Evenimentele Zilei de 13 martie în Istorie

Bătălia de la Badr (13 martie 624) – Scenă din Siyer-i Nebi , Hamza și Ali conducând armatele musulmane la Badr. Scrisul este Naskh otoman – foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
13 martie este a 72-a zi a calendarului gregorian și ziua a 73-a în anii bisecți.
Mai sunt 293 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 13 martie
Ortodoxe
Aducerea moaștelor Sf. Ier. Nichifor, patriarhul Constantinopolului
cititi si Calendar Ortodox 13 martie 2025

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nichifor (Secolul al IX-lea) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Cel între sfinţi părintele nostru Nichifor I (gr. Nikephoros), Mărturisitorul, a fost Patriarh al Constantinopolului în timpul iconoclasmului, la începutul secolului al IX-lea.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face în ziua de 2 iunie, iar aducerea moaştelor sale din Prokonnis la Constantinopol la 13 martie.
Greco-catolice
Aducerea moaștelor Sf. arhiepiscop Nichifor al Constantinopolului († 846)
Romano-catolice
Sf. Sabin, m.
Evenimentele Zilei de 13 martie în Istorie:
- 13 martie 1781 – Astronomul englez de origine germană William Herschel a descoperit planeta Uranus;
- 13 martie 1848 – Începutul revoluţiei burgheze în Austria;
- 13 martie 1900 – În Franța, ziua de muncă pentru femei și copii a fost limitată prin lege la 11 ore;
- 13 martie 1921 – Mongolia, sub conducerea lui Roman Ungern von Sternberg, și-a declarat independența față de China;
- 13 martie 1943 – Trupele naziste au lichidat ghetoul Cracovia, trimițând majoritatea evreilor de acolo la lagărul de exterminare Auschwitz.
13 martie anul 2/15/40 - S-a născut Apollonius din Tyana, filosof

Apollonius din Tyana – foto: ro.wikipedia.org
Apollonius din Tyana (n. cca 2/15/40 – d. cca 100/120) a fost un discipol al lui Pitagora.
S-a remarcat încă de tânăr prin capacitățile sale de vindecare și clarviziune. A călătorit foarte mult, răspândind cunoștințele dobândite.
Profesa artele hermetice și filozofia. Scopul său era de a demonstra lumii întregi că în spatele imaginilor icoanelor, al ceremoniilor religioase, al miracolelor de orice natură, se află Dumnezeu.
Despre Apollonius tradiția afirmă că a călătorit în Shambala, centrul spiritual al planetei. Credința propagată de predicatorul Apollonius din Tyana, contemporan cu Isus, n-a avut darul să se impună în lume, fiind ulterior dată aproape uitării, la fel ca și alte curente religioase marcante ale vremii (credința propagată de Simon Magul, cultul religios al zeului iranian Mithra și cultul zeiței egiptene Isis).
13 martie 600 - A decedat Leandro, episcopul de Sevilla, in timpul pastoririi caruia a fost abandonata erezia arianista in Spania vizigota.

San Leandro by Bartolomé Esteban Perez Murillo – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Este considerat sfant atat in Biserica Ortodoxa cat si in cea Catolica; (n.cca.534, in Cartagina).
13 martie 624 - Are loc Bătălia de la Badr din Hejaz, in vestul actualei Arabii Saudite.
Musulmanii condusi de profetul Muhammad i-au înfrânt pe pagani.

Bătălia de la Badr (17 Ramadan, anul 2 de la Hegira;( 13 martie 624) - Parte din Războaielor dintre musulmani şi tribul quraish – Profetul Mahomed stând împreună cu îngerul Jibril – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Badr (17 Ramadan, anul 2 de la Hegira; 13 martie 624) a fost o bătălie-cheie din istoria islamului , şi a fost prima dintr-o serie de bătălii dintre arabii musulmani şi arabii păgâni din tribul Quraish , trib ce conducea oraşul Mecca .
Această bătălie, victorioasă pentru Mahomed şi oştenii săi -mujahidun (refugiati din Mecca la Medina) şi „Ansar” locali, menţionată şi în Coran a rămas în tradiţia istorică a islamului şi a arabilor ca o pildă a calităţilor militare ale lui Mahomed şi a succesului motivaţiei legate de noua credinţă monoteistă, însoţită de un spirit de disciplină şi un dispreţ faţă de moarte.
Descrierile acestei lupte se găsesc în izvoarele tradiţionale islamice, mai precis în scrierile Sira şi Maghazi, precum si in culegerile de Hadith.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 martie 1569 - A murit Ludovic I de Bourbon, proeminent general hughenot si fondator al casei de Condé; (n.7 mai 1530).

Ludovic de Bourbon-Condé, prinț de Condé – foto: ro.wikipedia.org
Ludovic de Bourbon-Condé, prinț de Condé (7 mai 1530 – 13 martie 1569) a fost un proeminent lider general hughenot, fondator al Casei de Condé, o ramură a Casei de Bourbon.
A fost cel de-al cincilea fiu a lui Charles de Bourbon, Duce de Vendôme, fratele mai mic a lui Antoine de Bourbon căsătorit cu Ioana a III-a a Navarrei (fiul lor, nepotul lui Condé, a devenit regele Henric al IV-lea al Franței).
Ca general în armata franceză, Condé a luptat în Bătălia de la Metz, în 1552, când François, Duce de Guise a apărat cu succes orașul de forțele împăratului Carol al V-lea, și în Bătălia de la St Quentin, în 1557.
După ce s-a convertit la protestantism, a fost suspectat de a fi implicat în Complotul de la Amboise în 1560.
Condé a fost ucis în Bătălia de la Jarnac, 1569. Fiul său Henri, a devenit, de asemenea, general huguenot.
13 martie 1615 - S-a născut Papa Inocenţiu al XII-lea; (d. 1700).

Papa Inocențiu al XII-lea – foto: ro.wikipedia.org
Papa Inocențiu al XII-lea (nume laic: Antonio Pignatelli; n. 13 iunie 1615 la Neapole; d. 27 septembrie 1700 la Roma) a fost un nobil neapolitan și papă al Romei din 1691 până în 1700.
13 martie 1741 - S-a născut Iosif al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Romano-German (d. 1790)

Iosif al II-lea – foto: ro.wikipedia.org
Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg-Lothringen, (n. 13 martie 1741, Viena – d. 20 februarie 1790, Viena) a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790.
A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei etc.
A fost primul fiu al împărătesei Maria Terezia și al soțului acesteia, împăratul Francisc I, cooptat la conducerea imperiului habsburgic după moartea tatălui său în anul 1765. Coregența a încetat la moartea mamei sale, în anul 1780.
În politica externă a intrat adesea în conflict cu mama sa, Maria Terezia, atunci când a impus în ciuda voinței acesteia, prima împărțire a Poloniei, în anul 1772 și a anexat Galiția la Austria.
În 1774 a obținut Bucovina de la Imperiul Otoman. A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”. Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea.
Tot lui i se datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos, în urma exlamației “Vă salut mici nepoți ai Romei” (în Latină: “Salve parvae nepos Romuli”).
În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor.
A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov și în special din Mărginimea Sibiului.
13 martie 1781 - Astronomul englez Sir William Herschel a descoperit planeta Georgium Sidus, cunoscută ulterior sub denumirea de Uranus.

Sir Frederick William Herschel – foto: ro.wikipedia.org
Sir Frederick William Herschel (în germană Friedrich Wilhelm Herschel n. 15 noiembrie 1738 Hanovra, Principatul Braunschweig-Lüneburg, Sfântul Imperiu Roman – d. 25 august 1822 Slough lângă Windsor, Marea Britanie) a fost un astronom, inventator și muzician britanic de origine germană.

Uranus se înfățișează ca un disc lipsit de trăsaturi în această poză facută de Voyager 2 în 1986 – foto: ro.wikipedia.org
Uranus este a șaptea planetă de la Soare și a treia că mărime (după diametru).
Uranus este mai mare ca diametru însă mai mică sub aspectul masei decât Neptun.
Plasat pe o orbită de 19 ori mai îndepărtată de Soare decât cea a Pământului, Uranus, ca și Neptun, primește foarte puțină căldură.
Cu un diametru de 52.000 km, Uranus este de 2 ori mai mic decât Saturn, dar de 5 ori mai mare decât Terra (Pământul).
Este înconjurat de inele întunecate și are 27 sateliți.
13 martie 1809 - Regele Gustav al IV-lea al Suediei a fost detronat in urma unei lovituri de stat.

Gustav IV Adolf - foto: ro.wikipedia.org
Gustav IV Adolf (n. 1 noiembrie 1778 în Stockholm; d. 7 februarie 1837 în St. Gallen), a fost rege al Suediei din anul 1792 si a fost ultimul rege al Suediei care a condus si Finlanda.
Domnia sa a fost de rău augur și s-a sfarsit brusc.
La 21 februarie 1808 Rusia a invadat Finlanda, care facea parte din Suedia, sub pretextul de a-i convinge pe suedezi să adere la Sistemul Continental al lui Napoleon.
Danemarca a declarat, de asemenea, război Suediei.
În doar câteva luni după aceea, aproape toată Finlanda a fost pierdută și anexată de Rusia, iar la 17 septembrie 1809, în urma Tratatului de la Hamina, Suedia a pierdut o treime din teritoriile sale estice în favoarea Rusiei.
La 29 martie, pentru a salva coroana de fiul său, Gustav a abdicat în mod voluntar, însă pe 10 mai, Parlamentul suedez, dominat de armată, a declarat că nu numai Gustav pierdea tronul ci toată familia sa.
La 5 iunie, ducele Carol a fost proclamat rege sub numele de Carol al XIII-lea al Suediei, după ce a acceptat o nouă constituție liberală, care a fost ratificată a doua zi.
Gustav și familia sa au părăsit Suedia în decembrie 1809. A divorțat în 1812.
Fostul rege, acum cunoscut sub numele de “Contele de Gottorp” sau “Colonelul Gustafsson” a dus o viață agitata, rătăcind prin Europa.
A murit într-o tavernă din St. Gallen, Elveția, alcoolic și fără nici un ban.
13 martie 1848 - Începutul revoluţiei burgheze în Austria.
Răscoala populară din Viena.
13 martie 1875 - A murit Ana Ipătescu, eroină a Revoluției de la 1848 din Țara Românească (n. 1805)

Ana Ipătescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ana Ipătescu (n. 1805, București, Țara Românească – d. 13 martie 1875, București, România) a fost o eroină a Revoluției de la 1848 din Țara Românească.
(…) În anul 1828, se mărită cu arendașul Ivancea Dimitrie, zis “Ulieru” de care se desparte în 1831, an în care îi moare și tatăl.
Din cauza conjuncturii în care se afla, se recăsătorește din interes cu Nicolae Ipătescu.
Ipăteștii au fost o familie de revoluționari pașoptiști, dar Ana este prima despre care există informații certe asupra activității desfășurate în zilele revoluției.
Datorită soțului ei, funcționar la Departamentul Vistieriilor, a participat la întâlniri ale societății secrete Frăția, unde a cunoscut pe câțiva dintre conducătorii care vor intra în guvernul revoluționar după izbucnirea revoluției la 9 iunie 1848.
Pe 19 iunie, lovitura contrarevoluționară a col. I. Odobescu și I. Solomon a creat un moment de cumpănă, membrii guvernului provizoriu fiind arestați.
Inițial, mulțimea a bătut în retragere.
„În acel moment de disperare, dinspre Podul Mogoșoaiei năvălește tânăra eroină Anica Ipătescu cu două pistoale în mână. Ea strigă din toate puterile «Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!»” (Allgemeine Osterreichische Zeitung”, 20 iunie 1848).
Se aruncă asupra militarilor, fiind împușcată în piept, fiind însă doar rănită.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 martie 1881 - A fost asasinat țarul Alexandru al II-lea al Rusiei (1 martie conform calendarului iulian folosit atunci în Rusia).
A fost succedat de fiul său cel mare, Alexandru al III-lea.

Alexandru al II-lea al Rusiei – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Alexandru (Aleksandr) al II-lea Nicolaevici (n. 29 aprilie 1818, Moscova – d. 13 martie 1881, Sankt Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Țarul (Împăratul) Rusiei de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881.
De asemenea, a fost și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei. A înfăptuit o reforma agrară in 1861, prin care erau eliberați țăranii de șerbie și aveau dreptul să cumpere pământul pe care îl munceau (cu termen de plată în 49 de ani).
Din cauza opoziției moșierimii, reforma a devenit un compromis care foarte apropiat de eșec, după eliberarea din iobăgie, țăranii rămanand în medie cu 30% mai puțin pământ spre cultivare, decât înaintea Edictului, fapt care se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin timp înainte de asasinarea lui, să admită cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma).
A continuat politica de cuceriri:
1858 – anexează ținutul Amur, care aparținea Chinei
1859 – supune Caucazul de răsărit, după un război care a durat aproape 50 de ani
1863 – înăbușește răscoala din Polonia, urmată de represalii sângeroase
1864 – supune Caucazul de apus
1865 – cucerește Tașkentul
1867 – cucerește Turkestanul
1868 – cucerește Samarkandul și Buhara
1873 și 1876 – cucerește hanatele Hivei și Kokand, din Asia Centrală
1877 – 1878 – poartă războiul ruso-turc.
În martie 1881 este asasinat de anarhiști.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Alexandru al III-lea al Rusiei – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Alexandru al III-lea al Rusiei (n. 10 martie 1845 – d. 1 noiembrie 1894) a fost împărat al Rusiei din 13 martie 1881 până la decesul său în 1894.
Spre deosebire de tatăl său, Alexandru al III-lea a fost de-a lungul întregii sale domnii un împărat conservator care a dus pe culmi noi principiul „Autocrație, ortodoxie și naționalism” al lui Nicolae I.
Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut că Rusia poate fi salvată de la haos prin îndepărtarea rușilor (în frunte chiar cu el) de influența ocidentală subversivă.
Cel mai important sfătuitor al țarului a fost Constantin Petrovici Pobedonosțev, profesor particular al lui Alexandru al III-lea și al fiului acestuia, Nicolae al II-lea, și conducătorul Sfântului Sinod din 1880 până în 1895.
El îi învățase pe elevii lui imperiali să se teamă de libertatea cuvântului și de presă și să urască democrația, constituția și sistemul parlamentar.
În timpul lui Pobedonosțev, revoluționarii au fost persecutați, iar politica de rusificare a căpătat o dezvoltare copleșitoare în tot imperiul.
În timpul domniei lui Alexandru al III-lea, s-a consfințit alianța cu Franța republicană, Rusia bucurându-se de credite importante din această țară pentru dezvoltarea industriei naționale.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 martie 1881 - S-a născut actorul român Tony Bulandra; (d. 1943).

