ultimii marii filozofi clasici - foto: i.warosu.org

Proclus - foto: i.warosu.org

Proclus (n. 8 februarie 412 – d. 17 aprilie 485 d.Hr.), a fost un filozof neoplatonist grec, unul dintre ultimii marii filozofi clasici.

Majoritatea operelor sale reprezintă comentarii asupra dialogurilor lui Platon, printre aceste dialoguri enumerându-se: Alcibiades, Cratylus, Parmenides, Republica, Timaeus.

Proclus a scris și un comentariu asupra Elementelor lui Euclid.

 

17 aprilie 1080 - Moare regele Danemarcei Harald al III-lea și este succedat de Knut al IV-lea, care mai târziu va deveni primul danez canonizat.

Harald al III-lea Hen (1040 - 17 aprilie 1080) a fost regele Danemarcei din 1074 până în 1080. Harald al III-lea a fost fiul nelegitim al regelui Svend al II-lea al Danemarcei și a contestat coroana cu unii dintre frații săi. El a fost un conducător pașnic care a inițiat o serie de reforme. Harald a fost căsătorit cu verișoara sa, Margareta Hasbjörnsdatter, dar nu a avut nici un moștenitor și a fost urmat de fratele său, Knut al IV-lea al Danemarcei. Patru dintre frații săi vitregi au fost, la rândul lor, încoronati regi ai Danemarcei - foto: ro.wikipedia.org

Harald al III-lea Hen (1040 – 1080) – foto: ro.wikipedia.org

Harald al III-lea Hen (1040 – 17 aprilie 1080) a fost regele Danemarcei din 1074 până în 1080. Harald al III-lea a fost fiul nelegitim al regelui Svend al II-lea al Danemarcei și a contestat coroana cu unii dintre frații săi.

El a fost un conducător pașnic care a inițiat o serie de reforme.

Harald a fost căsătorit cu verișoara sa, Margareta Hasbjörnsdatter, dar nu a avut nici un moștenitor și a fost urmat de fratele său, Knut al IV-lea al Danemarcei.

Patru dintre frații săi vitregi au fost, la rândul lor, încoronati regi ai Danemarcei.

Knut al IV-lea (1042 - 10 iulie 1086) cunoscut mai târziu sub numele de Knut cel Sfânt, a fost regele Danemarcei din 1080 până în 1086. Knut a fost un rege ambițios care a căutat să întărească monarhia daneză, susținută cu devotament de Biserica Romano-Catolică. Ucis de rebeli în 1086, el a fost primul danez care a fost canonizat, fiind recunoscut de Biserica Romano-Catolică ca patron spiritual al Danemarcei în 1101, sub numele de San Canuto - foto: ro.wikipedia.org

Knut al IV-lea (1042 – 1086) – foto: ro.wikipedia.org

Knut al IV-lea (1042 – 10 iulie 1086) cunoscut mai târziu sub numele de Knut cel Sfânt, a fost regele Danemarcei din 1080 până în 1086.

Knut a fost un rege ambițios care a căutat să întărească monarhia daneză, susținută cu devotament de Biserica Romano-Catolică.

Ucis de rebeli în 1086, el a fost primul danez care a fost canonizat, fiind recunoscut de Biserica Romano-Catolică ca patron spiritual al Danemarcei în 1101, sub numele de San Canuto.

 

17 aprilie 1524 - Exploratorul Giovanni dea Varranzzano, aflat in serviciul Frantei, a ajuns în golful New York.

Giovanni de Verrazzano (c. 1485 - c. 1528) a fost un explorator italian al Americii de Nord, în serviciul coroanei franceze. El este renumit datorită faptului că este primul european care a reusit să exploreze Oceanul Atlantic pe coasta Americii de Nord, între Carolina de Sud și Terra Nova în 1539, inclusiv golful din New York. Din acest motiv Podul Verrazano-Narrows este numit în onoarea lui, precum și Podul Jamestown -Verrazzano de peste estuarul Narragansett -  in imagine, Traducere a descrierii în italiană: « Giovanni ... din Verrazzano, Patrician Florentin, Mare Căpitan, Comandant de Navă al Prea Creștinului Rege Francisc I și Descoperitorul Noii Franțe. Născut circa 1485, Decedat în 1525... » - foto: ro.wikipedia.org

Traducere a descrierii în italiană:
« Giovanni … din Verrazzano,
Patrician Florentin, Mare Căpitan, Comandant de Navă al Prea Creștinului Rege Francisc I și Descoperitorul Noii Franțe. Născut circa 1485, Decedat în 1525… » – foto: ro.wikipedia.org

Giovanni de Verrazzano (c. 1485 – c. 1528) a fost un explorator italian al Americii de Nord, în serviciul coroanei franceze.

El este renumit datorită faptului că este primul european care a reusit să exploreze Oceanul Atlantic pe coasta Americii de Nord, între Carolina de Sud și Terra Nova în 1539, inclusiv golful din New York.

Din acest motiv Podul Verrazano-Narrows este numit în onoarea lui, precum și Podul Jamestown -Verrazzano de peste estuarul Narragansett.

Verrazzano’s voyage in 1524 - foto: en.wikipedia.org

Verrazzano’s voyage in 1524 – foto: en.wikipedia.org

 

17 aprilie 1573 - S-a născut Maximilian I, Elector de Bavaria (d. 1651).

Maximilian I (n. 17 aprilie 1573, München - d. 27 septembrie 1651, Ingolstadt) a fost din 1597 principe al Bavariei și din 1623 totodată unul din cei șapte principi electori ai Sfântului Imperiu Roman (în locul lui Frederic al V-lea, principe al Palatinatului, care fusese ales rege al Boemiei în ciuda împotrivirii împăratului Rudolf al II-lea și a fost înfrânt în Bătălia de la Muntele Alb). În anul 1609 a pus bazele Ligii Catolice - foto: ro.wikipedia.org

Maximilian I (1573 – 1651) – foto: ro.wikipedia.org

Maximilian I (n. 17 aprilie 1573, München – d. 27 septembrie 1651, Ingolstadt) a fost din 1597 principe al Bavariei și din 1623 totodată unul din cei șapte principi electori ai Sfântului Imperiu Roman (în locul lui Frederic al V-lea, principe al Palatinatului, care fusese ales rege al Boemiei în ciuda împotrivirii împăratului Rudolf al II-lea și a fost înfrânt în Bătălia de la Muntele Alb).

În anul 1609 a pus bazele Ligii Catolice.

 

17 aprilie 1647 - A murit cronicarul moldovean Grigore Ureche (n. 1590).

Grigore Ureche (n. cca. 1590 – d. 1647) a fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat.  Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos. A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova - foto: ro.wikipedia.org

Grigore Ureche (1590 – 1647) - foto: ro.wikipedia.org

Grigore Ureche (n. cca. 1590 – d. 1647) a fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. Născut pe la 1590 sau 1595,

Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă.

Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica.

Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar.

În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos.

A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova Cronica sa, „Letopiseţul Ţării Moldovei”e cea mai veche scriere din Moldova în limba romană si descrie istoria Moldovei din 1359-1594.

Cronica a ajuns pînă la noi prin nişte interpolări ale călugărilor pisari: Simion Dascălul, Misail Călugărul şi Axinte Uricariul.

 

17 aprilie 1735 - S-a născut Johann Seivert, lexicograf transilvănean (d. 1785).

Johann Seivert (n. 17 aprilie 1735, Sibiu – d. 27 aprilie 1785, Gușterița, Scaunul Sibiu) a fost un istoric și poet sas.

Este autorul primei lucrări lexicografice publicate despre scriitorii de limbă germană din Transilvania. A obținut deasemenea rezultate importante în domeniul cercetării inscripțiilor și al numismaticii.

A publicat și sub pseudonimele Johann Trevies, Johann Strevei, respectiv S**.

A fost autorul primei lucrări lexicografice publicate despre scriitorii de limbă germană din Transilvania.

O altă preocupare a fost lingvistica, astfel că Johann Seivert, alături de Martin Felmer, au început să strângă terminologia dialectului săsesc.

O altă preocupare importantă a sa a fost istoria Transilvaniei, zguduită de profundele schimbări structurale din timpul domniei împăratului Iosif al II-lea., si deasemenea l-a pasionat cercetărea inscripțiilor și numismatica.

 

17 aprilie 1790 - A incetat din viata Benjamin Franklin.

Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston - d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de știință, inventator, filozof, profesor și om politic - foto: ro.wikipedia.org

Benjamin Franklin (1706 – 1790) – foto: ro.wikipedia.org

S-a nascut in Boston, la 17 ianuarie 1706 si a fost una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din asa numitii Parinti Fondatori ai acestei tari, diplomat, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic.

A organizat prima bibliotecă din America, a inventatat multe lucruri indispensabile si in zilele noastre cum ar fi ochelarii bifocali și paratrăsnetul, fiind unul din pionierii studierii electricitatii.

Franklin a fost cel care i-a convins pe englezi să retragă “Legea timbrului” si i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independență al Statelor Unite de partea coloniilor rasculate.

În Statele Unite, a fost unul din semnatarii de frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane.

 

17 aprilie 1813 - A fost inaugurată eparhia Chişinăului şi a Hotinului în Basarabia ţaristă.

 

17 aprilie 1822 - Delegaţiile marii boierimi muntene şi moldovene sosesc la Constantinopol pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române.

La 17 aprilie 1822 delegaţiile marii boierimi muntene (şapte boieri) şi moldovene (şase boieri) sosesc la Constantinopol (astăzi Istanbul) pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române.

Acestea erau:

- restabilirea domniilor pămîntene;

- consolidarea privilegiilor boierimii prin concentrarea puterii în mîinile unui grup restrîns de mari boieri;

- excluderea grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice;

- dreptul exclusiv pentru pământeni de a ocupa slujbe publice;

- introducerea unor reforme progresiste etc.

Domniile pămîntene au fost ulterior restabilite prin numrea de către Poartă, la 1 iulie 1822 a domnitorilor: Ioan (Ioniţă) Sturdza în Moldova şi Grigore Ghica în Muntenia.

Împăcarea lor cu domnul a costat mult Moldova, pe lângă multe alte favoruri, s-au făcut scutiri de dări și de la armată.

Cu toate aceste evenimente, s-au făcut și îmbunătățiri.

S-a deschis o școală superioară la Trei Ierarhi, numirea în funcții a fost condiționată de pregătire și nu de rang, s-a sechestrat în folosul statului o parte a averilor mănăstirești.

Deși rușii au luat apărarea călugărilor și au impus restituirea averilor, ele au rămas totuși sub controlul domnitorului.

Odată cu războiul ruso-turc (1828-1829), rușii au intrat din nou în Țările Române, iar Sturdza a fost dus în Basarabia.

A murit în 1842 în Moldova, fără a avea o funcție în stat în acel moment și a fost înmormântat în Biserica Bărboi din Iași.

