Evenimentele Zilei de 26 februarie în Istorie
Palatul regal Christianborg din Copenhaga este distrus de un incediu (26 februarie 1794)
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
26 februarie este a 57-a zi a calendarului gregorian.
Mai sunt 308 zile până la sfârșitul anului (309 zile în anii bisecți).
Sărbători Religioase ale Zilei de 26 februarie
Ortodoxe
Sf. Ier. Porfirie, episcopul Gazei; Sf. Mc. Fotini Samarineanca
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Greco-catolice
Sf. episcop Porfirie al Gazei († 420)
Romano-catolice
Sf. Alexandru, episcop
Evenimentele Zilei de 26 februarie în Istorie:
- 26 februarie 364 d.Hr. – Valentinian I a fost proclamat împărat al Romei;
- 26 februarie 1815 – Napoleon Bonaparte a evadat de pe Insula Elba, unde fusese exilat cu un an în urmă;
- 26 februarie 1952 – Premierul britanic Winston Churchill a anunțat că Regatul Unit deține armament nuclear;
- 26 februarie 2001 – Tratatul de la Nisa
26 februarie 364 – Valentinian I este proclamat împărat al Imperiului Roman.
Flavius Valentinianus – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Flavius Valentinianus (n. 3 iulie 321 d.Hr., Pannonia Secunda – d. 17 noiembrie 375 d.Hr., Nyergesújfalu, Regatul Ungariei, Panonia) a fost un împărat roman (364 – 375).
Fiul unui modest ofițer, născut la Cibalae (Pannonia), Valentinian îmbrățișează cariera militară, ajungând sub Iovianus tribunus scutariorum.
Proclamat, la Niceea, împărat de către armată, la moartea lui Iovianus, Valentinian îl numește împărat pe fratele său mai tânăr, Flavius Valens, căruia îi încredințează guvernarea Orientului, rezervând pentru sine conducerea, din Augusta Treverorum (Trier), a provinciilor occidentale.
În această perioadă, cele două părți ale imperiului încep astfel să fie administrate separat.
Spirit activ și energic, Valentinian are mari merite în întărirea granițelor de pe Rin și Dunărea mijlocie, respingând atacurile alamanilor în Gallia (368), ale francilor și saxonilor la Rin, ale sarmaților și quazilor la Dunăre.
A fost constant preocupat de îmbunătățirea administrației și legislației, de limitarea abuzurilor și a fiscalității excesive.
Adept al ortodoxismului nicean, manifestă în același timp toleranță față de cultele păgâne.
În 367 îl numește pe fiul său minor Grațian coîmpărat.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
26 februarie 724 – A murit califul Yazid bin Abd al-Malik (Yazid al II- lea, n. 687).
A fost al nouălea calif Umayyad.
Potrivit istoricului persan medieval Muhammad ibn al-Tabari Jarir, Yazid a venit la putere la moartea lui Umar al II- lea la 10 februarie 720 si a ramas pe tron panain anul 724 cand a murit de tuberculoza.
A fost succedat de fratele sau Hišām.
26 februarie 738 – A murit Sfântul Ioan de Dailam, calugar creștin nestorian, fondator al mai multor mănăstiri din Mesopotamia și Persia.
26 februarie 1266 – Batalia de la Benevento
O armată condusă de Charles, conte de Anjou, învinge trupele germano-siciliene comandate de regele Manfred al Siciliei .
Manfred este ucis în luptă, iar Papa Clement al IV-lea il investeste pe Charles, rege al Siciliei si Neapolelui.
26 februarie 1423 – Dan II-lea, domnul Munteniei, îi înfrînge pe turcii veniți sa-l reînscauneze pe tronul tarii, pe Radu II-lea Prasnaglava (Chelul).
Dan al II-lea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Dan al II-lea (? – 1 iunie 1431) a fost domnul Țării Românești între toamna lui 1422 și 1426; primăvara lui 1427 și 1431.
A fost totodată duce al Amlașului și Făgărașului.