Tony Bulandra - foto preluat de pe www.istoriafilmuluiromanesc.ro
Tony Bulandra (n. 13 martie 1881, Tîrgoviște – d. 5 aprilie 1943, București) a fost un renumit actor român.
A urmatt studiile la Conservatorul de Artă Dramatică din București sub îndrumarea lui Constantin I. Nottara.
În 1902 debutează pe scena Teatrului Național din București în piesa „Pygmalion” a lui Bengescu-Dabija, în rolul lui Phadael.
Înființează în 1914 împreună cu acestea Compania dramatică Mărioara Voiculescu-Bulandra, iar în 1924 Compania Bulandra-Maximilian-Storin.
Tony Bulandra a fost căsătorit cu Lucia Sturdza-Bulandra (1873 – 1961).
Distins protagonist al scenei românești.
Societar al teatrului Național București. Prezență ocazională în film: Trenul fantomă (1933); Dragoste la mănăstire (1912); Amor fatal (1911)
13 martie 1887 - S-a nascut generalul român Gheorghe Mihail; (d.2 februarie 1982).

Gheorghe Mihail - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
A participat la campania din Bulgaria din 1913 în fruntea unei companii din Regimentului 34 Infanterie Constanța.
În toamna anului 1916, proaspătul maior Gheorghe Mihail se distinge în luptele de pe Valea Buzăului la comanda Batalionului 2, fiind rănit la 7 octombrie.
Refăcut s-a întors la comanda unității sale, cu care a participat la Bătălia de Mărășești.
Batalionul II/Regimentul 34 Infanterie a rezistat pe poziții și respins 3 atacuri succesive, câștigând timpul necesar intervenției rezervelor și luând 62 de prizonieri și 2 mitraliere.
octombrie 1933 – Șef al Secției Informații a Marelui Stat Major
noiembrie 1937 – ianuarie 1938 – Șef al Casei Militare Regale
februarie – octombrie 1939 – Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale
4 iulie 1940 – Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri,
Evenimentele de la 23 august 1944 l-au găsit la București.
A fost numit imediat Șef al Marelui Stat Major și a ordonat Armatelor 3 și 4, aflate pe frontul din Moldova, să se retragă pe linia Adjud-Nămoloasa-Focșani-Brăila și să se opună oricărei încercări de dezarmare.
Până la 31 august a coordonat lichidarea trupelor germane de pe teritoriul românesc.
A refuzat categoric cererea mareșalului Malinovski de a desființa diviziile române din interiorul țării sau a de le trimite pe front.
A refuzat de asemenea să semneze Protocolul de colaborare militară, a cerut în repetate rânduri eliberarea soldaților luați prizonieri de sovietici în Moldova dupa 24 august, dar fără succes.
Demisionează pe data de 12 octombrie 1944 datorită neînțelegerilor cu noii aliați, și a faptului că nu era de acord cu depășirea frontierelor din anul 1940 de trupele române.
Pe 20 ianuarie 1948 este arestat și judecat împreună cu Ion Gigurtu și alți membri ai cabinetului său pentru măsurile luate împotriva comuniștilor în 1940.
A fost condamnat pe 23 ianuarie 1957 la 12 detenție riguroasă și confiscare a averii, trecând prin penitenciarele Văcărești, Pitești, Ocnele Mari, Sighet și Jilava.
A fost eliberat de la închisoarea de la Jilava pe 10 octombrie 1957 pe baza decretului de amnistie din 25 septembrie 1957.
A decedat aproape 25 de ani mai târziu, pe 2 februarie 1982.
13 martie 1891 - S-a născut Felix Aderca, prozator, dramaturg, poet român; (d. 1962).

Felix Aderca – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Felix Aderca sau F. Aderca (născut ca Froim Zelig Adercu sau Froim Zelig (Froim Zeilic) Aderca, cunoscut şi ca Zelicu Froim
Adercu sau Froim Aderca; n. 26 martie 1891 (S.V. 13 martie), Puieşti, judeţul Tutova – d. 12 decembrie 1962, Bucureşti) a fost un prozator, romancier, poet, dramaturg, estetician, eseist şi critic literar român, de origine evreiască, considerat ca un reprezentant al modernismului literar în cadrul literaturii române.
A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, coordonat de Eugen Lovinescu.
S-a remarcat ca poet simbolist, autor de povestiri și romancier (Omul descompus), autor al unuia dintre primele romane de anticipație din literatura română, Orașele scufundate.
A fost căsătorit cu Rubina Aderca (n. Penchas) 1912-1925, apoi cu poeta Sanda Movilă. Este tatăl lui Marcel Aderca, de asemenea scriitor.
13 martie 1892 - A avut loc Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român din Transilvania, in care a fost definitivat textul Memorandumului, redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu.
13 martie 1893 - Începe la Bucureşti a Congresul de constituire a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR).
A durat pana la 3 aprilie 1893, fiind primul partid politic muncitoresc din România. Congrese ale P.S.D.M.R. au urmat în 1894, 1897, 1898 şi 1899.
13 martie 1900 - În Franţa, ziua de muncă pentru femei şi copii a fost limitată prin lege la 11 ore.

Munca copiilor într-o mină de cărbune, Statele Unite ale Americii, c. 1912. Fotografie de Lewis Hine – foto: en.wikipedia.org
13 martie 1900 - S-a născut Giorgios Seferis, poet grec, laureat al Premiului Nobel; (d.20 septembrie 1971).

Giorgos Seferis – foto: ro.wikipedia.org
Giorgos Seferis (n. 13 martie 1900, Urla, lângă Smyrna, azi în Turcia; d. 20 septembrie 1971), poet grec contemporan. A fost unul dintre cei mai importanti poeti greci ai secolului 20 și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1963.
13 martie 1901 - A murit Benjamin Harrison, al 23-lea preşedinte al SUA; (n. 1833). Harrison a fost înaintea mandatului prezidențial senator de Indiana.
Benjamin Harrison este nepotul lui William Henry Harrison, cel de-al nouălea președinte al Statelor Unite ale Americii (4 martie 1841 – 4 aprilie 1841).
A participat la Războiul civil în calitate de colonel de infanterie, pentru scurt timp și general de brigadă. A câștigat mandatul prezidențial prin voturile electorilor, deși pierduse alegerile populare.
13 martie 1907 - S-a născut Mircea Eliade, prozator, istoric al religiilor, romancier, eseist; (d. 1986).

Mircea Eliade – foto: ro.wikipedia.org
Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago.
Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.
Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate.
Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.
Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990)
13 martie 1910 - Apare la Bucureşti, România, revista săptămînală social-politică şi literară “Facla’ sub conducerea lui N.D.Cocea.
Ulterior revista va apărea sub redacţia lui Ion Vinea, cu întreruperi, pînă în 1940.

Nicolae D. Cocea - foto: ro.wikipedia.org
Nicolae D. Cocea (n. 29 noiembrie 1880, Bârlad – d. 1 februarie 1949, București), avocat, scriitor, jurnalist, publicist român și politician comunist.
13 martie 1917 - A fost semnat de către cancelarul Bethmann-Hollweg şi ministrul de Externe austro-ungar Ottokar Czernin, Documentul de la Viena, prin care se prevedea anexarea României la Austro-Ungaria în caz de victorie a puterilor centrale în Primul Război Mondial.

Ottokar Czernin – foto: ro.wikipedia.org
Ottokar Czernin (nume complet Ottokar Theobald Otto Maria Czernin; n. 26 septembrie 1872, Castelul Dimokur, Boemia – d. 4 aprilie 1932, Viena) a fost un diplomat și politician austriac, ministrul de externe al Imperiului Austro-Ungar în timpul Primului Război Mondial, în perioada decembrie 1916-aprilie 1918.
Anterior, între 1913-1916, a fost ambasadorul Austro-Ungariei la București.
Este considerat artizanul Păcii de la Brest-Litovsk cu Rusia (3 martie 1918), și al Păcii de la Buftea-București cu Regatul României (7 mai 1918).
13 martie 1917 - În localul redacţiei ziarului Cuvînt moldovenesc din Chişinău, este convocată şedinţa în cadrul căreia un grup de intelectuali intre care se aflau Pantelimon Halippa, P.Gore, V.Harea, O.Ghibu, R.Cioflec, au discutat despre crearea unei organizaţii politice în Gubernia Basarabia, aflata sub stapanire ruseasca
Pe 18 martie 1917, în cadrul aceleiaşi redacţii a ziarului, cu participarea a 21 persoane, se decide crearea Partidului Naţional Moldovenesc şi se adoptă programul acestuia.
13 martie 1920 - Este demis guvernul Alexandru Vaida-Voievod, în componenţa căruia au fost şi trei basarabeni : Ion Pelivan – ministru al justiţiei, Ion Inculeţ şi Pantelimon Halippa – miniştri secretari de stat.
Urmează un nou guvern în frunte cu generalul Alexandru Averescu care va dizolva Parlamentul României la 25 martie 1920.
13 martie 1920 - Este promulgată legea pentru reforma agrară în Basarabia, România.
Legea fusese adoptată de Sfatul Ţării la 27 noiembrie 1918.

Sfatul Tarii din Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
13 martie 1921 - Mongolia, sub conducerea lui Roman Ungern von Sternberg, și-a declarat independența față de China.
13 martie 1925 - În statul american Tennessee, predarea Teoriei evoluţioniste în şcoliile publice a fost interzisă prin lege.
13 martie 1928 - Premiera filmului Maiorul Mura, singura peliculă ce păstrează prezenţa pe ecran a actorului Gheorghe Timică.
13 martie 1930 - Clyde W. Tombaugh anunţă descoperirea planetei Pluto.

Pluto fotografiat de sonda spațială New Horizons la 13 iulie 2015 – foto: ro.wikipedia.org
Pluto (numit adesea Pluton, mai ales în lucrări mai vechi) este o planetă pitică din Sistemul Solar, a doua ca masă după Eris și, ca volum, cea mai mare planetă pitică.
A fost descoperită în anul 1930 de către astronomul american Clyde William Tombaugh.
Obiectele cu orbite asemănătoare cu cea a lui Pluto se mai numesc plutine.
Până în 2006 a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței față de Soare, cât și a descoperirii.
Pluton împreună cu satelitul său Charon sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se află în interiorul niciunuia dintre cele două corpuri.

Pluto și Charon văzute de New Horizons (culori accentuate; 13 iulie 2015) – foto: ro.wikipedia.org
13 martie 1934 - S-a născut, în studiourile Walt Disney, celebrul personaj de desen animat Donald Duck, care a debutat în filmul “The little hen”, la 9 iunie 1934.
În anul 1943, Donald devine, cu adevărat un star şi primeşte Premiul Oscar pentru rolul din The Fuerhrer’s Face.
13 martie 1936 - A avut loc premiera absolută, la Opera Mare din Paris, a tragediei Oedip de George Enescu.
13 martie 1945 - A avut loc, la Cluj, şedinţa solemnă a guvernului României cu prilejul instituirii administraţiei româneşti asupra întregii Transilvanii.
13 martie 1948 - Au fost inaugurate uzinele Honda, punandu-se bazele Honda Motor Co. – care in scurt timp va cunoaste si succesul ca urmare a productiei de biciclete motorizate. In anii ’50 Honda devine leader mondial in industria de motociclete.
13 martie 1952 - S-a născut regizorul Cristian-Valeriu Hadji-Culea.
13 martie 1954 - A început “Bătălia de la Dien Bien Phu” (13 martie – 7 mai 1954)

“Bătălia de la Dien Bien Phu” (13 martie – 7 mai 1954) – Trupele Viet Minh își plantează steagul deasupra cartierului general francez capturat de la Dien Bien Phu – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia de la Điện Bien Phu a fost o confruntare din Primul Război din Indochina dintre Corpul Expediționar Francez din Orientul Îndepărtat și forțele vietnameze comuniste-naționaliste.
Ocupat de francezi în noiembrie 1953, acest orășel mărunt și zona din jurul lui în anul următor a devenit teatrul uneia dintre cele mai violente bătălii dintre corpul expediționar francez compus din diverse unități franceze, trupe coloniale și autohtone sub comanda colonelului de Castries (înaintat la gradul de general în timpul bătăliei) și trupele vietnameze (Việt Minh) comandați de generalul Giáp.
Lupta a avut loc în perioada martie-mai 1954 și a culminat cu o înfrângerea zdrobitoare a forțelor franceze, înfrângere care a grăbit și a influențat negocierile viitoare de la Geneva cu privire la Indochina, acordurile fiind semnate în iulie 1954, care a instaurat împărțirea Vietnamului de-a lungul paralelei 17 .
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
13 martie 1969 - Apollo 9 se întoarce în siguranță pe Pământ după ce a testat Modulul Lunar.

