Sprijină consumul responsabil – la nivel individual și la nivelul întregii societăți
Sprijină consumul responsabil- la nivel individual și la nivelul întregii societăți
De ce e important
În acest moment, modul în care ne consumăm resursele are un impact puternic negativ asupra mediului, asupra sănătăţii noastre şi asupra vieţii generaţiilor viitoare.
Cerem aleşilor noştri:
1. să sprijine schimbarea către consumul resposabil – la nivel individual şi la nivelul întregii societăţi
2. să prezinte public măsurile clare, strategice pe care le au în vedere în acest sens, astfel încât:
- comportamentele responsabile şi sănătoase (consumul de produse locale, utilizarea transportului public, reciclarea, plantarea de copaci şi grădini urbane, utilizarea în comun a obiectelor de folosinţă îndelungată etc.) să fie accesibile tuturor şi să necesite efort minim, şi pentru persoanele cu resurse limitate;
- bunurile produse pe scară largă să fie realizate responsabil şi cu impact minim asupra sănătăţii noastre (energie regenerabilă, infrastructură realizată economic, surse de apă administrate responsabil, exploatări netoxice, reutilizarea deşeurilor, administrarea sustenabilă a solurilor şi pădurilor etc.);
- risipa de resurse, poluarea şi producerea masivă de deşeuri să fie descurajate/ sancţionate la nivel individual şi mai ales la nivelul organizaţiilor, instituţiilor, companiilor;
- persoanele şi instituţiile, organizaţiile, companiile cu consum redus de resurse, cu producţie minimă de deşeuri sau implicate în reciclare intensivă să fie susţinute;
- educarea şi informarea în legătură cu beneficiile alegerilor responsabile, respectiv cu impactul negativ al anumitor comportamente de consum asupra sănătăţii şi asupra generaţiilor viitoare.
Avem nevoie de autorităţi publice care să ia fără amânare măsuri clare şi integrate pentru schimbarea comportamentelor de consum!
Avem nevoie de un mod de a utiliza resursele care să fie în echilibru cu planeta, care să ne asigure sănătatea şi să protejeze generaţiile viitoare!
Această petiţie a fost dezvoltată în cadrul proiectului „Come Together” al Asociaţiei Quantic, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.
Semnati aici: avaaz.org
Vizita vicepremierului Chinei dă “statul de drept” peste cap. Un practicant Falun Gong luat cu forţa din faţa Guvernului în timp ce era intervievat
Reporterii Epoch Times România au fost joi martorii unui abuz greu de imaginat într-un stat de drept. Un tânăr pe care echipa noastră îl intervieva în faţa clădirii Guvernului din Piaţa Victoriei a fost luat cu forţa în această după-amiază, în jurul orei 15:00, de către jandarmi şi urcat în dubă.
Deşi i-am întrebat pe jandarmi pentru ce motiv îl ridică pe cel pe care îl intervievam, nu am primit niciun răspuns. Ni s-a cerut sec să luăm legătura cu purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei şi atât. Tânărul luat chiar de sub ochii noştri de către jandarmi, pe nume Vlad Negrilă, a fost tratat cu agresivitate, şi la fel şi echipa noastră, căreia i s-a cerut să plece de lângă Guvern, deşi filmarea avea loc pe spaţiul public.
Vlad Negrilă este un practicant Falun Gong – o străveche practică spirituală originară din China. În această dimineaţă Vlad a mai fost luat o dată pe sus de jandarmi, pentru INTENŢIA de a protesta paşnic faţă de primirea, la Guvern, a delegaţiei chineze conduse de vicepremierul Zhang Gaoli, membru al Biroului Politic Central al Comitetului Permanent al Partidului Comunist Chinez.
Prim-vicepremierul Zhang Gaoli este un apropiat al fostului preşedinte chinez Jiang Zemin (pe numele căruia a fost oficial emis mandat de arestare în Spania în februarie 2014) şi a participat activ în persecutarea practicanţilor Falun Gong, fiind suspectat de genocid, tortură, şi crime împotriva umanităţii. Din cauza faptelor sale, Zhang Gaoli se află acum sub investigaţia WOIPFG (www.upholdjustice.org/node/256).
Revenind la Vlad Negrilă şi la prima sa ridicare de către jandarmi din această dimineaţă, acesta nici măcar nu apucase să protesteze, când, conform declaraţiei sale, pe care o redăm mai jos, a fost înconjurat de forţele de ordine, urcat în dubă, ameninţat, inclusiv că i se poate rupe braţul în trei bucăţi, după care i s-a cerut să semneze un “avertisment”.
Uimit de brutalitatea cu care a fost tratat de autorităţi, în condiţiile în care nu făcuse nimic – protestul său ar fi constat în a întinde două bannere prin care se atrăgea atenţia asupra persecuţiei din China – Vlad Negrilă s-a adresat redacţiei noastre.
