Floriile; Duminica Floriilor; Duminica Stâlpărilor
Icoană pe sticlă cu tema „Intrarea Domnului în Ierusalim” (Duminica Floriilor), datare secolul al XIX-lea, zona Nicula, Transilvania – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român, categoria jurică Tezaur
foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
articole preluate de pe: azm.gov.ro; www.facebook.com/MuzeulTaranuluiș www.mediafax.ro
Floriile
Icoană pe sticlă cu tema „Intrarea Domnului în Ierusalim” (Duminica Floriilor), datare secolul al XIX-lea, zona Nicula, Transilvania – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român, categoria jurică Tezaur – foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Sarbatoarea Floriilor este cunoscuta in Bucovina sub denumirea de Duminica Stâlpărilor
Duminica Floriilor mai era numită și “Duminica aspiranților” sau a “candidaților la botez“, deoarece în această zi, catehumenii mergeau la episcop și îi cereau permisiunea de a fi admiși la botez, iar cei acceptați primeau de la acesta “Simbolul credinței” spre învățătură.
Duminica Floriilor a fost numită și “Duminica grațierilor“, pentru că în cinstea acestei sărbători împărații acordau grațieri.
De Florii sunt aduse în biserici ramuri de salcie pentru a fi binecuvântate de preot.
Acestea simbolizează biruința lui Hristos asupra morții.
Ele sunt puse la icoanele din casele credincioșilor.
Floriile sau Duminica Stâlpărilor, sărbătoarea ce vesteşte Paştele
Intrarea Domnului în Ierusalim – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
articol de Elvira Gheorghiţă (04 apr. 2015,) – preluat de pe www.mediafax.ro
Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (după denumirea ramurilor de palmier sau finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, n.r.) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc.
Menţionată, pentru prima dată în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină.
Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.
Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de Săptămâna Mare.
Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl „petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.
De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.
Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr.
În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte.
După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedaţi, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morţilor făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare.
Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creştinătate, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii.
În fiecare an de Florii se fac procesiuni, acestea rememorând intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, după ce cu o zi înainte îl înviase pe Lazăr din morţi.
Mulţimea era atât de uimită de minune, încât era convinsă că a venit vremea regelui prevestit de profeţi. „Osana!”, Îi strigau copiii, iar oamenii toţi adunaţi pe drum aşterneau în faţa Domnului hainele lor şi veneau să-L întâmpine cu ramuri de finic.
Blând şi smerit, Iisus a intrat în cetate pe mânzul asinei.
Acum, peste veacuri, pelerinii refac, pe jos, drumul triumfal, cu tristeţea care premerge Patimile Domnului, dar şi cu bucuria care prevesteşte Învierea Sa.
Venirea lui Iisus cu o săptămână înainte de patimile Sale şi de Învierea Sa din morţi au fost profeţite cu mai bine de patru sute de ani înainte de sfântul proroc Zaharia, prin cuvintele
„Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei”.
La început, Duminica Stâlpărilor a fost ţinută numai de comunitatea creştină din Ierusalim.
Având un caracter local, nefiind cunoscută şi de alte biserici, sărbătoarea nu figurează în rândul celorlalte enumerate în Constituţiile Apostolice – document elaborat spre sfârşitul secolului al IV-lea.
Este menţionată însă de Sfântul Ioan Gură de Aur (407), de Sfântul Epifanie de Salamina (403), de Sfântul Chiril al Alexandriei (444), care au scris omilii la această sărbătoare, precum şi de pelerina spaniolă, Egeria, care o descrie în jurnalul său de călătorie la Locurile Sfinte.
Din Ierusalim, sărbătoarea Duminicii Stâlpărilor a trecut mai întâi în Egipt, apoi în Siria şi în Asia Mică.
În secolul al V-lea era celebrată deja în capitala imperiului, Constantinopol, când împăratul şi curtea sa participau la procesiunea solemnă ce avea loc în Duminica Intrării în Ierusalim.
Cu acest prilej, mulţimea credincioşilor purta atât ramuri de finic, cât şi de măslin şi de liliac.
Pe tot parcursul procesiunii care se desfăşura pe străzile oraşului, credincioşii intonau frumoase cântări compuse de imnografi precum Andrei Criteanul, Teodor Studitul sau Iosif Studitul.
Obiceiul ca însuşi conducătorul să participe la procesiunea din Duminica Floriilor a fost urmat şi de curţile domneşti din Ţările Române.
În timpul secolelor al VI-lea şi al VII-lea, sărbătoarea se răspândeşte şi în Occident, fiind menţionată de Isidor de Sevilia (636).
Tot în această perioadă, se introduce şi binecuvântarea ramurilor de finic, aduse de credincioşi la biserică, iar procesiunea se mută dimineaţa.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este relatată de toţi cei patru evanghelişti, Ioan, Luca Matei şi Marcu.
Noul Testament relatează faptul că apostolii au întins hainele lor pe asin, pe ele şezând Mântuitorul în timpul acestei procesiuni. Acest gest a fost interpretat de Sfinţii Părinţi ca fiind mărturisirea faptului că învăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează noua haină pe care o îmbracă oamenii, haina Sfântului Botez.
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi.
Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.
Semnificaţia creştină a acestei zile este una foarte puternică, reprezentări ale lui Hristos intrând în oraş călare pe un măgar fiind întâlnite frecvent în pictură.
Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o.
Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.
cititi mai mult pe www.mediafax.ro
Duminica Floriilor
Miniatură cu „Intrarea în Ierusalim sau Duminica Floriilor” din manuscrisul „Stihos adecă viers” realizat de celebrul Picu Pătruț, între anii 1842-1850, în Săliște, Sibiu și este clasat în categoria juridică Tezaur – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român. Zile și mituri (Univers Enciclopedic Gold, 2019)
articol preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Floriile sunt personificări ale florilor celebrate în duminica ce le poartă numele, Duminica Floriilor, peste care Biserica creştină a suprapus sărbătoarea Intrării triumfale a Domnului Iisus în Ierusalim.
Ca reprezentări mitice, Floriile sunt identificate în mitologia romană cu Zeița Flora, frecvent atestată de arheologi în Dacia romană.
La reînvierea naturii, când înfloresc plantele, salcia şi pomii fructiferi, s-au adăugat semnificații noi, în special cele legate de cultul moşilor şi strămoşilor.
În această zi se fac pomeni, se curăță mormintele şi cimitirele, se înfig în morminte ramuri de salcie, se invocă spiritele morților.
Ramura de salcie sfinţită la biserică este un simbol al castităţii și renașterii anuale a vegetației.
Cu crenguţe de finic, identificate de creştini cu cele de salcie, evreii l-au întâmpinat pe lisus la intrarea Sa triumfătoare în Ierusalim.
Ramurile înflorite de salcie sfinţite în Duminica Floriilor au diverse întrebuinţări:
- împodobesc icoanele, crucile, mormintele, troițele, ferestrele, uşile şi porţile caselor;
- asigură protecție magică și alungă spiritele malefice;
- sunt date vitelor pentru a fi mâncate ca să se înmulțească;
- sunt înfipte în pământul holdelor sau atârnate în pomii fructiferi și butucii de viță-de-vie pentru a le da rod bogat;
- previn durerile de şale în timpul secerișului dacă femeile și bărbaţii se încing cu ele;
- opresc vijeliile şi ploile cu grindină pe timpul verii;
- ajută să se prindă vrăjile şi descântecele etc.
- La Florii, în unele sate din Oltenia, copiii colindau cu ramuri verzi de salcie, iar femeile, la Circovii Marinei (16-18 iulie), făceau din crenguţe de salcie un cerc prin care treceau bolnavii pentru vindecare.
Coroniţele din salcie erau obiecte sacre prin care se sărutau fetele la însurăţit şi, uneori, erau purtate pe cap de Paparudă.
Local, în ziua de Florii se scotea mărţișorul făcut cadou la 1 martie pentru a fi agăţat într-un măceş sau într-un pom.
Etimologie
Text: Sorana-Cristina Man, redactor MNȚR – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Cu o săptămână înaintea Paștelui, creștinii celebrează o altă mare sărbătoare: Intrarea Domnului în Ierusalim, denumită popular .
Călare pe un măgăruș, întâmpinat cu ramuri de măslin și finic de către cei care peste numai câteva zile aveau să-l răstignească, Mântuitorul se îndreaptă, odată cu intrarea în Cetatea Sfântă, spre ultimele Sale momente înainte de pătimiri și de moarte, urmate de cel mai mare eveniment al Istoriei: Învierea.
Numele sărbătorii provine din cuvântul latin , , care desemna floarea în general, dar și partea cea mai frumoasă a unei plante, diferită de restul acesteia prin locul și prin aspectul ei.
Se spunea (în greacă ἁλὸς ἄνθος) sau (floarea sării), (floarea cuprului), (bronzului) sau (plumbului), dar și (floarea făinii). S-a spus, apoi, (floarea poeților) și („floarea tinereții”, în greacă ἥβης ἄνθος). Și cum înflorirea este cea mai frumoasă perioadă a vieții unei plante, a apărut apoi (floarea vârstei). Un alt sens, care ține de miros, îl avea (buchetul vinului). Același cuvânt desemna și prima barbă apărută pe obrajii unui tânăr.
În ce privește familia de cuvinte a cuvântului , aceasta este foarte bogată și îi cuprinde pe („de flori, făcut din flori”, dar și „strălucitor, frumos”), (numele zeiței florilor, dar și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini), („înfloritor, floral”, de unde Florar în română), (a înflori), (a-și scutura floarea, a se veșteji), (a înflori înainte de vreme), („înflorit” sau, despre culori, „vii, aprinse, strălucitoare”), (grădină de flori), (cu ocurențe târzii și rare, însemnând „grădină de flori destinată plimbărilor”), (a începe să înflorească, să crească sau să prospere; a abunda în), (a-și pierde floarea, a se veșteji, a decădea), (a înflori, a țâșni din, a abunda în), (a începe să înflorească, a da în floare), (a înflori din nou), (plin de flori, înflorit, tineresc), (plin de flori), (floricică, bumbul florii, ornament, motto, sentință), (floricică), (a lipsi de floare, a deflora), (cules de flori; deflorare), (cel care deflorează), (a diminua; a pângări, a deflora), (zi de sărbătoare în care se aduceau flori la un sanctuar), (purtător de flori, înflorat), (care are strălucirea florilor), (încununat cu flori), (purtător de flori, înflorit), (care produce flori, care înflorește), (care adună flori), (care produce flori).
Radicalul este cunoscut numai sub forma *ℎ̄-, din care celtica și germanica au diverși derivați: irl. ́ℎ și gal. (înflorire), got. (floare), v. isl. ̄ (floare), v. engl. (înflorire), v. sax. ̄ (a înflori).
De la numele zeiței Flora derivă acela al serbărilor de primăvară , închinate ei și desfășurate în luna aprilie, din care, prin intermediul unei forme vulgare, , se presupune că a rezultat în română . Odată cu creștinarea poporului păgân de limbă latină, peste vechea sărbătoare se suprapune cea a Intrării Domnului în Ierusalim.
Există, însă, și o altă teorie, care susține că vine de la , ca formă de plural, și că „Duminica Floriilor” s-a numit la început „Duminica Florilor”, așa cum apare în și în ℎ ̦, ambele din sec. al XVII-lea. La Constantinopol, în sec. al X-lea, ar fi existat un obicei, cu prilejul acestei sărbători, ca senatorii să primească din mâinile împăratului, la intrarea în biserică, ramuri de palmieri sau flori.
Și în ziua de astăzi, în ziua de , credincioșii primesc la biserică ramuri de salcie sfințite, bine-cunoscuții mâțișori. De altfel, o denumire veche a sărbătorii Floriilor este „Dumineca florilor pe sălcii”. Se spune că poporul român a ales salcia pentru că aceasta imită cel mai bine gestul de plecare smerită în fața Mântuitorului lumii. În satul tradițional, gospodarii păstrează salcia binecuvântată chiar și după ce se usucă, împodobimd cu ea icoanele, ușile sau ferestrele caselor.
Oricare dintre cele două ar fi originea … La mulți ani Floarea, Florica, Florina, Florin, Florian! La mulți ani tuturor florilor!
Sărbătoarea Floriilor – tradiții și obiceiuri
Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile este prima sărbătoare cu dată schimbătoare din calendarul anului bisericesc.
