test

Greenpeace în România

Din anul 2007, Greenpeace este prezentă şi în România. Pentru a-şi păstra independenţa, Greenpeace nu acceptă donaţii de la guverne sau companii, ci se bazează doar pe contribuţii de la persoane fizice, milioane de susţinători din toată lumea.
În România, organizația Greenpeace derulează următoarele campanii:

Schimbări climatice, Protecția Pădurilor, Energie nucleară, Mări și Oceane, Agricultură sustenabilă, Substanțe toxice, Roșia Montană, Gazele de șist

Biroul Greenpeace din România face parte din Greenpeace Europa Centrală și de Est, regiune coordonată de Greenpeace Austria. De aici provin și majoritatea fondurilor destinate activității din România, care se axează, în consecință, pe campaniile internaționale, și mai puțin pe probleme locale.

În România, Greenpeace primește fonduri prin sistemul de donații on-line, pe www.greenpeace.ro, din redirecționarea a 2% din impozitul pe venit și din achiziționarea de produse din Greenpeace Shop.

Misiune

Greenpeace este o organizaţie internaţională independentă care foloseşte confruntarea creativă, non-violentă pentru a expune probleme de mediu globale şi pentru a forţa adoptarea unor soluţii care sunt esenţiale pentru un viitor verde şi paşnic. Scopul Greenpeace este de a asigura capacitatea planetei Pământ de a perpetua viaţa în toată diversitatea ei.
Principiile și valorile de bază ale Greenpeace se reflectă în toată munca noastră de campanie, în toată lumea. Acestea sunt:

- Facem cunoscute problemele de mediu într-un mod pașnic, non-violent;

- Folosim confruntarea non-violentă pentru a crește nivelul și calitatea dezbaterilor publice;

- În expunerea amenințărilor la adresa mediului înconjurător și în găsirea soluțiilor nu avem aliați sau adversari permanenți;

- Ne asigurăm independența financiară față de interesele politice sau comerciale;

- Căutăm soluții și promovăm dezbaterile deschise, informate, despre alegerile societății cu privire la mediul înconjurător.

În dezvoltarea strategiilor și politicilor de campanii avem grijă ca acestea săreflecte respectul nostru fundamental pentru principiile democratice și să găsească soluții care să promoveze echitatea socială globală.

Greenpeace nu acceptă şi nu solicită fonduri de la guverne, companii sau partide politice. Greenpeace nu caută şi nu acceptă donaţii care ar putea compromite independenţa, scopurile, obiectivele sau integritatea organizaţiei. Greenpeace se bazează pe donaţiile voluntare ale suporterilor individuali şi pe sprijinul fundaţiilor.

Principiile Greenpeace sunt: non-violenţa, independenţa politică şi prezenţa internaţională. Dezvăluind ameninţările la adresa mediului şi încercând să găsească soluţii, Greenpeace nu are aliaţi sau duşmani permanenţi.

Istoria Greenpeace

În 1971, motivaţi de viziunea lor despre o lume verde şi paşnică, un mic grup de activişti a plecat din Vancouver, Canada şi a navigat cu o barcă de pescuit spre Amchitka, unde guvernul american realiza teste nucleare subterane. Aceşti activişti, fondatorii Greenpeace, au dovedit că părerea unui grup de indivizi contează mult şi poate aduce o schimbare.
Misiunea lor a fost să fie martorii testărilor nucleare subterane americane din Amchitka, o insulă mică în vestul coastei peninsulei Alaska, una dintre cele mai active zone din punct de vedere seismic. Amchitka era refugiul a 3.000 de lutri marini, specie pe cale de dispariţie. De asemenea, insula mai adăpostea şi alte specii, printre care vulturi pleşuvi şi şoimi călători.

Deşi vechea barcă de pescuit, Phyllis Cormack, a fost interceptată înainte de a ajunge în Amchitka, călătoria a generat un val de interes din partea publicului. SUA au detonat bomba, dar vocea raţiunii s-a făcut auzită. Testele nucleare în Amchitka au fost încheiate în acelaşi an, iar insula a fost declarată mai târziu sanctuar al păsărilor.