A fost căsătorit cu Ecaterina Rosetti-Roznovanu

Ioan Sturdza (Ioan Sandu Sturdza sau Ioniță Sandu Sturdza; n. 1762 - d. Paris, 2 februarie 1842) a fost domn al Moldovei în perioada 21 iunie 1822 - 5 mai 1828. Se trăgea dintr-o veche familie boierească. A fost numit de turci, la cererea boierilor mici din țară, împotriva voinței boierilor emigrați în timpul ocupației turcești și după revoluția lui Tudor Vladimirescu, care cereau conducera țării pentru ei. Intențiile bune ale lui Sturdza au fost multă vreme paralizate de acțiunile acestora. Abia în 1826, după Convenția de la Cetatea Albă (Akkerman), care reglementa din nou raportul Principatelor Române față de Rusia și Turcia, s-au reîntors zgomotoși în țară. Împăcarea lor cu domnul a costat mult Moldova, pe lângă multe alte favoruri, s-au făcut scutiri de dări și de la armată. Cu toate aceste evenimente, s-au făcut și îmbunătățiri. S-a deschis o școală superioară la Trei Ierarhi, numirea în funcții a fost condiționată de pregătire și nu de rang, s-a sechestrat în folosul statului o parte a averilor mănăstirești. Deși rușii au luat apărarea călugărilor și au impus restituirea averilor, ele au rămas totuși sub controlul domnitorului. Odată cu războiul ruso-turc (1828-1829), rușii au intrat din nou în Țările Române, iar Sturdza a fost dus în Basarabia. A murit în 1842 în Moldova, fără a avea o funcție în stat în acel moment și a fost înmormântat în Biserica Bărboi din Iași. A fost căsătorit cu Ecaterina Rosetti-Roznovanu - foto: ro.wikipedia.org

Ioan Sturdza (1762 – 1842) - foto: ro.wikipedia.org

Ioan Sturdza (Ioan Sandu Sturdza sau Ioniță Sandu Sturdza; n. 1762 – d. Paris, 2 februarie 1842) a fost domn al Moldovei în perioada 21 iunie 1822 – 5 mai 1828.

Se trăgea dintr-o veche familie boierească. A fost numit de turci, la cererea boierilor mici din țară, împotriva voinței boierilor emigrați în timpul ocupației turcești și după revoluția lui Tudor Vladimirescu, care cereau conducera țării pentru ei. Intențiile bune ale lui Sturdza au fost multă vreme paralizate de acțiunile acestora.

Abia în 1826, după Convenția de la Cetatea Albă (Akkerman), care reglementa din nou raportul Principatelor Române față de Rusia și Turcia, s-au reîntors zgomotoși în țară.

Grigore al IV-lea Ghica sau Grigore Dimitrie Ghica (n. 30 iunie 1755 - 29 aprilie 1834) a fost domnitor al Țării Românești (30 iunie 1822 - 29 aprilie 1828). Era nepot de frate al lui Grigore III Ghica. A fost cerut la tron de o parte dintre boieri și a fost primul domnitor pământean în Țara Românească după epoca fanariotă. A avut de luptat cu ambiția boierilor care voiau să conducă singuri țara. O mare parte dintre ei, refugiați după suprimarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, nu s-au întors în țară decât după Convenția de la Akkerman (Cetatea Albă - 1826), și în tot acest timp au uneltit împotriva noilor domnitori. Odată cu izbucnirea războiului ruso-turc (1828 -1829), precedat de ocuparea Principatelor Române, Ghica a fugit la Brașov. În timpul domniei a luat și măsuri bune. A sechestrat o parte din averile călugărilor greci, ele rămânând sub controlul domnitorului și după ce aceștia le-au recâștigat. A redeschis școala de la Sfântul Sava. Tot sub el s-a înființat Societatea Filarmonică - foto: ro.wikipedia.org

Grigore al IV-lea Ghica sau Grigore Dimitrie Ghica (1755 – 1834) – foto: ro.wikipedia.org

Grigore al IV-lea Ghica sau Grigore Dimitrie Ghica (n. 30 iunie 1755 – 29 aprilie 1834) a fost domnitor al Țării Românești (30 iunie 1822 – 29 aprilie 1828). Era nepot de frate al lui Grigore III Ghica.

A fost cerut la tron de o parte dintre boieri și a fost primul domnitor pământean în Țara Românească după epoca fanariotă.

A avut de luptat cu ambiția boierilor care voiau să conducă singuri țara.

O mare parte dintre ei, refugiați după suprimarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, nu s-au întors în țară decât după Convenția de la Akkerman (Cetatea Albă – 1826), și în tot acest timp au uneltit împotriva noilor domnitori.

Odată cu izbucnirea războiului ruso-turc (1828 -1829), precedat de ocuparea Principatelor Române, Ghica a fugit la Brașov.

În timpul domniei a luat și măsuri bune. A sechestrat o parte din averile călugărilor greci, ele rămânând sub controlul domnitorului și după ce aceștia le-au recâștigat. A redeschis școala de la Sfântul Sava.

Tot sub el s-a înființat Societatea Filarmonică.

 

17 aprilie 1876 - La Bolgrad, gubernia Basarabia, apare ziarul Bălgradski glas. Ziarul a fost editat pînă la 27 august 1877.

 

17 aprilie 1878 - S-a născut (in localitatea Bucești, Ivești, jud.Galați), chimistul român Negoiţă Dănăilă, unul dintre întemeietorii învăţământului românesc de chimie tehnică.

Negoiță Dănăilă (n. 17 aprilie 1878, Bucești, Ivești, Galați - d. 5 februarie 1953) a fost un chimist român, membru de onoare al Academiei Române. A intrat în istoria chimiei ca fondator al școlii de chimie tehnologică din România și al învățământului superior de chimie industrială, prin înființarea în 1919 a Institutului de Chimie Industrială. A urmat Școala primară în satul natal, Bucești, iar apoi Liceul Internat din Iași. A absolvit Universitatea din Iași, Facultatea de Științe, secția fizică-chimie în 1902, plecând cu o bursă din fondurile „Casei școalelor” la Școala Politehnică din Charlottenburg - Berlin (1904-1908), unde a obținut în 1909 diploma de doctor a Universității Tehnice din Charlottenburg - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Negoiță Dănăilă (1878, – 1953) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Negoiță Dănăilă (n. 17 aprilie 1878, Bucești, Ivești, Galați – d. 5 februarie 1953) a fost un chimist român, membru de onoare al Academiei Române.

A intrat în istoria chimiei ca fondator al școlii de chimie tehnologică din România și al învățământului superior de chimie industrială, prin înființarea în 1919 a Institutului de Chimie Industrială.

A urmat Școala primară în satul natal, Bucești, iar apoi Liceul Internat din Iași.

A absolvit Universitatea din Iași, Facultatea de Științe, secția fizică-chimie în 1902, plecând cu o bursă din fondurile „Casei școalelor” la Școala Politehnică din Charlottenburg – Berlin (1904-1908), unde a obținut în 1909 diploma de doctor a Universității Tehnice din Charlottenburg.

 

17 aprilie 1880 - În România este aprobată legea privind înfiinţarea băncii de scont şi emisiuneBanca Naţională a României, cu un capital de 12 000 000 lei.

Primul director a fost Teodor Mehedinţeanu, urmat apoi de Eugeniu Carada.

Banca Națională a României (Palatul Vechi, imagine de epocă) - foto: bnr.ro

Banca Națională a României (Palatul Vechi, imagine de epocă) – foto: bnr.ro

La o jumătate de secol după apariţia primului proiect de înfiinţare a unei bănci naţionale, la 17/29 aprilie 1880, a fost publicată, în “Monitorul Oficial” nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune.

Lua astfel fiinţă Banca Naţională a României, instituţie de credit, care deţinea privilegiul exclusiv de a emite bancnote.

Capitalul băncii era în întregime românesc şi aparţinea în proporţie de o treime statului şi două treimi particularilor.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

17 aprilie 1895 - S-a nascut la Giurgiu, poetul, prozatorul si traducatorul Ion Vinea (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki).

Ion Vinea (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, n. 17 aprilie 1895, Giurgiu – d. 6 iulie 1964, București), poet român în vecinătatea mișcării literare de avangardă - foto: poeziile.com

Ion Vinea (1895 – 1964,) - foto: poeziile.com

Ion Vinea (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, n. 17 aprilie 1895, Giurgiu – d. 6 iulie 1964, București), poet român în vecinătatea mișcării literare de avangardă.

Frecventează cursurile Facultăţii de Drept, mai întâi la Bucureşti, apoi la Iaşi, unde îşi ia diploma de licenţă.

Nu a profesat niciodată avocatura.

Încă din anii liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu, revista Simbol 1912, cu atitudine netă împotriva semănătorismului.

Conduce revista „Contimporanul” în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor modernişti şi avangardişti.

Alături de colaborarea scriitorilor români (Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu ş.a.), revista condusa de Vinea a găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos etc.), întreţinânâd o vastă corespondenţă cu membrii „comunităţii” avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate.

Faţă de creaţia sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-şi versurile în paginile diverselor publicaţii la care colabora, fără preocuparea de a şi le aduna într-un volum.

O va face totuşi în anul 1964, când la 26 iunie se dă „bun de tipar” volumului „Ora fântânilor” de către Editura pentru Literatură.

Ion Vinea, în vârstă de 79 de ani, nu îşi va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor.

Se stinge din viaţă câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie 1964.

 

17 aprilie 1896 - A murit, la Craiova, Traian Rafael Radu Demetrescu, poet, prozator si publicist. (n. 1866).

Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Tradem, care semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem) (n. 3 noiembrie 1866, Craiova - d. 17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist. Remarcat de Alexandru Macedonski pentru poezia Ploaie din senin din „Vocea Oltului” (1882), acesta îi prefațează și primul volum, Poesii (1885). Va mai publica șase, cu titluri semnificative: Freamăte (1887), Amurg (1888), Cartea unei inimi (1890), Sensitive (1894), Acuarele (1896), și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice. Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut, anunță în poezie pe George Bacovia - foto: ro.wikipedia.org

Traian Demetrescu, (1866 – 1896) - foto: ro.wikipedia.org

Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Tradem, care semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem) (n. 3 noiembrie 1866, Craiova – d. 17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist.

Remarcat de Alexandru Macedonski pentru poezia Ploaie din senin din „Vocea Oltului” (1882), acesta îi prefațează și primul volum, Poesii (1885).

Va mai publica șase, cu titluri semnificative: Freamăte (1887), Amurg (1888), Cartea unei inimi (1890), Sensitive (1894), Acuarele (1896), și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice.

Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut, anunță în poezie pe George Bacovia

În 1892 se îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat.

Se întoarce, astfel, la Craiova, însă activitatea gazetărească îl acaparează până la a uita să-și mai îngrijească sănătatea.

În 1894, la Editura Librăriei H. Steinberg din București, i se tipărește volumul Sensitive, cu unele poezii preluate din volumele anterioare.

Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”.

Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția.

