Platforma Europeană pentru Libertăţi
Platforma Europeană pentru Libertăţi (European Liberties Platform-ELP) este o rețea informală de organizaţii non- guvernamentale (ONG-uri) care monitorizează respectarea libertăţilor civile în Europa. Scopul principal al Platformei este sprijinirea activităţilor de advocacy şi a eforturilor de mobilizare întreprinse de organizațiile partenere. Platforma îşi propune de asemenea să sporească reprezentarea intereselor drepturilor omului la nivel național și la nivelul Uniunii Europene (UE). Liberties.eu, website-ul cu știri despre drepturile omului al rețelei și care permite e-participarea, reprezintă piatra de temelie a Platformei. Liberties.eu este o resursă indispensabilă pentru serviciul de comunicarea multilingvă al ELP, existând cu scopul de a împărtăși și a crește gradul de conștientizare cu privire la probleme legate de drepturile omului în Europa .
Membri ELP sunt organizaţii care activează în mai multe domenii relevante pentru drepturile omului şi libertăţile civile în Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Polonia, România, Spania și Olanda. ELP se va extinde în continuare, cu scopul de a include organizații din toate cele 28 de state membre ale UE. Liberties.eu îşi propune să mobilizeze sprijinul public pentru a revigora democrațiile în UE și a consolida mișcarea europeană a drepturilor omului.
Toate informaţiile distribuite prin Liberties.eu aparțin ONG-urilor partenere ELP care au cunoștințele și experiența directă cu problemele legate de drepturile omului din țările lor. În conformitate cu misiunea sa, ELP își propune să sprijine şi să ajute organizațiile care activează în domeniul libertăților civile și susținătorii lor prin utilizarea instrumentelor inovatoare de e – participare. Platforma îşi propune să îndeplinească trei scopuri specifice. În primul rând, Liberties.eu facilitează colectarea de informații și diseminarea acestora într-un mod uşor de utilizat şi uşor accesibil. În al doilea rând , se permite interacţiunea între organizaţii şi cetăţeni prin integrarea mijloacelor de social media (Facebook, Twitter, YouTube etc ), creându-se posibilitatea unor dezbateri. În al treilea rând, Platforma ajută la creşterea sprijinul public pentru campanii naţionale şi reuneşte o diversitate de voci din întreaga UE. Caracteristica fără precedent a Liberties.eu este disponibilitatea conţinutului în toate limbile organizaţiilor membre, conţinut asigurat în timp real de traducători şi editori.
ELP a fost înfiinţată cu sprijinul Fundaţiei Open Society (OSF) oferit în cadrul Proiectului European pentru Libertăţi Civile.
articol preluat de pe liberties.eu/ro
Greenpeace: În România încă există culturi ilegale de soia modificată genetic
Comunicat de presă – septembrie 25, 2014
În urma unor investigații realizate de echipa Greenpeace România, reiese faptul că în România există culturi de soia modificată genetic, deși acest lucru este interzis în Uniunea Europeană, dar și în România, odată cu aderarea țării noastre la Uniunea Europeană în anul 2007.
Echipa Greenpeace a prelevat probe de soia în perioada august – septembrie 2014, din județul Botoșani în urma unor sesizări locale.
10 din 10 probe testate – provenind din județul Botoșani – au ieșit pozitiv pentru organisme modificate genetic. Rezultatul testelor a fost atestat și de un laborator acreditat din Viena, Austria[1]. În alte județe nu au fost identificate cazuri de cultivare ilegală a organismelor modificate genetic interzise.
Greenpeace a contactat și autoritățile cu atribuții de verificare în domeniu – Comisariatele Județene ale Gărzii Naționale de Mediu și Direcțiile Agricole Județene, pentru a afla informații în legătură cu controalele efectuate, cu sesizările primite, cazurile de cultivare ilegală a OMG-urilor și măsurile luate în aceste cazuri.
parte dintre răspunsurile primite de la autorități, însă, reiese că până în prezent nu a fost realizată nicio monitorizare pentru a identifica eventualele cazuri de cultivare ilegală a OMG-urilor interzise sau cele de contaminare în urma cultivării porumbului modificat genetic MON810, ori în urma cultivării soiei modificate genetic în mod legal (pre-2007) și ilegal (post-2007). De asemenea, în doar câteva locuri s-au efectuat controale ca urmare a sesizărilor primite și s-au aplicat sancțiuni la identificarea unor cazuri de cultivare ilegală împreună cu dispoziții de a distruge culturile respective, dar nu întotdeauna a fost și verificată distrugerea lor. Din unele scrisori a reieșit chiar faptul că autoritățile cu responsabilități de monitorizare și control nu dispun de mijloacele necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile, în speță de echipamente adecvate pentru testare și de laboratoare[2].