Cu sediul principal în Amsterdam, Olanda, Greenpeace are peste 2,8 milioane de susţinători în toată lumea şi birouri în 41 de ţãri.

Această tradiţie, de a fi “martor” la evenimente într-un mod non-violent, continuă şi astăzi, iar navele Greenpeace sunt o parte importantă a campaniilor organizaţiei. Nava simbol a Greenpeace, Rainbow Warrior, şi-a luat numele de la o veche legendă a tribului indian Cree. Aceasta vorbea despre o vreme când lăcomia oamenilor va face ca planeta pe care trăim să se îmbolnăvească. Atunci, un trib cunoscut sub numele de “Luptătorii Curcubeului” se vor mobiliza pentru a o salva. Mesajul care apare pe unul dintre cele mai lungi bannere realizate de Greenpeace rezumă foarte bine această legendă: „Doar când ultimul copac a fost tăiat, ultimul râu a fost otrăvit şi ultimul peşte prins, ne vom da seama că nu putem mânca bani”.
articol preluat de pe http://www.greenpeace.org/

Siberienii cer recrearea Republicii Siberiene . Moscova incearca inabusirea miscarii de autodeterminare.
Primăria oraşului siberian Novosibirsk a înregistrat, vineri, 1 august, cererea pentru o demonstraţie publică cu tema „Marşul pentru federalizarea Siberiei”, care va avea loc pe 17 august, scrie www.adevarul.ro, preluat de Romanian Global News.
Scopul iniţiatorilor marşului, ce se va desfăşura sub sloganul „Opriţi hrănirea Moscovei”, este crearea Republicii Siberiene, ca parte a Federaţiei Ruse cu drepturi egale cu ale altor regiuni autonome.
Organizatorii acestei mişcări au creat şi o pagină oficială pe reţeaua socială VKontakte.
La începutul lunii iulie a acestui an, locuitorii din Novosibirsk au pichetat clădiri oficiale exprimându-şi atitudinea negativă faţă de anexarea Crimeei.
Ei au protestat faţă de faptul că noua entitate a Federaţiei Ruse va fi finanţată din contul altor regiuni ale Rusiei.
Locuitorii din localităţile siberiene solicită stabilirea unei distribuţii echitabile a veniturilor între bugetele federale şi locale.
În plus, organizatorii marşului, făcând referire la Constituţia rusă, cer guvernului federal o mai mare autonomie pentru autorităţile locale şi federalizarea Siberiei, făcând referire la Republicile Populare Doneţk şi Lugansk din estul Ucrainei.
Evenimentele din estul Ucrainei le-au dau oamenilor din regiunile Rusiei ideea de a cere autonomie. Dar o lege adoptată recent de Dumă (camera inferioară a Parlamentului rus) prevede pedepsirea cu 5 ani de închisoare a oricărui apel la separatism.
Cum arată drapelul Siberiei?
La 5 august 1917, Conferința organizațiilor civice din Siberia a aprobat Drapelul Național al Siberiei, care “reprezintă o combinație a culorilor albă și verde. Culoarea albă simbolizează zăpezile siberiene, iar culoarea verde – taigaua siberiană.
Drapelul Republicii Siberia, 1918
Drapelul are formă dreptunghiulară, fiind împărțit pe diagonală, din colțul stâng superior spre cel drept inferior, în două părți, partea superioară fiind de culoare verde, iar cea inferioară – de culoare albă”, scrie Vlad Cubreacov pe http://cubreacov.wordpress.com, preluat de Romanian Global News.
La 5 august 1917, Conferința organizațiilor civice din Siberia a aprobat Drapelul Național al Siberiei, care ”reprezintă o combinație a culorilor albă și verde. Culoarea albă simbolizează zăpezile siberiene, iar culoarea verde – taigaua siberiană.
Drapelul are formă dreptunghiulară, fiind împărțit pe diagonală, din colțul stâng superior spre cel drept inferior, în două părți, partea superioară fiind de culoare verde, iar cea inferioară – de culoare albă”.