În 1895 i se tipăresc, la Craiova, romanul Iubita in care transpar multe note autobiografice și volumul de proze (nuvele) Priveliști din viață, ultima lucrare pe care autorul a mai supravegheat-o, inaintea decesului sau.

 

17 aprilie 1897 - S-a născut Thornton Wilder, scriitor american, laureat al premiului Pulitzer pe anul 1926 (d. 1975)

Thornton Wilder (n. 17 aprilie 1897, Madison, Wisconsin - d. 7 decembrie 1975, Hamden, Connecticut) a fost un dramaturg și romancier american - foto: ro.wikipedia.org

Thornton Wilder (1897 – 1975) – foto: ro.wikipedia.org

Thornton Wilder (n. 17 aprilie 1897, Madison, Wisconsin – d. 7 decembrie 1975, Hamden, Connecticut) a fost un dramaturg și romancier american.

A câștigat de trei ori Premiul Pulitzer — pentru romanul The Bridge of San Luis Rey și pentru două piese de teatru Our Town și The Skin of Our Teeth și National Book Award (SUA) pentru romanul The Eighth Day.

 

17 aprilie 1901 - Statul român cedează Academiei Române colecţiile Bibliotecii Centrale din Bucureşti.

 

17 aprilie 1907 - In urma fuzionarii principalelor grupari conservatoare Petre P. Carp a devenit seful Partidului Conservator.

Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași - d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator - foto: ro.wikipedia.org

Petre P. Carp (1837 – 1919) – foto: ro.wikipedia.org

Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași – d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator.

 

17 aprilie 1917 - În cadrul administraţiei guberniale de zemstvă a Basarabiei, s-a format Comisiunea şcolară moldovenească pentru întocmirea unui plan de naţionalizare a învăţămîntului.

 

17 aprilie 1918 - S-a infiintat, la Paris, Comitetul National al Romanilor din Transilvania si Bucovina, sub presedintia lui Traian Vuia, apoi a dr. Ioan Cantacuzino; a militat pentru independenta Transilvaniei si unirea acesteia cu Romania (17/30).
cititi mai mult pe www.unitischimbam.rowww.agerpres.ro

 

17 aprilie 1920 - Congresul Partidului Poporului din România, intrunit in zilele de 16-17 aprilie condus de Alexandru Averescu, aceptat fuzionarea cu gruparea lui Sergiu Niţă a Ligii Poporului din Basarabia, ceea ce a permis extinderea Partidului Poporului în Basarabia.

Noul partid a avut de înfruntat în Basarabia opoziţia Partidului Ţărănesc, cel mai popular partid din Basarabia la acel moment.

Trebuie menţionat că Congresul Partidului Poporului din România a fost constituit la 3 aprilie 1918 (16 aprilie 1918, stil nou) la Iaşi in România.

 

17 aprilie 1920 - S-a născut Stere Popescu, coreograf român (d. 1968).

Stere Popescu (n. 17 aprilie 1920, Galați, d. martie 1968, Londra, Marea Britanie) a fost un coregraf avangardist român - foto: twitter.com

Stere Popescu (1920 – 1968) – foto: twitter.com

Stere Popescu (n. 17 aprilie 1920, Galați, d. martie 1968, Londra, Marea Britanie) a fost un coregraf avangardist român.

A studiat baletul cu Floria Capsali.

În paralel a studiat și arhitectura. În anii 1940 a fost prim solist al Operei din București.

A publicat studii teoria dansului în Contemporanul și Luceafărul și poezii în Revista Fundațiilor Regale.

A fost căsătorit cu criticul de artă Sanda Agalides.

A rămas în Franța în noiembrie 1965 după participarea cu piesa lui Pierre Boulez „Ciocanul fără stăpân” la Festivalul de Dans de la Paris.

S-a sinucis la Londra în 1968.

 

17 aprilie 1924 - Au luat fiinta studiourile cinematografice Metro Goldwyn Mayer.

Metro-Goldwyn-Mayer Inc. sau MGM este o companie americană specializată în producția și distribuția de filme de cinema.

De asemenea se mai ocupă cu realizarea de programe pentru televiziune.

În aprilie 1924, Marcus Loew, deținătorul lanțului de cinematografe Loew’s Theaters, a fuzionat Metro Pictures, Goldwyn Pictures Corporation (deținut de Samuel Goldwyn) și Mayer Pictures pentru a crea Metro-Goldwyn-Mayer sub supravegherea lui Nicholas Schenck din New York.

Ocupând poziția de Vice-președinte și director de producție, Louis B. Mayer a avut practic ultimul cuvânt în tot ce era legat de MGM pentru următorii 27 de ani.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org si www.mgm.com

 

17 aprilie 1931 - La Calcutta, India a avut loc un accident aviatic, in urma caruia aviatorul Radu Beller a murit, iar principele G.V Bibescu a fost grav ranit.

 

17 aprilie 1937 - Apariția personajului de desene animate Daffy Duck.

 

17 aprilie 1941 - Iugoslavia a capitulat, in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în urma invaziei Germaniei naziste aliate cu forțele Italiei lui Mussolini.

 

17 aprilie 1942 - A murit Jean Baptiste Perrin, fizician francez, laureat al Premiul Nobel; (n. 1870).

Jean-Baptiste Perrin (n. 30 septembrie 1870, Lille – d. 17 aprilie 1942 New York) a fost un fizician francez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1926. În 1895 a demonstrat că radiațiile catodice sunt alcătuite din particule cu sarcină negativă, care ulterior vor fi denumite electroni - in imagine, Jean Baptiste Perrin, 1926 - foto: ro.wikipedia.org

Jean Baptiste Perrin, 1926 – foto: ro.wikipedia.org

Jean-Baptiste Perrin (n. 30 septembrie 1870, Lille – d. 17 aprilie 1942 New York) a fost un fizician francez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1926.

În 1895 a demonstrat că radiațiile catodice sunt alcătuite din particule cu sarcină negativă, care ulterior vor fi denumite electroni.

 

17 aprilie 1942 - Prizonierul francez de război, generalul Henri Giraud evadează din castelul închisoare Festung Königstein.

Henri Honoré Giraud (18 January 1879 – 11 March 1949) was a French general who was captured in both World Wars, but escaped both times (Henri Giraud in Casablanca, 19 January 1943) - foto: en.wikipedia.org

Henri Honoré Giraud (18 January 1879 – 11 March 1949) – foto: en.wikipedia.org

Fortăreața Königstein este cea mai mare cetate din Europa, ea se află situată în Elbsandsteingebirge (Munții Elbei), deasupra localității Königstein (Sächsische Schweiz) pe malul stâng al Elbei în districtul Sächsische Schweiz din landul Sachsen. Platoul stâncos care se ridică cu 240 de m deasupra Elbei, are o suprafață de 9,5 ha, fortăreața Königstein de pe platou are o vechime de peste 400 de ani, lungimea de 1 800 de m, cu ziduri construite din gresie, ce depășesc înălțimea de 42 m. In zona centrală fortăreței se află o fântână adâncă de 152,5 m, fiind cea mai adâncă fântână din Saxonia și în Europa fiind pe locul doi - foto: ro.wikipedia.org

Fortăreața Königstein – foto: ro.wikipedia.org

Fortăreața Königstein este cea mai mare cetate din Europa, ea se află situată în Elbsandsteingebirge (Munții Elbei), deasupra localității Königstein (Sächsische Schweiz) pe malul stâng al Elbei în districtul Sächsische Schweiz din landul Sachsen.

Platoul stâncos care se ridică cu 240 de m deasupra Elbei, are o suprafață de 9,5 ha, fortăreața Königstein de pe platou are o vechime de peste 400 de ani, lungimea de 1 800 de m, cu ziduri construite din gresie, ce depășesc înălțimea de 42 m.

În zona centrală fortăreței se află o fântână adâncă de 152,5 m, fiind cea mai adâncă fântână din Saxonia și în Europa fiind pe locul doi.

 

17 aprilie 1945 - A murit Ion Pillat, poet si eseist, laureat al Premiului National pentru Literatura pe anul 1936, membru al Academiei Romane. (n. 1891).

Ion Pillat (n. 31 martie 1891, București – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român. Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului. Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la "index", evident din rațiuni strict politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă - foto: ro.wikipedia.org

Ion Pillat (1891 – 1945) - foto: ro.wikipedia.org

Ion Pillat (n. 31 martie 1891, București – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român.

Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului.

Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la “index”, evident din rațiuni strict politice.

Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse.

Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă

 

17 aprilie 1945 - A murit poetul si prozatorul Mircea Streinul; (n. 1910).

Mircea Streinul; (n. 2 ianuarie  1910 in localitatea Cuciurul-Mare, din fostul judet  Cernauti, azi in Ucraina - d. 17 aprilie 1945, Bucuresti) a fost un poet si prozator roman - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mircea Streinul; (1910 – 1945) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mircea Streinul; (n. 2 ianuarie 1910 in localitatea Cuciurul-Mare, din fostul judet Cernauti, azi in Ucraina – d. 17 aprilie 1945, Bucuresti) a fost un poet si prozator roman.

Urmeaza cursurile liceului „Aron Pumnul” din Cernauti, unde, impreuna cu alti trei colegi pasionati de literatura, scoate revista „Caietul celor patru”.

Continua cu studii de litere, filosofie, drept si teologie la Universitatea din Cernauti. impreuna cu Ion Rosea, Gh. Antonovici, George Drumur, Neculai Pavel si multi alti aderenti ulteriori, infiinteaza in 1931 gruparea „Iconar”, la Cernauti.

Cu colaborarea lui Iulian Vesper gruparea isi infiinteaza in 1933 si o editura proprie.

Mircea Streinul debuteaza in bucovineana Junimea literara cu un fragment de roman in nr. 5-8 din 1929; in presa bucuresteana debuteaza la 1 noiembrie 1930 cu un poem in revista Capricorn a lui G. Calinescu.

Apare primul sau volum de poeme: Carte de iconar (1933).

Are o intensa activitatea gazetareasca.

A fost redactor la Glasul Bucovinei, Argonaut, Iconar, Fisier, Buna Vestire, Suceava.

A colaborat si la Gindirea, Viata Romaneasca, Vremea, Curentul, Revista Fundatiilor Regale.

Pentru poemele din volumul „Itinerar cu anexe in vis” ia in 1934 premiul de poezie al Societatii Scriitorilor Romani, al carei vicepresedinte va deveni.

S-a apropiat de miscarea legionara, propunind in 1937 chiar notiunea de „poezie legionara” (mistica, thanatica, ascetica, anti-confesiva, panteista, preocupata de temele sacrificiului, adoratiei, invierii, si guvernata de o viziune cosmica).

Din 1938 activitatea lui poetica se incheie si incepe seria volumelor de proza, din care se disting romanele: Ion Aluion (1938; premiul JL Al. Bratescu-Voinesti” pe 1939), Drama casei Timoteu (1941), Pravalia diavolului (1942), Baieti de fata (1944).

A fost ost redactor la ziarul Buna Vestire din Bucureşti (oficiosul Mişcării Legionare).