Totodată, Floriile deschid ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie la Înălțarea Domnului.
În ziua de Florii există obiceiul de a merge la Biserică cu ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfințite de către preot.
Conform tradiției creștine, obiceiul ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi, când a fost întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și crenguțe de palmier sau flori.
Crenguțele de salcie vor fi împărțite credincioșilor ce au participat la slujba de Florii.
Aceștia vor lua crenguțele acasă și le vor pune la geamuri, la uși și la porți pentru a le apăra casele de rele și necazuri.
În unele zone ale țării, oamenii de la sate se încing cu ramurile de salcie, peste mijloc, deoarece se spune că acest ritual îi apără de boli și îi face mai robuști.
Exista și obiceiul ca părinții sa-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică.
Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți.
Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească.
Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească.
De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod.
În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină.
În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina.
Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate, sau erau utilizate și în scopuri terapeutice, oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli.
Un alt obicei, întâlnit în ziua de Florii, este acela de a trece pe la mormintele rudelor pentru a le agăța de cruci crenguțele de salcie, astfel aceștia vor ști că Paștele se apropie.
Tot în ziua de Florii, șnurul de mărțișor se va agăța într-un copac înmugurit sau înflorit pentru a avea sănătate și belșug în anul ce urmează.
Există în unele zone ale țării și obiceiul ca fetele singure să-și pună busuioc sub pernă, în acest fel vor deveni mai frumoase și mai dorite de flăcăi, pentru a se putea mărita în acel an.
Sărbătoarea de Florii aduce cu ea și “dezlegarea la pește”, cei care țin post având voie să mănânce preparate din pește în această zi.
În jurul sărbătorii de Florii s-au creat și o serie de superstiții, unele mai vechi, altele mai noi și depinzând de fiecare regiune a țării.
- Cel care se împărtășește de Florii are mari șanse să i se împlinească orice dorință își va pune când se apropie de preot.
- Acum se aerisesc hainele și zestrea.
- Legendele spun că oamenii care nu serbează ziua lui Lazăr se vor umple de pistrui ca jidanii.
- În același timp, dacă cineva îndrăznește să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apa descântată și sfințită, riscă să albească.
- Se dau câteva ramuri de salcie la vite ca să mănânce, iar livezile și viile sunt împodobite ca să dea roade bogate.
- Tradiția mai spune că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și în prima zi de Paști. Și de cele mai multe ori, așa a fost.
Totodată, ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.
Praznicul Întâmpinării Domnului
Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român
articol preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Icoană pe sticlă cu tema „Intrarea Domnului în Ierusalim”, meșter Savu Moga, datare 1872, zonă Arpașu de Sus, Țara Oltului, clasată în categoria jurică Tezaur – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român – foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Praznicul Întâmpinării Domnului apare oglindit în condacul care se cântă în această zi: „Pe scaun, în cer, și pe mânz pe pământ, fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit și cântare de la tinerii cei ce strigau Ție: Binecuvântat ești, Cel ce vii să chemi pe Adam!”
În tradiția poporului român, sărbătoarea Floriilor este precedată de „Moșii de Florii”. În această zi, româncele fac plăcinte pe care le dau de pomană oamenilor sărmani, în amintirea celor trecuți la Domnul.
În trecut se dădeau de pomană nu doar plăcinte, ci și o ulcică de miere, însoțite de un colac și o lumânare, de „o lumină”.
Gospodinele împletesc o pâinișoară specială numită „florii”.
Și ele, „floriile”, sunt sortite să fie date de pomană pentru sufletele celor adormiți.
De o sărbătoare sfântă trebuie să se bucure orice suflet, atât cel ce viețuiește în trup, cât și cel care a pășit în lumea de apoi.
Prin Banat, pâinea coaptă și împletită în această sfântă zi este făcută din aluat de grâu.
Ea are, de obicei, forma unei cununi sau a unei cruci.
Țăranul român credea că grâul este sfânt fiindcă poartă, zugrăvit pe el, chipul Domnlui nostru Iisus Hristos.
Prin unele ținuturi românești această duminică mai este denumită și „a Floriilor” sau „a Vlăstărilor” fiindcă norodul îl întâmpină pe Domnul la intrarea în Ierusalim, purtând în mâini ramuri de finic, dar și dintr-un alt motiv: în majoritatea bisericilor preoții sfințesc sălcii.
Și ar mai fi o explicație: din bătrâni se zice că din această zi încep florile și pomii să înmugurească și să-și deschidă florile.
Echivalentul românesc al ramurilor de finic sunt mâțișorii de salcie.
O legendă ne spune că, aflând că Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce, Maica Sa, adânc îndurerată, porni în căutarea Lui.
În drumul său, ajunse la malul unei ape învolburate, străjuite de o salcie.
Maica Domnului îi porunci să se facă punte peste ape, iar salcia se supuse.
Trecând cu bine peste ea, Preasfânta Născătoare de Dumnzeu o binecuvântă ca niciodată să nu se poată face cărbuni din ea și să fie dusă în dar, an de an, de Florii la biserică.
Când se întorc acasă, țăranii ating cu rămurelele de salcie vitele din ogradă, dar și pruncii din familie ca „să înflorească precum mâțișoarele”.
Apoi le așază la icoană sau deasupra ușii de la intrare.
Odată sfințite de preot, mâțișoarele capătă puterea de a tămădui feluritele boli: frigurile, gâlcile, durerile de grumaz.
Nu doar omul este păzit de rele: sfințenia rămurelelor de salcie ocrotește casa și roadele pământului de tunet, grindină sau fulger.
De Florii mulți români duc, în dar, flori la biserică, proaspăt culese.
Etnologul Ion Ghinoiu consideră Floriile o personificare a florilor și vede în ramura de salcie, care este sfințită astăzi, „un simbol al castității și renașterii anuale a vegetației”.
Creștinii se desfată, mâncând, de Florii, pește.
Mai de demult prin satele din Muntenia se făcea „scrânciob” sau „dulap”, un fel de leagăn, spre bucuria copiilor de orice vârstă.
El dura, în fiecare duminică, de la Florii până la Înălțarea Domnului.
Prin Oltenia copiii colindă satele purtând în mânuțe ramuri verzi de salcie.
Țăranul român credea că ziua Floriilor va arăta ca într-o oglindă chipul, însorit sau posomorât, al primei zile de Paști.
Vălăritul
foto (Junii Brașovului): Cristina Hurdubaia – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
text: Vlad Manoliu – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
În unele zone, o ceată de tineri umblă prin sat, pe la fete mari mai ales.
Îl salută pe gospodar cu „Christos a înviat“, cântă un cântec, două, joacă o horă.
Primesc diverse daruri. Modul de organizare este asemănător cu cel al cetelor de colindători de la Crăciun.
Tinerii se numesc „vălari“, iar obiceiul „vălărit“.
În zona Braşovului, ceata poartă numele de #JuniiBraşovului, iar conducătorul cetei se numeşte vătaf.
Programul lor se întinde pe durata a zece zile: la Blagoveştenie, în Duminica Floriilor şi o săptămână între Duminica Paştilor şi Duminica Tomii.
„Junii“ sunt dotaţi cu o surlă cu care fac un zgomot foarte puternic.
A doua zi de Paşti se împart în cete şi merg prin sat însoţiţi de lăutari, unde sunt aşteptaţi cu mesele pline de colaci, băutură şi ouă roşii.
Se joacă hora.
Punctul culminant al obiceiului îl constituie moartea, îngroparea şi învierea vătafului. Joi seara are loc „aruncarea în ţol“.
Tot atunci moare şi vătaful care, legat de o scară, este însoţit pe uliţele satului de un cortegiu funerar parodiat.
Spre dimineaţă, vătaful este răsturnat de pe scara cu care a fost cărat şi este dezlegat în schimbul unei cantităţi apreciabile de băutură.
În dimineaţa zilei de vineri, după ce s-a terminat băutura, „junii“ încep un dans numit „căţeaua“, jucat numai de bărbaţi şi pe la nunţi.
Se stinge lampa şi flăcăii încep să se bată cu căciulile.
Vineri şi sâmbăta ceata se odihneşte.
Duminica se joacă „Hora Buzduganului“.
Aceasta se joacă de Blagoveştenie, de Florii, în lunea Paştilor, în Duminica Tomii şi în zilele din „săptămâna Junilor“, cu excepţia zilelor de vineri şi sâmbătă.
Junii se prind în horă şi aruncă în sus un buzdugan, în mijlocul cercului descris de aceasta.
Câştigători sunt cei care-l aruncă mai sus şi-l şi prind.
Hora Buzduganului
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Clișoteca MAP | Juni la joc, Schei, Brașov, 1880-1940 (MAP-194) – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești (2016) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Buzduganul este, în întreg folclorul european, simbolul cetei; și cuvântul englez „club”, intrat și în limba română, derivă din mai vechiul termen nordic kylfingar, kolbiangen=buzdugan, deci vestitele cluburi englezești de astăzi au fost probabil cândva niște cete cu rosturi ceremoniale.
În cadrul cetei cunoscută sub numele de Junii Brașovului, în mijlocul desfășurării horei, unul din feciori aruncă buzduganul, îl prinde în mână, dacă poate, dacă nu îl lasă să cadă; cel dintâi care o face este vătaful, care își lasă pălăria celui de lângă el în cadrul horei, iese în mijloc și aruncă în aer buzduganul de trei ori, încercând să-l și prindă; după vătaf, care trece apoi la celălalt capăt al horei, aruncă buzduganul, în același fel și tot de trei ori, armașii, apoi sutașul și ceilalți Juni, pe rând; după ce buzduganul a fost aruncat de toți, Junii sărută mâna protopopului, prezent și el la ceremonie, care îi îndeamnă să asculte de vătaf și de armași, iar vătaful este sfătuit să ție cea mai bună disciplină între Juni.
Astăzi, buzduganul este în întregime turnat din aramă; cele vechi au o lungime de cca. 30 cm și cântăresc ceva mai mult de 1 kg; sunt făcute dintr-o bucată de lemn înfășurată cu sârmă; într-un capăt se fixează, cu un cui, o măciulie de aramă modelată în formă de pară, în celălalt capăt are un fel de toc de plumb, de forma unui cilindru, care cumpănește greutatea măciuliei de aramă; partea care rămâne între capete și de care se apucă buzduganul este înfășurată cu piele; la cele două capete, cam pe unde se îmbucă arama și plumbul cu lemnul, sunt două sfârleze de piele, care joacă în vânt atunci când buzduganul este aruncat; aruncarea buzduganului ar putea fi probă de bărbăție; în favoarea acestei ipoteze pledează și manifestările din Șcheii Brașovului, la Bunavestire și Duminica Floriilor, pe care unii cercetători înclină să le califice drept „procesiuni de pregătire”.
cititi si:
- Intrarea Domnului în Ierusalim. Duminica a 6-a din Post (a Floriilor)
Evenimentele Zilei de 13 aprilie în Istorie
Capturarea Constantinopolului de către cea de-a Patra Cruciadă (1204)
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; mediafax.ro; ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
13 aprilie este a 103-a zi a calendarului gregorian și ziua a 104-a în anii bisecți.
Mai sunt 262 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 13 aprilie
Ortodoxe
(†) Intrarea Domnului în Ierusalim (Dezlegare la pește). Duminica a 6-a din Post (a Floriilor)
Intrarea Domnului în Ierusalim – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Greco-catolice
Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile). Sf. papă Martin († 656)
Sf. Ier. Martin Mărturisitorul, episcopul Romei (590/600 – 655) – foto preluat de pe doxologia.ro
Papa Martin I (d. 656, Chersones, Crimeea), a fost papă al Romei (649-653), martir, sfânt.
S-a născut la Todi, în Umbria.
A intrat în rândul clericilor romani, iar în anul 649 a fost ales papă.
În același an a întrunit un conciliu la Lateran, în care a fost condamnată erezia monotelită, care afirma că în persoana lui Isus Christos nu există decât voința divină dar nu ceea umană, ceea ce punea în dubiu natura umană a lui Isus.
Arestat în anul 653 din ordinul împăratului Constant (care susținea cauza ereticilor) și dus la Constantinopol, a avut multe de suferit, înscenându-i-se un proces de înaltă trădare.
Papa Martin I a fost condamnat la moarte dar ulterior pedeapsa a fost comutată și a fost exilat în Chersones (Crimeea), unde a decedat în 655.