Alexandru Riza, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace România, declară:
„Având în vedere gravitatea situației și faptul că autoritățile sunt incapabile să monitorizeze și să țină sub control cultivarea organismelor modificate genetic, în acord cu legislația națională și cea comunitară, Greenpeace solicită Guvernului Român să dispună următoarele:
Inspectarea de urgență a locațiilor în care au fost descoperite culturi de soia modificată genetic și distrugerea acestora pentru a evita contaminarea;
Inspectarea de urgență a cel puțin 10% dintre culturile de soia din județul Botoșani, pentru a identifica alte eventuale cazuri de cultivare ilegală (având în vedere că 100% din pobele prelevate de Greenpeace din acest județ au ieșit pozitive);
Măsuri prin care să se asigure excluderea posibilității ca firmele care contractează și achiziționează soia de la fermierii din Botoșani să cumpere soia modificată genetic;
Dotarea autorităților responsabile cu monitorizarea și controlul în ceea ce privește organismele modificate genetic cu echipamente adecvate și eficiente și, de asemenea, cu laboratoare în care să fie posibilă testarea pentru OMG-uri, cel puțin la nivel regional;
O mai bună instruire a personalului reprezentant al acestor autorități;
Înăsprirea sancțiunilor pentru fermierii care cultivă ilegal soia modificată genetic;
Instituirea unui moratoriu în ceea ce privește cultivarea și importul de organisme modificate genetic, cel puțin până când autoritățile române se vor dovedi capabile de a realiza o monitorizare activă și de a ține sub control strict cultivarea și importul acestora.”
Despre organisme modificate genetic în Europa
În 1998 au fost introduse primele culturi de plante modificate genetic în România și anume soia modificată genetică produsă de compania Monsanto.
Odată cu intrarea României in Uniunea Europeană, în 2007, cultivarea de soia modificată genetic a fost interzisă în România, pentru a se alinia la reglementările UE.
În prezent, singurele plante modificate genetic autorizată pentru cultivare în Europa și în România este porumbul MON810 și cartoful Amflora de la BASF.
Mai multe țări europene, printre care și Austria, Franța, Germania, Grecia, Ungaria și Polonia au interzis cultivarea de organisme modificate genetic.
Programul Danube Soy, o șansă pentru cultivatorii de soia convențională din România
În februarie 2013, Romania a semnat Declarația pentru soia nemodificată genetic, care presupune implicarea într-un proiect de sprijin pentru cultivatorii de soia nemodificată genetic din bazinul Dunării. România se alătură astfel țărilor riverane Dunării care au semnat deja declarația: Austria, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Ungaria, Slovenia, Elveția și regiunea Bavariei.
Programul Danube Soya a fost înființat pentru a promova și răspândi cultivarea, procesarea și comercializarea de soia nemodificată genetic, de calitate certificată, în bazinul Dunării. Obiectivul principal al proiectului este dezvoltarea și garantarea unei surse de proteine nemodificate genetic pentru Europa [3].
[1] Probele au fost testate la laboratorul Umweltbundesamt, Viena, Austria.
[2] Potrivit OUG 43/2007, Garda Națională de Mediu trebuie să elaboreze strategii, planuri de inspecție și control în locurile unde au existat sau există culturi modificate genetic. Planurile se revizuiesc și se implementează anual.
[3] Detalii aici http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/agricultura-sustenabila/activitati/romania-pentru-soia-non-omg/
articol preluat de pe http://www.greenpeace.org/romania/ro
De ce mi-am depus candidatura la alegerile prezidențiale din 2014. Indicii că milioanele de semnături depuse de către candidați nu sunt autentice. Cum “semnează” cetățenii pentru candidații la prezidențiale
termenul prevăzut de lege, mi-am depus la Biroul Electoral Central, dosarul de candidatura la alegerile prezidențiale din 2 noiembrie 2014.
Desigur că am făcut acest lucru fiind pe deplin conștient că nu voi putea candida. Dar, deși dosarul va fi respins, voi avea posibilitatea să atac în instanță prevederile restrictive ale legii electorale.
Acesta este scopul meu: să arăt că numărul cerut de 200.000 de semnături este unul excesiv și că legea nu prevede nici un mecanism de verificare a autenticității semnăturilor.
Am prezentat presei o serie de indicii privitoare la faptul că dintre cele 7-8.000.000 de semnături depuse de către toți candidații împreună, o mare parte sunt false, tabelele fiind competate cu informații luate din baze de date care conțin numele, adresele și datele de identificare din cărțile de identitate și buletinele cetățenilor.
Este scandalos că procesul electoral se bazează pe o fraudă uriașă a majorității sau a tuturor candidaților, fraudă de care este conștientă cam toată lumea dar care este tolerată de către sistem și încurajată de legea electorală. Probabil că și cititorii acestui articol figurează pe una sau mai multe liste de semnături ale unui candidat sau chiar mai multora, fără să fi semnat pentru nimeni.