De la stânga la dreapta: McDivitt, Scott, Schweickart – Programul Apollo – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Apollo 9 a fost primul zbor uman al modulului de comandă și serviciu (CSM) împreună cu modulul lunar (LM) din cadrul programului Apollo.
Echipajul său de trei oameni, format din comandantul misiunii Jim McDivitt, pilotul modulului de comandă David Scott, și pilotul modulului lunar Rusty Schweickart a testat mai multe aspecte critice pentru aselenizare, inclusiv motoarele modulului lunar, sistemele portabile de întreținere a vieții, sistemele de navigare, și manevrele de conectare.
Misiunea a fost a doua misiune umană lansată cu o rachetă Saturn V, și a fost a treia misiune umană a programului Apollo.
După lansarea de la 3 martie 1969, echipajul a petrecut zece zile pe o orbită joasă în jurul Pământului.
Cei trei au efectuat primul zbor uman al modulului lunar, prima conectare și extragere a unui modul lunar, o ieșire în spațiu în doi, și prima conectare a două nave spațiale cu echipaj uman.
Misiunea a demonstrat că modulul lunar este pregătit pentru zborul spațial uman.
Alte teste, efectuate în cadrul misiunii Apollo 10, aveau să pregătească modulul lunar pentru scopul său suprem, aselenizarea.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Modulul lunar Apollo 14 Antares pe suprafața Lunii, februarie 1971 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Modulul lunar Apollo (ML) a fost una din componentele Astronavei Apollo al cărei principală funcție era transportul astronauților de pe orbita Lunii pe Lună și înapoi.
Astronava Apollo a fost construită în cadrul Programului Apollo de aselenizare, al guvernului SUA.
Modulul avea 4,4 m înălțime, 4,3 m diametru și avea un echipaj format din 2 persoane.
“Trenul” de aselenizare avea 4 picioare.
Masa totală a modulului era de 15.264 kg din care 10.334 kg cântărea modulul de coborâre și restul modulul de ascensiune.
(…) Primul zbor al unui modul lunar a avut loc pe 22 ianuarie 1968, când modulul LM-1 a fost lansat (fără oameni) cu o rachetă Saturn IB pentru testarea sistemelor de propulsie pe orbită.
Următorul zbor al modulului lunar (LM-3) a fost pe 3 martie 1969, în cadrul misiunii Apollo 9.
A fost primul zbor al modulului lunar cu astronauți (echipajul McDivitt, Scott și Schweickart), care au testat o serie întreagă de sisteme pe orbita Pământului: andocarea și separarea modulelor lunar și de serviciu, trecerea astronauților dintr-un modul în celălalt, precum și propulsia modulului lunar.
Misiunea Apollo 10, lansată pe 18 mai 1969, a realizat alte teste, de astă dată pe orbita lunară.
Modulul lunar s-a separat și a coborât până la distanța de 10 km de suprafața Lunii.
Primul modul lunar care a aselenizat și s-a ridicat de pe suprafața lunară a fost modulul “Eagle” (“Vulturul”), în cadrul misiunii Apollo 11.
Modulele lunare ale misiunilor Apollo 12 și Apollo 14 au realizat aselenizări la punct fix, având computere de bord și tehnici de navigație îmbunătățite.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 martie 1977 – Difuzarea în România a primului episod al serialului Toate pînzele sus.
Toate pînzele sus este un serial de televiziune al Televiziunii Naționale Române (TVR), o adaptare cinematografică după romanul cu același nume, Toate pânzele sus!, al scriitorului Radu Tudoran.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 martie 1979 - Intră în vigoare Sistemul Monetar European (SME). A fost creat cu scopul de a controla fluctuațiile cursurilor de schimb în țările Comunității Europene, cu excepția Marii Britanii.
13 martie 1988 - Tunelul Seikan, cel mai lung tunel feroviar din lume (53,85 km) cu un segment submarin, se deschide între Aomori și Hakodate, Japonia.
Tunelul Seikan este al doilea cel mai lung tunel feroviar din lume, având o lungime totală de 53,85 km, din care partea submarină măsoară 23,3 km.
În 2016 a fost detronat în clasamentul celor mai lungi tunele feroviare de Tunelul de bază Gotthard, din Elveția, lung de circa 57 km.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 martie 1992 - În estul Turciei, un cutremur de 6,8 pe scara Richter face peste 500 de victime.
13 martie 1996 - S-a desfăşurat, în localitatea egipteană Sharm el-Sheikh, la iniţiativa SUA, prima reuniune internaţională la nivel înalt consacrată luptei împotriva terorismului şi continuării procesului de pace în Orientul Mijlociu.
13 martie 2000 - Prima vizită în Vietnam a unui şef al Pentagonului, William Cohen, de la încheierea războiului dintre SUA şi această ţară (1973).
13 martie 2003 - Un articol din revista Nature informează că în nordul Campaniei, Italia, s-au găsit urme de pași de hominid vechi de 350.000 de ani
13 martie 2009 - A avut loc, la Bacău, primul zbor pe un avion supersonic (MIG – 21 Lancer) a unei femei pilot din România (sublocotenent Simona Măierean).

Simona Maierean – foto: ro.wikipedia.org
Simona Maierean (n. 17 aprilie 1984 la Comăneşti, Suceava) este o femeie ofiţer de aviaţie din România, fiind prima româncă ce a zburat cu un avion supersonic.
Acest zbor a avut loc pe 13 martie 2009, iar aparatul de zbor a fost un MiG-21 LanceR.
13 martie 2013 - Conclavul Cardinalilor a ales cel de-al 266-lea Suveran Pontif.
A fost ales Jorge Mario Bergoglio, care și-a ales numele de Papa Francisc.
![Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio, (n. 17 decembrie 1936, Buenos Aires) este al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor. Din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741).[1][2] De asemenea, este primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit - in imagine, Papa Francisc în 2014 - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/12/Papa-Francisc-e1450283892345.png)
Papa Francisc în 2014 – foto: ro.wikipedia.org
Din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires.
Este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741).
De asemenea, este primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit.
13 martie 2019 - Laserul ELI-NP de la Măgurele, parte a Proiectului european ELI, devine cel mai puternic sistem laser realizat vreodată, atingând o putere de 10 Petawatt.
Extreme Light Infrastructure (ELI) este un proiect european ESFRI (European Strategy Forum on Research Infrastructures) pentru investigarea interacțiilor lumină-materie la cele mai mari intensități și cele mai scurte scări de timp.
El are drept scop găzduirea câtorva dintre cele mai intense lasere din lume, dezvoltarea de noi oportunități de cercetare interdisciplinară cu lumină și radiație secundară provenind de la aceste lasere și punerea lor la dispoziția unei comunități științifice internaționale.
Instalațiile urmează să fie amplasate în patru baze de cercetare exploatate în mod integrat; trei dintre acestea sunt în curs de implementare în Cehia, Ungaria și România, pentru un volum total de investiții de aproape de 850 de milioane de euro provenind îndeosebi de la Fondul European de Dezvoltare Regională.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
13 martie 2023 - La Premiile Oscar, “Orice, oriunde, oricând” a primit șapte distincții, între care cel mai bun film și cea mai bună actriță, Michelle Yeoh.
“Orice, oriunde, oricând” (în engleză “Everything Everywhere All at Once“) este un film științifico-fantastic de acțiune pentru familie din 2022 scris și regizat de Daniel Kwan și Daniel Scheinert, sub pseudonimul Daniels.
Rolurile principale au fost interpretate de actorii Michelle Yeoh, Stephanie Hsu, Ke Huy Quan și Jamie Lee Curtis.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Evenimentele Zilei de 12 martie în Istorie
Proclamaţia de la Timişoara
foto preluat de pe www.agerpres.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
12 martie este a 71-a zi a calendarului gregorian și ziua a 72-a în anii bisecți.
Mai sunt 294 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei 12 martie
Ortodoxe
Sf. Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Ier. Grigorie Dialogul, episcopul Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, Sfântul Grigorie Dialogul, Episcopul Romei, Sfântul Simeon Noul Teolog Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Greco-catolice
Sf. cuv. Teofan († 817); Sf. papă Grigore Dialogul.
Romano-catolice
Ss. Inocenţiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, martir. R
Sărbători Internaţionale ale Zilei de 12 martie
Ziua internaţională împotriva cenzurii cibernetice

foto preluat de pe: wccftech.com
În fiecare an, la 12 martie este marcată Ziua internaţională împotriva cenzurii cibernetice, fiind o modalitate extraordinară pentru a atrage atenţia asupra libertăţii de navigare pe internet a fiecărei persoane pe fondul măsurilor luate de guvernele lumii privind programele de supraveghere în masă la adăpostul invocării raţiunilor de siguranţă naţională.
”Când dreptul tău la confidenţialitate digitală este ameninţat, la fel se întâmplă şi cu dreptul tău privind libertatea de expresie”, potrivit lui Gabriel Cubbage, director executiv al companiei AdBlock, conform www.amnestyinternational.com.
Reporteri Fără Frontiere şi Amnesty International au avut iniţiativa marcării acestei zile pentru prima dată la 12 martie 2008.
Într-o scrisoare publică, Jean Francois Julliard, secretar general al Reporteri Fără Frontiere, şi Larry Cox, director executiv al Amnesty International, cereau factorilor decizionali ai companiilor Google, Microsoft şi Yahoo! să ia în considerare marcarea acestei zile.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători Naţionale ale Zilei de 12 Martie
Romania – Ziua Gărzii Naţionale de Mediu
În fiecare an, la 12 martie, este sărbătorită Ziua Gărzii Naţionale de Mediu, marcând, astfel, data înfiinţării acesteia, de către Guvernul României, în anul 2003. Garda Naţională de Mediu este un corp specializat de inspecţie şi control, care urmăreşte respectarea legii în domeniul protecţiei mediului, în scopul prevenirii şi descurajării fenomenelor infracţionale.
Înfiinţarea Gărzii Naţionale de Mediu s-a impus ca o măsură pentru conservarea resurselor naturale şi pentru asigurarea unui mediu sănătos, în condiţiile creşterii numărului de factori care poluează mediul, a actelor şi a faptelor infracţionale la adresa fondului forestier şi cinegetic, precum şi a creşterii agresivităţii autorilor acestora, se arată pe site-ul oficial al instituţiei, http://www.gnm.ro.
Are atribuţii specifice în domeniul controlului poluării, controlului gestiunii deşeurilor, substanţelor şi amestecurilor periculoase şi în domeniul controlului biodiversităţii şi al ariilor naturale protejate.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Gabon: Ziua națională. Aniversarea fondării Partidului Democratic Gabonez (1968)
Mauritius: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1968)
Evenimentele Zilei de 12 martie în Istorie:
- 12 martie 1622 – Ignațiu de Loyola a fost canonizat de Biserica Catolică;
- 12 martie 1938 – Germania nazistă a anexat Austria;
- 12 martie 1940 – Uniunea Sovietică a impus Finlandei tratatul de la Moscova, prin care aceasta a fost obligată să cedeze sovieticilor Istmul Karelia;
- 12 martie 1990 – A fost adoptată Proclamația de la Timișoara.
12 martie 604 - A murit papa Grigore cel Mare, părinte al Bisericii crestine.
![Sf. Papă Grigore I, cunoscut ca Grigore cel Mare [lat. Sanctus Gregorius Magnus] și ca Grigore Dialogul (* cca. 540, Roma - † 12 martie 604, Roma), papă al Romei din 590 până la moartea sa, pe 12 martie 604. Este doctor al Bisericii și unul dintre cei șase părinți apuseni ai Bisericii, alături de Ambrozie, Augustin de Hipona, Ieronim, Tertulian și Ciprian de Cartagina. A fost și primul călugăr care a devenit papă. Este recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa, atât în Biserica Romano-Catolică cât și în Biserica Ortodoxă (Răsăriteană). Jean Calvin îl admiră pe papa Grigore și îl citează în lucrarea sa Învățătura religiei creștine. Este patronul muzicienilor, cântăreților, studenților și al învățătorilor. Considerat unul din cei mai însemnați papi din istorie - in imagine, Papa Grigore I cel Mare, pictură de Antonello da Messina - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/09/Grigore-I-cel-Mare-e1441203949905.jpg)
Papa Grigore I cel Mare, pictură de Antonello da Messina – foto: ro.wikipedia.org
Este doctor al Bisericii și unul dintre cei șase părinți apuseni ai Bisericii, alături de Ambrozie, Augustin de Hipona, Ieronim, Tertulian și Ciprian de Cartagina.
A fost și primul călugăr care a devenit papă. Este recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa, atât în Biserica Romano-Catolică cât și în Biserica Ortodoxă (Răsăriteană). Jean Calvin îl admiră pe papa Grigore și îl citează în lucrarea sa Învățătura religiei creștine.
Este patronul muzicienilor, cântăreților, studenților și al învățătorilor. Considerat unul din cei mai însemnați papi din istorie.
12 martie 1316 - A decedat Stefan Dragutin, al 14-lea rege al Serbiei (1276-1282).
El a condus Serbia până la abdicarea sa în anul 1282, când s-a imbolnavit.
S-a călugărit si și-a schimbat numele în Teokist. Ștefan Dragutin este venerat ca sfant de Biserica Ortodoxa din Serbia este venerat pe 12 noiembrie sau 30 octombrie.
12 martie 1365 - Întemeierea Universităţii din Viena.

Clădirea principală a Universităţii din Viena, construită în 1883 – foto: ro.wikipedia.org
Universitatea din Viena (în germană Universität Wien, în latină Universitas Vindobonensis alias Alma mater Rudolphina) este o universitate fondată în anul 1365 de arhiducele Rudolf al IV-lea din dinastia de Habsburg.
În ordinea vechimii este a doua universitate din spațiul de Sfântului Imperiu Roman, după Universitatea Carolină din Praga, fondată în 1348 de împăratul Carol al IV-lea din dinastia de Luxemburg. Clădirea principală este opera arhitectului Heinrich von Ferstel (1883).
12 martie 1507 - A murit Cesare Borgia, fiul Papei Alexandru al VI-lea, a carui viata l-a inspirat pe Nicolo Machiavelii care a scris ”Il Principe” (Principele).