Scrisorile papei Martin I reflectă tristețea abandonării și decepția față de clerul roman, care, între timp, sub presiunea împăratului Constant, a ales un succesor.
Sărbătorit în Biserica Catolică la 13 aprilie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Romano-catolice
Duminica Floriilor; Sf. Martin I, papă, martir († 656)
Sărbători Internaționale ale Zilei de 13 aprilie
Ziua Internationala a Rock-n-Roll-ului
Elvis Presley (n. 8 ianuarie 1935, Tupelo, Mississippi – d. 16 august 1977, Memphis, Tennessee) a fost un cântăreț și actor american, cunoscut frecvent ca Regele Rock ‘n’ Roll-ului sau simplu, The King, cu toate ca a obținut și trei premii Grammy pentru muzică Gospel - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org (Elvis Presley in a publicity photograph for the 1957 film Jailhouse Rock) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Pe 13 aprilie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Rock and Roll-ului. Rock and roll (scris și rock & roll sau rock ‘n’ roll) este un stil muzical cu originar din Statele Unite ale Americii, care s-a dezvoltat în special la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 195o dintr-o combinație de blues, jazz, country și gospel.
O formă timpurie a stilului rock and roll este muzica rockabilly. Rock and roll-ul este deseori cântat cu chitare electrice, chitară bas, instrumente cu clape și tobe.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
Evenimentele Zilei de 13 aprilie în Istorie:
- 13 aprilie 1204 – Constantinopolul a fost cucerit și jefuit de cruciați în timpul celei de-a patra cruciade;
- 13 aprilie 1598 – Regele Henric al IV-lea al Franței a acordat libertate religioasă hughenoților prin “Edictul de la Nantes.”
- 13 aprilie 1919 – Armata britanică din India a masacrat sute de civili neînarmați aflați la o demonstrație pașnică la Amritsar, Punjab.
- 13 aprilie 1928 – În România a fost adoptată legea privind ocrotirea muncii minorilor şi femeilor, precum şi stabilirea duratei zilei de muncă de 8 ore
13 aprilie 814 - A murit hanul protobulgar Krum.
Krum în fața trupelor sale. Un desen din 1917 .- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Krum a fost un han protobulgar în perioada: 796/803 – 814.
În timpul domniei, sale teritoriul Bulgariei dunărene s-a dublat, având granițele de la Dunărea mijlocie la Nipru și de la Odrin la Munții Tatra.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
13 aprilie 548 - A murit Lý Nam DJE (n.17 octombrie 503 ), considerat primul imparat al Vietnamului și fondator al Dinastiei Ly timpurii (544-602).
Numele său era Lý bi sau Lý bon iar „Nam DJE” înseamna „Împăratul de Sud”.
A domnit între februarie 544 – februarie 548. Deși China a ocupa Vietnamul, Lý Nam DJE a reusit sa intemeieze o dinastie care a aparat independenta Vietnamului aproximativ 60 de ani.
13 aprilie 1093 - A murit Vsevolod Iaroslavici I (n.1030) mare cneaz de Kiev din anul 1078.
A fost al cincilea preferat, fiu al cneazului Iaroslav cel Intelept si al printesei suedeze Ingigerd Olafsdottir.
13 aprilie 1204 - A patra cruciadă - Ocuparea capitalei bizantine Constantinopol, de cruciați.
13 aprilie 1204: A patra cruciadă: Ocuparea capitalei bizantine Constantinopol – foto: ro.wikipedia.org
Consecința Cruciadei a IV-a a fost desființarea Imperiului Bizantin și împărțirea lui în mai multe state:
Imperiul Latin de Rasarit, împărat fiind ales Balduin de Flandra, Niceea, Epirul si Trapezuntul .
Venetia, datorita contribuției pe care o adusese în această expediție, primea privilegii comerciale și stăpâniri teritoriale întinse.
Imperiul bizantin a fost restaurat în anul 1261, dar el nu și-a mai regăsit niciodata vitalitatea din trecut.
13 aprilie 1452 - A fost încheiată Pacea de la Adrianopol, între Iancu de Hunedoara şi Imperiul Otoman, prin care turcii se obligau să înceteze atacurile asupra Ţării Româneşti, Transilvaniei, Ungariei şi Serbiei şi să nu ridice noi fortificaţii de-a lungul Dunării.
13 aprilie 1519 - S-a născut Caterina de Medici, regină a Franţei; (d. 1589).
Caterina de Medici
13 aprilie 1545 - S-a născut regina Elisabeta de Valois, sotia regelui Filip al II-lea al Spaniei; (d. 1568).
13 aprilie 1598 - În Franta, regele Henric al IV–lea (1589–1610) a promulgat “Edictul de la Nantes“, prin care se garantau protestantilor hughenoti drepturi egale cu cele acordate catolicilor, restabilind pacea religioasã in Franta.
Edictul de la Nantes (13 aprilie 1958) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
În 1685, nepotul său Ludovic al XIV-lea, cunoscut sub numele de Regele Soare, a revocat edictul reluând persecutarea hughenotilor și provocând alungarea acestora din Franta.
13 aprilie 1605 - Moare (se pare asasinat) tarul Rusiei, Boris Godunov ;n.cca.1551,a fost între anii 1584-1598 regentul țarului rus Fjodor I care era debil mintal, și a domnit apoi ca țar între anii 1598-1605.
13 aprilie 1695 - Moare fabulistul francez Jean de la Fontaine; (n. 1621).
Este cel mai faimos fabulist francez și unul dintre poeții francezi cei mai populari din secolul al 17-lea.
13 aprilie 1711 (2 aprilie s.v.) - S-a incheiat Tratatulde la Luțk, de alianţă dintre Moldova si Rusia, care prevedea eliberarea ţării de sub jugul turcesc şi realipirea la Moldova a Basarabiei istorice anexate de Imperiul otoman.
Ținuturile principatului Moldovei (1601-1718) după „Înfățișarea Moldovei” (Descriptio Molaviae ) de Dimitrie Cantemir – foto: ro.wikipedia.org
Tratatul de la Luțk a fost un acord secret între domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir și țarul rus Petru cel Mare, în urma căruia Principatul Moldovei își menținea autonomia, dar trecea sub protecția Rusiei.
A fost semnat la 13 aprilie 1711 la Luțk în Polonia (azi în Ucraina).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
13 aprilie 1742 - A avut loc, la Dublin, premiera oratoriului „Messia” a compozitorului german Georg Friedrich Händel.
Georg Friedrich Haendel — portret de Balthasar Denner (1733), National Portrait Gallery, Londra – foto: ro.wikipedia.org
Georg Friedrich Händel (n. 23 februarie 1685, Halle/Saale – d. 14 aprilie 1759, Londra) a fost un compozitor germano-englez. A trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia.
Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie.
13 aprilie 1743 - S-a născut Thomas Jefferson, al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii; (d. 1826).
13 aprilie 1815 - S-a născut actorul Costache Caragiale, primul director al Teatrului Naţional din Bucureşti (m. 1877).
13 aprilie 1849 - Ungaria a fost proclamată republică de revolutionarii lui Kossuth.
Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard (1802 – 1894) – foto: ro.wikipedia.org
Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria – d. 20 martie 1894, Torino) revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848.
13 aprilie 1859 - În şedinţa Convenţiei de la Paris, Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al Munteniei.
La 13 aprilie 1859, în şedinţa Convenţiei de la Paris, Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al Valahiei, Turcia şi Austria, însă tergiversau.
Mai mult, Turcia punea la cale o intervenţie militară peste Dunăre, însă pe 26 august 1859 a recunoscut dubla alegere.
13 aprilie 1862 - A intrat în vigoare Prima Lege a presei din România.
A fost prima lege care a reglementat drepturile de autor ale operelor literare si artistice.
A fost adoptata in timpul domniei lui Cuza Voda si a recunoscut creatorilor, dreptul de a se bucura ca de o proprietate in tot timpul vietii lor, dreptul de a reproduce, de a vinde si de a ceda operele lor.
În lege s-a prevazut ca reproducerea sau imitarea unei opere fără consimtamantul autorului se pedepseste printr-o dubla sanctiune si anume: confiscarea exemplarului astfel obtinut cat si plata unei amenzi echivalentă cu pretul a 1.000 de exemplare din editia originala.
13 aprilie 1864 - Camera Deputaţilor adoptă o moţiune de vot de blam asupra guvernului Kogălniceanu, care-şi depune demisia, însă domnitorul Al. I. Cuza o respinge.
13 aprilie 1870 – A fost înfiinţat Muzeului Metropolitan de Artă din New York.
The Metropolitan Museum of Art, New York – foto preluat de pe www.facebook.com/metmuseum
Muzeul Metropolitan de Artă din New York este cel mai mare muzeu de artă din SUA.
A fost fondat la 13 aprilie 1870, fiind deschis publicului din 20 februarie 1872, potrivit metmuseum.org.
Clădirea principală este situată pe Fifth Avenue, în apropiere de Central Park.
Din 10 mai 1938, a fost adăugată muzeului o nouă clădire, intitulată “The Cloisters”, situată în Parcul Fort Tryon din New York, unde sunt expuse obiecte de artă europene din Evul Mediu.
Cel de-al treilea sediu al muzeului, Met Breuer, se găseşte la adresa 945 Madison Avenue şi adăposteşte lucrări de artă modernă şi contemporană.
Colecţia permanentă a Muzeului Metropolitan de Artă din New York cuprinde peste două milioane de opere artistice, create de-a lungul a 5.000 de ani în Egipt, Mesopotamia, Orientul Îndepărtat şi Orientul Apropiat, Grecia, Imperiul Roman şi culturile precolumbiene, arată www.metmuseum.org.
În incinta muzeului se găsesc expuse vaste colecţii de instrumente muzicale, dar şi de costume, arme, accesorii şi armuri antice din întreaga lume.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
13 aprilie 1884 - Academia Romana l-a însărcinat pe scriitorul si filologul Bogdan Petriceicu Hasdeu cu realizarea dicționarului Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane.
13 aprilie 1885 - Promulgarea Legii depozitului legal, prin care orice tipografie era obligată să trimită câte trei exemplare din fiecare tipăritură bibliotecilor centrale din Bucureşti şi Iaşi, precum şi Bibliotecii Academiei Române.
13 aprilie 1886 - S-a născut Nicolae Tonitza, pictor, grafician şi critic de artă român (d. 1940).
Nicolae Tonitza în 1927 – foto: ro.wikipedia.org
13 aprilie 1889 - A început să funcţioneze prima agenţie de presă din România, „Agenţia Română“.
13 aprilie 1904 – Nava amiral a Flotei Ruse din Pacific, Petropavlovsk, a lovit o mină japoneză și s-a scufundat în timpul războiului ruso-japonez.
13 aprilie 1904 – Nava amiral a Flotei Ruse din Pacific, Petropavlovsk, a lovit o mină japoneză și s-a scufundat în timpul războiului ruso-japonez – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Printre alții, au murit comandantul amiralul Stepan Makarov și cunoscutul pictor de bătălii Vassili Vereșciaghin. Printre puținii supraviețuitori se numără Marele Duce Kiril Vladimirovici Romanov.
13 aprilie 1906 - S-a născut Samuel Beckett, prozator şi dramaturg irlandez ; (d.22 decembrie 1989).
În anul 1969 a fost distins cu Premiului Nobel pentru literatura.
13 aprilie 1913 - La Bucureşti s-a înfiinţat Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale.
13 aprilie 1917 - La 11-13 aprilie 1917 şi-a ţinut lucrările Congresul Învăţătorilor din gubernia Basarabia.
La Congres a șinut o cuvantare inflacarată profesorul, preotul si poetul Alexei(Alecu) Mateevici, autorul poeziei Limba noastra (actualmente imn de stat al R.Moldova) in care spune printre altele:
“Ei bine, daca ati luat asupra D-voastra sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului idei adevarate, caci altfel întreg învatamîntul e fara rost”
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
13 aprilie 1919 - La Amritsar in India, trupe britanice şi Gurkha au masacrat in jur de 380 de civili neînarmați aflați la o demonstrație pașnică.
Masacrul de la Jallianwala Bagh, denumit și masacrul de la Amritsar, își trage numele de la grădina Jallianwala Bagh din orașul Amritsar din nordul Indiei unde, la 13 aprilie 1919 (în timpul fesivalului punjab Baisakhi) cincizeci de soldați ai Armatei Britanice a Indiei, sub comanda generalului Reginald Dyer, au deschis focul fără avertisment asupra unui grup neînarmat de civili.