A tradus un număr însemnat din operele reprezentative ale scriitorilor universali ai timpului: Diseară se improvizează de Pirandello (teatru); George Trakl – Opere; Motanul de August Hinrich (comedie în trei acte; Războiul opiului de Hans Jany Rudi Brungraber (roman); Doamna cu garoafe de J.A. Groman (roman); Orpheu de Gluck.

A decedat în condiţii misterioase după invazia bolşevică, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucureşti.

 

17 aprilie 1946 - Siria a obținut independența sa față de ocupația franceză.

Siria, oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest. Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu. Siria este situată în regiunea supranumită "Cornul Abundenței", care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt. La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani. Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din populație. O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeani și turci. Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeanii, șiiții, salafiții și iazigii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria - foto: ro.wikipedia.org

Siria – foto: ro.wikipedia.org

Siria, oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest.

Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu.

Siria este situată în regiunea supranumită “Cornul Abundenței“, care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt.

La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani.

Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din populație.

Drapelul Siriei - foto: ro.wikipedia.org

Drapelul Siriei – foto: ro.wikipedia.org

Imnul național: “Homat el Diyar”
Gardieni Terenului

O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeani și turci.

Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeanii, șiiții, salafiții și iazigii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria

 

17 aprilie 1947 - S-a infiintat Filarmonica de Stat “Oltenia”, din Craiova.

 

17 aprilie 1954 - A fost executat în închisoarea Jilava, după un simulacru de proces pus la cale de liderul comunist Gheorghiu Dej si camarila sa, Lucretiu Pătrascanu, unul din liderii PCR, participant de seamă la înfăptuirea actului de la 23 august 1944, jurist, sociolog și publicist, profesor la Universitatea Bucuresti, ministru al Justiției între 1944 – 1948.

Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist.

Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București.

Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România.

A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944.

Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

17 aprilie 1955 - S-a născut cântăreaţa de muzică uşoară, compozitoarea și profesoara de canto, Angela Ciochină.

Angela Ciochină (n. 17 aprilie 1955, comuna Urecheni, județul Neamț – d. 7 iulie 2015, București) a fost o solistă vocală, compozitoare și profesoară de canto.

Angela Ciochină a fost fată de preot și a absolvit conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1974-78) fiind colegă de generație cu regretata Mihaela Runceanu.

A studiat cu profesorii Petre Brâncuși (teoria muzicii), Victor Giuleanu (teorie și solfegii) și Carmen Petra-Basacopol.

Imediat după terminarea facultății a fost angajată la Ansamblul „Doina” al Armatei.

A întreprins turnee în țară cu Ansamblul artistic al UTC (1975-81) și cu Ansamblul „Doina” al Armatei (1978-81).

De asemenea a concertat și în străinătate în țări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia și Turcia.

A lansat câteva șlagăre de mare succes cum ar fi: „Ești numai tu” (repertoriu internațional), „Odată cu cîntecul” (George Grigoriu), „Am vrut” (Dan Stoian), „Salcâmul de pe strada mea” (Cornel Fugaru), „Un copil” (Jolt Kerestely), „Marea mea” (Horia Moculescu), „Salcia” (Muzica: Horia Moculescu. Piesa i-a fost încredințată Angelei după plecarea din țară a Mihaelei Mihai).

Un mare succes al carierei sale a fost albumul „Drumuri paralele” (Electrecord, 1985) cu piese compuse de Victor Socaciu.

S-a retras din muzică la sfârșitul anilor’80.

Angela Ciochină a fost și o apreciată profesoară de canto.

În 2007, după decesul tatălui ei, Angela Ciochină s-a reîntors în comuna natală Urecheni din județul Neamț.

Ea suferea de ciroză hepatică și a fost găsită moartă în locuința sa în dimineața zilei de marți 7 iulie 2015.

 

17 aprilie 1961 - Un grup de refugiați cubanezi pregătiți de CIA au debarcat în Golful Porcilor cu scopul de a-l înlătura pe Fidel Castro de la putere.

"Invazia din Golful Porcilor (17 - 20 aprilie 1961)" - Contraatac de Forțele Armate Revoluționare Cubaneze lângă Plaja Porcilor, 19 aprilie 1961 - foto preluat de pe /ro.wikipedia.org

“Invazia din Golful Porcilor (17 – 20 aprilie 1961)” – Contraatac de Forțele Armate Revoluționare Cubaneze lângă Plaja Porcilor, 19 aprilie 1961 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Invazia din Golful Porcilor (cunoscută și sub numele La Batalla de Girón sau Playa Girón din Cuba) a fost o tentativă eșuată a guvernului american de a răsturna regimul comunist cubanez.

Conflictul fusese planificat de președintele american Dwight Eisenhower și a avut loc în perioada 17 – 19 aprilie 1961 sub mandatul lui John Fitzgerald Kennedy.

Invazia a fost inițiată prin operațiunea Puma, o succesiune de raiduri aeriene îndreptate împotriva forțelor lui Fidel Castro, având drept scop asigurarea superiorității aeriene a exilaților cubanezi care desfășurau atacul, în colaborare directă cu membri ai CIA.

Lipsa unei implicări substanțiale din partea americanilor a condus la eșecul operațiunii.

Conflictul s-a soldat cu un număr mare de victime.

Din partea americanilor, patru piloți de aviație și-au pierdut viața.

Din rândul exilaților, 68 au fost uciși, dar cel mai mare număr de victime a fost din partea apărătorilor cubanezi.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

17 aprilie 1963 - Compania Ford a lansat modelul Mustang.

 

17 aprilie 1964 - Geraldine Mock a devenit prima femeie din lume care a zburat singura in jurul lumii.

Geraldine "Jerrie" Fredritz Mock (November 22, 1925 – September 30, 2014) was the first woman to fly solo around the world, which she did in 1964 - foto: airfactsjournal.com

Geraldine “Jerrie” Fredritz Mock (November 22, 1925 – September 30, 2014) – foto: airfactsjournal.com

 

17 aprilie 1964 - Compania Ford lanseza la Targul Mondial de la New York celebrul Ford Mustang.

1964 Ford Mustang Debuts -  foto: automobilemag.com

1964 Ford Mustang Debuts – foto: automobilemag.com

 

17 aprilie 1964 - A murit marele actor roman George Vraca. (n. 1896).

George Vraca (n. 25 noiembrie 1896, București - d. 17 aprilie 1964, București) a fost un renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei românești. A absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică. S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern, universal și național (Hamlet, Visul unei nopți de vară, Cum vă place, Neguțătorul din Veneția, Macbeth, Richard al III-lea de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, Vlaicu-Vodă de Alexandru Davilla, Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul Tudor. Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și Luceafărul. Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne. „Viața lui de actor n-a cunoscut șovăieli și pauze: avea în el pregătită puterea de afirmare întreagă și conturul unei medalii, care zăcută mii de timpuri în piatră, iese la lumină cu strălucirea ei de început. Talent interior și de tenacitate metalică, Vraca era gata făurit și complet, când a intrat din culise în spectacol. ” — Tudor Arghezi - foto: ro.wikipedia.org

George Vraca (1896 – 1964) - foto: ro.wikipedia.org

George Vraca (n. 25 noiembrie 1896, București – d. 17 aprilie 1964, București) a fost un renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei românești. A absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică.

S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern, universal și național (Hamlet, Visul unei nopți de vară, Cum vă place, Neguțătorul din Veneția, Macbeth, Richard al III-lea de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O’Neil, Vlaicu-Vodă de Alexandru Davilla, Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri etc.).

Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară.

A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice.

Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul Tudor.

Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și Luceafărul.

Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne.

Viața lui de actor n-a cunoscut șovăieli și pauze: avea în el pregătită puterea de afirmare întreagă și conturul unei medalii, care zăcută mii de timpuri în piatră, iese la lumină cu strălucirea ei de început. Talent interior și de tenacitate metalică, Vraca era gata făurit și complet, când a intrat din culise în spectacol. ”
— Tudor Arghezi

 

17 aprilie 1969 - Urmare a invaziei unor tari din Pactul de la Varsovia in Cehoslovacia, Alexander Dubček, parintele “Primaverii de la Praga”, a fost inlocuit la ordinul Moscovei din functia de prim–secretar al CC al PC din Cehoslovacia de catre Gustav Husak.

Alexander Dubček (27 noiembrie, 1921 – 7 noiembrie, 1992) a fost un politician slovac și lider, pentru scurtă vreme, al Cehoslovaciei (1968-1969), cunoscut pentru încercarea sa de a reforma regimul comunist (primăvara de la Praga) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Alexander Dubček (1921 – 1992) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Alexander Dubček (27 noiembrie, 1921 – 7 noiembrie, 1992) a fost un politician slovac și lider, pentru scurtă vreme, al Cehoslovaciei (1968-1969), cunoscut pentru încercarea sa de a reforma regimul comunist (primăvara de la Praga).

 

17 aprilie 1969 - Shirhan Sirhan este condamnat pentru asasinarea lui Robert F. Kennedy.

Sirhan Bishara Sirhan (born March 19, 1944) is a Palestinian of Jordanian citizenship who was convicted of the 1968 assassination of U.S. Senator Robert F. Kennedy. He is currently serving a life sentence at the Richard J. Donovan Correctional Facility in San Diego County, California (Mug shot taken on May 23, 1969) - foto: en.wikipedia.org

Sirhan Bishara Sirhan - foto: en.wikipedia.org

Sirhan Sirhan s-a nascut in 1944 in Ierusalim intr-o familie de crestini maroniti, dar el si-a schimbat religia.

Familia sa a sosit in California cu viza de refugiati.

În seara de 5 iunie Sirhan l-a asasinat pe Robert Francis Kennedy in timp ce acesta participa la o intrunire electorala, motivandu-si crima pe faptul ca acesta si-ar fi declarat sustinerea pentru Israel in timpul razboilui de sase zile din iunie 1967.

Sirhan a fost declarat vinovat pe 17 aprilie 1969 si condamnat la moarte 6 zile mai tarziu.

Pedeapsa i-a fost comutata la inchisoare pe viata in anul 1972 si este in prezent detinut in inchisoarea de stat Corcoran.

A depus 14 cereri succesive de eliberare conditionata, dar fara succes.

 

17 aprilie 1970 - Naveta spațiala Apollo 13 a revenit pe Pământ, dupa o misiune dramatică, care a ținut lumea cu sufletul la gură.

17 aprilie 1970: Echipajul de pe Nava spațială Apollo 13, care a suportat un eșec, s-a întors pe Terra în siguranță - foto: ro.wikipedia.org

17 aprilie 1970: Echipajul de pe Nava spațială Apollo 13, care a suportat un eșec, s-a întors pe Terra în siguranță – foto: ro.wikipedia.org

 

17 aprilie 1971 - A murit Nicu Stănescu, violonist, dirijor și compozitor (n. 1903).

 

17-18 aprilie 1974 – A avut loc vizita lui Nicolae Ceaușescu în Polonia (Varșovia) unde a participat la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varșovia.