Interviul pe care i l-am luat lângă Guvern s-a sfârşit însă prin ridicarea sa, pentru a doua oară, de către jandarmi şi prin alungarea reporterilor noştri. L-am contactat pe purtătorul de cuvânt al instituţiei, Georgian Enache, iar domnia să ne-a comunicat că Vlad Negrilă a fost ridicat deoarece a revenit lângă Palatul Victoria unde “a luat parte la o manifestare publică neautorizată”, în ciuda faptului că primise un avertisment.
Ni s-a comunicat că Vlad Negrilă a fost amendat cu suma de 500 de lei, pentru “participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise şi urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfăşurare a acestora, la avertizările şi somaţiile organelor de ordine făcute potrivit legii”, conform art. 26, aliniatul d) din legea 60/1991.
Precizăm că tânărul revenise la locul faptei pentru a fi intervievat (la cererea redacţiei noastre) şi nu desfăşura vreo acţiune “subversivă.” În ceea ce priveşte participarea lui Vlad Negrilă la “manifestări neautorizate”, acuzaţia e cel puţin bizară. Art. 3 din legea 60 stipulează clar că “Nu trebuie declarate, în prealabil, adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale ori care se desfăşoară în incinta sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.”
Redăm în continuare declaraţia pe care Vlad Negrilă a trimis-o redacţiei noastre, relatând cum a fost ridicat în această dimineaţă din faţă de la Guvern:
“În jurul orei 10:00, am traversat trecerea de pietoni având în mână două bannere strânse sul, am vrut să sprijin de gard unul dintre ele pentru că nu puteam să le întind pe amândouă. Imediat, un domn mai plinuţ cu o cămaşă albă, pantaloni albi, pantofi maro şi părul grizonat, a strigat la mine: “Hei, ce faci acolo! Pleacă de lângă gard!” Am spus: “Ok, plec, scuze.” Apoi după câteva momente a spus ceva de genul: “Uite-l acolo, luaţi-l!”.
În câteva clipe m-am trezit cu încă 2-3 cetăţeni îmbrăcaţi în civil în jurul meu şi până să-mi dau seama ce se întâmplă, am spus: “Ce s-a întâmplat? Fac ceva ilegal?” M-am trezit cu un jandarm lângă mine care m-a apucat agresiv de braţul stâng şi mi-a spus trăgându-mă forţat: “Vino cu mine, tu vii cu mine!”. Degeaba am tot întrebat: “Ce se întâmplă, am făcut ceva ilegal?”. Nimic… tot ce primeam: “Tu vii cu mine la maşină şi mergem la secţie”.
Am ajuns în dubă şi tot întrebam: “Ce am făcut? Am făcut ceva ilegal?”. Nimeni nu-mi răspundea doar ascultau şi mă duceau cu vorba. M-au legitimat, au notat ce scria pe bannere, apoi am ajuns într-un punct mort. Nimeni nu făcea nimic şi doar mă ţineau în dubă. Se părea că nu le păsa că apără un torţionar chinez care este suspectat că a contribuit într-o persecuţie brutală împotriva unor oameni nevinovaţi.
La un moment dat uşa glisantă a dubei era pe jumătate deschisă şi le-am spus că ies afară pentru că mă reţin ilegal. În momentul acela au început să-mi vorbească pe un ton foarte serios să stau cuminte.
Când am vrut să ies, locotenentul Stelian Ion a pus mâna în pieptul meu aproape de gât şi a vrut să mă forţeze înăuntru. Le-am repetat că vreau să ies pentru că mă reţin ilegal şi atunci locotenentul Stelian Ion s-a împins cu forţa către mine şi pur si simplu m-a îndesat înapoi în maşină. El şi cu un coleg de-al său m-au forţat înapoi în maşină. Toate agresiunea a fost însoţită de înjurături din partea şoferului, probabil de intimidare.
Colegul său, mai în glumă mai în serios, a început să-mi spună că el poate să rupă o mână în trei bucăţi şi insista să-i dau mâna să-mi arate. Apoi a vrut să-mi demonstreze pe un deget.
După mai mult timp de discuţii despre nimic în care pur si simplu nu-mi puteau dovedi ce am făcut greşit, a sosit Căpitanul Dumitru Cristian Ion Alexandru împreună cu alţi jandarmi şi au tot încercat să mă facă să semnez un avertisment prin care să recunosc că ceea ce am făcut este greşit. Am refuzat categoric! Am desfăcut bannerele cu un jandarm şi am fost filmat de doi cetăţeni în timp ce am explicat toate istoria persecuţiei. Când au văzut că nu răspund insistenţelor de a semna, mi-au dat drumul în final.”