Focurile de armă au durat 10–15 minute, până aproape de epuizarea muniției.
Dyer le-a ordonat soldaților să reîncarce armele de câteva ori și li s-a cerut să ucidă oamenii, nu doar să-i rănească sau să-i sperie.
Sursele oficiale ale Rajului Britanic au estimat numărul de morți la 379, iar pe cel de răniți la 1.100.
Chirurgul civil dr. Smith a indicat că au fost 1.526 de victime.
Numărul victimelor citat, însă, de Congresul Național Indian a fost de peste 1.500, dintre care circa 1.000 de morți.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 aprilie 1924 - În Grecia a avut loc un referendum in urma caruia la 25 martie 1924 se proclama republica.
Monarhia va fi restaurată in urma unei lovituri de stat militare in data de 10 octombrie 1935.
13 aprilie 1928 - În România a fost adoptată legea privind ocrotirea muncii minorilor şi femeilor, precum şi stabilirea duratei zilei de muncă de 8 ore.
13 aprilie 1930 - S-a n[scut la Targu Jiu, Sergiu Nicolaescu, regizor, actor, producător de film şi om politic român; (d. 3 ianuarie 2013).
Sergiu Florin Nicolaescu (1930 – 2013) – foto: radiocraiova.ro
Din 1989 s-a implicat in politica, fiind senator social-democrat in mai multe legislaturi.
A dobandit celebritate internationala atat ca regizor, cu filme ca “Dacii” sau “Mihai Viteazul”, cat si a actor, cu rolul comisarului Miclovan – de la care a ramas celebra replica: “M-au ciuruit. Un fleac.”
La varsta de 5 ani a parasit localitatea natala, familia sa stabilindu-se la Timisoara.
În 1948, la treminarea liceului, a fost admis la trei facultati: Belle Arte, Politehnica si Scolala de Ofiteri de Marină, preferand-o pe ultima.
În 1962, a dobandit brusc celebritatea in lumea cinematografiei după ce a realizat producâia ”Memoria Trandafirului”.
Succesul acestui film a fost neasteptat, el fiind difuzat la Paris, timp de 10 ani.
Filmul e o metafora: dureaza 7 minute si este o poveste cu flori ce intruchipeaza destinele unor oameni, iar cu el Sergiu Nicolaescu a luat Premiul de Excelenta al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondiala.
Studiourile “Columbia” din SUA au cumparat filmul pentru 10.000 de dolari, fapt deosebit in acea perioada pentru o pelicula dintr-un stat comunist.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro
13 aprilie 1936 - S-a născut prozatorul român Nicolae Velea; (d. 1987).
13 aprilie 1937 - A murit Ilia Ilf, scriitor rus (n. 1897) un critic acid al realitatilor epocii sale.
A lucrat în colaborare cu Evgheni Petrov, publicand romane satirice si umoristice semnate Ilf si Petrov.
13 aprilie 1938 - Gheorghe Tătărescu adresează lui Constantin I. C. Brătianu o scrisoare in urma careia curentul favorabil regelui Carol al II-lea s-a separat definitiv de restul partidului liberal.
13 aprilie 1939 - S-a născut Seamus Heaney, scriitor nord-irlandez, laureat al Premiului Nobel.
13 aprilie 1939 - Marea Britanie şi Franţa acordă garanţii unilaterale privind frontierele României şi Greciei în speranţa echilibrării jocului politic al Germaniei în zona de sud-est a Europei.
13 aprilie 1941 - Al doilea război mondial – La Moscova, se semnează Tratatul de neutralitate pe timp de zece ani între Japonia şi URSS.
Cu toate acestea, in 1945 URSS va ataca Japonia si va anexa Insulele Kurile.
13 aprilie 1941 - În timpul celui de-al doilea război mondial trupele Germaniei hitleriste au ocupat Belgradul.
13 aprilie 1945 - Al doilea război mondial - Eliberarea orașului Viena de sub ocupație fascistă.
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, 13 aprilie 1945 – Eliberarea Vienei de sub ocupaţia nazistă – foto preluat de pe www.agerpres.ro
Bătălia pentru Viena a început la 5 aprilie şi s-a încheiat la 13 aprilie 1945, oraşul fiind eliberat de forţele armate ale Frontului 3 ucrainean.
Eliberarea Vienei s-a înscris într-o acţiune operativ-strategică distinctă şi a venit ca o prelungire a ofensivei de pe teritoriul Cehoslovaciei, la care alături de marile unităţi sovietice au acţionat şi unităţi ale Armatei Române, precum Regimentul român 2 care de luptă a activat în ultima lună a războiului în Europa în zona localităţilor austriece Hohenruppersdorf, Schrick, Wilfersdorf, Mistelbach, Aspern, Zistersdorf, Poysdorf, până în apropierea Vienei.
În aceeaşi perioadă, în spaţiul austriac au fost prezente şi subunităţi ale Grupului operativ al Brigăzii române de căi ferate, care au participat la reconstrucţia sau repararea de poduri pe diverse tronsoane de comunicaţii şi la sporirea capacităţii de garare a unor staţii de cale ferată, conform https://ro.historylapse.org/.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
13 aprilie 1945 - Proclamarea oficială a administrației românești în Transilvania de Nord (ocupată în 1940 de Ungaria, in urma Dictatului de la Viena), restabilită la in fapt la 9 martie 1945.
13 aprilie 1946 - România şi Franţa au transformat reprezentanţele lor politice în legaţi.
Romania reia oficial relaţiile diplomatice cu Franţa.
Primul ambasador român din perioada postbelică a fost profesorul universitar Simion Stoilov.
![Simion Stoilow (uneori scris Stoilov) (n. 14 septembrie 1887, București - d. 4 aprilie 1961, București) a fost un matematician român, fondatorul școlii românești de analiză complexă] și autor a peste o sută de publicații. A lucrat ca profesor la Universitatea din București și a fost ales membru al Academiei Române. Este cunoscut drept creatorul teoriei topologice a funcțiilor analitice. Este totodată creatorul școlii românești de analiză complexă. Membru PCR - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Simion-Stoilow.jpg)
Simion Stoilow (1887 – 1961) – foto: ro.wikipedia.org
Simion Stoilow (uneori scris Stoilov) (n. 14 septembrie 1887, București – d. 4 aprilie 1961, București) a fost un matematician român, fondatorul școlii românești de analiză complexă] și autor a peste o sută de publicații.
A lucrat ca profesor la Universitatea din București și a fost ales membru al Academiei Române.
Este cunoscut drept creatorul teoriei topologice a funcțiilor analitice.
Este totodată creatorul școlii românești de analiză complexă. Membru PCR.
13 aprilie 1948 - A fost promulgată Constituţia Republicii Populare Române.
Stema Republicii Populare Române (Republica Populară Română (prescurtat: R.P.R.) a fost numele oficial purtat de statul român de la abdicarea forțată a Regelui Mihai I al României, eveniment petrecut pe 30 decembrie 1947, până la adoptarea constituției din 1965 care proclama Republica Socialistă România (R.S.R.), la 21 august 1965) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 13 aprilie 1948, Marea Adunare Naţională a votat Constituţia Republicii Populare Române, prima constituţie postbelică a României, care reflecta caracterul de tranziţie al perioadei pe plan economic şi social.
Constituția Republicii Populare Române din 13 aprilie 1948 este prima constituție a României din perioada comunistă.
Deși nu a menționat explicit, ea a abrogat Constituția Regatului României din 1938.
A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1952.
A fost ales un nou prezidiu, în frunte cu C.I. Parhon, şi un nou guvern, condus de dr. Petru Groza.
13 aprilie 1953 - Directorul CIA Allen Dulles lansează programul de control al minții, MKULTRA.
Allen Welsh Dulles (1893 – 1969) – foto: en.wikipedia.org
Documente MKUltra declasificate – foto: ro.wikipedia.org
Proiectul MKULTRA sau MK-Ultra a fost un program secret de cercetare a modificărilor comportamentului uman care a fost administrat de către Office of Scientific Intelligence din cadrul CIA.
Programul a început la începutul anilor 1950 și a fost sancționat în mod oficial în 1953, i-a fost redus domeniul de aplicare în 1964 și din nou, mai drastic, în 1967 și în cele din urmă a fost oprit în 1973.
Există o controversă în ceea ce privește folosirea involuntară a cetățenilor americani și canadieni ca subiecți în diferite teste ale proiectului de control al minții.
MKULTRA a implicat utilizarea a mai multe metodologii de manipulare a diferitelor stări mentale ale oamenilor și de modificare a funcțiilor cerebrale, inclusiv administrarea mascată de medicamente (în special LSD) și alte substanțe chimice, hipnoza, privarea senzorială, izolare, abuz verbal și sexual, precum si diferite forme de tortură.
Mkultra-lsd-doc – foto: ro.wikipedia.org
Unul dintre voluntarii proiectului a fost și Ken Kesey, autorul cărții „Zbor deasupra unui cuib de cuci”.
13 aprilie 1956 - S-a născut Ioan T. Morar, ziarist şi poet român.
13 aprilie 1963 - S-a născut sahistul rus Garri Kasparov mare maestru si fost campion mondial de origine armeana ecreiasca.
Kasparov after winning the FIDE World Championship title in 1985 – foto: en.wikipedia.org
13 aprilie 1964 - Sidney Poitier a devenit primul actor de culoare care a castigat un premiu Oscar pentru interpretare, cu rolul din filmul ”Lilies of the Field” (1963).
Sidney Poitier (n. 20 februarie 1927) este un actor american de film – foto: bobbyriverstv.blogspot.com
13 aprilie 1970 - Echipajul navei spaţiale Apollo 13 a anunţat primele probleme, în zborul spre Lună, de îndată ce s-a produs explozia unei butelii cu oxigen.
“Apollo 13″ De la stânga la dreapta: Lovell, Swigert, Haise – foto: ro.wikipedia.org
A fost a treia misiune umană a NASA dezvoltată cu intenția de a coborî pe Lună.
Pe parcursul misiunii însă, probleme tehnice au forțat echipajul să renunțe la aselenizare.
Echipajul era format din comandantul misiunii James A. Lovell, pilotul modulului de comandă John L. “Jack” Swigert, și pilotul modulului lunar Fred W. Haise.
Lansarea a avut loc la 11 aprilie 1970 la ora 13:13 CST.
Două zile mai târziu, în timp ce misiunea era în drum spre Lună, o defecțiune a sistemului electric al unuia dintre rezervoarele de oxigen ale modulului de serviciu a produs o explozie ce a cauzat pierderea oxigenului din ambele rezervoare ale modulului de serviciu și implicit pierderea alimentării cu energie electrică, care provenea de la pilele de combustie ce foloseau oxigen.
Modulul de comandă a rămas în funcțiune pe baza bateriilor și a rezervorului propriu de oxigen, dar acestea trebuiau păstrate pentru ultimele ore ale misiunii, la aterizare.
Echipajul a oprit modulul de comandă și a utilizat modulul lunar ca „barcă de salvare” în timpul drumului de întoarcere spre Pământ.
În ciuda dificultăților cauzate de energia electrică limitată, frigul din cabină și rezerva scăzută de apă potabilă (pe parcursul misiunii, apa potabilă ar fi trebuit să provină ca produs secundar al funcționării pilelor de combustie), echipajul a ajuns în siguranță înapoi pe Pământ, iar misiunea a fost considerată un „eșec reușit”.
O transmisiune radio a lui Lovell, Houston, “we’ve had a problem” (Houston, am avut o problemă), a rămas în cultura populară, citată greșit ca “Houston, we have a problem” (Houston, avem o problemă).
13 aprilie 1973 - Se constituie Institutul Central de Matematică din Romania.
13 aprilie 1975 - A izbucnit Războiul civil din Liban (1975 – 1990).
13 aprilie 1975 – A început vizita de prietenie în Pakistan a lui Nicolae Ceaușescu (13 – 14 aprilie 1975).
13 aprilie 1982 – A început vizita oficială de prietenie în RP Chineză a lui Nicolae Ceaușescu (13 – 17 aprilie 1982).
13 aprilie 1992 - Proclamarea Republicii Federale Iugoslavia, formată din Serbia şi Muntenegru.