Când a fost independentă Siberia?
La 4 iulie 1918 Guvernul provizoriu al Siberiei a adoptat Declarația privind independența de stat a Siberiei, dar deja la 3 noiembrie 1918 a anulat-o.
După cum remarca juristul Gh. K. Hins (rus.- Г.К. Гинс), adoptării Declarației ”nimeni nu i-a acordat acea atenție pe care, s-ar fi părut, ar fi trebuit să o determine apariția pe lume a unui nou stat”.
De adăugat că 4 iulie – data în care a fost semnată Declarația – coincide cu Ziua independenței de stat a SUA. Este vorba, de altfel, despre o simplă coincidență.

Așa arată la față separatismul siberian
Alexandr Budnikov
Un dosar penal pe numele lui Alexandr Budnikov a fost intentat prima dată în anul 2007.
Fiind conducător al ”Frăției militare slave”, acesta a chemat la răsturnarea orânduirii de stat recurgând la lozinca ”nimicește-l pe ocupant”, acuzațiile împotriva sa fiind însă retrase.
Doi ani și ceva mai târziu, în aprilie 2010, împotriva lui Budnikov a fost intentat un nou dosar penal.
După cum anunța într-un comunicat al său Biroul de presă al Ministerului Afacerilor Interne al Federației Ruse, ”Budnikov, în complicitate cu cetățeanul Kustik, au creat pe teritoriul Districtului Federal de Nord o nouă comunitate extremistă – Rusia originară (rus. – Русь родославная)” Scopul acestei comunități l-a constituit crearea pe teritoriul Federației Ruse a unui nou stat – Republica Siberia.
În iarna anului 2011, într-un interviu acordat revistei ”Russki reporter”, Budnikov a declarat: ”Noi pledăm pentru o confederație cu Rusia.
În orice caz, confederația este de neevitat. Întrebarea se pune doar dacă aceasta se va produce cu mai mult sau mai puțin sânge”.
O scurtă istorie a separatismului siberian
În anul 1721, la Petersburg, era executat prin spânzurare guvernatorul Siberiei Matfei Gararin.
Acesta era acuzat de delapidarea banilor statului, însă istoricul Piotr Slovțov a avansat presupunerea că ”Gagarin nutrea reaua intenție a separării de Rusia”.
În anul 1863 studenții Nikolai Iadrințev și Serafim Șașkov, originari din Siberia, publică proclamația ”Către patrioții Siberiei”, în care se spune că Siberia ”trebuie să se separe de Rusia spre binele poporului său, creând propriul său stat”.
În anul 1865 un alt originar din Siberia, Grigori Potanin, este arestat și surghiunit sub acuzația de creare a ”Societății pentru independența Siberiei”.
În anul 1881 Nikolai Iadrințev scoate de sub tipar la Petersburg cartea ”Siberia – o colonie”, lucrare care constituie Manifestul mișcării ”regionaliștilor din Siberia”.
În anul 1907, la Cita, a fost lansată proclamația ”Către siberieni!” semnată ”Partidul pentru Independența Siberiei”, proclamație în care se spune: ”Îi chemăm sub flamurile noastre, ale luptătorilor pentru ideea independenței Siberiei, pe toți cei cărora le este scumpă Patria”.
În anul 1917, la 5 august, Conferința organizațiilor civice din Siberia adoptă hotărârea ”Despre organizarea autonomă a Siberiei”, precum și stema și drapelul național.
Guvernul Siberiei independente, 1918

Guvernul Siberiei independente, 1918

În anul 1918, între 4 iulie și 3 noiembrie, Siberia avea proclamată independența.
Piotr Vasilievici Vologodski, președinte al Guvernului Republicii Siberia, 1918