Portret al lui Cesare Borgia realizat de către Altobello Melone
Bergamo, Accademia Carrara – foto: ro.wikipedia.org
Cesare Borgia (1475-1507), fiul natural al cardinalului spaniol Rodrigo Borgia, devenit papa Alexandru al VI-lea, in 1492, a intruchipat impreuna cu sora sa Lucrezia deriva si cinismul unei familii papale din perioada Renasterii a carei ”legenda neagra” a intrat in istorie. Cesare a fost inițial îngrijit pentru o carieră în biserica
A fost numit episcop de Pamplona la vârsta de 15 ani si cardinal la vârsta de 18 ani. Tatăl lui Cesare, Alexandru al VI-lea, și-a pus speranțele familiei Borgia în fratele lui Cesare, Giovanni care a fost numit căpitan-general al forțelor papale. Giovanni a fost asasinat in 1497 in circumstanțe misterioase: unele surse sugerând cum că Cesare ar fi fost ucigașul, deoarece dispariția lui Giovanni i-ar fi deschis în final o lung așteptată cariera in armată.
Cesare Borgia a fost acuzat de unii autori si de incest cu sora sa Lucrezia.
Pe data de 17 august, 1498 el a devenit prima persoană din istorie care a demisionat din funcția de cardinal.
În aceeași zi regele Franței Ludovic al XII-lea l-a numit pe duce de Valentinois.
Deși a fost un general extrem de capabil, Cesare avea probleme in a-si mentine domeniile de bunavointa papalitatii. patronajul papal.
Machiavelli citează dependența lui Cesare de bunăvoința papalității, aflatǎ sub controlul tatălui său.
Dacă Cesare ar fi putut să câștige favoarea noului papă, el ar fi fost un domnitor de mare succes.
Dupa moartea tatălui său (1503),noul Papă, Pius al III-lea l-a arestat, dupa care a reusit sa evadeze.
Cesare Borgia a fost capturat și întemnițat de către Gian Paolo Baglioni lângă Perugia.
Toate pǎmânturile sale au fost achiziționate de către Statul Papal.
Exilat în Spania, în 1504, el a fost închis în castelul La Mota, Medina del Campo, din care a scăpat și i s-a alăturat cumnatului sǎu, regele Ioan al III-lea de Navarra.
Regina Spaniei, Juana, a pus un preț pe capul lui. A murit în asediul de la Viana în Spania în noaptea dintre 11 și 12 martie 1507.
12 martie 1510 - Fostul domnitor al Munteniei, Mihnea (n.cca.1462), este asasinat la Sibiu de rivalul său Danciul şi de sarbul Dimitrie Iacsici.

Mihnea cel Rău – foto: ro.wikipedia.org
Mihnea I „cel Rău” (n. februarie 1462 – m. 12 martie 1510, Sibiu), domn al Ţării Româneşti (între 23 aprilie şi 9 mai 1508 – între 12 şi 29 octombrie 1509).
Fiu natural al lui Vlad Ţepeş , a ocupat tronul cu ajutor otoman având sprijinul tuturor boierilor, după cum afirma într-o scrisoare către sibieni.
A dus o politică autoritară în dauna marii boierimi pe care o decimează, documentele acuzându-l de atrocităţi fără seamăn „prinse pre toţi boiarii cei mari şi aleşi şi-i muncii cu munci […], şi le luo toată avuţia”.
În aceste condiţii, boierii Craioveşti au fugit, în septembrie 1509, la sud de Dunăre lăsând averile pradă furiei domnului.
Ei reuşesc, cu sprijinul lui Mehmed beg, să obţină domnia pentru pretendentul lor, Vlad cel Tânăr. Turcii le pun la dispoziţie o armată, cu ajutorul căreia să-l alunge pe domn. S
esizând pericolul, Mihnea cedează tronul fiului său Mircea în octombrie 1509, rămânând în ţară până în ianuarie 1510, când Craioveştii, împreună cu armata otomană, au trecut Dunărea.
S-a stabilit la Sibiu, unde a fost asasinat la ieşirea din biserică, la data de 12 martie 1510. Catolic fiind, a fost înmormântat în biserica mare a Predicatorilor din Sibiu, lângă care a fost asasinat..
Unul din dușmanii cei mai aprigi ai sai a fost călugărul Gavril Protul, abate și cronicar al vremii.
12 martie 1622 - Ignatiu de Loyola si Francisco Xavier, fondatorii Ordinului Iezuiților, au fost canonizati ca sfinți de către Biserica Catolică.
12 martie 1685 - S-a născut teologul si filosoful irlandez George Berkeley; (d. 1753).

George Berkeley – foto: ro.wikipedia.org
George Berkeley (12 martie 1685 – 14 ianuarie 1753) a fost un episcop irlandez cu descendență engleză, filozof și teoretician în domeniul educației, continuator empirist-conexionist a lui John Locke.
A dezvoltat teoria pe care a numit-o “imaterialism” (numita mai târziu idealism subiectiv).
Această teorie neagă existența substantei materiale, susținand că obiectele, cum ar fi mesele șau scaunele sunt doar idei in mintea oamenilor și, ca urmare, nu pot exista fără a fi percepute.
12 martie 1820 - A decedat exploratorul scotian Sir Alexander Mackenzie (n.1764),cunoscut pentru traversarea pe uscat a Canadei în 1793, de la Oceanul Atlantic, pana la Oceanul Pacific.
A fost prima traversare de la est la vest a Americii de Nord și a precedat cu zece ani expeditia lui Lewis si Clark.
12 martie 1821 - In timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu din Muntenia, sunt executaţi căpitanii Iova şi Ienciu, care prădaseră nişte boieri la Beneşti. Execuţia s-a făcut din ordinul lui Tudor Vladimirescu.
12 martie 1824 - S-a născut Gustav Robert Kirchhoff, fizician german, descoperitorul legilor care îi poartă numele şi al analizei spectrale; (m.17.10.1887).
12 martie 1832 - S-a născut Charles Boycott, proprietar irlandez împotriva căruia ţăranii de pe moşia sa au organizat, pentru prima dată în istorie, o formă de protest numită de atunci “boicot” (sistare organizată, totală sau parţială, a relaţiilor cu o persoană sau organizaţie, în semn de protest faţă de anumite acţiuni ale sale) (m.19.06.1897).
12 martie 1835 - Împăratul rus aprobă decizia Consiliului de Miniştri care nu-i mai obliga pe evrei să se stabilească în oraşele Basarabiei ţariste.
12 martie 1838 - Din iniţiativa şi sub conducerea lui George Bariţiu, apare la Braşov Gazeta de Transilvania, primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania, cu rol important în lupta de eliberare naţională..
Ziarul şi-a încetat activitatea în 1946 din cauza presiunilor comuniste.

Primul număr al Gazetei de Transilvania (Brașov, 12 martie 1838) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Întemeiat de George Barițiu, a apărut la Brașov, la 12 martie 1838, sub titlul de „Gazeta de Transilvania”, cu sediul redacției în Casa Mureșenilor. De la 3 ianuarie 1849 s-a numit „Gazeta transilvană”, iar de la 1 decembrie 1849 „Gazeta Transilvaniei”.
Între 1 ianuarie și 25 iunie 1838 a avut ca supliment „Foaie literară”, iar între 2 iulie 1838 și 24 februarie 1865 „Foaie pentru minte, inimă și literatură”- supliment cultural de sâmbătă și duminică.
Situându-se pe poziții democratice patriotice și iluministe, publicația lui Barițiu a avut un rol important în lupta politică a românilor din Transilvania, solidară cu cercurile progresiste din principate, unde era difuzată prin libraria lui Iosif Romanov.
În timpul revoluției de la 1848 din Transilvania, a militat pentru egalitatea în drepturi între naționalitățile din principat, unitatea națională a românilor de ambele părți ale Carpaților, desființarea iobăgiei în Țara Românească și Moldova (în Transilvania fusese desființată în timpul împăratului romano-german Iosif al II-lea) etc.
12 martie 1848 - Este raspandita Proclamaţia lui Simion Bărnuţiu prin care românii din Transilvania sunt chemaţi să se ridice la luptă pentru drepturile lor naţionale, recunoaşterea lor ca naţiune politică şi desfiinţarea iobăgiei.
12 martie 1863 - S-a nascut Gabriele D’Annunzio, poet, scriitor italian (romanele: “Inocentul”, “Triumful morţii”); (m.05.03.1938).

Gabriele d’Annunzio – foto: ro.wikipedia.org
Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara – d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene.
12 martie 1863 - S-a înfiinţat agenţia diplomatică română de la Belgrad.
Era prima agenţie diplomatică înfiinţată de România având caracter oficial, recunoscut atât de statul de reşedinţă, cât şi de celelalte puteri care aveau reprezentanţi la Belgrad.
12 martie 1868 - Încercare eșuată de asasinat asupra Prințului Alfred, Duce de Edinburgh, tatăl reginei Maria a României.

Alfred Ernest Albert, Duce de Saxa-Coburg și Gotha – foto: ro.wikipedia.org
Alfred Ernest Albert, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (n. 6 august 1844 – d. 30 iulie 1900) a fost al treilea duce de Saxa-Coburg și Gotha, domnind din 1893 până în 1900.
Era și membru al familiei regale a Regatului Unit, fiind cel de al doilea fiu al reginei Victoria și al principelui Albert de Saxa-Coburg și Gotha.
În Regatul Unit, la 24 mai 1866 i s-au acordat titlurile de Duce de Edinburgh, Conte de Kent și Conte de Ulster. A urmat unchiului său Ernst de Saxa-Coburg și Gotha în cadrul imperiului German la 23 August 1893.
12 martie 1876 - S-a născut Mustafa Kemal Atatürk, primul preşedinte al Republicii Turcia, considerat creator al Turciei moderne (m.10.11.1938).

Mustafa Kemal Atatürk
foto: ro.wikipedia.org
Mustafa Kemal Atatürk (n. 12 martie 1881 la Selânik, Imperiul Otoman, azi Salonic, în Grecia – d. 10 noiembrie 1938 , Istanbul), militar și politician turc, născut în Macedonia, fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia, fiul lui Ali Riza (Efendi) și Zübeyde (Hanim)
12 martie 1878 - S-a născut Constantin C. Popovici, matematician, astronom român (d. 1956)

Constantin C. Popovici - foto: ro.wikipedia.org
Constantin C. Popovici (n. 12/24 martie 1878, Iași – d. 26 noiembrie 1956, București) a fost un matematician și astronom român, membru de onoare al Academiei Române. A înfiinţat Observatorul Astronomic (1913) de la Iaşi şi a condus Observatorul Astronomic din Bucureşti (1937-1943)
12 martie 1882 - Iosif Vulcan a publicat în „Familia” primul roman românesc feminin, „Elmira”, de Emilia Lungu.
12 martie 1885 - S-a născut (25 martie stil nou) Mateiu Caragiale, poet si prozator român, fiul lui I.L.Caragiale si al Mariei Constantinescu (“Craii de Curtea Veche”, “Remember”); (m.17.01.1936).

Mateiu Caragiale - foto: ro.wikipedia.org
Mateiu Caragiale (n. 25 martie 1885, București – d. 17 ianuarie 1936, București) a fost un autor, istoric al heraldicii, poet și scriitor român, întâiul născut al lui Ion Luca Caragiale
12 martie 1889 - S-a născut Idris,regele Libiei ; (m. 1983).
12 martie 1894 - Au fost puse in vanzare primele sticle de Coca-Cola. De la sucul servit in pahar, s-a ajuns la imbutelierea bautarii care si-a dobandit in acest fel faima.
In 1899, doi tineri avocati din Chattanooga, Tennessee, s-au gandit ca pot crea o afacere in jurul Coca- Cola, astfel incat au incheiat un contract cu Griggs Candler, care la acea vreme detinea dreptul de productie si vanzare a acestei bauturi.
Cei doi, Benjamin F. Thomas si Joseph B. Whitehead, au obtinut astfel exclusivitatea pentru a comercializa Coca-Cola pe intreg teritoriul Statelor Unite ale Americii, pentru suma de… un dolar.
Afacerii i s-a mai alaturat un al treilea avocat, John T. Lupton. In acest punct a si inceput istoria bauturii a carei nume este cunoscut pe tot mapamondul.
12 martie 1907 - Răscoala Țărănească din 1907 atinge apogeul în Muntenia şi Oltenia. Demisia guvernului conservator prezidat de Gheorghe Cantacuzino.
Se formează un guvern liberal, în frunte cu Dimitrie A. Sturdza (cu I.I.C. Brătianu la Ministerul de Interne şi cu generalul Al. Averescu la Ministerul de Război).

Ciocnire înte cavaleria regală și țăranii în Comănești – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Flacara răscoalelor ţărăneşti din România a cuprins toată Muntenia şi Oltenia, unde a cunoscut o violenţă deosebită.
La începutul secolului XX, în România, țărănimea constituia peste 80% din populație, majoritatea avand foarte puțin pămînt în poroprietate iar a zecea parte, chiar deloc.
Majoritatea țăranilor trăiau din ceea ce lucrau, în dijmă sau pe plată, la marii proprietari vecini.
În România acelei perioade, identic precum în Rusia, Polonia, Ungaria, existau proprietari de mari latifundii, care se întindeau pe zeci și chiar sute de mii de hectare.
Diferența enormă dintre suprafata de pămînt deținută de marii latifundiari și cea deținută de țărani, a constituit o primă cauză a nemulțumirilor țărănimii.
O altă cauză era impunerea țăranilor spre cultivare culturi destinate exclusiv exportului (grîu, rapiță, etc), din care marii latifundiari scoteau profituri maxime.
Orientarea agriculturii spre export vine încă din vremea principatelor românești cand, în urma tratatului de la Adrianopol (1829),s-a deschis comerțul cu occidentul.
Creșterea fenomenului arendășiei, constituie a treia și cea mai importantă cauză a răscoalei. Boierii nu se mai ocupau direct de administrarea proprietăților lor, trecînd cu traiul la oraș sau in strainatate.
Prin urmare, boierii și marii latifundiari, închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă).
Arendașii, deseori străini de sat și chiar de neam, la rîndul lor încercau să obțină pe seama țăranului profituri cît mai mari într-o perioadă cît mai scurtă de timp.
Acestia fiind mult mai duri și neînduplecați decît boierii, ajunsesera să fie dușmanul principal al țărănimii din România.
Răscoala țărănească din 1907, pornita din nordul Moldovei a ajuns pînă în Oltenia, cuprinzînd toată România.
Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți.
Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încat liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea și au folosit armata și tunurile împotriva rasculatilor.
Potrivit unui raport al Ministrului de Interne, 7807 participanti la rascoala au fost trimisi in judecata pentru devastari si 164 pentru omoruri.
Din prima categorie, cei mai multi au fost eliberati. In ceea ce priveste numarul mortilor acesta continua sa fie controversat.
Cifra avansata initial de autoritati a fost de 419. Aceasta a fost contestata de la bun inceput atat in presa vremii, cat si de observatorii straini. Ziarul “Adevarul” a lansat, in schimb cifra fantezista de 11.000 morti, cifra preluata cu entuziasm mai intai de socialistii din epoca si ulterior de comunistii lui Gheorghiu Dej si Nicolae Ceausescu.
În scop propagandistic au fost adunati cu cinism in zilele de 27-30 aprilie 1962, exact 11.000 tarani in marele pavilion de la actualul “Romexpo”, pentru a sarbatori, alaturi de membrii Marii Adunari Nationale, incheierea procesului de colectivizare a agriculturii, cu alte cuvinte deposedarea taranimii, prin forta, procese politice si omoruri, de pamantul cu care fusesera improprietariti mosii lor, tot din initiativa liberalilor dupa primul razboi mondial.
In 1907, dupa reprimarea dura si rapida a rascoalei, contele Schönburg, ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, dar si generalul Averescu au apreciat numarul mortilor intre 1000 si 2000.
Indiferent de numarul mortilor, de o parte si de alta a celor care s-au confruntat, indiferent de actele de vandalism si crimele savarsite de unii tarani rasculati, dar care la randul lor aveau dreptatea lor, evenimentele din primavara anului 1907 au constituit o mare tragedie nationala.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
12 martie 1907 - Este adoptat Steagul statului Idaho al Statelor Unite ale Americii.
12 martie 1910 - S-a născut compozitorul si dirijorul Dumitru Eremia; (d. 1975).
12 martie 1912 - S-a născut (la Târgu Neamț, România), poetul canadian de origine română Irving Peter Layton (Israel Pincu Lazarovitch, numele de fată al mamei sale fiind Flamplatz.