13 aprilie 1993 - A decedat scriitorul si regizorul român Francisc Munteanu (n. 1924).
13 aprilie 1997 - Tiger Woods a devenit cel mai tânăr câştigător al turneului Masters de golf.
13 aprilie 1997 - Delegaţia română prezentă la reuniunea anuală a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), de la Londra, s-a întâlnit cu preşedintele BERD, Jacques Larosiere. În cursul întâlnirii, a fost semnat Acordul de împrumut în valoare de 45 de milioane de dolari privind finanţarea Proiectului de reabilitare a sistemelor de termoficare din cinci localităţi: Ploieşti, Paşcani, Buzău, Făgăraş şi Oltniţae.
13 aprilie 2000 - A murit scriitorul italian Giorgio Bassani; (n. 1916).
13 aprilie 2002 - Venezuela suspendă exporturile de petrol către Cuba.
13 aprilie 2005 - Parlamentul European a aprobat aderarea României la UE.
13 aprilie 2006 - Scriitoarea Muriel Spark a încetat din viaţă (n. 1918). Scriitoarea de origine scoţiană a scris de-a lungul carierei sale peste 20 de romane şi a câştigat mai multe prestigioase premii literare.
Cea mai cunoscută lucrare a scriitoarei, “Frumoşii ani ai domnişoarei Brodie”, a fost adaptată pentru teatru, fiind ulterior ecranizată şi aducându-i un Oscar pentru cea mai bună actriţă lui Maggie Smith în 1969.
13 aprilie 2009 - SUA ridică restricţiile de călătorie şi pentru transferurile de bani ale americanilor cubanezi către ţara de origine.
Americanii de origine cubaneză s-au putut deplasa liber în Cuba pentru o scurtă perioadă, când preşedintele Jimmy Carter a refuzat în 1977 reînnoirea restricţiilor, restabilite ulterior de succesorul său, Ronald Reagan în 1982.
Scenariul s-a repetat în cazul lui Bill Clinton şi George W. Bush, care au întărit ulterior aceste sancţiuni.
Evenimentele Zilei de 12 aprilie în Istorie
Cucerirea Constantinopolelui de cruciaţi în 1204
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
12 aprilie este a 102-a zi a calendarului gregorian și ziua a 103-a în anii bisecți.
Mai sunt 263 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 12 aprilie
Ortodoxe
Sf. Mc. Sava de la Buzău; Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul, episcop de Parion
cititi si Calendar Ortodox 12 aprilie 2025
Sf. Mc. Sava de la Buzău (334 – 372) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Sfântul mucenic Sava de la Buzău, cunoscut și sub numele Sava Gotul, s-a născut în anul 334 (aproximativ), în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură, în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi).
Viața și martirizarea sa sunt descrise în „Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goția către Biserica lui Dumnezeu care se găsește în Capadocia și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale”, adresată Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul, episcop de Parion († 775) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Paria, cetatea cea veche a Misiei celei mici, după ce a primit credința în Hristos, a fost cinstită cu rânduiala scaunului episcopiei, ce era rânduită sub mitropolitul Cizicului
Într-acea cetate a fost pus episcop Cuviosul Părintele nostru, Vasile, pentru covârșitoarea faptă bună a lui și pentru viața cea plăcută lui Dumnezeu.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Greco-catolice
Sâmbăta lui Lazăr. Sf. ep. Vasile al Parionului († secolul al VIII-lea); Sf. m. Sava de la Buzău
Romano-catolice
Ss. Iuliu I, papă, martir; Sava Gotul, m.
Papa Iuliu I – foto: ro.wikipedia.org
Papa Iuliu I a fost Papă al Romei în perioada 6 Februarie 337 – 12 Aprilie 352.
Papa Iuliu I era nativ din Roma și a fost ales succesorul lui Papa Marcu, după ce scaunul papal a fost vacant timp de patru luni.
El este îndeosebi cunoscut ca parte în controversa ariană și pentru încercările sale de a reimpune autoritatea sa asupra episcopiilor orientale (primatul papal).
După ce partizanii lui Eusebiu din Nicomedia, l-au demis pe Atanasie, Episcop al Alexandriei, la Sinodul din Antiohia în 341, au trimis delegați la Constant, împăratul Imperiului Roman de Vest și la Papa Iuliu I pentru a justifica decizia luată, care marca încă o victorie în terenul ereziei ariane.
Papa Iuliu I după ce s-a exprimat în favoarea lui Atanasie din Alexandria, a invitat ambele părți sa-și susțină ideile într-un sinod prezidat de el, dar propunerea sa a fost respinsă de episcopii arieni din Imperiul Roman de Est.
După a doua demitere ca episcop al Alexandriei, Atanasie a venit la Roma, unde a fost recunoscut ca episcop de sinodul prezidat de Papa Iuliu I în 342.
Papa Iuliu I a murit pe 12 aprilie 352, fiind succedat la scaunul papal de Papa Liberiu. Iuliu este sărbătorit ca sfânt în Biserica Romano-Catolică pe data morții sale.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;
Sărbători Internaționale ale Zilei de 12 aprilie
Ziua internaţională a zborurilor cu echipaj uman în spaţiu (ONU)
Dumitru Prunariu si Leonid Popov – foto preluat de pe www.agerpres.ro
Ziua internaţională a zborurilor cu echipaj uman în spaţiu este aniversată anual la 12 aprilie, fiind instituită de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 65/271 din 7 aprilie 2011, pentru ”a celebra în fiecare an la nivel internaţional începutul epocii spaţiale pentru specia umană, reafirmând contribuţia importantă a tehnologiei şi ştiinţei spaţiale în atingerea obiectivelor de dezvoltare sustenabilă şi de intensificare a nivelului de trai al statelor şi oamenilor”, potrivit www.un.org.
Data de 12 aprilie 1961 a rămas în istoria umanităţii drept momentul efectuării primului zbor spaţial cu echipaj uman, fiind vorba de cosmonautul sovietic Iuri Gagarin.
Acest eveniment istoric a deschis calea explorării spaţiului cu echipaj uman. Anterior, la 4 octombrie 1957 fusese lansat pe orbită primul satelit realizat de om, Sputnik I, fapt ce a reprezentat debutul etapei de explorare a spaţiului.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Evenimentele Zilei de 12 aprilie în Istorie:
- 12 aprilie 1457 – A avut loc Bătăliei de la Doljeşti;
- 12 aprilie 1606 – Primul design al drapelului Regatului Unit (în imagine) a fost stabilit prin decret regal al regelui James;
- 12 aprilie 1861 – Războiul Civil American a început prin atacul asupra Fortului Sumter declanșat de forțele confederate;
- 12 aprilie 1877 – A început războiul ruso–turc;
- 12 aprilie 1961 – Cosmonautul sovietic Iuri Gagarin a devenit primul om care a ajuns în spațiul cosmic, la bordul misiunii Vostok 1.
12 aprilie 65 d.Hr. - A murit Lucius Annaeus Seneca, sau Seneca cel Tânăr, filosof roman. (n. cca. 4 î.Hr)
Seneca cel Tânăr (Antikensammlung Berlin) – foto: ro.wikipedia.org
Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Seneca sau Seneca cel Tânăr, n. cca. 4 î.Hr. – d. 65) a fost un filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero. Seneca a ocupat și funcții în administrația Imperiului.
A fost fiul lui Seneca cel Bătrân (55 î.Hr.-41d.Hr.). A avut o carieră agitată, care a inclus și exilul sau în Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius.
A fost preceptorul lui Nero care, cand a devenit împărat, l-a implicat în conjurația lui Pison și i-a poruncit să-și ia viața. Seneca și-a tăiat venele fără nici o ezitare.Intre cele mai cunoscute dintre scrierile sale etice sunt Scrisori morale, o utilizare timpurie a formei epistolare.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
12 aprilie 238 - Gordian al II-lea pierde Batalia de la Cartagina impotriva fortelor lui Maximin Tracul si este ucis. La auzul veștii, tatăl său, Gordian I se sinucide.
Marcus Antonius Gordianus Sempronianus Romanus Africanus (c.159 – 12 aprilie, 238), cunoscut sub numele de Gordian I, a fost un împărat roman în anul 238 (Anul celor șase împărați) – foto: ro.wikipedia.org
Bătălia de la Cartagina (aprilie 238) a fost o confruntare între trupele romane loiale împăratului Maximin Tracul și Gordian I și Gordian al II-lea, doi uzurpatori.
Ea a fost una dintre multele bătălii de la Cartagina și a făcut parte din criza secolul III din Imperiul Roman, fiind un moment important din anul celor șase împărați.
Marcus Antonius Gordianus Sempronianus Romanus Africanus (c.192 – 12 aprilie, 238), cunoscut sub numele de Gordian II, a fost un împărat roman în anul 238 (Anul celor șase împărați). El a fost fiul lui Gordian I. Gordian II a fost fiul lui Gordian I și al Fabiei Orestilla. El era de asemenea fratele mai mare al Antoniei Gordiana și unchiul viitorului împărat, Gordian al III-lea – in imagine, Gordian II pe o monedă, celebrând succesele sale militare – foto: ro.wikipedia.org
Gordian I și Gordian al II-lea, tată și fiu, s-au declarat împărați romani în 238, în provincia Africa Proconsularis, fiind sprijiniți de Senat.
Capelianus, guvernatorul provinciei învecinate Numidia, loial fostului împărat Maximin Tracul, a pornit spre Cartagina, reședința celor doi gordieni.
El deținea singura legiune din Africa, Legiunea a III-a Augusta, precum și alte trupe de veterani. Gordian al II-lea, care comanda armata Cartaginei, avea sub comandă doar un grup de civili, prost echipați și strânși în grabă.
Marcus Antonius Gordianus Pius (20 ianuarie 225 – 11 februarie 244), cunoscut sub numele de Gordian al III-lea, a fost un împărat roman între 238 – 244. El a fost fiul Antoniei Gordiana și al unui senator al cărui nume nu este cunoscut (a decedat înainte de 238) – foto: ro.wikipedia.org
Capelianus l-a înfrânt și ucis pe Gordian II, iar Gordian I s-a sinucis când a aflat vestea.
Cu toate acestea, în aceeași lună, Maximin Tracul a fost asasinat, iar tronul a revenit nepotului lui Gordian I, Gordian al III-lea.
12 aprilie 467 - Anthemius este ales împărat al Imperiului Roman de Apus.
Anthemius – foto: ro.wikipedia.org
Procopius Anthemius (n. cca 420, Constantinopol, Imperiul Roman – d. 11 iulie 472, Roma) a fost un împărat al Imperiului Roman de Apus din 467 până la moartea sa.
12 aprilie 627 - Regele Edwin din Northumbria este convertit la crestinism de episcopul Yorkului, Paulin.
12 aprilie 1204 - Constantinopolul a fost cucerit de catre cruciati in timpul celei de-a patra Cruciade.
Balduin de Flandra (1171-1205), fondeaza Imperiul Latin de Rasarit.
Cucerirea Constantinopolelui de cruciaţi în 1204 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Cruciada a patra (1202–1204), convocată inițial pentru recucerirea Ierusalimului printr-o invazie a Egiptului, a sfârșit în 1204 prin invadarea, cucerirea și jefuirea capitalei ortodoxiei și a Imperiului Bizantin, Constantinopol.
Aceasta este văzută ca unul dintre actele finale din Marea Schismă. (…)
Pe 12 aprilie, condițiile meteorologice s-au schimbat în favoarea cruciaților. Un vânt puternic din nord a permis corăbiilor venețiene să vină suficient de aproape de zidurile orașului pentru a lansa un atac.
După o scurtă bătălie, cam 70 de cruciați care au atacat dinspre continent au reușit să intre în oraș.
Unii dintre cei intrați au reușit să sape găuri în zidul de apărare, găuri suficient de mari ca să permită atacatorilor să se târască înăuntru.
Venețienii au reușit de asemenea să escaladeze zidurile dinspre mare, deși aici lupta cu varegii a fost foarte sângeroasă.
Cucerirea Constantinopolelui de cruciaţi în 1204 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Cruciații au cucerit sectorul Blachernae din nord-vestul orașului și au folosit-o ca bază pentru lansarea atacurilor asupra restului capitalei bizantine, dar în timp ce încercau să se apere în spatele unui zid de foc, au reușit să incendieze cea mai mare parte a orașului.