19 aprilie 1974. Vizita lui Nicolae Ceaușescu în Polonia - foto preluat de pe www.comunismulinromania.ro/

19 aprilie 1974. Vizita lui Nicolae Ceaușescu în Polonia – foto preluat de pe www.comunismulinromania.ro

 

17 aprilie 1975 - Războiul Civil Cambodgian (11 martie 1967 – 17 aprilie 1975) s-a încheiat cu victoria khmerilor roșii.

Aceștia au preluat puterea la Phnom Penh, instituind cel mai cumplit regim de teroare din sec. XX, care a plasat Cambodgia în umbra istoriei contemporane.

1975: Cranii de khmeri, victime ale Khmerilor Roșii - foto: ro.wikipedia.org

Cranii de khmeri, victime ale Khmerilor Roșii – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul Civil Cambodgian a fost un conflict între forțele Partidului Comunist din Kampuchia (denumit și Khmerii Roșii) și aliații lor din Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord) și Viet Cong împotriva forțelor guvernamentale din Cambodgia (după octombrie 1970, Republica Khmerilor), susținută de Statele Unite și de Republica Vietnam (Vietnamul de Sud).

Luptele au fost exacerbate de influența și acțiunile aliaților din cele două părți în conflict.

Armata Populară a Vietnamului (Armata Nord-Vietnameză) s-a implicat pentru a-și apăra zonele de bază și sanctuarele din estul Cambodgiei, fără de care ar fi fost în dificultate în războiul său împotriva Vietnamului de Sud. SUA avea motivația necesității de a câștiga timp pentru a se retrage din Asia de Sud-Est și de a-și proteja aliatul, regimul sud-vietnamez.

Forțele americane și cele sud- și nord-vietnameze au participat direct la lupte în diferite momente de timp.

Guvernul central a fost ajutat în principal de bombardamentele americane masive și prin ajutoare financiare.

După cinci ani de lupte dure soldate cu numeroase victime, cu distrugerea economiei, cu înfometarea populației, cu atrocități uriașe, guvernul republican a fost învins la 17 aprilie 1975 când Khmerii Roșii victorioși au proclamat Kampuchea Democrată.

Acest conflict, deși în principal un război civil local, a fost considerat a face parte din Războiul din Vietnam (1959–1975) în care erau implicate Regatul Laos, Vietnamul de Sud și Vietnamul de Nord.

Războiul civil a dus la Genocidul Cambodgian, unul dintre cele mai sângeroase din istorie.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

17-19 aprilie 1975 – A avut loc vizita oficială prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în Tunisia.

 

17-20 aprilie 1982 – A avut loc vizita oficială de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în RPD Coreeană.

 

17-19 aprilie 1988 – A avut loc vizita oficială de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în RS Vietnam.

 

17 aprilie 1982 - Patriația Constituției canadiene in Ottawa prin Proclamația Reginei Elisabeta a II-a, care domină și Canada.

 

17 aprilie 1985 - A murit Dumitru Ion Suchianu, sociolog, eseist, jurist, istoric, critic literar și critic de film român. (n. 2 septembrie 1895).

Dumitru Ion Suchianu (n. 2 septembrie 1895 - d. 17 aprilie 1985) a fost un sociolog, eseist, jurist, istoric, critic literar și critic de film român - foto: altmarius.ning.com

Dumitru Ion Suchianu (1895 – 1985) – foto: altmarius.ning.com

 

17 aprilie 1986 - Războiul de trei sute și treizeci de ani dintre Olanda și Insulele Scilly s’a terminat.

 

17 aprilie 1990 - A murit Paul Gh. Dimo, inginer, specialist în domeniul electricității (n. 1905).

 

17 aprilie 1990 - A fost înregistrată oficial prima candidatură pentru funcţia de preşedinte al României: Ion Iliescu, propus de Frontul Salvării Naţionale (FSN).

Depunerea jurământului (dupa alegerile din 20 mai 1990) de către președintele României, Ion Iliescu. În stânga imaginii este Dan Marțian, președintele Camerei Deputaților, iar în dreapta Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului foto: Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

Depunerea jurământului (dupa alegerile din 20 mai 1990) de către președintele României, Ion Iliescu. În stânga imaginii este Dan Marțian, președintele Camerei Deputaților, iar în dreapta Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului
foto: Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

 

17 aprilie 1991 - Delegației Parlamentului României i s-a acordat statutul de delegație asociată la Adunarea Atlanticului de Nord (din 14 noiembrie 1998, AAN și-a schimbat numele în Adunarea Parlamentară a NATO.

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

17 aprilie 1992 - Conventia Democrata Romană a organizat în Piaţa Revoluţiei din Bucuresti un miting de protest faţă de decizia Senatului de a nu admite observatori naţionali la alegerile prezidenţiale şi parlamentare.

 

17 aprilie 1996 - Este inaugurat oficial la Cernavoda, primul reactor al Centralei nucleare electrice.

Au participat presedintele Ion Iliescu si primul ministru canadian, Jean Chretien. In prezent funcționează unitățile I și II, care e produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării.

Planul inițial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități.

Unitatea I are o putere electrică instalată de 706 mw și produce anual circa 5 TWh.

Unitatea II a fost pornită pe 6 mai 2007 , conectată la sistemul energetic national pe 7 august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007.

 

17 aprilie 1998 - Începe să emită, la Iaşi, primul post de radio al Bisericii Ortodoxe Române, Radio Trinitas.

Radio Trinitas - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Radio Trinitas – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Având studioul la Mănăstirea Golia din Iaşi, Radio Trinitas a făcut parte din Institutului Cultural-Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, până la data de 27 octombrie 2007.

De la acea dată Radio Trinitas este parte componentă a Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române, odată cu inaugurarea studioului de emisie Radio Trinitas Bucureşti, din Palatul Patriarhiei.

În prezent Radio Trinitas are patru studiouri, la Iaşi, Bucureşti, Craiova şi Sibiu. NOTĂ:

Membrii CNA au aprobat, la 6.II.2014, solicitarea Patriarhiei Române de a acorda o licenţă naţională Radio Trinitas, prin reunirea celor 51 de staţii locale pe care le deţine în prezent.

cititi mai mult pe basilica.ro

 

17 aprilie 2003 - Preşedintele Romaniei, Ion Iliescu şi premierul Adrian Nastase, au asistat la Atena la ceremonia semnării tratatelor de aderare la Uniunea Europeană a celor zece state invitate să devină membre UE începând cu 1 ianuarie 2004.

 

17 aprilie 2005  - A intrat oficial în funcţiune Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) 112. 112 este numărul unic pentru apeluri de urgenţă disponibil la nivelul întregii ţări, care este gratuit şi care poate fi apelat din toate reţelele de telefonie fixă sau mobilă.

Cetăţenii României aflaţi în situaţii de urgenţă pot suna la 112, non stop, pentru a solicita asistenţa serviciilor specializate de intervenţie (ambulanţă, SMURD, poliţie, pompieri, jandarmi), informează site-ul https://www.sts.ro/.

La 17 aprilie 2005 a intrat oficial în funcţiune Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) 112, instituit prin Ordinul nr. 112 din 13 aprilie 2005 al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.

În conţinutul Ordinului se arată că se introduce în România numărul 112 ca număr unic pentru apeluri de urgenţă în reţelele publice de telefonie, iar sistemul se dă în funcţiune începând cu data de 17 aprilie 2005, ora 00.00.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

17 aprilie 2006 - A murit Mihail-Constantin Eremia, profesor universitar la Facultatea de Drept din Universitatea București (n. 1956)

Mihail-Constantin Eremia (n. 11 noiembrie 1956, orașul Giurgiu; d. 17 aprilie 2006, București) a fost un jurist român, care a lucrat ca profesor universitar la Catedra de Drept Public a Facultății de Drept din Universitatea București și Adjunct al Avocatului Poporului între anii 2005-2006.

 

17 aprilie 2007 - A decedat popularul solist de muzica usoara roman Gil Dobrica; (n. 1946)

Gil Dobrică (n. 14 februarie 1946, com. Dăbuleni; d. 17 aprilie 2007, Craiova) A fost un solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România. A avut în repertoriu melodii proprii și preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată "Country roads" ("Drumuri de țară" - modificată în "Hai acasă") a devenit cea mai cunoscută melodie din cariera lui Gil Dobrică

Gil Dobrică (1946 – 2007)

Gil Dobrică (n. 14 februarie 1946, com. Dăbuleni; d. 17 aprilie 2007, Craiova) A fost un solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România.

A avut în repertoriu melodii proprii și preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată “Country roads” (“Drumuri de țară” – modificată în “Hai acasă“) a devenit cea mai cunoscută melodie din cariera lui Gil Dobrică.

 

17 aprilie 2010 - A murit Alexandru Neagu, fotbalist român.

Alexandru Neagu (n. 19 iulie 1948, București d. 17 aprilie 2010) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970 - foto: romaniansoccer.ro

Alexandru Neagu (1948 – 2010) – foto: romaniansoccer.ro

Alexandru Neagu (n. 19 iulie 1948, București d. 17 aprilie 2010) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970.

A jucat pentru o singura echipa, Rapid, chiar şi cînd giuleştenii evoluau în divizia B.

Cînd Rapid a retrogradat, în 1974, Neagu ar fi putut pleca la o altă formaţie, dar nu a făcut-o.

Fosta mare glorie a Rapidului avea toate calităţile necesare unui adevărat atacant: detentă, şut puternic, plasament şi simţ de anticipaţie.

Sandu Neagu a făcut parte din echipa care a cucerit primul titlu (sezonul 1966/1967) şi are în palmares două Cupe ale Romaniei (1972 şi 1975).

 

17 aprilie 2011 - Tineri, revoluționari, studenți, patrioți, intelectuali, români, s-au unit sub un singur blazon pentru reîntregirea neamului românesc, “Acțiunea 2012“.

Din 2011 până acum am făcut sute de acțiuni, de la graffitiul de pe marginea drumului până la marșul de 1300 de km cunoscut ca și “Marșul Centenarului”

De la pliantul dat la gura de metrou până la grupul interparlamentar “Prietenii Unirii”.

De la tânărul din dreapta Prutului care a descoperit Basarabia alături de noi până la cei 100.000 de români basarabeni care au și-au Cunoscut Țara.

Acțiunea 2012 e familia, casa și frontul nostru care se va sfârși când se va face una cu pământul și hotarul de la Prut.

Poți afla mai multe despre noi din filmul “Unioniștii”

Platforma Unionistă Acţiunea 2012 este coaliția organizațiilor civice din România, Republica Moldova și Diaspora care susţin prin acțiuni și inițiative constante unirea celor două state românești - foto preluat de pe 10tv.md

Platforma Unionistă Acţiunea 2012 – foto preluat de pe 10tv.md

Platforma Unionistă Acţiunea 2012 este coaliția organizațiilor civice din România, Republica Moldova și Diaspora care susţin prin acțiuni și inițiative constante unirea celor două state românești.