Irving Layton – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Familia sa a emigrat în 1913 în Canada și s-a stabilit la Montreal.
În 1934 s-a înscris la MacDonald College unde a obtinut in în 1939 licența în științe agricole. S-a înrolat în 1942 în armata canadiană, participand la razboiul antinazist.
Încă din anii ’40 a fost catalogat drept unul dintre cei mai prolifici,revoluţionari şi controversaţi poeţi ai şcolii „moderne” canadiene.
Reputaţia i s-a consolidat în anii ’50-’60, mai ales după publicarea lucrării „A Red Carpet for the Sun” în 1959. Unul dintre elevii săi celebri a fost Leonard Cohen, renumit muzician, scriitor, promotorul postmodernismului canadian. A decedat la 4 ianuarie 2006.
12 martie 1913 - Canberra devine capitala Australiei. (Melbourne rămâne capitala temporar până in anul 1927, pe timpul in care noua capitală este încă în construcție.)
12 martie 1914 - Constantin Brâncuşi a avut prima expoziţie personală, la New York (12 martie – 1 aprilie 1914).
12 martie 1918 - Bolsevicii muta capitala Rusiei la Moscova , după ce Sankt Petersburg a deținut acest statut timp de 215 ani.

Lenin holding a speech on Red Square in Moscow, photograph, 1918 – Copyright
IMAGNO/Austrian Archives
12 martie 1922 - Armenia, Georgia si Azerbaidjan formează Republica Sovietica Federala Transcaucaziana.
12 martie 1925 - S-a nascut Constantin Chiriţă, scriitor si scenarist (“Cireşarii”); (m.14.11.1991).

Constantin Chiriță – foto: ro.wikipedia.org
Constantin Chiriță (n. 12 martie 1925, Ibănești, Vaslui — d. 14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania) a fost un prozator român, scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist.
Cărțile sale s-au adresat în special tineretului. A urmat liceul la Barlad si a facut studii politehnice pe care nu le-a finalizat in Bucuresti. Spre sfarsitul anilor ’40 a devenit redactor la ziarul „Scanteia”.
In anul 1949, a debutat editorial cu „Matei Ion a cucerit viata”, culegere de nuvele de propaganda realist-socialista.
In 1956 a aparut primul volum din „Ciresarii”, care a fost republicat in anul 1964 sub titlul „Teroarea neagra”, iar in 1972 a primit titlul definitiv „Cavalerii florii de cires”.
Publica in anul 1959 „Castelul fetei in alb” (A doua aventura a Ciresarilor).
Alte carti ale sale sunt: „Intalnirea” (1959), „Otelul” (1960), din seria „Ciresarilor” a aparut „Drum bun, Ciresari” (1963), „Pasiuni” (1964), tot din seria „Ciresarilor” a fost publicata „Roata norocului” (1965), „Trandafirul alb” (1966), „Teroarea alba” (Aripi de zapada, 1968), tot din seria „Ciresarii”, „Ingerul alb” si „Pescarusul alb” (1969) care impreuna cu „Trandasfirul alb” au format „Trilogie in alb”, etc.
In anul 1971 scriitorul a rescris „Intalnirea” pentru care a primit „Premiul pentru proza” al Uniunii Scriitorilor.
In 1972 a aparut in cinci volume, editia definitiva din „Ciresarii”: „Cavalerii florii de cires”, „Castelul fetei in alb”, „Roata norocului”, „Aripi de zapada”, „Drum bun, Ciresari!”.
Doi ani mai tarziu a publicat „Adancimi”, drama in trei acte, pentru care a primit „Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie”.
Intre anii 1977-1988 Constantin Chirita a fost vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor. In anul 1988 scriitorul s-a stabilit in Germania.
La data de 14 noiembrie 1991 a murit la Bonn-Konigswinter.
A fost adus in tara si inmormantat la Poiana Tapului.
12 martie 1925 - S-a nascut Leo Esaki, fizician japonez, laureat al Premiului Nobel.

Leo Esaki – foto: ro.wikipedia.org
Leo Esaki, născut Leona Esaki (n. 12 martie 1925) este un fizician japonez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1973 împreună cu Ivar Giaever și Brian David Josephson pentru descoperirea fenomenului de tunelare a electronilor.
Este cunoscut pentru inventarea diodei Esaki, dispozitiv electronic care exploatează acest fenomen.
Cercetările le-a efectuat la Tokio lucrând la compania Tsushin Kogyo (cunoscută astăzi sub numele de Sony).
12 martie 1925 - A murit Sun Yi–xian (Sun Yat–Sen), revoluţionar democrat şi om de stat.

Sun Iat-sen - foto: ro.wikipedia.org
Sun Iat-sen, ori Dr. Sun Iat-sen, (Sun Yat-sen, ori Dr. Sun Yat-sen, în variantele de transliterare bazate pe limba engleză), (n. 12 noiembrie 1866 – d. 12 martie 1925) a fost un conducător, medic, om politic și revoluționar chinez, despre care adesea se spune că ar fi fost “tatăl Chinei moderne”.
Sun a jucat un rol esențial în detronarea dinastiei Qing din 1911, urmată de schimbările revoluționare care au condus la epoca modernă din istoria Chinei, cea republicană, atât în China continentală cât și în cea insulară.
A fost primul președinte provizoriu al Republicii Chinei, la a cărei fondare din 1912 a participat direct.
Mai târziu, a devenit co-fondator al Kuomintang-ului (KMT), căruia i-a servit ca întâi lider.
Sun a fost o figură unificatoare în China post-imperială, fiind în același timp o personalitate politică unică a secolului al 20-lea din China întrucât a fost și este unanim apreciat atât China continentală cât și în Taiwan.
Deși Sun este considerat una dintre cei mai mari lideri ai Chinei moderne, viața sa politică a fost mereu sub semnul luptei și al unui exil aproape continuu.
După succesul revoluției chineze din anii 1911 – 1912, Sun a pierdut rapid controlul puterii în nou fondata Republică a Chinei, conducând după aceea multe guverne revoluționare în perioada care a urmat.
Doctrina sa politică guvernează și astăzi China modernă.
12 martie 1930 - Mahatma Gandhi conduce un marș de 200 de mile (350 km) spre litoral, cunoscut sub numele de “Marșul Sării“, pentru a protesta față de monopolul britanic pe sare.

“Marșul Sării” – foto: ro.wikipedia.org
12 martie 1933 - Un grup de militanţi de stânga se desprind din Partidul Social-Democrat şi se constituie în Partidul Socialist din România. Conducerea noului partid în revine lui Constantin Popovici.
12 martie 1934 - S-a născut la Galați, lingvista americană de origine română, stabilită în S.U.A. în 1979, Maria Manoliu-Manea.

Maria Manoliu-Manea – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
S-a remarcat prin prestigioase titularizari la diverse institutii romane si americane: Professor Emeritus, University of California at Davis, Honorary Membru al Academiei Române din 1993, Doctorat in litere la Universitatea din Bucuresti (1967). Presedinte al American-Romanian Academy of Arts and Sciences (1982-1994) si al American Association of Romanian Studies (1986 1988).
A fost profesor titular la University of California at Davis (1979). Professor invitat la University of Düsseldorf, 1994, lector Fulbright la University of Chicago (1972-1974).
12 martie 1936 - A incetat din viata la Bucuresti, Garabet Ibraileanu, academician, critic literar, eseist, istoric literar, pedagog, redactor literar si romancier român.

Garabet Ibrăileanu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Garabet Ibrăileanu (n. 23 mai 1871, Târgu Frumos – d. 12 martie 1936, București), a fost un critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român.
Este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și principal redactor al revistei Viața românească între anii 1906 și 1930.
Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosească, cu intermitențe, toată viața, Garabet Ibrăileanu debutează în paginile revistei Școala nouă cu articole, după care publică versuri, poeme în proză, cugetări, traduceri etc.
12 martie 1938 - A avut loc ocuparea Austriei de catre Germania hitlerista (Anschluss).
Adolf Hitler a anexat-o oficial în ziua următoare.
12 martie 1940 - Uniunea Sovietică a impus Finlandei tratatul de la Moscova, prin care aceasta a fost obligată să cedeze sovieticilor Istmul Karelia.

Războiul sovieto-finlandez 1939-1940 (Războiul de Iarnă) – Trupe finlandeze pe schiuri în nordul Finlandei, ianuarie 1940 – foto: ro.wikipedia.org
Conform tratatului Finlanda a fost obligată să cedeze o parte din Karelia şi al doilea oraş ca mărime al ţării, Viipuri, o bună parte a teritoriului cel mai bine industrializat al ţării, ca şi zone pe care încă le mai controla armata finlandeză, în total aproximativ 10% din teritoriul Finlandei antebelice. Aproximativ 422.000 de karelieni, 12% din populaţia Finlandei, şi-au pierdut căminele.
Armata şi civilii din zonă au fost evacuaţi în grabă în conformitate cu termenii acordului, şi doar cîţiva civili au ales să devină cetăţeni sovietici. Finlanda a fost nevoită de asemenea să cedeze o parte a raionului Salla, Peninsula Kalastajansaarento din Marea Barenţ şi patru insule din Golful Finic.
Peninsula Hanko a fost concesionată pentru 30 de ani Uniunii Sovietice pentru construirea unei baze militare.
Ruşii au returnat oraşul Petsamo cucerit în timpul războiului. Privit în ansamblu, condiţiile tratatului de pace au fost dure pentru finlandezi. Ruşii căpătaseră oraşul Vîborg în plus faţa de cererile lor de dinaintea războiului.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Războiul sovieto-finlandez 1939-1940 (Războiul de Iarnă) – foto: ro.wikipedia.org
12 martie 1940 - S-a născut Virgil Nemoianu, critic literar, eseist, filosof, membru al Academiei Europene de Arte şi Ştiinte. Din 1975, este stabilit în SUA.

Virgil P. Nemoianu în anul 2005 – foto: ro.wikipedia.org
A lucrat ma întâi ca asistent și apoi ca lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București. Între 1969-1971 studiază la University of California din San Diego, unde își ia doctoratul cu teza „The Growth and Uses of the Idyllic Model in Literature (England, France, Germany).”
În prezent deține catedra specială „William J. Bayron Distinguished Professorship” la Universitatea Catolică din capitala Statelor Unite.
A mai predat la Universitățile din Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati și Berkeley (California), a ținut conferințe și a prezentat comunicări la circa 50 de universități din Europa și din America de Nord.
Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în România, Elveția, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria și în alte țări.
Domeniile sale de specialitate sunt romantismul european, teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor al XIX-lea și al XX-lea. A publicat două lucrări literare: Simptome (1968) (roman) și Arhipelag interior (1994) (autobiografie). Deține titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj.
Între 1979 și 1994, a fost director al programului de literatură comparată la Catholic University of America, iar între anii 1989 și 1991, prorector-asociat al aceleiași universități.
A publicat mai multe volume, printre care: Îmblânzirea Romantismului (The Taming of Romanticism) (Harvard, 1985), în care lansează conceptul de romantism Biedermeier ce definește forma în care curentul se adaptează în Balcani, studiu fundamental pentru cei care cercetează romantismul (ed. românească, editurile Polirom, Curtea Veche).
În 1989, publică volumul A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction (O teorie a secundarului.
Literatură progres și reacțiune) la prestigioasa editură americană „The Johns Hopkins University Press” (1989) A editat împreună cu Robert Royal o colecție de eseuri, Canons la John Benjamins (Amsterdam and Philadelphia).
12 martie 1941 - S-a născut istoricul literar român Mircea Anghelescu. Este de asemenea un eminent cercetător literar, critic literar, filolog, paleograf și pedagog român.

Mircea Anghelescu – foto: zf.ro
In 1962 a absolvit Facultatea de Filologie, secția Arabă-Română a Universității bucureștene. Participă la cursurile profesorilor Tudor Vianu sau George Călinescu.
Devine doctor în filologie al Universității București în anul 1970 și, mai târziu, cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române, iar după 1990, profesor la Facultatea de Litere din București, fiind preocupat în special de perioada preromantică din literatura română.
În decembrie 2011 a fost declarat de către Senatul Universității din București profesor emerit.
12 martie 1945 - A murit Anna Frank, autoarea celebrului jurnal, Jurnalul Annei Frank, în care a descris istoria familiei sale în timpul ocupaţiei naziste în Olanda (n.12.06.1929).