Până la sfârșitul zilei de 12 aprilie, cruciații au cucerit tot orașul.
Cruciații au provocat pierderi uriașe orașului și locuitorilor săi după un jaf de trei zile, în timpul căruia numeroase opere de artă și de cultură antică romană și greacă au fost furate sau distruse.
În ciuda jurămintelor și amenințării cu excomunicare, cruciații au desacralizat fără scrupule lăcașurile de cult ale orașului, distrugând, pângărind sau furând tot ceea ce se putea.
După cum afirma cronicarul Choniates, cruciații au plasat pe Tronul Patriarhal Bizantin o prostituată.
Când Papa Inocențiu al III-lea a auzit de purtarea sălbatică a pelerinilor săi, s-a simțit foarte rușinat și i-a mustrat cu amărăciune.
Cruciada a patra (1202–1204) „Intrarea cruciaţilor în Constantinopol”, de Eugène Delacroix – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În conformitate cu unele aranjamente care se pare că existau deja, imperiul a fost împărțit între venețieni și liderii cruciați, formându-se Imperiul Latin cu capitala la Constantinopol.
Bonifaciu nu a fost ales pe tronul imperial, deși se pare că cetățenii capitalei îi erau favorabili.
Venețienii considerau că Bonifaciu avea mult prea multe legături cu foștii conducători bizantini, de vreme ce fratele lui, Rainier de Montferrat, fusese căsătorit cu Maria Comnen, fostă împărăteasă în anii 1170 și 1180.
În loc de acesta, ei l-au pus pe tron pe Baldwin de Flandra.
Bonifaciu a fondat în schimb Regatul Salonicului, un stat vasal al Imperiului Latin.
Venețienii au înființat Ducatul Arhipelagului în Marea Egee.
Între timp, refugiații bizantini au fondat propriile lor state succesoare, cele mai importante fiind Imperiul Niceii sub conducerea lui Theodor Lascaris (o rudă a lui Alexius al III-lea), Imperiul din Trapezunt și Despotatul Epirului.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
12 aprilie 1452 - Se încheie Tratatul de pace de la Adrianopol, ratificat la Seghedin şi mijlocit de domnul Vladislav al II-lea al Munteniei, între Ungaria reprezentata de Iancu de Hunedoara şi Imperiul Otoman.
Turcii se obligau să înceteze atacurile asupra Munteniei, Transilvaniei, Ungariei, Serbiei şi să nu ridice noi fortificaţii de-a lungul Dunării.
Munteniei i se garanta autonomia, cu obligaţia să plătească regulat haraciul către Poartă şi să-şi îndeplinească obligaţiile de vasalitate faţă de coroana Ungară.
12 aprilie 1457 - A avut loc Bătăliei de la Doljeşti, în urma căreia Ştefan cel Mare (1457 – 1504) ocupă tronul Moldovei, înlăturându-l pe Petru Aron.
Ștefan cel Mare – foto preluat de pe historia.ro
În condiţiile compromiterii lui Petru Aron, în urma acceptării de către acesta a solicitării sultanului de închinare a Moldovei şi de plată a tributului (5 iunie 1456), Ştefan pătrunde în Moldova, în aprilie 1457, cu sprijinul lui Vlad Ţepeş (1456 – 1462) şi cu susţinători din Ţara de Jos (însumând c. 6 000 de oameni).
Confruntarea cu forţele lui Petru Aron a avut loc la Doljeşti (jud. Neamţ), pe pârâul Hresca, afluent al Siretului.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
12 aprilie 1555 - A murit Ioana de Castilia, regină a Castiliei și a Aragonului; (n. 1479). 1640: Carol I al Angliei convoaca un nou Parlament pentru a obtine sumele necesare razboiului impotriva Scotiei. La 5 mai il dizolva.
12 aprilie 1606 - Primul design al drapelului Regatului Unit, a fost stabilit prin decret regal al regelui James.
Drapelul Regatului Unit (1606) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
12 aprilie 1633 - Inchiziția a început interogatoriul lui Galileo Galilei.
Cristiano Banti’s 1857 painting Galileo facing the Roman Inquisition – foto: en.wikipedia.org
12 aprilie 1709 - A aparut primul periodic literar englez „The Tatler”, publicatie fondata de scriitorii englezi Sir Richard Steele si Joseph Addison.
12 aprilie 1814 - Contele de Artois, viitorul rege Carol al X-lea al Franței, sosește din exil la Paris, după căderea lui Napoleon.
Conform publicației Le Moniteur, contele spune:
“În sfârșit revăd Franța! Nu s-a schimbat nimic, doar că se află în ea un francez mai mult.”
Era o parafrază după Napoleon când a pierdut tronul:
“Curând nu va mai fi în Franța decât un francez mai puțin“.
Carol al X-lea al Franței – foto: ro.wikipedia.org
Carol al X-lea al Franței (n. 9 octombrie 1757 – d. 6 noiembrie 1836) a fost rege al Franței și al Navarei între 1824 și 1830.
Carol a fost fiul lui Ludovic, delfin al Franței, nepot al lui Ludovic al XV-lea și frate al regilor Franței, Ludovic al XVI-lea și Ludovic al XVIII-lea.
În copilărie a primit titlul de conte de Artois. Căsătorit în anul 1773 cu Marie-Thérèse de Savoie, a avut trei copii: Louis-Antoine, duce de Angoulême, Sophie și Charles-Ferdinand, duce de Berry.
În perioada care a precedat Revoluției franceze, contele de Artois a fost unul dintre conducătorii fracțiunii care susținea menținerea regimului social care asigura privilegiile primelor două stări (aristocrația și clerul).
După convocarea Stărilor Generale în anul 1789, contele de Artois a devenit un apărător al puterii monarhice, ceea ce i-a atras reproșuri din partea fratelui său, regele Ludovic al XVI-lea, care l-a descris ca fiind “mai regalist decât regele“.
12 aprilie 1861 - A inceput Războiul Civil American, prin atacul asupra Fortului Sumter declanșat de forțele confederate.
Statele Unite la 1856, cu puţin timp înaintea izbucnirii războiului civil. rosu – Statele libere; gri – Statele sclavagiste; verde -
Teritoriile organizate – foto: ro.wikipedia.org
Războiul Civil American, deseori denumit Războiul de secesiune (în engleză War of Secession), Războiul dintre state (în engleză War Between the States), sau Războiul dintre Nord și Sud a fost un conflict politic și militar de patru ani (1861–1865) dintre Uniunea sau Statele din Nord ale Statelor Unite ale Americii (care și-a păstrat neschimbată denumirea sa oficială adoptată cu ocazia scrierii Constituției SUA, Statele Unite ale Americii) și Statele din Sud ale acesteia, și anume șapte, mai apoi unsprezece state, care au părăsit pe rând Uniunea în 1860–1861, alcătuind entitatea statală federală denumită Statele Confederate ale Americii (în engleză Confederate States of America).
În timpul alegerilor prezidențiale din anul 1860, Partidul Republican, în frunte cu Abraham Lincoln, a purtat o campanie politică împotriva expansiunii sclaviei în afara statelor în care aceasta exista deja.
Victoria republicană în alegeri a avut ca rezultat declarația de secesiune din partea a șapte state din Sud, chiar înainte de învestitura lui Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861.
Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune.
Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud.
Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud.
Ambele părți și-au constituit armate de război, iar Uniunea a preluat controlul statelor de graniță încă din prima perioadă a războiului și a efectuat o severă și eficientă blocadă navală de-a lungul întregului conflict.
În septembrie 1862, Proclamația de emancipare a lui Lincoln a transformat desființarea sclaviei din Sud într-un scop al războiului și i-a determinat pe britanici să nu intervină.
Comandantul confederat Robert E. Lee a repurtat câteva victorii pe frontul estic, dar în 1863 înaintarea sa spre nord a fost oprită la Gettysburg, iar pe frontul vestic Uniunea a preluat controlul râului Mississippi după Bătălia de la Vicksburg, separând Confederația în două.
Avantajele materiale și numerice ale Nordului s-au concretizat în 1864 când Ulysses S. Grant a măcinat armata lui Lee în mai multe bătălii de uzură, iar generalul unionist William Sherman a ocupat orașul Atlanta, capitala statului Georgia, pentru ca apoi să se deplaseze spre Oceanul Atlantic.
Rezistența Confederației s-a prăbușit după ce Lee s-a predat lui Grant la Appomattox pe 9 aprilie 1865.
Războiul, care este conflagrația cu cele mai multe victime din istoria Statelor Unite, s-a soldat cu moartea a peste 620.000 de soldați, a unui număr de peste 325.000 de combatanți dați dispăruți și al unui număr nedeterminat de civili, a pus capăt sclaviei în Statele Unite, a restaurat Uniunea și a întărit rolul guvernului federal în cadrul acesteia.
Aspectele sociale, politice, economice și rasiale ale războiului au marcat perioada de reconstrucție care a durat până în 1877 și au continuat să se manifeste și de-a lungul secolului al XX-lea.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
12 aprilie 1877 - A început războiul ruso–turc.
La Chişinău, gubernia Basarabia, episcopul Pavel Lebedev, în prezenţa ţarului Alexandru II-lea şi a armatei, a dat citire manifestului privind începerea Războiului ruso-turc 1877-1878.
România a permis trecerea trupelor rusești pe teritoriul său.
Turcii au bombardat localitățile românești de la Dunăre
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) – Ruşii trecând dunărea, Nikolai Dmitriev-Orenburgski, 1883 – foto: ro.wikipedia.org
La 12 aprilie 1877, după ce a asistat la oficierea unui serviciu divin în catedrala din Chişinău, gubernia Basarabia, ţarul Alexandru II-lea s-a îndreptat spre hipodromul de la marginea oraşului, unde, în faţa armatei, episcopul Pavel Lebedev a dat citire manifestului privind începerea Războiului ruso-turc 1877-1878.
România a permis trecerea trupelor rusești pe teritoriul său.
Turcii au bombardat localitățile românești de la Dunăre.
Consiliul de ministri a dezbatut problema pozitiei Romaniei in razboiul ruso-turc, hotarind, cu o majoritate larga, semnarea Conventiei cu Rusia.
Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 și-a avut originea într-o răspândire a naționalismului în Peninsula Balcanică și în dorința Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite în Războiul Crimeei, recăpătând supremația în Marea Neagră și încurajând mișcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană.
Ca rezultat al războiului, principatele România, Serbia și Muntenegru, fiecare state suverane de facto de mai mult timp, și-au proclamat oficial independența față de Imperiul Otoman.
După aproape cinci secole de dominație otomană (1396–1878), statul bulgar a fost reînființat cu numele de Principatul Bulgariei, între Dunăre și Munții Balcani (cu excepția Dobrogei de Nord dată României) și cu regiunea Sofiei, care a devenit noua capitală.
Congresul de la Berlin, din 1878, a permis, de asemnea, Austro-Ungariei să ocupe Bosnia și Herțegovina și Regatului Unit să primească Cipru, în timp ce Imperiul Rus a anexat sudul Basarabiei și regiunea orașului Kars.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
12 aprilie 1877 - Proclamatia Marelui duce Nicolae, comandantul armatei ruse, către romani, prin care aduce la cunostinta ca trupele sale se vor comporta, la trecerea prin Romania, ca oști prietene si „vor respecta legile, persoanele si averile pasnicilor cetateni”.
12 aprilie 1877 - Marea Britanie anexeaza Transvaalul, stat al burilor (colonisti de origine olandeza) din Africa de Sud.
12 aprilie 1903 - S-a născut Iov Volănescu, Ieromonahul de la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, martir al Bisericii sub persecuţia comunistă. (d. 1976)
Iov Volănescu (1903 – 1976) -foto preluat de pe ziarullumina.ro
Iov Volănescu (n.12 aprilie 1903 – d. 19 ianuarie 1976) Ieromonahul de la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, martir al Bisericii sub persecuţia comunistă.
S-a născut la 12 aprilie 1903, în Cândeşti, judeţul Buzău. După şcoala primară, a urmat Şcoala de comerţ din Ploieşti, apoi Şcoala de ştiinţe administrative din Bucureşti.
A fost contabil la Camera Agricolă a judeţului Prahova, apoi contabil-şef până în 1938, când a ajuns directorul Federalei Băncilor Populare din Prahova.