Piotr Vasilievici Vologodski, președinte al Guvernului Republicii Siberia, 1918

Membri ai Guvernului Republicii Siberia, 1918

În anul 1921, ținutul Ureanhai (astăzi Republica Tuva din cadrul Federației Ruse), ținut care din 1914 se afla sub protectoratul Imperiului rus, își proclamă independența, adresându-i Rusiei sovietice rugămintea ne a asigura această independență.
În anul 1990, la Tomsk, ia ființă Partidul pentru Independența Siberiei, care propune adoptarea Declarației de Independență a republicii, deportarea tuturor deținuților de drept comun, precum și compensarea către Siberia a daunelor provocate de autoritățile coloniale.
Ziarul Svobodnaia Sibiri
În anul 1991, un grup de întreprinzători, sub conducerea lui Anton Bakov din Sverdlovsk, tipărește la filiala din Perm a Monetăriei și Imprimeriilor Statului (rus. – Гознак), francul uralian, care se intenționa să devină principalul mijloc de plată din viitoarea Republică Ural.
În anul 1993, Președintele Consiliului deputaților din ținutul Krasnoiarsk, Veaceslav Novikov, propune proclamarea Republicii suverane a Eniseiului.
În anul 1994, Consiliul veteranilor și exploratorilor pionieri din regiunea Severobaikalsk a lansat inițiativa convocării unui referendum privind crearea Republicii Democratice Baikal-Amur.
În anul 1998, sub conducerea lui Mihail Kulehov a fost înființată Armata de Eliberare a Siberiei (rus. – Освободительная Aрмия Сибири), redenumită ulterior Alternativa Regionalistă din Siberia (rus. – Областническая Альтернативa Сибири).
Siberieni manifestand
În anul 2006 ia ființă Mișcarea ”Independența Siberiei” (rus. – Сибирская вольгота), al cărei scop constă în codificarea dialectelor siberiene.
În Wikipedia a fost deschis un compartiment în limba siberiană, care, către anul 2007, se situa pe poziția a 66 printre limbile lumii, cu un total de 6924 de articole. Ulterior compartimentul a fost suprimat.
În anul 2010 are loc Recensământul general al populației. Potrivit mai multor estimări, circa 24,5 milioane de persoane se presupune că s-au declarat ”siberieni” ca apartenență națională.
În anul 2011, în cadrul acțiunii naționale ”Ajunge să mai hrănim Caucazul!” (rus. – Хватит кормить Кавказ!), la Novosibirsk are loc, la 22 octombrie, acțiunea ”Ajunge să mai hrănim Moscova!” (rus. – Хватит кормить Москву!).
Republica Siberia harta
Scurt ghid de conversație ruso-siberian
Graiurile siberiene ale vechilor locuitori s-au format către sfârșitul secolului XVII pe baza rostirii nord-ruse, a dialectelor căzăcești și a unor împrumuturi turcice.
Caracteristica lor constă în fenomenul ocăitului, pronunțarea clară a vocalelor, înlocuirea sunetului ”șc” (rus. – щ) cu dublu ”șș” (”șșî” în loc de ”șci”), omiterea vocalelor de la sfârșitul adjectivelor (”bela” în loc de ”belaia”) și o serie de alte particularități.
În prezent, un grup de entuziaști în frunte cu lingvistul Iaroslav Zolotariov din Tomsk lucrează asupra Dicționarului Graiului Siberian alcătuit în principal pe baza dialectului vechilor locuitori din regiunea Tomskului (rus. – томский старожильский диалект), precum și pe baza limbii cronicilor siberiene.
De altfel, însuși Iaroslav Zolotariov recunoaște: ”Graiul siberian nu este nici pe departe orășenesc, în el vorbești fie despre sat, fie pentru transpunerea într-o formă amuzantă a celor din înalta cultură”.
Rusă
Siberiană
Здесь кто-нибудь говорит по-русски?
Здеся хто-нибудь бает на блошистом говоре-том?