Constituită pe 17 aprilie 2011, Platforma Unionistă Acţiunea 2012 a organizat până în prezent sute de manifestări publice de informare şi sensibilizare a opiniei publice şi a factorilor decizionali din România şi Republica Moldova, precum şi a comunităţii internaţionale, cu privire la necesitatea realizării unităţii naţionale.

Astfel, rezultatele sondajelor de opinie efectuate în ultimii doi ani indică faptul că o majoritate covârşitoare a populaţiei din România susţine Unirea cu Republica Moldova, iar în Republica Moldova, numărul celor care văd Unirea ca opţiune reală este în continuă creştere.

cititi mai mult pe actiunea2012.ro

 

17 aprilie 2013 - A murit Paul Dan Cristea, academician, profesor roman la Universitatea Politehnica Bucuresti (n. 1983).

Paul Dan Cristea (n. 13 februarie, 1941, București - d. 17 aprilie, 2013) a fost un inginer electonist și fizician român, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române - foto: revista-hipocrate.ro

Paul Dan Cristea (1941 – 2013) – foto: revista-hipocrate.ro

Paul Dan Cristea (n. 13 februarie, 1941, București – d. 17 aprilie, 2013) a fost un inginer electonist și fizician român, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române.

 

17 aprilie 2014 - A decedat marele scriitor columbian Gabriel García Márquez, laureat Nobel (n. 1927).

Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia - d. 17 aprilie 2014, Ciudad de México, Mexic) a fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic - foto: ro.wikipedia.org

Gabriel García Márquez (1927 – 2014) – foto: ro.wikipedia.org

Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia – d. 17 aprilie 2014, Ciudad de México, Mexic) a fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent.

Este cunoscut de către prieteni drept Gabo.

Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).

Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.

 

17 aprilie 2014 - A fost anunțată descoperirea primei exoplanete cu o dimeniune asemănătoare Terrei și care se află în zona locuibilă a stelei sale.

Exoplaneta, denumită Kepler-186f, este situată la 580 de ani-lumină de Pământ.

Kepler-186f - concepție artistică, (17 aprilie 2014) - foto preluat de pe /ro.wikipedia.org-

Kepler-186f – concepție artistică, (17 aprilie 2014) – foto preluat de pe /ro.wikipedia.org-

Kepler-186f este prima planetă de dimensiunea Pământului aflată în zona locuibilă circumstelară a altui sistem planetar, descoperită cu ajutorul telescopului spațial Kepler.

Sistemul planetar Kepler-186, aflat la aproximativ 500 de ani lumină de Pământ, în constelația Cygnus (Lebăda), este format dintr-o stea pitică roșie și cinci planete: Kepler-186b, Kepler-186c, Kepler-186d, Kepler-186e și Kepler-186f. Descoperirea planetei Kepler-186f a fost anunțată de NASA în data de 17 aprilie 2014.

cititi mmai mult pe en.wikipedia.org

 

17 aprilie 2019 - Oamenii de știință anunță descoperirea unor ioni de hidrură de heliu, despre care se crede că este primul compus care s-a format în univers, în nebuloasa planetară NGC 7027.

 

17 aprilie 2021 - Au avut loc funeraliile prințului Philip, soțul reginei Elisabeta a II-a.

La sujba de înmormântare de la Capela St George au participat doar 30 de persoane din cauza restricțiilor legate de pandemia de COVID-19.

Prințul Filip, Duce de Edinburgh (n. 10 iunie 1921, Corfu, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou⁠(d), Grecia – d. 9 aprilie 2021, Windsor and Maidenhead, Anglia, Regatul Unit) a fost membru al familiei regale britanice și soțul reginei Elisabeta a II-a, cu titlul de prinț consort.

S-a născut în Grecia, din care familia sa a fost exilată de când era copil.

După ce a fost educat în Franța, Germania și Regatul Unit, în 1939, la vârsta de 18 ani, Filip a intrat în Marina Regală britanică.

Din iulie 1939, a început să corespondeze cu prințesa Elisabeta, care avea atunci 13 ani, și pe care o întâlnise pentru prima dată în 1934.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a slujit cu distincție în Mediterana și Pacific.

După război, regele George al VI-lea i-a acordat lui Filip permisiunea să se căsătorească cu Elisabeta, întâia sa născută.

Înainte de anunțul oficial al logodnei lor, în iulie 1947, Filip și-a abandonat titlurile grecești și daneze, a devenit un supus britanic naturalizat și a adoptat numele de familie, „tradus” în engleză, al bunicilor materni, Mountbatten.

S-a căsătorit cu Elisabeta la 20 noiembrie 1947.

Chiar înainte de nuntă, i s-au acordat titlurile de duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron Greenwich, cu calificativul Alteța Sa Regală.

Filip a părăsit serviciul militar activ când soția sa a devenit regină (1952), după ce ajunsese la gradul de comandant.

A primit titlul de principe în 1957.

Filip și Elisabeta au avut împreună patru copii: Charles, Prinț de Wales, actualul rege Charles al III-lea, Prințesa Anne a Marii Britanii, Andrew, Duce de York și Edward, Conte de Wessex.

Printr-un ordin britanic în consiliu, emis în 1960, descendenții cuplului care nu poartă titluri regale pot folosi numele de familie Mountbatten-Windsor, care a fost folosit și de unii membri ai familiei regale care dețin titluri, precum Anne, Andrew și Edward.

Un împătimit al sportului, a ajutat la dezvoltarea probei sportive de conducere a trăsurilor.

A fost patron, președinte sau membru a peste 780 de organizații și președinte al „The Duke of Edinburgh’s Award,” un program de auto-perfecționare pentru tineri cu vârste cuprinse între 14 și 24 de ani.

A fost cel mai în vârstă membru de sex masculin din istoria familiei regale britanice.

S-a retras din funcțiile sale regale la 2 august 2017, la 96 de ani, după ce a încheiat 22.220 misiuni solo, din 1952.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

17 aprilie 2020 - La ordinea zilei

Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Iertarea (cuvântul 7) – 19 aprilie 1978

Părintele Gheorghe Calciu împreună cu studenții, la Radu Vodă - foto preluat de pe doxologia.ro

Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925 – 2006) a fost un preot ortodox român, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului - cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe gheorghecalciu.ro

cititi aici 7 cuvinte către tineri – Despre moarte și înviere (cuvântul 6) – 12 aprilie 1978

 

Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Iertarea (cuvântul 7) – 19 aprilie 1978


 

Iertarea (cuvântul 7)

De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit” (Luca 7, 74)

Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Iertarea (cuvântul 7) - 19 aprilie 1978 - foto preluat de pe gheorghecalciu.ro

Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Iertarea (cuvântul 7) – 19 aprilie 1978 – foto preluat de pe gheorghecalciu.ro

Când am început aceste „Cuvinte”, tinere prieten, la primul din cele şapte nici nu te cunoşteam. Ştiam despre tine că exişti, că aspiri spre ceva ce lumea nu-ţi poate da, şi te-am chemat, ca pe fratele meu necunoscut, să-ţi arăt o cale nouă pe care să păşeşti. Ţi-am vorbit despre Hristos şi despre Biserica Lui, despre un cer şi un pământ nou, despre moarte şi înviere şi, mai presus de toate, despre iubirea lui Iisus pentru tine.

Dar acum îţi spun frate, nu doar semen al meu; te iubesc, nu cu o iubire abstractă care îşi caută obiectul, ci cu iubirea care a găsit, fiindcă te cunosc şi eşti în inima mea, aşa cum şi eu sunt în inima ta. Căci dacă ai venit aici ca să mă asculţi de mai multe ori, ai făcut-o pentru că ai auzit glasul lui Iisus, acel glas irezistibil care te-a trezit din amorţeala ta materialistă şi din letargia ateistă în care zăceai. Ai auzit când Iisus ţi-a spus: „Vino la Mine!”. Şi când te-ai întors la el, ţi-a pus inel în degetul tău şi încălţăminte nouă în picioarele tale, şi pe umeri haina cea mai bună(Luca 15, 20-24). Fiindcă veneai rănit şi sângerând.

Erai oprimat de tot ceea ce învăţaseşi despre zeificarea materiei şi de toate interdicţiile ridicate în faţa căutărilor tale de către ateismul fetişizat. Înaintea ochilor tăi, orbi până atunci, s-a aprins o lumină mai ademenitoare decât orice cântec de sirenă al lumii. Şi ai lăsat departe în urma ta ţara de secetă a necredinţei şi roşcovele(Luca 15, 14-17) pe care le mâncaseşi până atunci. Ai uitat de dascălii tăi, care îţi spuneau că aceasta este singura hrană şi că fără de ea vei muri. Şi ai auzit atunci cuvântul lui Iisus, care îţi spunea:

Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Matei 4, 4).

Prietene, când oare ai ajuns să te hrăneşti cu cuvântul lui Dumnezeu? Şi totuşi asta faci! Pentru acest cuvânt ai renunţat la odihna ta, la pacea ta comodă, ai înfruntat obstacole şi interdicţi şi ai venit aici, să te hrăneşti cu cuvântul lui Hristos. Cinste ţie, prietene! Dumnezeu îţi va dărui cuvântul şi harul Său, şi ţi-l va dărui din belşug, pentru că este scris:

Că oricine cere, ia; cel care caută, află; celui care bate, i se va deschide” (Matei 7, 8).

Pentru această cerere stăruitoare a ta, curajosul meu prieten, Iisus te va răsplăti. Fiindcă ai avut curajul să lupţi cu o obişnuinţă şi cu o inerţie care te făcuseră prizonierul lor; fiindcă ai avut curajul să rupi barajul interdicţiilor pe care ţi le-a impus, ca pe un baraj de netrecut, ideologia marxistă, crezând că postulatele de autoritate nu au nevoie de demonstraţie şi că autoritatea ar putea suplini credinţa; fiindcă ai avut curajul ca, o dată ieşit de sub servitutea acestor doctrine, să mergi spre ceea ce ţi se contura în faţă ca o iubire tangibilă.

Şi cu cât ai înaintat, cu atât ai înţeles mai bine că această iubire infinită şi crucificată strălucea pentru tine, omule unic şi irepetabil, cum te-am mai numit cândva. Pentru acest curaj al tău ai primit iertarea. Nu simţi oare în tine duhul acesta al dragostei, al liniştii care s-a instalat în sufletul tău, siguranţa cu care păşeşti pe noul drum al ascultării de Hristos? Este harul lui Dumnezeu, care vine la tine. Mai întâi, acest har te vizitează rar. Atunci când, rugându-te, vei simţi un fior de o clipă trecându-ţi prin inimă, ca o bucurie inefabilă, atunci când, îngenuncheat fiind, vei simţi o duioşie inexplicabilă în suflet şi o nevoie imperioasă de a plânge, să ştii că te vizitează Harul.