Annelies Marie „Anne” Frank - foto: ro.wikipedia.org
Annelies Marie „Anne” Frank (n. 12 iunie 1929, Frankfurt am Main, d. martie 1945, Bergen-Belsen, Germania) a fost o fată evreică germană, care și-a pierdut cetățenia germană în exilul olandez, și care a căzut victimă genocidului nazist din al Doilea Război Mondial.
Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată.
Jurnalul, publicat după război de către tatăl ei, care supraviețuise, este considerat un document istoric al holocaustului, autoarea devenind o figură-simbol a victimelor naziștilor.
12 martie 1946 - S-a născut Liza Minnelli, actriţă şi cântăreaţă americană , fiica actriţei Judy Garland şi a regizorului Vincente Minnelli (filmele “Cabaret”, “New York, New York”).

Liza Minnelli ca Sally Bowles în Cabaret – foto: ro.wikipedia.org
Liza May Minnelli (n. 12 martie 1946) este o actriță, cântăreață și dansatoare americană, laureată a premiului Oscar pentru rolul din musicalul Cabaret. Este fiica actriței Judy Garland și a celui de al doilea soț al acesteia, Vincente Minnelli.
12 martie 1947 - Presedintele Harry Truman prezinta în mesajul adresat Congresului SUA, programul politicii externe cunoscut sub numele de “Doctrina Truman” (sprijinirea de catre SUA a natiunilor care se opuneau comunismului).
El a cerut Congresului să aprobe un credit de 400 milioane dolari pentru ajutorarea Greciei, amenințată de comunism, și a Turciei, fata de care U.R.S.S. revendica partea de nord-est a Anatoliei.
12 martie 1948 - S-a născut Andrei Nicolae Pippidi, istoric român, fiu al istoricului Dionisie M. Pippidi și nepotul prin mamă al lui Nicolae Iorga, specializat în istoria Sud-Estului european în sec. XV-XIX, istoria românilor în Evul Mediu, istoria culturală și politică a României și în istoria relațiilor dintre Sud-Est și Occident.
Este editor al operei bunicului său.

Andrei Pippidi – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
În calitate de publicist, Pippidi a scris din 1990 în Revista 22.
În revista culturală Dilema Veche ține rubrica SOS București, în care luptă pentru conservarea patrimoniului urbanistic al capitalei României.
Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (1990), al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă și al Societății Academice din România (1995),iar din 2012 este membru corespondent al Academiei Române.
Este căsătorit cu profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi.
12 martie 1950 - S-a născut la Ploiești cantaretul nevazator roman George Nicolescu.

George Nicolescu (n. 12 martie 1950, Ploiești, România) este un muzician român orb – foto: ro.wikipedia.org
12 martie 1952 - S-a născut Gregorian Bivolaru, fondatorul şi mentor spiritual al Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut(M.I.S.A.).

Gregorian Bivolaru – foto: sivasakti.net
Gregorian Bivolaru (n. 12 martie 1952 în Tărtășești) numit acum Magnus Aurolsson[1], este un instructor de yoga și fondatorul Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA).
Este fratele vitreg (după tată) al omului politic Gabriel Bivolaru.
Pana la revolutia din 1989 a fost angajat la metroul bucurestean ca muncitor necalificat.
Din 1978 a inceput sa predea yoga si a fost condamnat in 1978, 1984 si 1989, pentru răspândire de materiale pornografice, de ocultism și magie neagră.
In 1984 a evadat din sediul Securității de pe Calea Rahovei din București, unde fusese închis pentru prestarea fără autorizație a activității de profesor de yoga.
Imediat după Revolutie, Bivolaru a înființat MISA, care a ajuns să adune peste 40.000 de simpatizanți, din țară și străinătate
După decembrie 1989, deși practica yoga a fost din nou permisă, Gregorian Bivolaru continuă să fie persecutat, lucru confirmat de către rapoartele Amnesty International, Apador-CH și ale altor organizații de apărare a drepturilor omului și mai nou de către justiția suedeză.
Aceste persecuții au culminat în data de 18 martie 2004 când aproximativ 300 de polițiști și jandarmi, însoțiți de procurori, au pătruns în forță, fără somație, atât în casa acestuia, cât și în 16 imobile proprietate personală a unor practicanți yoga și membri M.I.S.A. și au operat confiscări de bunuri. Gregorian Bivolaru este dat în urmărire generală pe 4 iulie 2004.
În martie 2005 Gregorian Bivolaru fuge clandestin din Romania si cere azil politic în Suedia, motivând că nu are încredere în obiectivitatea justiției române.
Pe 4 aprilie 2005, Poliția suedeză din Malmö îl reține pe Gregorian Bivolaru la orele 13, în timp ce acesta se află la o a doua întrevedere (prima având loc cu aproximativ două săptămâni înainte) la Biroul de Imigrări.
După aceasta, Ministerul Justiției din România începe, prin intermediul Interpol, procedurile de extrădare.
Cererea de extrădare formulată de autoritățile române împotriva lui Gregorian Bivolaru a fost respinsă de cea mai înaltă instanță suedeză.
Bivolaru a primit azil politic în Suedia în 2005.
Completul de judecată format din cinci judecători ai Curții Supreme din Stockholm a ajuns la concluzia că Gregorian Bivolaru nu are nici o șansă să aibă parte de un proces echitabil în România.
In iunie 2006 Gregorian Bivolaru și-a schimbat numele în “Magnus Aurolsson”, domiciliat în orașul suedez Karlskrona.
Din 2010 liderul MISA predă cursuri și în Argentina, în orașul Capilla del Monte, oraș cunoscut pentru muntele Uritorco și vizitele acestuia de către adepți ai mișcărilor de tip New Age care susțin că acolo se regăsesc fenomene extraterestre
În decembrie 2010, Gregorian Bivolaru a intentat un proces statului român în care cerea despăgubiri de 30.000 de euro pentru prejudiciile pe care le-ar fi suferit în regimul comunist.
Pe 4 iulie 2011 justitia românească a dat verdict (in dosarul 48765/3/2010) că în toți anii de dinainte de revoluție Gregorian Bivolaru a fost persecutat politic, iar toate acuzațiile enumerate mai sus au fost fabricate de autoritățile comuniste. Era un verdict definitiv și irevocabil.
Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv pe data de 14 iunie 2013 la șase ani de închisoare, fără suspendare, pentru „actul sexual cu un minor în formă continuată în legătură cu victima Mădălina Dumitru”.
Fosta minoră, Mădălina Dumitru, a afirmat însă, pe toată durata procesului de la ÎCCJ că actul respectiv nu există și că ea nu este o victimă a lui Gregorian Bivolaru, ci a procurorilor și a judecătorilor.
De asemenea a fost achitat pentru toate celelalte acuzații din dosar sau a constatat prescrierea lor
12 martie 1961 - Echipa de handbal masculin a României a câștigat campionatul mondial din RFG, după ce a învins în finală echipa Cehoslovaciei cu scorul de 9 – 8 și a devenit pentru prima dată campioană mondială.
12 martie 1965 - A murit George Călinescu, critic și istoric literar, dramaturg, poet, prozator român (n. 1899)

George Călinescu – foto: cultural.bzi.ro
George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.
Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu.
Și-a semnat întotdeauna articolele ca G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
12 martie 1966 - A murit Victor Brauner, pictor suprarealist evreu de origine română, stabilit din 1938 în Franţa; (n.15.06.1903).

Victor Brauner, autoportret premoniție, 1930 – foto: ro.wikipedia.org
Victor Brauner (n. 15 iunie 1903, Piatra Neamț – d. 12 martie 1966, Paris) a fost un pictor și poet suprarealist evreu, originar din România.
12 martie 1968 - Proclamarea independenţei în Statul Mauritius. Ziua naţională.
12 martie 1973 - S-a infiintat, la Bucuresti, Radio Romania Tineret, primul canal public de radio destinat tineretului din Europa.
12 martie 1990 - În timpul manifestaţiei populare maraton din Piaţa Operei din Timişoara, care începuse cu o zi in urma, la 11 martie 1990, a fost adoptată Proclamaţia de la Timişoara. Proclamația de la Timișoara este un document programator adoptat la Timișoara în data de 12 martie 1990.
A fost redactat în urma manifestației populare din Piața Operei începută cu o zi înainte. George Șerban, mai târziu deputat PNȚCD de Timiș, inițiatorul Proclamației de la Timișoara și al declarării zilei de 16 decembrie ca zi națională de luptă împotriva totalitarismului, a fost inspirat în demersul său de colaboratoarea sa, Alexandra Indrieș.
Cea mai bine cunoscută cerere a documentului este punctul 8, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte.
Această interdicție se numește lustrație.

12 martie 1990: În timpul manifestaţiei populare maraton din Piaţa Operei din Timişoara, care începuse cu o zi in urma, la 11 martie 1990, a fost adoptată Proclamaţia de la Timişoara – foto: revistaforte.ro
8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte (…)”.

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
În perioada următoare, documentul a fost recunoscut și sprijinit de sute de asociații civice, iar aproape 4 milioane de cetățeni au semnat apeluri în favoarea introducerii punctului 8 în legea electorală. Aplicarea punctului 8 a fost și una dintre principalele cereri ale Golaniadelor.
Unul dintre scopurile documentului a fost condamnarea explicită a Comunismului și a luptei de clasă promovată de comunism.
Succesul limitat al Proclamației a fost atribuit rezistenței structurilor comuniste și caracteristicilor speciale al Timișoarei în comparație cu restul țării.
Victor Neumann a menționat contrastele observate chiar în timpul Revoluției, cînd în doar cîteva orașe în afară de Timișoara au existat rebeliuni: Arad, Lugoj, Sibiu, Cluj-Napoca, Brașov, București, Iași.
Aceste tipare în comportament au fost atribuite de către Neumann discrepanțelor politicie, sociale și economice dintre diferitele regiuni ale țării, diferențe pe care el consideră că au rămas notabile și în România post-Revoluție.
Proclamația a eșuat în a stabili procedurile electorale în România: Alegerile prezidențiale din 1990 și Alegerile legislative din 1990 s-au desfășurat fără aplicarea regulilor lustrației.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
12 martie 1992 - Mauritius devine republică în cadrul Commonwealth-ului.
12 martie 1992 - A decedat scriitorul, publicistul si scenaristul român Nicolae Țic; (n. 1 ian. 1929, comuna Boz, judetul Hunedoara).
12 martie 1994 - Biserica anglicană a acceptat și femei-preot, pentru prima dată în ultimii 460 de ani.
12 martie 1995 - A murit Dumitru Almas, prozator si istoric, autor de romane istorice si de biografii romantate.
12 martie 1999 - Polonia, Cehia şi Ungaria devin membre cu drepturi depline în NATO. Este a cincea extindere din istoria Alianţei Nord-Atlantice şi prima de după “războiul rece”.
12 martie 1999 - A decedat la Berlin marele violonist Yehudi Menuhin, fost elev al lui George Enescu.

Sir Yehudi Menuhin – foto: meschuggefilm.ch
A murit la Berlin marele violonist Yehudi Menuhin, fost elev al lui George Enescu. Sir Yehudi Menuhin (n. 22 aprilie 1916, New York) a fost un celebru violonist și dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigrați din Rusia.
Pe lângă cetățenia americană, a dobândit ulterior și cetățenie elvețiană (1970) și britanică (1985), fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d’Abernon.
Sir Yehudi Menuhin a avut una din cele mai lungi și prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea.
În tinerețe, Yehudi Menuhin a plecat la Paris pentru a studia vioara cu George Enescu. O prietenie profundă i-a legat pe cei doi până la moartea lui Enescu, în 1955.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro

George Enescu si Yehudi Menuhin – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
12 martie 2000 - Într-un act istoric fără precedent, Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică de-a lungul existenţei sale milenare.

Ioan Paul al II-lea – foto: ro.wikipedia.org
Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, (n. 18 mai 1920, Wadowice, Polonia – d. 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa.
A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522.
Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).
12 martie 2001 - A murit Robert Ludlum, autor american de romane politiste si de spionaj de mare succes;(n. 1927).
12 martie 2003 - Zoran Djindjic, premierul Serbiei a fost asasinat; (n. 1952).

Zoran Đinđić, – foto: ro.wikipedia.org
Đinđić era hotărât să curețe Serbia de crima organizată, și a înființat „Tribunalul Special” cu un program de protecție a martorilor. Liderii crimei organizate, cu legături în fosta securitate sârbă și încă loiali lui Slobodan Milošević, s-au alarmat.
Din ordinul fostului comandant al Unității de Operațiuni Speciale a securității iugoslave, Milorad „Legija” Ulemek, Đinđić a fost asasinat de soldatul lui Ulemek Zvezdan Jovanović la Belgrad la 12 martie 2003.
Jovanović l-a împușcat din clădirea de peste drum de sediul guvernului Serbiei la ora 12:23 PM, nimerindu-l o dată în piept. Glonțul de mare putere tras cu arma Heckler & Koch G3 a intrat în inimă și l-a ucis pe loc.
El a fost dus la spital, dar a fost declarat decedat după o oră. Ulemek a fost acuzat de comandarea crimei. El era unul dintre liderii clanului Zemun, o organizație mafiotă din Serbia.
A fost arestat, judecat și condamnat pentru implicarea în unele dintre asasinatele și tentativele de asasinat care au marcat Iugoslavia în perioada dinaintea preluării puterii în Serbia de către Đinđić.
Nataša Mićić, pe atunci președinte interimar al Serbiei, a declarat stare de urgență. Zoran Živković a fost ales ca succesor al lui Đinđić de către Partidul Democrat.
La 23 mai 2007, doisprezece persoane au fost condamnate pentru asasinarea lui Zoran Đinđić.
Printre condamnați s-a numărat și Ulemek, care, în cei patru ani dinaintea asasinării lui Zoran Đinđić, călătorise în Elveția, Austria, Macedonia, Grecia, Singapore și Croația cu pașaport fals, realizat pe baza unuia dintre pașapoartele brute furate de la consulatul croat din Mostar, Bosnia și Herțegovina în 1999. Ulemek, împreună cu Zvezdan Jovanović, au fost acuzați de conspirație pentru comiterea asasinatului de la 12 martie 2003.
Trei dintre cei doisprezece condamnați, Milan Jurišić, Ninoslav Konstantinović și Vladimir Milisavljević sunt căutati.
12 martie 2008 - A murit Ovidiu Iuliu Moldovan, actor român de teatru şi film; (n. 1942).