În viaţa politică, Ion Volănescu s-a implicat în rândurile Partidului Naţional Liberal, apoi al partidului condus de profesorul Nicolae Iorga, pentru ca din 1937 să fie interesat de Mişcarea Legionară.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
12 aprilie 1914 - A avut loc, la Londra, premiera piesei de teatru „Pygmalion” a scriitorului englez George Bernard Shaw.
12 aprilie 1930 - S-a constituit la Bucureşti, din iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, partidul Garda de Fier pentru reprezentarea politică a Mişcării Legionare.
Simbolul Mișcării Legionare – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În anul 1930, din motive electorale, Codreanu creează „Garda de Fier”, „un gard împotriva expansiunii comunismului”, care urma să fie un fel de partid-umbrelă pentru racolarea altor partide în scopul prezentării la alegeri ca un front comun.
Singurul partid care a aderat la acest front a fost Legiunea Arhanghelul Mihail. Organizatia isi propunea sa cuprinda in radurile sale orice partid sau grupare, indiferent de adversitatile politice, care dorea sa lupte impotriva expansiunii comunismului din URSS.
Dupa aceasta Miscarea Legionara a fost denumita si uneori Garda de Fier. Despre originile miscarii, Neagu Djuvara scrie:
“sa nu credeti, cum spun adversarii Miscarii Legionare, ca a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Miscarea Legionara a fost o miscare autohtona, nascuta din grupari studentesti anticomuniste”.
Corneliu Zelea Codreanu și membri ai Mișcării Legionare în 1937 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Membrii Miscarii Legionare, purtau uniforme verzi (ca simbol al reinnoirii, de unde si denumirea camasile verzi) si se salutau folosind salutul roman. Principalul simbol al miscarii a fost crucea tripla, reprezentand o retea de zabrele de inchisoare (simbolizand martiriul). I se mai spunea “Crucea arhanghelului Mihail”.
Legiunea s-a diferentiat de miscarile fasciste ori fascistoide europene contemporane, prin importanta pe care o acorda religiei, ortodoxiei crestine, precum si prin faptul ca majoritatea sustinatorilor sai erau tarani si studenti, dar a avut in comun cu diverse miscari similare, recurgerea la violenta si la asasinat politic.
Interzisă de mai multe ori (ianuarie 1931, martie 1932 şi decembrie 1933) Garda de Fier a fost reînfiinţată la 20 martie 1935 sub numele de partidul Totul pentru Ţară, avîndu-l ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, iar din 9 octombrie 1937 pe inginerul Gheorghe Clime.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
12 aprilie 1935 - Au inceput lucrarile Conferintei britanico-franco-italiene de la Stressa, care a examinat consecintele denuntarii de catre Germania a clauzelor militare ale Tratatului de la Versailles, adresand acesteia critici formale, neinsotite de sanctiuni.
12 aprilie 1938 - A murit Feodor Șaliapin, bas rus; (n. 1873).
12 aprilie 1939 - Albania a fost anexata de Italia, sub forma unei uniuni personale. Victor Emmanuel al III-lea, regele Italiei (1900-1946), a fost incoronat rege al Albaniei (1939).
Amplasarea Albaniei – foto: ro.wikipedia.org
Albania, oficial denumită Republica Albania, este un stat suveran din sud-estul Europei.
Se învecinează cu Muntenegru la nord-vest, cu Kosovo la nord-est, cu Macedonia la est și cu Grecia la sud și sud-est.
Are ieșire la Marea Adriatică spre vest, și la Marea Ionică spre sud-vest. Se află la mai puțin de 72 km de Italia, de care o desparte strâmtoarea Otranto ce leagă Marea Adriatică de Marea Ionică.
Albania este membră a ONU, NATO, a OSCE, a Consiliului Europei, a Organizației Mondiale a Comerțului, a Organizației pentru Cooperare Islamică și unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Mediteranei.
Albania este recunoscută din ianuarie 2003 drept potențial candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, și și-a depus oficial candidatura pentru aderare la 28 aprilie 2009.
12 aprilie 1943 - Intalnirea dintre conducatorul statului roman, maresalul Ion Antonescu, si Adolf Hitler la castelul Klessheim. Hitler i-a cerut lui Antonescu sa inceteze orice tatonari de pace cu puterile antifasciste.
13 ianuarie 1941: Generalul Ion Antonescu efectueaza o vizita in Germania, la Berghof, in cursul careia are o intrevedere cu Adolf Hitler – foto: ro.wikipedia.org
12 aprilie 1944 - In cadrul tratativelor de la Stockholm, dintre F. Nanu, ambasadorul Romaniei, si Alexandra Kollontay, ambasadoarea URSS, sovieticii propun incheierea unui armistitiu, cu următoarele condiții: întoarcerea armelor contra Germaniei, restabilirea frontierei din 1940 dintre România și URSS,de după ocuparea Basarabiei și a Bucovinei de nord, plata unor reparații și despăgubiri de război.
12 aprilie 1945 - Participanții la Mișcarea Tineretului Progresist hotărăsc crearea unei organizații unitare, intitulată Tineretul Progresist din România. Congresul acesteia are loc la 22 octombrie – 24 octombrie 1945.
12 aprilie 1945 - Președintele american Franklin D. Roosevelt moare în timp ce era în funcție; vice-președintele Harry Truman depune jurământul ca cel de-al 33-lea președinte al Statelor Unite.
Franklin D. Roosevelt - foto: ro.wikipedia.org
Franklin Delano Roosevelt (n. 30 ianuarie 1882 – d. 12 aprilie 1945) a fost cel de-al treizeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1933 – 1945).
S-a remarcat ca fiind una dintre principalele figuri politice secolului XX-lea pe plan național cât și internațional, care a contribuit esențial la depășirea crizei economice mondiale și la înfrângerea Germaniei naziste în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.
De asemenea, este singurul președinte din istoria Statelor Unite care a fost instituit în funcție pentru patru mandate consecutiv.
12 aprilie 1949 – S-a născut Florin Zamfirescu, actor român de teatru și film.
Actor, pedagog şi regizor, Florin Zamfirescu este omul de teatru desăvârşit, cu o capacitate deosebită de a ieşi din propria piele, pentru a deveni personajul întrupat.
S-a născut la 12 aprilie 1949, în oraşul Călimăneşti, judeţul Vâlcea, potrivit lucrării “Cineaşti români” (Cristina Corciovescu şi Bujor Rîpeanu, Ed. Ştiinţifică, 1996).
A obţinut prima diplomă de recitare la numai 6 ani, iar la 16, era premiat pentru interpretarea “Legendei Meşterului Manole”.
Florin Zamfirescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, Facultatea Arta Actorului, clasa profesorului Constantin Moruzan (1971).
A intrat primul şi a absolvit Facultatea ca şef de promoţie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
12 aprilie 1951 - Pilotul de motociclete Wilhelm Herz a reusit sa stabileasca un nou record mondial de 290 km/h cu o motocicleta de curse NSU, compresor de 500 cmc, pe o portiune a autostrazii München – Ingolstadt.
12 aprilie 1955 - Doctorul Jonas Salk anunță folosirea cu succes a vaccinului împotriva poliomielitei.
Jonas Edward Salk - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Jonas Edward Salk (n. New York City, New York, SUA, 28 octombrie 1914 – d. La Jolla, California, SUA, 23 iunie 1995) a fost un medic virusolog american, creatorul vaccinului contra poliomielitei.
3, 4, 6, 12 aprilie 1956 - A avut loc şedinţa Biroului Politic al CC al PMR, care consfinţeşte supremaţia lui Gheorghiu-Dej în partid şi înfrângerea liniei Iosif Chişinevski – Miron Constantinescu.
Gheorghe Gheorghiu-Dej – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu n. 8 noiembrie 1901, Bârlad – d. 19 martie 1965, București) a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 19 martie 1965.
Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă până la moartea lui Stalin iar imediat după aceea a început procesul de destalinizare a României, prin susținerea creării industriei grele, eliminarea influenței culturale a URSS-ului, încurajarea sentimentelor antisovietice și stabilirea de relații diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii, ceea ce i-a adus și moartea subită în anul 1965, în cadrul ultimei vizite la Varșovia când a fost iradiat.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
12 aprilie 1961 - Nava ruseasca „Vostok”, la bordul careia se afla cosmonautul Iuri Gagarin, a efectuat primul zbor in cosmos. Zborul a durat 108 minute. De la bordul navei a avut loc, in direct, o transmisie televizata.
Iuri Alexeevici Gagarin (1934 — 1968) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
”Cerul e negru, Pământul e albastru” cuvintele care au făcut istorie, au fost rostite de Iuri Gagarin, primul om care a văzut planeta noastră din spaţiul cosmic. În dimineaţa zilei de 12 aprilie 1961, la ora 08.07, ora României, nava Vostok 1 a fost lansată pe orbita pământului de pe Cosmodromul Baykonur.
Misiunea era una deosebit de periculoasă, în condiţiile în care, zborurile anterioare, din cadrul programului Sputnik, cu câini la bord, se terminaseră tragic în aproape jumătate din cazuri.
Cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, în vârstă de 27 de ani, efectua primul zbor orbital în jurul Pământului. În timpul zborului, la o altitudine ce a variat între 175 şi 380 de kilometri, Gagarin a efectuat prima transmisiune televizată din spațiu.
După un zbor de 108 minute, în care a efectuat o rotaţie completă în jurul Pământului, Gagarin a reintrat în spaţiul atmosferic şi, din motive tehnice, s-a catapultat din modul la 7.000 de metri înălţime, aterizând cu paraşuta, în zona Saratov, la 700 de kilometri de Moscova.
Succesul misiunii a fost exploatat propagandistic de Kremlin, pentru a demonstra superioritatea tehnologiei sovietice faţă de cea americană.
Doar 7 ani mai târziu, la 27 martie 1968, ”primul om în Cosmos”, Iuri Gagarin se prăbuşea cu avionul în timpul unui zbor militar de antrenament, în circumstanţe rămase învăluite în mister.
cititi mai mult pe stiri.tvr.ro
12 aprilie 1966 - Primul bombardament american asupra R.D.Vietnam.
12 aprilie 1967 - A fost inaugurat Teatrul Ahmanson din Los Angeles.
12 aprilie 1970 - S-au deschis pentru circulație primele două benzi ale autostrăzii București–Pitești.
Autostrada A1 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Autostrada A1 este o autostradă din România, parte a Coridorului IV pan-european de transport, aflată în construcție, din care sunt funcționale trei segmente: unul de 109,6 km care leagă Bucureștiul, capitala României, de Pitești, reședința județului Argeș (care are un capăt în vestul Bucureștiului și celălalt la intersecția cu DN7, la nord de Pitești)
Un alt segment de 132 km care ocolește orașul Sibiu pe la nord (între localitățile Șelimbăr și Șura Mică) și merge mai departe până la Deva, ocolind orașele Sebeș și Orăștie și tronsonul Traian Vuia–Nădlac, de 143 km.
Autostrada A1 a fost prima construită în România, în perioada 1967–1972 și refăcută în 2000, cu noi segmente adăugate între anii 2007 și 2015.
12 aprilie 1975 - A murit la Paris cantareata si dansatoarea americana Josephine Baker.
Photo by Rudolf Suroch of Josephine Baker. Havana, Cuba. 1950 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Josephine Baker (născută Freda Josephine McDonald la 3 iunie 1906 in Saint Louis , Missouri ) a fost o dansatoare, actriță și cântăreață franceza de origine americana.
Josephine Bake, a fost fiica nelegitimă a unui producător evreu de instrumente muzicale, Eddie Carson și o spălătoreasă de culoare, Carrie McDonald.
Ea crește în cartierele sărace din St. Louis.
În anul următor 1907, mama ei va naște un băiat pe nume Richard, în același an tatăl ei va părăsi familia.
La data de 2 iulie 1917, Josephine Baker va fi martora cruzimilor unui pogrom în St. Louis, când au fost uciși mai multe sute de afro-americani.
Această experiență a făcut ca ea să devină mai târziu o militantă contra rasismului.
La vârsta de 13 ani, mama ei a căsătorit-o cu Willie Wells, care era cu mult mai în vârstă dar căsătoria va eșua la câteva săptămâni.
În același timp ea va juca diferite roluri la teatrul Booker Washington Theatre din St. Louis, în 1921 se recăsătorește cu conductorul Willie Baker, pe care-l va părăsi în 1925.