Stăruieşte, prietene, şi Harul va veni mai des, tot mai des, până te va locui permanent. Atunci vei cunoaşte starea de har continuă şi pacea interioară, a cărei sursă este iertarea acordată de Hristos şi care se preface într-o bucurie spirituală iradiind invizibil prin toţi porii fiinţei tale. Şi vei cunoaşte fericirea de a fi iertat şi de a ierta. Căci viaţa noastră este dură atâta vreme cât materia reprezintă cerul şi pământul nostru, iar duhul nostru rămâne orb atâta vreme cât ateismul este religia noastră.

Şi dacă există totuşi ceva care te salvează, prietene, chiar în perioada chemării tale la Hristos, înainte ca sufletul tău să fi fost inundat de lumina credinţei, acel ceva este bucuria de a ierta şi a fi iertat. „La vie en commun est dure. Il faut savoir se faire pardonner” (Viaţa în comun este dură. Trebuie să ştii să te faci iertat.). Nu numai să ierţi, ceea ce ţi-ar oferi satisfacţia orgolioasă a bunătăţii, ci să ştii să te faci iertat, ceea ce este echivalentul absolut al umilinţei [smereniei].

Îmi amintesc că ţi-am vorbit despre Iisus şi despre Biserica Lui ca despre o instituţie sfântă, ca despre o realitate spirituală pe pragul căreia te afli de mult. Dar abia acum ai reuşit să rupi zecile de fire invizibile ale unor concepţii care te trăgeau înapoi. Ţi-am vorbit despre bisericile presărate pe pământul acestei ţări, pe care călcăm cu picioare vesele sau îndurerate, şi ţi-am arătat că am rezistat prin veacuri de umilinţă, dar şi de slavă, prin credinţa noastră ortodoxă indestructibilă.

Că dragostea de pământ şi legătura de sânge şi de limbă s-au exprimat în istoria vie, adevărată, prin bisericile ridicate de voievozi şi de pârcălabi – literă de piatră, pe care vremea nu o poate şterge. Iar dacă acum vedem o biserică dărâmată, pentru ca în locul ei să se ridice o cârciumă, spunem: „NU!”, cu toată durerea sufletului nostru, împotriva celor ce cred că dărâmând biserici şi interzicând – în presă, în şcoli şi în inimi cuvântul lui Dumnezeu, L-au desfiinţat pe Acela din a Cărui milă trăim şi durăm.

Ţi-am vorbit de libertatea ta în Hristos şi despre cum trebuie s-o foloseşti. Ţi-am arătat că mineralele nu cunosc nici moarte, nici viaţa, decât prin analogie, ci numai starea de fapt; că animalele cunosc viaţa şi moartea, dar inconştient; dar tu, tinere, omule, cunoşti şi moartea şi viaţa şi, mai presus de ele, învierea, oricât ţi s-ar fi interzis să crezi în ea. Căci Hristos te-a chemat la îndumnezeire. Nu la condiţia de simplă vieţuitoare, nici măcar la simpla condiţie de om, ci te-a ridicat deasupra condiţiei umane, când a zis:

Părinte, voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat” (Ioan 17, 24).

Acestea sunt lucrurile pe care ţi le-am spus, tânărul meu prieten, şi multe asemenea, cu toate cuvintele lui Hristos. Şi pentru aceasta m-au urât fraţii mei, iar ţie ţi s-a interzis să vii să mă asculţi; ţie, care însetai după cuvântul lui Dumnezeu şi care voiai să ştii dacă eşti condamnat total sau ai fost ales de cineva pentru un destin mult mai înalt, pentru înviere. Ţi s-au închis porţile şi ţi s-au ridicat în faţă ziduri de oprelişti.

Ţie, care scriai într-una din scrisorile tale căci orice scrisoare de la unul dintre voi vă exprimă pe voi toţi – despre pornirea voastră de a căuta ceea ce transcede materia, de a depăşi imanentul astăzi zeificat, despre toată nădejdea voastră de a păşi pe calea adevărului şi despre bucuria de a-L fi întrezărit pe Cel ce Însuşi este Adevărul, Calea şi Viaţa. Îmi scriai cu câteva zile în urmă:

Ce bucurie să auzi vorbindu-se despre Dumnezeu şi despre lume, alta decât cea a materiei, de la o catedră laică şi de către un profesor laic! Era un vis în care nu putea crede. Şi să înţelegi că omul acela laic era iluminat de un duh de credinţă pe care nu-l făcea cunoscut nu numai prin cuvinte, ci şi prin toată lumina care iradia din fiinţa lui. De aceea, aproape că vă invidiez pe voi, teologii, care ştiţi şi cunoaşteţi şi trăiţi ceea ce noi nu cunoaştem şi nu ştim, dar spre care întreaga noastră fiinţă aspiră”…

Sau tu, tinere profesor de 35 de ani, care spuneai:

Mi-am petrecut toţi anii aceştia de învăţământ scoţând cu bâta elevii din biserici. Acum însă am înţeles ce-i aducea acolo şi de ce reveneau la biserică, iertându-mă. Înţeleg acum că dacă voi, nişte copii din anul întâi de Seminar, credeţi atât de tare şi ştiţi atâtea lucruri despre adâncurile fiinţei umane şi despre o lume pe care eu am interzis-o elevilor mei, eu trebuie să cred mai mult decât voi”.

Nu ne amintesc oare aceste cuvinte de convertirea lui Pavel de pe drumul Damascului? Căci, dacă admitem cu Albert Camus, că fiecare om trece măcar o dată în viaţă prin Muntele Măslinilor, tot aşa trebuie să admitem că fiecare dintre noi experimentează o dată drumul Damascului, când glasul lui Iisus răsună şi pentru noi:

Saule, Saule de ce Mă prigoneşti?… Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă!” (Faptele Ap. 9, 4-5).

Nimeni nu este scutit de suferinţă. Dacă suferim, suferinţa să fie întru Hristos; dacă iertăm, să iertăm pentru Hristos! Dar adevărul să ne stea în faţă totdeauna. „Adevărul înaintea păcii”, cum îmi spunea un student de la Politehnică, auditor al acestor „Şapte cuvinte către tineri”; şi să înţelegem prin „pace” nu pacea lui Hristos de la Ioan 14, 27-29, nici răstimpul între două războaie, cum îi plăcea să spună lui Nicolae Titulescu, ci acea comoditate sufletească şi materială pentru care călcăm în picioare principiile şi dreptatea, acea stare de toleranţă care ne ajută să ne culcăm în fiecare seară cu un compromis în inimă şi să ne trezim cu un compromis nou sub pernă. Şi acum voi citi declaraţia unui student de la Teologie, în legătură cu aceste „Şapte cuvinte”.

Pentru că s-au luat astfel de declaraţii scrise, la Institutul Teologic, forţându-se mâna şi conştiinţa. Se ştie ce înseamnă o declaraţie scrisă, ce sursă de teamă şi de teroare [poate constitui ea], aşa cum s-a întâmplat în câteva cazuri. Din numărul declaraţiilor date am ales una, pentru că este mai limpede (nu mai dreaptă, căci toate sunt la fel de drepte):

„…declar că în ziua de miercuri, 12 aprilie a.c., la orele 21, am audiat rostit de părintele Gh. Calciu-Dumitreasa în pridvorul Bisericii Radu-Vodă din Bucureşti. De asemenea, am mai audiat şi al treilea şi al patrulea şi al cincilea cuvânt, dar în alte condiţii… Declar că am întâlnit la ultima, precum şi la celelalte predici ale sale, foarte mulţi studenţi de la Institutul Teologic, doctoranzi în Teologie, studenţi de la alte facultăţi, persoane pe care nu le mai văzusem niciodată şi foarte mulţi elevi seminarişti. Atmosfera din biserică a fost impresionantă şi am trăit în mod real clipe de înălţare sufletească şi de reculegere. În privinţa conţinutului predicilor, mă declar întru totul de acord cu ideile expuse de părintele profesor, care nu face decât să privească realist şi lucid problemele ce se cer privite astfel, respectând strict învăţăturile Bisericii Ortodoxe. Părintele profesor Gh. Calciu mi-a fost profesor mai mulţi ani la Seminarul Teologic din Bucureşti, al cărui absolvent sunt, şi a contribuit în cea mai mare măsură la formarea noastră ca elevi şi adevăraţi slujitori ai Domnului Hristos şi ai Bisericii neamului”.

Oare trebuie să mai adaug ceva? Poate doar omagiul meu pentru acest curaj al studentului respectiv şi al vostru, al tuturor celor care, călcând peste instinctul de conservare, aţi pus „adevărul înaintea păcii” şi aţi venit aici; sau poate bucuria pe care mi-au făcut-o celelalte declaraţii, scrise sau verbale, ca şi prezenţa voastră în această biserică; sau poate, în sfârşit, umilinţa mea că sunteţi buni şi Îl iubiţi pe Iisus mai mult decât pe mine, căci, chiar fără să fiţi slujitorii Lui, nu aţi pregetat să sacrificaţi comoditatea voastră pentru a veni să vă exprimaţi dragostea de Dumnezeu.

Să ne rugăm pentru toţi fraţii noştri care ne iubesc şi care ne urăsc pe noi, care ne-au făcut bine şi rău, care ne-au iertat sau nu ne-au iertat. Noi toate să iertăm tuturor! Voi încheia, tinere prieten, acest ultim „Cuvânt” cu o spicuire din „Cuvântul” Sfântului Ioan Gură de Aur care se citeşte în noaptea Învierii în toate bisericile ortodoxe, căci vin Paştile, Ziua Învierii şi bucuria noastră, a tuturor. Atunci veţi afla că Hristos a înviat şi că noi toţi vom învia.

Când spun că veţi afla, înţeleg că inima şi sufletul vostru va descoperi plenar această certitudine care era de mult în voi şi în virtutea căreia sunteţi aici.

„…De a lucrat cineva din ceasul întâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă; de a venit cineva în ceasul al treilea, mulţumit să prăznuiască; de a ajuns cineva în ceasul al şaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit; de a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se; de a ajuns cineva în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea cea ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi. Pentru acesta intraţi toţi în biserica Domnului vostru; şi cei dintâi, ca şi cei din urmă luaţi plata. Înviat-a Hristos şi îngerii se bucură. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu mai este în groapă”.

V-am citit aceste rânduri ca să le ştiţi. V-am citit acest „Cuvânt”, fiindcă vine Săptămâna Patimilor, în faţa căreia tot glasul amuţeşte. V-am citit acestea, ca să aflaţi că dacă în zilele care urmează vom trăi în duh şi în carne calvarul lui Hristos, pe culmea Golgotei ne aşteaptă Iertarea şi Învierea. V-am citit aceste adevăruri, ca să vă amintiţi că neamul acesta românesc urcă de veacuri Golgota istoriei, refăcând neîncetat, în spirit, drumul lui Iisus şi anticipând, prin credinţă, această înviere pe care tu, prietenul meu, fratele nostru, al tuturor, o aduci ca pe o făclie arzând în inima ta.