Прошу прощения, но я не говорю по-сибирски
Прошу прошшення, но я не баю по-сибирски
Какова температура воды в Байкале?
Какова грева волоки в Байкале?
Я осуждаю колониальную политику
Я бессужу заимошну правильню
Не стреляйте, я беженец!
Не бухайте, я утеканшык!
Я уже сжег паспорт. Позвольте мне перейти границу (реку)
Я ужо пожег личну басму. Дозвольте мне перелазить передел (умку)
Ваша страна предоставляет убежище политэмигрантам?
Вашенской край дайот затульйо политзаморинам?
У меня в семье тоже были каторжники
У меня в семьине тож были каторжаны
Мой отец строил Братскую ГЭС (Гидроэлектростанцию)
Мой тятя городил Браццкой ВСС (Волоко-светлотной станок)
Да
Да
Мою собаку задрал медведь
Мою лайку убайкал айов
Я поранился о колючую проволоку. Вы сделаете мне укол против столбняка?
Я запоролся о шшыпучой утас. Вы изладите мне укол против гмыра?
Меня укусил энцефалитный клещ. Где ближайшая больница?
Меня подцапила анцефальна клешша. Де здеся самоближна лечебница?
Я гражданин России. Где здесь российское консульство?
Я вольной с Россеи. Де здеся россейско илчунство-то?
Хватит кормить Россию
Хорош сосить Россею
У вас есть что-нибудь от комаров?
У вас есь что-нить от гнусины?
Вы принимаете к оплате российские рубли?
Вы примаете к празге россейской руб?
А мне плевать — что американец, что инопланетянин
А мне плевать — шо мерикашык, шо чужеблудьоншык
Cea mai independentă Siberie
La 12 februarie 1926 astronomul Serghei Ivanovici Beliavski a descoperit în Centura de asteroizi un nou corp cosmic cu diametrul de 18,5 km. Inițial asteroidul a primit denumirea de cod 1926 SV, însă în scurt timp a fost redenumit, devenind asteroidul 1094 Siberia.
Se cuvine să menționăm că, în pofida faptului că Acordul interguveranamental ”Despre cosmos”, din 27 ianuarie 1967, prevede faptul că corpurile cerești de proveniență naturală nu vor fi supuse luării în posesie națională, în romanul ștințifico-fantastic ”Fulger încovoiat” al scriitorului american John Warley (născut în anul 1947) asteroidul 1094 Siberia aparține Republicii Marte, care îl folosește drept penitenciar din care nu se poate evada.
Ce va pierde Rusia, pierzând Siberia
Siberia Petrol Gaz Cedru
Gazpromul și nucile de cedru
Informațiile cu privire la zăcămintele de petrol explorate (în milioane de tone) și cele de gaze naturale (în miliarde de metri cubi) sunt prezentate în conformitate cu rapoartele publicate pe site-ul oficial al Întreprinderii Gazprom SA; arealul de răspândire a cedrului siberian, a cedrului coreean și a speciei de cedru ”Spiriduș” este prezentat conform lucrării ”Culturile silvice nucifere” (Moscova, editura ”Industria silvică”, 1978) de F.L. Șcepoiev, A.A. Rihter, F.A. Pavlenko, P.I. Molotkov, V.I. Kravcenko și A.I. Irișnikov.
Recolta de nuci de cedru oscilează între 250 și 600 de kilograme la hectar; pe ansamblu pădurile în care predomină cedrul în Rusia acoperă circa 43 de milioane de hectare, dintre care pe teritoriul european al țării – doar 20 de mii de hectare (în special în Republica Komi și în ținutul Perm)
Mihail Kazinik și Dmitri Tkaciov
Traducere din rusă – Vlad Cubreacov
Sursa: http://esquire.ru/5-min-siberia

Siberian cu drapelul Siberiei

articol preluat de pe http://cersipamantromanesc.wordpress.com

Greenpeace România

Autoritățile chineze au creat o bandă specială pentru utilizatorii de smartphone-uri, care nu își pot lua ochii de la telefon

Separatismul bate şi la portile Rusiei.O mişcare pentru recrearea Republicii Siberiene