Ovidiu Iuliu Moldovan – foto: cinemagia.ro
Ovidiu Iuliu Moldovan (n. 1 ianuarie 1942 , sat Vișinelu, comuna Sărmașu, județul Cluj (interbelic), astăzi în județul Mureș – d. 12 martie 2008, București) a fost un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, teatru radiofonic și televiziune. Pentru prodigioasa sa activitate in domeniul artei teatrale si culturii i s-au conferit importante premii si distinctii: Premiul Uniter pentru întreaga carieră (2004); medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”; Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului” (7 februarie 2004), „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”; De asemenea i s-a conferit post-mortem „Ordinul național „Steaua României”, în grad de cavaler, conferit post mortem la 15 martie 2008, prin decret al președintelui României.
12 martie 2011 - La o zi după cutremurul devastator din Japonia, un reactor de la centrala nucleară Fukushima Daiichi se topește, explodează și eliberează în atmosferă nori radioactiv.

12 martie 2011: La o zi după cutremurul devastator din Japonia, un reactor de la centrala nucleară Fukushima Daiichi se topește, explodează și eliberează în atmosferă nori radioactivi – foto: adevarul.ro
Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (550/560 – 638)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (550/560 – 638)
Cel întru sfinți părintele nostru Sofronie I al Ierusalimului a fost patriarh al Ierusalimului între anii 634-638.
A fost patriarh atunci când Ierusalimul a căzut în mâinile sarazinilor, sub conducerea lui Omar I, în 637.
A fost un luptător hotărât împotriva ereziei monotelite.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 11 martie.

Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (550/560 – 638) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Sofronie (gr. Σωφρόνιος) s-a născut la Damasc, Siria, în anul 560.
Era de origine arabă. Nu se cunoaște nimic despre viața lui de dinainte. A fost călugăr și teolog.
Om foarte instruit și profesor de retorică, devine ascet în Egipt în jurul anului 580, iar apoi intră în mănăstirea sfântului Teodosie cel Mare (situată între Betleem și Ierusalim).
Pe timpul controverselor hristologice, Sofronie a fost un puternic apărător al credinței ortodoxe.
În tinerețe vizitează așezările monahale din Asia Mică, Egipt și Roma împreună cu prietenul său mai mare, scriitorul bizantin Ioan Moshu.
În anul 605, Sofronie fuge în Alexandria înainte ca perșii să invadeze Palestina. Apoi în 616, fuge din nou, din Alexandria înainte ca perșii să invadeze Egiptul.
După moartea lui Ioan Moshu la Roma (după anul 620), Sofronie aduce moaștele acestuia în Țara Sfântă pentru a le îngropa acolo (634), după dorința lui Ioan Moshu.
În 633 se găsea din întâmplare în Alexandria și se opune unirii cu monofiziții „teodosieni”.
Când apar semnele monotelismului, Sofronie încearcă să-l convingă pe patriarhul Chir al Alexandriei să nu accepte această erezie.
În anul 634 este ales Patriarh al Ierusalimului.
El continuă să-și susțină poziția sa împotriva monotelismului la Ierusalim, dedicând predica din ziua Nașterii Mântuitorului pentru a-i întări pe clerici în a menține învățăturile dumnezeiești ale sinodului de la Calcedon.
În acele vremuri arabii musulmani câștigau controlul asupra Palestinei.
În 637 sau 638 negociază cu califul Omar predarea Ierusalimului în schimbul recunoșterii libertăților civile ale populației creștine și a plății unui tribut (jizya).
Mâhnit peste măsură datorită ocupării Ierusalimului, Patriarhul Sofronie moare pe 11 martie 638 la Ierusalim, la puțin timp după căderea acestuia sub musulmani.
Scrieri
Scriitor prolific, o bună parte din lucrările sale sunt pierdute astăzi. Scrierile sale includ:
- Un elogiu adus mucenicilor din Alexandria, Chir și Ioan – drept mulțumire că a fost vindecat de orbire -, intitulat Minunile sfinților Chir și Ioan).
- 23 de poeme anacreontice la sărbătorile bisericești. Anacreonticele 19 și 20 sunt două poeme ce descriu un circuit complet al celor mai importante biserici din Ierusalim de la sfârșitul secolului al șaselea, perioadă ce a fost descrisă ca fiind perioada de aur a creștinătății din Țara Sfântă.
- Viața sfintei Mariei Egipteanca
- Viața sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei (scrisă în 619 sau 620 împreună cu Ioan Moshu)
- Viața unui preot martir din Roma
Imnografie
Troparul Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului
Glasul al 4-lea:
Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Sofronie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului
Glasul al 2-lea:
Apărătoare Doamnă…
De râvna cea Dumnezeiască fiind pus în mişcare şi lărgind gura Poruncilor celor adevărate, temeliile Bisericii după Lege le-ai aşezat; şi cuvinte preaînţelepte dând călugărilor celor ce se aflau acolo, te-ai arătat lumii preaînţelepte între patriarhii Ierusalimului, Sfinte Ierarhe Sofronie. Prin care, îndreptându-ne, strigăm ţie: bucură-te, lauda cea luminoasă a credincioşilor!
Viața Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului

Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (550/560 – 638) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Sofronie, cel numit cu numele întregii înțelepciuni, s-a născut în Damasc, din părinți dreptcredincioși și deplin înțelepți, ale căror nume au fost Plintos și Mira, și erau cetățeni vestiți. Din tinerețile sale fericitul Sofronie și-a câștigat viața potrivit cu numele său, iubind înțelepciunea cea duhovnicească și cea dinafară, păzindu-și fecioreasca sa curăție, întreagă și neprihănită din pântecele maicii sale. Căci amândouă acestea, adică înțelepciunea duhovnicească și fecioreasca curăție, se numesc întreaga înțelepciune, mai ales după cuvântul Sfântului Ioan Scărarul, care zice: „Întreaga înțelepciune este o numire de obște a tuturor faptelor bune”. Pe acestea și pe toate faptele bune le-a câștigat pe deplin înțeleptul Sofronie.
El a deprins mai întâi filosofia cea din afară. De aceea a fost numit și „sofist”, adică preaînțelept, pentru că numirea de sofist în acele timpuri era foarte mult cinstită și cei mai aleși filosofi cu acest nume erau numiți, precum altă dată Libaniu sofistul, prietenul Sfântului Vasile cel Mare. După aceea fericitul Sofronie, după filosofia cea din afară vrând să câștige înțelepciunea cea duhovnicească, umbla prin mănăstiri și prin sihăstrii pustnicești, adunând de la plăcuții lui Dumnezeu părinți folos pentru sufletul său.
Mergând și la Sfânta Cetate a Ierusalimului și umblând prin mănăstirile ce erau acolo, a intrat în viața de obște a marelui Teodosie. Acolo a găsit pe monahul Ioan, care se numea Moscu și Evirat, preot cu rânduiala, bărbat îmbunătățit și foarte iscusit într-amîndouă înțelepciunile, și în cea din afară și în cea duhovnicească.
Lipindu-se Sofronie de acela cu toată osârdia, ca fiul de tată și ucenicul de dascăl, îi urmă lui întru toate căile, până la sfârșitul aceluia, umblând prin mănăstiri și prin pustietăți, împreună cu dânsul cercetând pe sfinții părinți și scriindu-le viețile lor spre folos; precum este cartea cea scrisă de amândoi, care se numește „Limonariu” sau „Grădină de flori” și care este mărturisită de al șaptelea Sinod, în care se arată totul. În acea carte Sfântul Sofronie adeseori se numește sofist de către dascălul său, ca cel asemenea cu dânsul în învățătura filosofiei. Dar nu numai sofist numește acel cuvios Ioan pe fericitul Sofronie, ci în unele locuri și domn al său, iar alteori și părinte. Că nu-l avea ca pe un ucenic, ci ca pe un prieten și împreună călător și ostenitor, fiind ales cu viața. Pe lângă această vedea și mai înainte cu duhul că acela avea să fie mare păstor și stâlp neplecat al Bisericii lui Hristos.
Cu acest cuvios Ioan a petrecut Sfântul Sofronie mai înainte de călugăria sa mai întâi în Palestina, în aceeași viață de obște a Sfântului Teodosie – în pustiul Iordanului și în mănăstirea ce se numea nouă, care era zidită de Sfântul Sava.
După aceea Ioan și Sofronie, lăsând Palestina de frica Perșilor care năvăliseră, s-au dus în părțile Antiohiei celei mari. Căci în timpurile acelea Hosroe cel tânăr, împăratul Persiei, s-a sculat cu război contra stăpânirii grecești, pentru o pricină ca aceasta: Foca tiranul, precum scrie pe larg Nichifor Calist, istoricul grec, a ucis pe Mavrichie, împăratul grecesc (582-602) și i-a răpit scaunul împărătesc (602-610); iar Mavrichie împăratul a fost mai înainte un mare făcător de bine a lui Hosroe al Persiei. Căci lui Hosroe, fiind izgonit de la împărăția persană și scăpând în stăpânirea grecească, Mavrichie îi fusese ca un tată; și-i ajutase cu bani împărătești și cu putere de oaste de-și luase iarăși scaunul în Persia, și se făcuse pace întărită între greci și perși. Iar când a auzit Hosroe de uciderea făcătorului său de bine, Mavrichie, i-a părut foarte rău de dânsul și, stricând toate așezămintele de pace cu grecii, a început a cugeta să răzbune uciderea lui Mavrichie. Deci a năvălit oaste persană contra multor părți grecești, mai ales contra Siriei, Feniciei și Palestinei și le robeau.
Atunci sfinții părinți care petreceau viață pustnicească în acele părți, lăsând mănăstirile și pustniceștile lor locuințe, au fugit fiecare pe unde putea. Într-acel timp acești doi sfinți, Ioan și Sofronie, s-au dus din Palestina. Iar după plecarea lor a fost luată de perși Sfânta Cetate a Ierusalimului, iar cinstitul lemn al făcătoarei de viață Cruci a lui Hristos a fost robit împreună cu prea sfințitul patriarh; și patrusprezece ani a fost ținut în Persia în robie, nu cu puțină mâhnire și jale pentru toată creștinătatea.
Mai înainte de acea robie a Ierusalimului, acești sfinți, trecând prin părțile Antiohiei după obiceiul lor, precum s-a zis, asemenea albinelor ce zboară pe flori și adună miere, înconjurau oriunde auzeau că sunt părinți făcători de fapte bune și, adunând frumusețea sufletului cea mai dulce decât mierea ca într-un singur fagure plin de miere, au alcătuit-o prin scris, în cartea ce se numește „Limonariu”. Iar după ce și acolo s-au apropiat aceleași războaie persane, s-au dus în Egipt și Alexandria, unde, făcând asemenea, au dobândit multe învățături, pe care le-au lăsat spre folos neamului creștinesc celui mai de pe urmă, scriind faptele și vorbele multor sfinți părinți, pe care singuri cu ochii le-au văzut și cu urechile le-au auzit.
Sfântul Sofronie era încă netuns în chipul monahicesc când a mers în Alexandria. Acest lucru se dovedește din capitolul șasezeci și nouă al „Limonariului”, unde dascălul lui Sofronie, Ioan Eviratul, zice astfel: „Am mers în Alexandria eu și domnul Sofronie, fratele meu, mai înainte de călugăria lui, și ne-am dus la ava Paladie, bărbatul cel îmbunătățit și robul lui Dumnezeu”. Și iarăși, în capitolul o sută zece, din nou zice: Eu și domnul meu Sofronie am mers în lavra care este departe de Alexandria de optsprezece stadii, la un foarte îmbunătățit egiptean de neam și am zis acelui stareț: „Părinte, spune-ne un cuvânt, cum putem să petrecem unul cu altul, căci domnul Sofronie sofistul vrea să se lepede de lume și să se facă monah”. Atunci ne-a zis starețul: „Bine faceți, fiilor, că lăsați cele lumești pentru mântuirea sufletelor voastre. Ședeți dar în chilii, liniștiți-vă și, păzindu-vă mintea, rugați-vă neîncetat, având nădejdea spre Dumnezeu. Acela vă va da înțelegerea Sa și va lumina mintea voastră”.
De aici se vede mai lămurit fapta cea bună a Sfântului, întregului la minte, Sofronie, căci, fiind încă mirean, atât de mare osteneală a călătoriei suferea într-acele vremi pe la mănăstiri și prin pustietăți și atât de multă sârguință adăuga pentru cercetarea lucrurilor celor folositoare, cum ar putea să se povățuiască la calea mântuirii; și, mai înainte de a se tunde în călugărie, fericitul Sofronie se arăta desăvârșit monah, având viață monahicească, desăvârșită în fapte bune.
După aceea s-a călugărit de dascălul său. Apoi, întâmplându-se lui o boală trupească de care era gata să moară, a văzut o vedenie, precum scrie despre aceasta dascălul său, în capitolul o sută doi, zicând: Vrând să se sfârșească fratele meu Sofronie înțeleptul, eu și ava Ioan scolasticul stând lângă el, ne-a zis: „Mi se părea că merg undeva pe cale și am văzut că niște fecioare dănțuiau înaintea mea, zicând: Bine că a venit Sofronie! Acum s-a încununat Sofronie! Pentru aceasta dănțuiau fecioarele acelea înaintea lui, căci el este numit cu numele întregii înțelepciuni”.
Aceasta a scris dascălul său despre el. Apoi, după boala aceea, însănătoșindu-se și fiind în chipul monahicesc, și mai multe osteneli adăuga, îngrijind de mântuirea sa și de a altora, pentru că, înmulțindu-se atunci în Egipt eresul lui Sevir, se împotriveau ereticilor amândoi, împreună cu dascălul, ca niște înțelepți și iscusiți în dumnezeiasca Scriptură, întrebându-se cu ei și biruindu-i. Pentru aceea prea sfințitului Patriarh al Alexandriei, Ioan Milostivul, îi erau foarte iubiți și se cinsteau mult de dânsul, ca niște adevărați prieteni ai lui și ajutători contra ereticilor și mângâietori în întristări.
Se povestește în viața aceluia, scrisă de Leontie, episcopul Neapolei, că Sfântul Ioan Milostivul avea obicei de ședea miercurea și vinerea lângă ușile bisericii, dând voie tuturor celor ce voiau să vină la dânsul, ascultând trebuințele fiecăruia, ajutându-le, potolind certurile și sfezile și făcând pace între oameni. Iar dacă se întâmpla cândva, șezând acolo, de nu venea nimeni la el și nu cerea nimic, apoi se scula mâhnit și cu lacrimi se ducea în casa sa, zicând: „Acum smeritul Ioan n-a câștigat nimic, nici a dus ceva lui Dumnezeu pentru păcatele sale”. Astfel și fericitul Sofronie, despre care ne este cuvântul, mângâindu-l pe prietenul lui, îi zicea: „Cu adevărat, astăzi ți se cade, părinte, a te veseli, căci oile tale petrec în pace, fără ceartă și fără sfadă ca și îngerii lui Dumnezeu”. De aici arătat este în câtă cinste și dragoste a fost Sfântul Sofronie, împreună cu dascălul său, la acel prea sfințit patriarh.
La acești sfinți părinți era obiceiul și sârguință ca în fiecare zi, să se folosească cu un lucru nou, văzând sau auzind sau învățând ceva. Și li s-a întâmplat un lucru ca acesta, precum zice Ioan:
Eu și domnul Sofronie înțeleptul, am mers în casa lui Ștefan filosoful, care era lângă calea ce duce spre biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zidită de fericitul Patriarh Evloghie, spre răsărit de a marelui Tetrafil. Sosind în casa filosofului, am bătut în poartă, iar portarul ne-a zis: „Încă se odihnește stăpânul meu, mai zăboviți puțin”. Atunci a zis domnul meu Sofronie: „Să mergem la Tetrafil și acolo vom zăbovi”. Locul acela este cinstit de alexandreni, căci se zice că împăratul Alexandru Macedoneanul, aducând din Egipt moaștele Sfântului Prooroc Ieremia, le-a pus în acel loc când a zidit cetatea Alexandria în numele său.
După ce am mers acolo, pe nimeni n-am aflat, decât numai pe trei orbi. Și am șezut încetișor aproape de ei, având la noi cărțile noastre. Deci, vorbind mult între ei acești orbi, a zis unul către altul: „Prietene, cum ai orbit tu?” Acela i-a răspuns: „Am fost corăbier în tinerețile mele și, plutind dinspre Africa, din multă privire spre mare, s-a făcut albeața pe ochii mei și am orbit”. Apoi i-a povestit și celălalt cum a orbit, zicând: „Am fost sticlar și, lucrând odată cu sticla fără pază, m-am ars și din dogoarea focului mi-am pierdut vederea”.
Amândoi orbii spunându-și pricina orbirii lor, au întrebat și pe al treilea, iar acela le-a răspuns: „Când eram tânăr, mi-a fost urât a mă osteni și a lucra, ci am iubit lenea; dar, fiind iubitor de plăceri, nu aveam cu ce mă hrăni, de aceea am început a fura și a face multe răutăți. Iar într-una din zile am văzut ducându-se spre îngropare un mort. Și am mers în urma celor ce-l duceau, vrând să văd unde-l vor pune; și a fost îngropat mortul lângă biserica Sfântului Ioan. După ce a înnoptat, am descoperit mormântul, am intrat înăuntru, am luat toate hainele de pe mortul acela și numai o cămașă am lăsat pe el.
Și, ieșind din mormânt, mi-a zis gândul cel rău: Întoarce-te de ia și cămașa, căci este foarte bună. Și eu ticălosul m-am întors, vrând a dezbrăca și cămașa, ca să las mortul gol; dar, ridicându-se mortul, a stat înaintea mea și, ridicând mâinile, mi-a zgâriat obrazul cu degetele și mi-a scos amândoi ochii; atunci eu ticălosul, cu multă nevoie și durere, abia am ieșit din mormânt. Așa am orbit”.
Acestea auzindu-le noi, domnul Sofronie mi-a făcut semn și ne-am dus de la dânșii, apoi mi-a zis Sofronie: „Cu adevărat, părinte Ioan, astăzi nu mai este nevoie să învățăm mai mult, că ne-am folosit destul. Că oricine făcând rău, nu poate a se tăinui de Dumnezeu”. De aceea, arătat este, cum că amândoi Sfinții Ioan și Sofronie, se îngrijeau de folosul lor în toate zilele. Căci zicând el „nu este nevoie astăzi ca mai mult să învățăm, pentru că ne-am folosit destul”, dovedește că toată ziua se sârguia a se folosi cu ceva.
Petrecând fericitul Sofronie în Alexandria, a scris minunile Sfinților Chir și Ioan, dându-le mulțumire pentru vindecarea ochilor săi. Căci atunci când a căzut bolnav, a alergat la sfinții doctori fără de arginți cu rugăciune și cu credință și a câștigat de la dânșii vindecarea cerută, în biserica lor din Alexandria, având către dânșii mare osârdie. Dar după câtva timp, părțile acelea ale Egiptului, unde este Alexandria, au început a fi supărate de năvălirea perșilor. Deci au fost nevoiți Sfinții Părinți Ioan și Sofronie să fugă și de acolo, că și prea sfințitul Patriarh Ioan Milostivul începuse să fugă de frica barbarilor.
Vrând să meargă cu el la Constantinopol, au venit și ei în corabie, nevrând să se lase de el, căci nu suferea să se despartă de dânșii. Deci sfințitul patriarh Ioan, căzând în boală pe drum, a murit în cetatea Amatunta, iar viața lui cea înaltă și milosteniile cele multe le-a lăudat înțeleptul Sofronie cu cuvinte alese. După îngroparea cea patriarhicească, s-a dus la Roma cea veche cu dascălul său Ioan și cu frații care se întâmplaseră cu dânșii, doisprezece la număr. Acolo petrecând câtva timp, Cuviosul Ioan, dascălul lui Sofronie, fiind mai bătrân, s-a dus către Domnul. Și, când era să moară, a poruncit iubitului și duhovnicescului său fiu, Sofronie, ca trupul lui să nu-l îngroape în Roma. Ci, în raclă de lemn închizându-l, să-l ducă în muntele Sinai. Iar dacă nu-i va fi cu putință să-l ducă până la muntele Sinai din cauza barbarilor, atunci să-l ducă în Palestina, la mănăstirea cea de obște a Sfântului marelui Teodosie, unde Cuviosul Ioan se călugărise și acolo să-i îngroape moaștele. Deci, așa s-a și făcut.
Căci Sfântul Sofronie, urmând lui Iosif cel din Legea Veche, care a dus trupul lui Iacob în mormântul părinților săi, a luat din Roma trupul Cuviosului Ioan, duhovnicescul său părinte, și, împreună cu frații, s-a întors în țările grecești. Iar după ce a ajuns la Ascalon, a auzit că nu este cu putință să treacă la muntele Sinai din cauza barbarilor. Atunci au mers la Ierusalim, care era stăpânit de perși, și au îngropat trupul părintelui lor în mănăstirea de obște a lui Teodosie. Iar el împreună cu frații săi locuia în Ierusalim, având atunci scaunul Patriarhiei Modest, în locul patriarhului Zaharia, care, împreună cu lemnul Crucii, era în robie la perși.
După puțin timp de la plecarea Sfântului Sofronie de la Roma în Palestina, Dumnezeu a binevoit ca să întoarcă din robie la Ierusalim Sfântul Lemn al Crucii și pe Patriarhul Zaharia. Căci voievodul Ieraclie, ucigând pe tiranul împărat Foca și luând singur împărăția grecească (610-641), s-a ostășit asupra ținutului grecesc și, biruind de multe ori cetele lui Hosroe, a robit cetățile acelea șapte ani. După aceea, Siroes, fiul lui Hosroe, ucigând pe tatăl său și luând împărăția grecească, căuta să se împace cu Ieraclie, împăratul grecesc. Iar condițiile de pace puse de împăratul Ieraclie erau acestea: împăratul Persiei să lase grecilor Ierusalimul și să întoarcă cinstitul lemn al Sfintei Cruci, cum și pe Patriarhul Zaharia. Și așa s-a și făcut.
Deci, după patrusprezece ani, a fost adus din Persia lemnul Crucii cu mare cinste, pe care însuși împăratul Ieraclie l-a dus pe umerii săi în Sfânta Cetate – precum se scrie despre aceasta în ziua de 14 a lunii septembrie -, iar fericitul Patriarh Zaharia și-a luat iarăși scaunul său. După câțiva ani acel cinstit Lemn al făcătoarei de viață Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos a fost dus de același împărat Ieraclie din Ierusalim la Constantinopol ca să nu se mai robească de vrăjmași acea mare vistierie a creștinilor. După aceea Ierusalimul a fost luat iarăși de vrăjmași, după cum vom vedea mai pe urmă.
Patriarhul Zaharia, după întoarcerea sa din robie, mai trăind puțin, s-a dus către Domnul. După dânsul Modest iarăși a luat scaunul, dar n-a stat pe el decât numai doi ani, pentru că a murit. Apoi a fost ales Sfântul Sofronie ca patriarh al Ierusalimului. În acel timp s-a ridicat și eresul monoteliților, adică al celor ce mărturisesc o voie și o lucrare în persoana lui Hristos, în cele două firi ale Lui – în cea dumnezeiască și în cea omenească -, ca și cum fiecare fire n-ar fi avut deosebită lucrare și voie. Iar cei ce mărturisesc că Hristos nu este desăvârșit în amândouă firile, aceia Îl prihănesc.
Despre acel eres s-a scris mai pe larg în viața Cuviosului Maxim Mărturisitorul, în ziua de 21 a lunii ianuarie. Dar pe acel eres al monoteliților, l-a întins mai ales Chir, patriarhul Alexandriei, adunând sinod și poruncind a crede că el. Lui i-a urmat Serghie, patriarhul Constantinopolului, iar după dânsul Piros și alții, pentru care au pătimit mulți din cei ce nu se învoiau cu acel eres. Acelui eres i s-a împotrivit foarte mult prea sfințitul Patriarh al Ierusalimului, Sfântul Sofronie. Căci, adunând la dânsul sinod, a blestemat acel eres al monoteliților și a trimis scrisori întărite ale sinodului pretutindeni. După aceea au fost citite acele scrisori la al șaselea Sinod ecumenic și de Sfinții Părinți s-au mărturisit și s-au primit ca niște scrieri ortodoxe.
Sfântul Sofronie a scris și alte multe cuvinte și învățături folositoare Bisericii lui Hristos, cum și viața câtorva sfinți, printre care și a Sfintei Maria Egipteanca, care a fost asemenea ca îngerii în pustie, mai presus de firea omenească. El, păstorind bine Biserica lui Dumnezeu, a închis gurile ereticilor, izgonindu-i departe ca pe niște lupi, de la turma cea cuvântătoare. Apoi iarăși, cu voia lui Dumnezeu, s-a făcut năvălirea barbarilor asupra Siriei și a Palestinei. Însă acum nu era a perșilor, ci a mahomedanilor, care mai întâi au luat cetatea Damasc.
Apoi au înconjurat cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul, și au bătut-o aproape doi ani. După ce oastea grecească s-a rănit de dânșii în Siria și a fost ucis Serghie voievodul, prea sfințitul Patriarh Sofronie, împreună cu creștinii din Palestina, s-au închis în Sfânta Cetate. Se află cuvântul lui pe care l-a grăit către popor în ziua Nașterii lui Hristos, când s-a făcut înconjurarea cetății, în care, ca un alt Ieremia, plângea cu jale risipirea și pustiirea sfintelor locuri, ce s-a făcut cu voia lui Dumnezeu pentru păcatele poporului. Dar mai vârtos plângea că n-a putut să prăznuiască în Betleem ziua Nașterii lui Hristos, după obicei, de vreme ce locul Betleemului acum era în mâinile agarenilor.
Sfârșindu-se alt an al înconjurării, când creștinii erau strâmtorați, s-a simțit nevoia a se da pe sine vrăjmașilor și a le deschide cetatea. Dar mai întâi prea sfințitul Patriarh Sofronie a trimis la voievodul agarenilor, Omar, făcând cu dânsul așezământ de pace, întru care la început se cerea ca credinței creștinești și Sfintei Biserici a lui Dumnezeu să nu i se facă nici un fel de silă și de strâmbătate. Omar voievodul a făgăduit că acel așezământ, precum și altele să le păzească întregi. Și, întărind cuvântul acesta, creștinii au deschis porțile cetății voievodului agarenesc; iar el, fiind fățarnic și viclean, s-a prefăcut blând ca o oaie și smerit, dar în inimă era lup răpitor.
Îmbrăcându-se în niște vechituri de păr de cămilă, a intrat în cetate pe jos și întreba unde este biserica lui Solomon ca să-și săvârșească acolo rugăciunile lui cele de Dumnezeu urâte. Iar prea sfințitul Sofronie, ieșind întru întâmpinarea lui și văzându-l într-un chip ca acela fățarnic, a zis: „Iată va fi urâciunea pustiirii, cea mai înainte vestită prin proorocul Daniil, care va fi în locul cel sfânt”. Deci a plâns mult cu toți creștinii și-l îndemna pe voievod ca, lepădând acele vechituri, să se îmbrace în hainele boierești cele cuviincioase lui.
Și astfel Sfânta Cetate a lui Dumnezeu, Ierusalimul, s-a luat de agareni și s-a strâmtorat creștinătatea de grea robie. Pentru că păgânul voievod al agarenilor n-a păzit așezământul de pace făcut cu prea sfințitul Patriarh Sofronie pe care făgăduise a-l păzi. Și a început a face multe strâmbătăți creștinilor din Ierusalim. Văzând aceasta, Sfântul Sofronie se tânguia de-a pururea și rugă pe Dumnezeu să-i ia sufletul lui de pe pământ, ca să nu vadă mai mult chinuirea creștinilor, urâciunea pustiirii și necinstirea locurilor celor sfinte. Și, fiind auzit, degrabă și-a săvârșit viața și a trecut de la pământescul Ierusalim, cel plin de lacrimi, spre cel de sus, plin de bucurie, unde este locașul tuturor celor ce se veselesc întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.
cititi si