Cuvânt rostit în Biserica Radu-Vodă, în cea de-a șasea miercuri a Postului Mare, la 19 aprilie 1978

(Preot Gheorghe Calciu – 7 cuvinte către tineri, ediție îngrijită de Răzvan Codrescu, Editura Anastasia, București, 1996, pp. 61-70)


 

La cel de-al șaptelea cuvânt autoritățile i-au măsura surprinzătoare de a descuia porțile și ușa bisericii, iar predica s-a ținut înăuntru.

Fiecare cuvânt al părintelui dura câteva ore pentru că după fiecare predică, urmau discuții cu tinerii veniți, așa încât Cuvântul se termina pe la doisprezece sau chiar unu noaptea. La sfârșit seminariștii se îndreptau spre dormitoarele lor iar cei veniți de la alte facultăți îl conduceau pe părintele Calciu până la acasă. Nefiind vreun mijloc de transport la orele acelea, iar părintele fiind îmbrăcat cu reverenda, veneau deseori bețivi care îl înjurau că este „popă” care „înșeală lumea”, și aducându-i tot felul de ofense. Însă părintele era înconjurat și protejat de acei tineri, pe care îi considera îngerii săi păzitori.

 

cititi si Gheorghe Calciu-Dumitreasa – Cuvânt către tinerii teologi pe tema „Creștinismul și cultura” (1978)

Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, România – d. 21 noiembrie 2006, Washington, SUA) a fost un preot ortodox român, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului. În timpul detenției din închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, la torturarea deținuților, în colaborare cu Eugen Țurcanu, activitate pentru care, ulterior, s-a căit și s-a pocăit

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

Sfânta și Marea Marți

Pilda celor zece fecioare  - foto preluat de pe ziarullumina.ro

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: basilica.roro.orthodoxwiki.org

 

Sfânta și Marea Marți


 

Textele biblice rostite la slujbele din Sfânta și Marea Marți se referă la întunericul care este în cei ce nu-l au pe Dumnezeu în suflet.

Pericopa evanghelică centrală a zilei este Pilda celor zece fecioare.

Evanghelia care se citește la Denia acestei zile (Matei 22: 15-46; 23: 1-39) arată cât întuneric este în cei ce nu primesc în suflet Cuvântul lui Dumnezeu și urăsc pe Iisus.

Se mai vede cum Iisus mustră pe cărturarii și fariseii care au devenit călăuze oarbe, datorită împietririi sufletului lor în răutate și în fățărnicie.

Pentru a alunga un astfel de întuneric din suflet, Evanghelia care se citește la Liturghia Darurilor înainte sfințite cuprinde cuvintele lui Iisus privind sfârșitul lumii, Pilda celor zece fecioare, Pilda talanților și Judecata de Apoi.

Slujbele din Sfânta și Marea Marți se referă la toate acestea, însă se face pomenire mai ales de Pilda celor zece fecioare.

 

Sinaxar


 

Tâlcuire de părintele Teofil Părăian

În Marțea Săptămânii celei Mari am făcut pomenire, tot îndrumați de Sfânta noastră Biserică, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele înțelepte și despre fecioarele neînțelepte.

Este o pildă spusă de Domnul Hristos și pe care Sfânta noastră Biserică ne-o pune în fata conștiinței în Marțea cea Mare.

Și noi, parcurgând Săptămâna Sfintelor Pătimiri, am pomenit marți pilda cu cele zece fecioare și pe cele zece fecioare, luând aminte și prin textele liturgice din ziua respectivă la cele cinci fecioare înțelepte, care au avut untdelemn în candelele lor și care L-au întâmpinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu El în cămara nunții și s-au bucurat de ospățul mirelui, în timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de întâlnirea cu Mirele pentru că au mers să-și cumpere untdelemn pentru candelele lor.

Această pildă, Domnul Hristos ne-o pune în față ca să ne gândim la faptul că trebuie să fim întotdeauna pregătiți prin fapte bune pentru întâmpinarea Mirelui ceresc, să fim alcătuiți prin faptele noastre cele bune ca să putem lua parte la ospățul cel veșnic.

Domnul Hristos ne îndeamnă la priveghere, concluzia pildei fiind: “privegheați și vă rugați că nu știți când vine Fiul Omului” (Matei 25, 13).

Deci, Sfânta noastră Biserică ne învață în fiecare zi de marți din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, ne-a învățat și în aceastã săptămână în ziua de marți, să fim cu luare aminte la noi înșine, la datoriile noastre, să așteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare și cu fapte bune, ca și întru aceasta să se preamărească Tatăl nostru cel din ceruri.

În această zi de marți, ca și în celelalte zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, până miercuri inclusiv, la slujba de dimineață, la utrenie, se cântă atât troparul “Iată Mirele vine în miezul nopții…” cât și troparul “Cămara Ta…” (svetilna / luminânda).

 

Stihirile de la Laude (utrenie)


 

“Întru luminările sfinților Tăi cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi cuteza să intru împreună în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și legat mă vor scoate îngerii afară. Curățește-mi, Doamne, spurcăciunea sufletului meu și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.”

“De lenea sufletului meu dormind eu, Mire Hristoase, n-am agonisit candelă aprinsă din fapte bune și m-am asemănat fecioarelor celor nebune, trândăvindu-mă în vremea lucrării. Stăpâne, nu-mi închide milostivirile îndurărilor Tale! Ci, scuturând somnul meu cel întunecat, scoală-mă și mă bagă în cămara Ta, împreună cu fecioarele cele înțelepte, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc și strigă neîncetat: Doamne, mărire Ţie.”

“Auzind, suflete, de osânda celui ce a ascuns talantul, nu ascunde cuvântul lui Dumnezeu; ci vestește minunile Lui; ca înmulțind darul, să intri întru bucuria Domnului tău.”

 

Stihirile de la Stihoavnă (utrenie)


 

“Veniți, credincioșilor, să lucrăm Stăpânului cu osârdie, că împarte slugilor bogăție; și fiecare din noi să înmulțim talantul darului după măsură. Unul să aducă înțelepciune prin lucruri bune; iar altul să săvârșească slujba luminării, să-și împărtășească credinciosului cuvântul său, celui ce nu știe tainele, și altul să-și împartă bogăția săracilor. Că așa vom înmulți împrumutul. Şi ca niște economi credincioși ai darului, ne vom învrednici bucuriei celei stăpânești. Căreia ne învrednicește pe noi, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.”

“Când vei veni întru slavă, Iisuse, cu puterile îngerești și vei ședea pe scaunul cel de judecată, să nu mă desparți pe mine, Păstorule cel bun; că știi căile cele de-a dreapta, iară cele de-a stânga sunt strâmbe. Deci să nu mă pierzi împreună cu caprele, pe mine cel înțelenit în păcat. Ci alăturându-mă cu oile cele de-a dreapta, să mă mântuiești, ca un iubitor de oameni.”

“Mire, cela ce ești mai frumos cu podoaba decât toți oamenii, Carele ne-ai chemat pe noi la ospățul cel duhovnicesc al nunții Tale, dezbracă-mă de chipul greșalelor mele cel ticălos, prin împărtășirea patimilor Tale. Şi împodobindu-mă cu haina slavei Tale celei înfrumusețate, fă-mă împreună-șezător luminat la masa împărăției Tale, ca un milostiv.”

“Iată, că-și încredințează Stăpânul talantul Său ție, suflete al meu. Primește darul cu frică, împrumută pe Cel ce ți l-a dat, împarte la săraci și câștigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui, când va veni cu slavă și vei auzi glasul cel fericit: Intră, slugă, întru bucuria Domnului tău. Căreia mă învrednicește pe mine cel rătăcit, Mântuitorule, pentru mare mila Ta.”

 

Stihiri de la utrenie (stihologia)


 

“Iată mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăși pe carele va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morții, și afară de împărăție să te încui. Ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,miluiește-ne pe noi.”

“Pe Mirele, fraților, să iubim, candelele noastre să le grijim, întru bunătăți strălucind și în dreapta credință; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiți, cu fecioarele cele înțelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.”

“Sfat fără de lege asupra Ta, Mântuitorule, adunând din răutate cu pizmă preoții și cărturarii, au îndemnat pe Iuda spre vânzare. Pentru aceasta ieșind fără de rușine, a grăit asupra Ta popoarelor celor fără de lege, zicând: Ce-mi veți da mie și eu voi da pe El în mâinile voastre? Mântuiește sufletele noastre, Doamne, de osânda acestuia.”

“Iuda, cel cu mintea iubitoare de argint, s-a întărâtat asupra Învățătorului, vrăjmașul; s-a sfătuit, a gândit vânzare, a căzut din lumină, primind întunericul; a tocmit prețul și a vândut pe Cel fără de preț. Pentru aceasta a și aflat răsplătire precum a făcut ticălosul: spânzurare și moarte cu durere. Ci pe noi mântuiește-ne, Hristoase, Dumnezeule, de soarta lui, iertare de greșale dăruind celor ce prăznuim, cu dragoste, prea curatele Tale patimi.”

 

Citiri


 

La Utrenie:

- Matei 22, 15-46 (Despre înviere. Cea mai mare poruncă din Lege. Mesia: Fiul și Domnul lui David.)

- Matei 23, 1-39 (Iisus mustră pe farisei și pe cărturari. Mustră Ierusalimul, cel ce ucide pe prooroci, și prezice dărâmarea lui.)

La Liturghie:

- Matei 24, 36-51 (A doua venire a lui Hristos și sfârșitul lumii. Când va veni ceasul acela?)

- Matei 25, 1-46 : Pilda celor zece fecioare și pilda talanților

- Matei 26, 1-2 (“Ştiți că peste două zile va fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.”)

- Ieșirea 1, 1-20

- Iov 1, 1-12

 

Troparul Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos


 

Glas 5

Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur, şi nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să Se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea Lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi strigând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Condac

La ceasul sfârșitului, suflete, gândind, și de tăierea smochinului temându-te, talantul cel dat ție cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind și strigând; ca să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.

Icos

Pentru ce te lenevești, ticălosul meu suflet? Pentru ce ți se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăbovești cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este și ne vom despărți de la aceste de aicea. Până când ai vreme trezește-te strigând: greșit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul cel neroditor; ci ca un îndurat milostivește-Te, Hristoase, spre mine, cel ce strigă cu frică: Să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.

 

Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 22, 15-46


 

Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.

Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?

Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.

Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?

Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus.

În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,

Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.

Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.

Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.

În urma tuturor a murit şi femeia.

La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.

Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:

“Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.

Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.

Şi auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă.

Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:

Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?

El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.

Aceasta este marea şi întâia poruncă.

Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.

Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus,

Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.

Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? – zicând:

“Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.

Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui?

Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.

 

Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 23, 1-39


 

Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,

Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;

Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.

Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.

Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.

Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,

Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.

Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.

Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.

Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.

Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.

Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.

Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?

Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.

Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?

Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.

Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.

Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi

Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.

Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,

Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.

Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.

Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!

Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?

De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,

Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.

Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.

Iată, casa voastră vi se lasă pustie;

Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.

 

 

cititi mai mult despre Marțea Mare si pe: basilica.rodoxologia.roen.wikipedia.org; Parable of the Ten Virgins