Vom reveni cu mai multe informaţii pe acest subiect.
articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com
TOȚI ȘI NICIUNUL written by SILVIU DANCU
Nu-mi place Ponta! Prezența lui este alcătuită aproape exclusiv din propriile sale caricaturi. Nu-mi place felul în care își umflă inutil pieptul atunci când dă de camerele de filmat, nu-mi place cum pozează, stângaci și ridicol, într-un om sigur pe sine. Nu-mi place cum se lasă furat de penibil cu o totală lipsă de orientare în realitate și cu zâmbetul desenat infantil pe moacă. Având un discurs politic schizofrenic, indecis cu privire la propriile identități, Ponta pare un fel de accident istoric. Un abces proeminent și care umflă obrazul, dar de care, totuși, știi că poți scăpa.
Nu-mi place Iohannis! Nu-mi place zâmbetul lui ca un rânjet, având deschiderea unei șenile care strivește orice în cale. Nu-mi place felul în care vorbele lui se împleticesc într-o cadență de mitralieră cu calibru mare. Nu-mi place pentru că are un discurs ale cărui suflet, miez și esență sunt pătrățoase și dure, dar fatalmente goale. Un discurs ca un palton greoi, azvârlit cu impertinență peste voturi, ca peste o masă plină de cristaluri vechi și delicate.
Nu-mi place Udrea! Cu tenacitatea unei curtezane politice, evocând clișeistic și misogin culoarea roz, Udrea are un discurs străveziu și subțire, ca piciorul unui pahar de spumant, băut neregulamentar în timpul serviciului. Bătăioasă și ușor amețitoare, Udrea este un fel de vis, o perdea mișcată de vânt, e ca o ofertă turistică. Un mesaj cu abilități standardizate de seducție. Mereu în umbra mentorului ei, Udrea este pudelul alintat și tupeist al unei politici cu mâinile murdare. Latră vehement dar, în loc să te sperie, te face să râzi, oarecum iritat.
Nu-mi place Macovei! Nu-mi place aerul ei de mătușă amabilă, plicitisitor de mămoasă, genul care te întreabă cu ce vrei clătitele de dimineață, în timp ce tu știi că doar o seară înainte fusese capabilă să lege nodul unui ștreang. Macovei a luat normalitatea călătoriei cu mijloacele de transport în comun și a făcut-o accesoriu la haina electorală. A făcut din normalitate o broșă uzată, cu care se afișează amuzată și cu care se fudulește ca și cum ar fi o găselniță de ultimă oră. Pare uimită că noi, ceilalți, trăim zilnic accesoriul cu pricina ca pe o haină de forță. Corectă ca o profesoară de chimie, ne cere să credem că anii ei de procuratură comunistă făceau parte dintr-un experiment necesar și inevitabil. Acum face alte experimente, iar noi, cuminți, în bănci, trebuie să facem combinațiile sugerate de ea. Cerându-ne votul îl va băga în eprubete cu miros de sulfați și de acizi.
Nu-mi plac nici ceilalți. Toți ceilalți! Brânză și Meleșcanu, Vadim și Funar, eventual Antonescu și alții ca ei, care se tot vântură prin presă, descheiați la candidatură. Nu-mi place să-i mai văd strigând, declamând, promițând, răgușind și călărind aceleași păcăleli fumate, aceleași trucuri de mult demontate. Sunt doar politicieni rămași mult prea mici în hainele părerilor de sine, sunt doar șefi de servicii de informații, susținuți de generali care se numesc insultător, ”societate civilă”. Nu-mi place tupeul lor cu aer de Americi latine, indolența dată de permanentizarea într-o multitudine de funcții și nici mieroșenia lor prefăcută. Nu-mi plac nici mutrele lui Ceaușescu, Iliescu și Băsescu risipite nediferențiat în toate aceste chipuri mincinoase.
Nu, nu-mi plac! Nu știu dacă are vreo relevanță treaba asta. Nu știu nici dacă ar trebui să aibă vreuna. Nu îi contrazic pe cei cărora le place măcar de una dintre figurile astea care zboară orbește, rotindu-se hămesite în jurul unui BEC incandescent, care pâlpâie ca un neon defect peste urnele de vot.
Nu mai am chef nici de urne și nici de cabine de vot. Au sensul lor, dar m-au mințit mereu. Mi-e cam silă de perdelele alea ieftine în spatele cărora ar trebui să aleg în secret. Prea multe secrete. Doar secrete! La ce bun să mai bag și eu unul? Nici măcar n-am vreun secret!! Secretul meu era lehamitea asta cât o speranță încă nesatisfăcută, dar uite că l-am divulgat. Am chef să mai aștept, am chef, ba nu, am nevoie de altceva! De un moment în care cabina aia de vot să semene cu alea în care intri și-ți faci poză la minut. Vreau o cabină de vot în care să dau de poza unor candidați care să-mi semene. Să ne semene. Până atunci, aștept. Mă uit pe geam, la lume. La noi. E vie, lumea aia; e aici, se mișcă, e reală! Dar e cam târziu, deja, și, pentru a vedea mai bine afară, aș cam stinge lumina.
Să văd mai bine cum plouă, tomnatec și rece, mărunt și egal, peste toți…
articol preluat de pe http://silviudancu.ro
foto https://www.facebook.com/silviu.dancu?fref=photo