La începutul anului 1423 o puternică armată condusă de Radu Praznaglava trece Dunărea, dar este înfrântă la 26 februarie 1423 de Dan al II-lea.
În cursul aceluiaşi an Radu îl atacă din nou pe Dan, de data aceasta cu succes, dar toamna Dan se întoarce cu sprijin militar unguresc şi se înscăunează din nou ca voievod al Ţării Româneşti, dar pentru scurt timp.
Ultima informaţie despre Dan al II-lea este din data 31 ianuarie 1431, când el confirmă braşovenilor privilegiul comercial pe care îl primiseră de la Mircea cel Bătrân.
Nu se ştie exact când s-a încheiat ultima domnie a lui Dan al II-lea, doar că în vara anului 1431 pe tronul Ţării Româneşti se afla un alt voievod şi anume, Alexandru Aldea, un alt fiu al lui Mircea cel batran, care l-a alungat pe Dan al II-lea cu sprijinul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei.
cititi mai mult despre Dan al II-lea pe ro.wikipedia.org
26 februarie 1564 – S-a născut poetul si dramaturgul englez Christopher Marlowe; (d. 1593).
Portret anonim, posibil al lui Marlowe, la Corpus Christi College, Cambridge) preluat de pe en.wikipedia.org
Christopher “Kit” Marlowe (n. 23 februarie 1564, Canterbury, Regatul Angliei – d. 30 mai/9 iunie 1593, Deptford, Regatul Angliei) a fost un dramaturg, poet și traducător englez din epoca elisabetană.
Cel mai însemnat autor de tragedie din această perioadă înainte de Shakespeare, Kit Marlowe este cunoscut pentru deosebitul său vers alb, pentru personajele sale care au cucerit publicul, precum și pentru propria-i moarte.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 februarie 1587 – S-a născut compozitorul italian Stefano Landi ; (d. 1639). A scris cea mai veche opera pe un subiect istoric: Sant’Alessio (1632).
26 februarie 1715 – S-a născut filosoful francez Claude Adrien Helvétius; (d. 1771).
26 februarie 1794 – Palatul regal Christianborg din Copenhaga este distrus de un incediu.
Reconstrucția a durat până în 1828 dar clădirea nu a mai fost folosită ca reședință regală, devenind sediul al Parlamentului danez.
Palatul regal Christianborg din Copenhaga este distrus de un incediu (26 februarie 1794) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Palatul Christiansborg situat pe insulița Slotsholmen în centrul capitalei Copenhaga este sediul Parlamentului danez (Folketing), biroul primului ministru și sediul Curții Supreme daneze.
De asemenea, câteva părți ale palatului sunt folosite de monarhia daneză, aici fiind Capela regală, camerele de recepție și grajdurle regale.
Palatul este locul unde (ca nicăieri în lume) își au sediul toate cele trei puteri ale unui stat democratic: puterea legislativă, cea judecătorească și cea executivă.
Christiansborg este proprietatea statului danez și este condus de Agenția palatelor și proprietăților.
citi mai mult pe en.wikipedia.org
26 februarie 1802 - S-a născut scriitorul francez Victor Hugo; (d. 1885).
Victor Hugo – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Victor Hugo (n. 26 februarie 1802, Besançon, Franța – d. 22 mai 1885, Paris, Franța) a fost un poet, dramaturg, teoretician literar și romancier francez.
Scriitor romantic, era pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841.
Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Notre-Dame de Paris (1831) și Mizerabilii (1862), precum și volumele de poezii Les Contemplations și La Légende des siècles.
Victor Hugo este un exponent al curentului literar romantic cu piesa sa Cromwell și cu drama Hernani și un militant pentru cauze sociale printre care eliminarea pedepsei capitale.
Deși era un regalist convins în tinerețea sa, opiniile sale politice s-au schimbat cu trecerea deceniilor devenind un susținător pasionat al republicanismului
Lucrările sale ating majoritatea problemelor politice și sociale și tendințele artistice ale timpului său.
Este înmormântat în Panthéon, la Paris.