Politicienii care candidează înșeală Biroul Electoral Central și publicul cu milioanele de semnături depuse și care sunt imposibil de verificat. În același timp, posibile oferte electorale venite din partea unor oameni cinstiți nu vor putea fi înregistrate întrucât acei oameni nu au avut resursele financiare uriașe pe care le presupune colectarea în mod corect a unui număr atât de mare de semnături (un efort echivalabil probabil cu o sumă de aproximativ 50-60.000 de Euro pentru 200.000 de semnături strânse în mod corect; pentru 2.000.000 de semnături costurile cresc proporțional). Este chiar mai costisitor să strângi semnături decât să obții voturi. Iar ideea c[ s-ar putea strânge cvasi-clandestin 3-400.000 de semnături pentru un șef de serviciu secret este o culme a absurdului generat de către actualul sistem electoral perpetuat de politicieni fără scrupule în a-și conserva puterea și privilegiile, fără a permite o competiție electorală liberă și corectă.
Este încălcată și constituția în privința mai multor article. Spre exemplu Art 2 care prevede că “Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.” Nici vorbă în România de alegeri libere și corecte în actualul sistem electoral extrem de restrictiv.Dreptul de vot (Art. 36) și dreptul de a fi ales (Art. 37) sunt de asemenea încălcate.
De altfel, prevederile legale nu instituie nici un mecanism real de verificare a acestor semnături. Chiar dacă ești un candidat de bună credință, nu ai cum să fi sigur că semnăturile aduse de către partidul tău ori de către voluntari sunt toate colectate în mod corect.
O soluție a acestei probleme ar fi ca numărul de semnături cerut să fie unul mult mai mic (eu am propus, printr-un proiect de lege, un număr rezonabil de 40.000), iar colectarea acestora să poată fi realizată și online pe un site administrat de către Autoritatea Electorală Permanentă. Semnăturile colectate online chiar pot fi verificate în privința autenticității lor, riscul de fraudă fiind minim în cazul acestora.
Conform Ministerului Afacerilor Interne, numărul alegătorilor din România este de 18.308.612. În raport cu acest număr, cerința pentru candidații la alegerile prezidențiale de a colecta 200.000 de semnături este una excesivă. Ultimele rânduri de alegeri au arătat că numărul celor care se prezintă la vot scade permanent. Condițiile extrem de restrictive ale sistemului electoral din România împiedică o participare liberă a cetățenilor la procesul electoral.
Cerința prevăzută de legea alegerilor prezidențiale nr. 370/2004 încalcă și “Codul bunelor practici electorale” elaborat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept – Comisia de la Veneția care prevede, la Art. 1 pct. 1.3. că:
“1.3. Prezentarea candidaturilor
i. Prezentarea candidaţilor individuali sau a listelor de candidaţi pot fi condiţionate de obţinerea unui anumit număr de semnături;
ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripţiei respective;
iii. Procedura de verificare a semnăturilor trebuie să fie supusă unor reguli clare, în special în ceea ce priveşte datele limită;
iv. Verificarea trebuie, în principiu, să se facă pentru toate semnăturile. Cu toate acestea, în cazul în care este sigur că un număr suficient de semnături a fost atins, se poate renunţa la verificarea restului acestora;
(…)”
Așadar, legea nr. 370/2004 depășește această limită maximă de 1% prevăzută în documentul citat mai sus elaborat de Comisia de la Veneția și asumat de către Consiliul Europei, prin Rezoluţia 1320 din 2003.
Această atitudine indecentă a partidelor și candidaților de a depune milioane de semnături false este dublată de incapacitatea de a candida a oamenilor corecți care nu vor reuși să colecteze în mod real semnăturile. Consecința este că, de la bun început, procesul electoral este însoțit de fals și uz de fals…
Faptul că partidele mari au depus peste 2.000.000 de semnături este o fraudă evidentă. Aici este limpede că a fost o întrecere în furt între PSD și ACL pentru a folosi propagandistic ideea că ar exista vreun entuziasm în rândul cetățenilor de a semna pentru Victor Ponta și Klaus Iohannis. În realitate acest entuziasm nu există, fiind vorba probabil de câteva zeci de persoane care au fost plătite să falsifice semnăturile din bazele de date de care partidele dispun…
Ca un indiciu suplimentar cu privire la acțiunea de falsificare a partidelor, vă prezint aceste fotografii ca probe care atestă că la corturile amplasate în centrul Bucureștiului nu a existat nici un fel de afluență a publicului care să vină semneze pentru candidați. Rar trecea câte un cetățean să semneze. Corturile candidaților nu au atras așadar semnatari, ci indiferență sau chiar ironii scrise și desenate pe ele…
Oricum, am convingerea că sunt singurul cetățean care și-a depus candidatura prezentând absolut toate semnăturile colectate în mod corect. Am depus, în mod simbolic această candidatură, însoțită de doar câteva semnături, dar sunt singurul care a făcut acest lucru fără să falsifice semnăturile așa cum au procedat, cel mai probabil, toți ceilalți sau marea lor majoritate…
Remus Cernea
https://www.facebook.com/remus.cernea
articol preluat de pe http://voxpublica.realitatea.mobi