La 16 ani joacă diferite role la teatrele din Philadelphia, apoi New York unde va fi angajată la o trupă de vaudeville.
Talentul ei va fi descoperit de poetul german Karl Gustav Vollmoeller, prin intermediul lui ea ajungand să danseze și să cânte, având un succes răsunător pe scenele din Paris si Berlin.
În Paris în cercuri intime ea va dansa frecvent complet goală.
La 3 iunie 1927 se va căsători cu cioplitorul în piatră sicilian, Giuseppe Pepito Abatino, care se prezenta în societate ca fiind nobil(grof).
În timpul războiului mondial devine activă în rezistenjta franceza,iar după război, adoptă copii orfani.
12 aprilie 1978 - Pe treptele Bisericii Radu-Vodă, deoarece directorul V. Micle a încuiat biserica și pe elevi în dormitoare, pentru a împiedica rostirea predicii.
În cea de-a cincea miercuri din Postul Mare, parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, a continuat seria de prelegeri „7 cuvinte către tineri„ prezentand “Despre moarte și înviere” (cuvântul 6)
Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Despre moarte și înviere (cuvântul 6) – 12 aprilie 1978 – foto preluat de pe gheorghecalciu.ro
De la al cincilea cuvânt, autoritățile comuniste au închis și porțile bisericii, nu doar biserica, ca să nu mai vină studenții din afară.
Cu toate acestea, tinerii au sărit gardul iar cei din Seminar au ieșit pe ferestre, fiindcă fuseseră încuiați în dormitoare de directorul Seminarului.
Fiecare cuvânt al părintelui dura câteva ore pentru că după fiecare predică, urmau discuții cu tinerii veniți, așa încât Cuvântul se termina pe la doisprezece sau chiar unu noaptea.
La sfârșit seminariștii se îndreptau spre dormitoarele lor iar cei veniți de la alte facultăți îl conduceau pe părintele Calciu până la acasă.
Nefiind vreun mijloc de transport la orele acelea, iar părintele fiind îmbrăcat cu reverenda, veneau deseori bețivi care îl înjurau că este „popă” care „înșeală lumea”, și aducându-i tot felul de ofense.
Însă părintele era înconjurat și protejat de acei tineri, pe care îi considera îngerii săi păzitori.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
12-17 aprilie 1978 – Vizita oficială a lui Nicolae Ceaușescu în SUA. Întâlnirea cu președintele SUA, Jimmy Carter.
Vizita de stat a preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a Elenei Ceauşescu în SUA, la invitaţia preşedintelui american Jimmy Carter şi a doamnei Rosalynn Carter (1978). Primirea oficială la Casa Albă (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 111/1978) – preluat de pe www.historia.ro
„Între 12 și 17 aprilie 1978, Ceaușescu a efectuat ultima lui călătorie în Statele Unite.
Vizita a fost descrisă cu lux de amănunte de Ion Mihai Pacepa, care l-a însoțit cu această ocazie pe secretarul general.
În timpul vizitei a fost semnată o declarație comună a celor doi președinți, delega ia română a vizitat și câteva întreprinderi industriale din diferite regiuni ale țării.
Evenimentul cel mai important din cursul vizitei a fost însă demonstrația emigranților români anticomuniști din New York.
A fost momentul în care Ceaușescu a cedat nervos.
Pe 16 aprilie a anunțat că se întoarce imediat în țară și a cerut ca avionul să-i fie pregătit pentru plecare.
Pentru ziua următoare erau însă planificate întâlniri cu reprezentanții unor organizații evreiești și cu oameni de afaceri.
Ambasadorul R.S.R. la Washington, Nicolae M. Nicolae, s-a dus imediat la Ceaușescu să-l convingă să renunțe la această decizie.
Astfel încât, în cele din urmă, conducătorul român s-a răzgândit și și-a continuat vizita, dar impresia neplăcută a rămas.
Relațiile dintre București și Washington n-au mai ajuns niciodată atât de bune ca în perioada 1969-1978”8.
Convorbirile la nivel înalt oferă posibilitatea celor statelor de a continua colaborările în domeniul științific, economic, cultural, dar și pe arena internațională.
Din nou apare pe prima pagină din ziarul Scînteia, miercuri 12 aprilie 1978, titlul:
președintele Nicolae Ceaușescu a plecat ieri într-o vizită de stat în Statele Unite ale Americii, alături de o fotografie specifică, unde poporul român își exprimă sentimentele de respect și îi urează drum bun și succes în cooperarea internațională.
Între 12 și 17 aprilie, ziarul Scînteia a publicat în fiecare zi informații despre evenimentele din timpul vizitei oficiale.
Poporul român era la curent cu ce se petrece în afara țării.
Vineri, 14 aprilie, ziarul adaugă în publicația sa, paragrafe din discursurile susținute de președintele român și cel american. Așadar, Nicolae Ceaușescu a afirmat:
„Convorbirile cu președintele Jimmy Carter vor pune în continuare bazele unei colaborări în interesul comun al popoarelor noastre, pentru o lume mai dreaptă și mai bună, în care fiecare popor să-și poată consacra forțele fericirii, bunăstării și libertății. De asemenea, președintele Jimmy a afirmat: Este de mare folos pentru mine, ca președinte, să am prilejul de a mă consulta cu un conducător național și internațional de talia oaspetelui nostru, președintele Nicolae Ceaușescu. Influența sa pe arena internațională, ca lider al României”.
articol preluat de pe www.historia.ro
12-15 aprilie 1979 – Vizita oficială de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în RP Angola.
Aprilie 1974. Vizita în Angola a lui N. Ceaușescu, întâlnirea cu Roberto Holden, fondatorul Uniunii Populare Angoleze – foto preluat de pe www.comunismulinromania.ro
12 aprilie 1981 - Primul zbor al navetei spatiale americane „Columbia”. La bordul navetei se aflau astronautii John Young si Robert Crippen.
A efectuat 37 de rotatii pe orbita. Initial trebuia sa evolueze cinci zile pe orbita, dar a aterizat dupa doua zile, sase zile, sase ore si 13 minute la baza Edwards din California.
Naveta a efectuat in urmatorii ani mai multe zboruri, printre care misiuni comerciale, militare secrete si stiintifice avand la bord intre cinci si sapte astronauti.
Columbia preparing for launch for STS-109 to repair the Hubble Space telescope. This was the final successful mission of Columbia before STS-107 – foto: en.wikipedia.org
Naveta Spațială Columbia (OV-102) a fost prima navetă spațială a flotei NASA. Prima ei misiune, STS-1, a durat de pe 12 aprilie până pe 14 aprilie, 1981.
Pe 1 februarie 2003, Columbia s-a dezintegrat în timpul reintrării in atmosfera terestră deasupra Texasului, în timpul celei de-a 28-a misiuni, STS-107.
Toți cei 7 membri ai echipajului au pierit.
cititi mai mult pe stiri.tvr.ro
12 aprilie 1981 - A murit americanul de culoare Joe Luis (Joseph Louis Barrow),(n. 13 mai 1914 ), supranumit “bombardierul negru”,campion mondial de box la categoria grea.
A detinut titlul mondial 12 ani si a castigat in 68 din 71 de meciuri sustinute.
12-13 aprilie 1984 – Vizita de prietenie și de lucru în RSF Iugoslavia a lui Nicolae Ceaușescu, secretar CC al PCR, președintele României.
Nicolae si Elena Ceausescu vizita in Republica Socialista Federativa Iugoslavia, purtand convorbiri oficiale cu presedintele Iugoslaviei, Radovan Vlajkovic – foto preluat de pe agerpres.ro
12 aprilie 1989 - A murit sportivul american Ray Robinson „Sugar” (Walker Smith), campion la box; de sase ori campion mondial de box (1946-1950) la categoria usoara, in 1951 la categoria mijlocie).
12 aprilie 1993 - In Bosnia, a fost lansata prima misiune de lupta din istoria Aliantei Nord-Atlantice.
La ora 12.00 GMT, avioanele de lupta ale NATO au preluat controlul asupra spatiului aerian al Bosniei-Hertegovina, in cadrul operatiunii de supraveghere a respectarii zonei de interdictiei decretate de Organizatia Natiunilor Unite. Operatiunea a marcat prima misiune a NATO intr-o zona de razboi, de la infiintarea sa.
12 aprilie 1997 - A fost parafat Acordul privind aderarea Romaniei la Acordul Central European de Comert Liber – CEFTA (Bucuresti) .
Statele membre CEFTA: albastru închis = membru actual albastru deschis = fost membru – foto: ro.wikipedia.org
Acordul Central European al Comerțului Liber, în forma prescurtată: CEFTA este un acord comercial de liber schimb a mărfurilor care a luat ființă la 21 decembrie 1992 la Cracovia, membrii fondatori fiind Polonia, Cehoslovacia și Ungaria.
Scopul acestei uniuni a fost adaptarea economiilor statelor membre la o piața comunitară lipsită de taxe vamale și un exercițiu de preaderare la Uniunea Europeană.
12 aprilie 2000 - În cursul unei ceremonii impresionante, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut o mea culpa istorică pentru toate greșelile Bisericii Catolice.
12 aprilie 2000 - Politia columbiana a arestat 49 de membri ai unei retele internationale de heroina.
A fost arestat si un var al celebrului traficant de droguri Pablo Escobar.
12 aprilie 2000 - Cel puțin 15 persoane au fost ucise și alte circa 20 rănite în cursul unui atac cu grenade și arme automate care a avut loc într–o moschee șiită din Malhowali, localitate din Nord–Estul Pakistanului.
12 aprilie 2012 - A decedat politicianul roman Gabriel Tepelea, academician, fost vicepreședinte al PNTCD; (n.1934).
Gabriel Țepelea – foto preluat de pe inliniedreapta.net/
Gabriel Țepelea (n. 6 februarie 1916, Borod, Bihor – d. 12 aprilie 2012, București) a fost un om de cultură și politician român, membru PNȚCD, membru de onoare al Academiei Române.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; inliniedreapta.net
12 aprilie 2019 - Primul zbor comercial al rachetei Falcon Heavy, dezvoltată de SpaceX, realizat cu succes.
Compania spaţială americană SpaceX a realizat joi prima lansare comercială a rachetei sale Falcon Heavy, care face parte din clasa lansatoarelor grele, plasând pe orbită un satelit aparţinând unui operator saudit şi recuperând pentru prima dată cele trei propulsoare revenite pe Terra, potrivit AFP.
”Falcon Heavy se află în drum spre ‘spaţiu”’, a spus, la puţin timp de la decolare, un reprezentant Space X care a comentat transmisiunea în direct pe internet. ”Traiectoria pare să fie cea bună”.
Racheta Falcon Heavy, care s-a desprins de la baza de lansare Cap Canaveral (Florida), la ora locală 18:36 (22:36 GMT), a plasat, aşa cum era prevăzut, satelitul Arabsat-6A, care cântăreşte şase tone, pe o orbită geostaţionară, la 36.000 kilometri de Terra.
Această operaţiune a fost realizată la circa 34 de minute după decolare.
“Reuşita instalării Arabsat-6A pe orbita geostaţionară a fost confirmată – sfârşitul primei misiuni comerciale a Falcon Heavy“, a scris la scurt timp SpaceX pe Twitter.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
12 aprilie 2019 - Pakistan: 20 de morţi şi 48 de răniţi în atentatul din vestul Pakistanului.
Cel puţin 20 de persoane au fost ucise, iar alte 48 rănite vineri în explozia unei bombe, atac revendicat de talibanii pakistanezi, într-o piaţă din Quetta, capitala Balucistanului, cea mai instabilă regiune din Pakistan, a anunţat un ministru al provinciei, citat de AFP.
Conform ministrului de Interne din Balucistan, Zia Ullah Langu, care a comunicat noul bilanţ, două dintre victime sunt copii.
Şeful poliţiei provinciale menţionase anterior 16 morţi şi 30 de răniţi.
Opt dintre persoanele decedate erau din minoritatea şiită hazara, iar printre victime se numără şi un membru al forţelor de securitate.
O facţiune a talibanilor pakistanezi a revendicat atacul, realizat, potrivit acesteia, în colaborare cu gruparea extremistă sunită Lashkar-e-Jhangvi, responsabilă cu numeroase atacuri contra şiiţilor din Pakistan.
Lashkar-e-Jhangvi nu a revendicat totuşi direct atentatul.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
12 aprilie 2020 - La ordinea zilei