Moștenirea lui a fost onorată în numeroase moduri, inclusiv prin imprimarea portretului său pe bancnotele franceze.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 februarie 1808 – S-a născut Honore Daumier, sculptor, pictor, caricaturist si litograf francez.
În 1828, Daumier a produs primele sale litografii, pentru ziarul “Silhouette”.
În 1830, el a colaborat cu publicatia ”La caricature”.
Incisivitatea sa, cuplata cu arta desăvârşită a desenului au facut din autorul acestor caricaturi o celebritate imediată , dar si o condamnare de sase luni inchisoare in 1832 pentru publicarea unui desen care il reprezenta pe regele Louis Philippe in postura personajului Gargantua.
Honore Daumier a murit la 10 februarie 1879.
26 februarie 1815 – Împaratul Napoleon a evadat de pe insula Elba unde fusese exilat, in fruntea unei mici armate de o mie de oameni si preia fara rezistenta puterea in Franta.
A urmat epopeea celor 100 de zile incheiata prin infrangerea de la Waterloo si exilul in insula Sf.Elena, unde a murit în condiții neclare câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821).
Napoleon I la Portoferraio pe insula Elba – foto: ro.wikipedia.org
26 februarie 1829 – S-a născut Levi Strauss, creatorul jeans-ilor; (d.1902).
Levi Strauss – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Inventatorul ”blugilor”, Loeb Strauss a fost născut 26 februarie 1829 în Buttenheim în Bavaria, Germania, într-o familie de negustori evrei.
La moartea tatalui sau Jakob, mama lui Rebecca decide să vândă proprietatea şi să se alăture celui de-al doilea fiu mai mare care s-a stabilit în New York.
Loeb în 1853 devine cetatean american la 18 ani si isi americanizeaza numele, devenind Loeb Levi, şi pleaca la San Francisco în tânărul stat din California, unde se ocupa cu vânzareade ustensile de bucătărie, şei, haine de blană, corturi şi prelate pentru prospectorii de aur.
El a observat curând că tinerii nu aveau pantaloni solizi şi a folosit stocul său de panza de cort pentru îmbrăcăminte.
Acest material a fost vopsit albastru din Genova, care minerii apoi pronunta “jeen lui”.
Foarte repede, marca “Levi’s” a capatat o reputaţie solida .
El a fondat o mica fabrica de textile, care a devenit o afacere înfloritoare în următorii douăzeci de ani.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
26 februarie 1835 - Împăratul rus aprobă decizia Consiliului de Miniștri de a nu-i obliga pe evrei să se stabilească în orașele Basarabiei țariste
26 februarie 1842 – S-a născut Nicolas Camille Flammarion, astronom si scriitor francez; (d.3.06.1925).
26 februarie 1846 – S-a născut legendarul Buffalo Bill, pe numele sau adevarat William Cody ( m. 10 ianuarie 1917 în Denver, Colorado).
Buffalo Bill a fost o figură mitică a epopeeii cuceririi a Vestului Americii.
După o viaţă aventuroasă, el devenit o legendă datorită scriitorului Ned Buntline care i-a povestit aventurile.
26 februarie 1848 - A fost proclamată a doua republică franceză.
26 februarie 1861 – Împăratul Franz Joseph promulgă Patenta din Februarie, constituția “erei liberale” a Imperiului Austriac (1860-1867).
Patenta din Februarie – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Patenta din Februarie (germană Februarpatent) a fost așezământul constituțional al Imperiului Austriac, promulgat de împăratul Franz Joseph în data de 26 februarie 1861.
La baza Patentei din Februarie stă Diploma din Octombrie, care a pus capăt regimului neoabsolutist instaurat după reprimarea Revoluției de la 1848.
Distribuţia mandatelor în Reichsrat – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Documentul reiterează autonomia țărilor din imperiu și stabilește componența și competența Consiliului Imperial (Reichsrat) de la Viena.
Astfel, Reichsratul era format din 343 de reprezentanți, cu număr fix de locuri pentru fiecare țară din imperiu.
Ducatului Bucovinei îi reveneau cinci mandate, iar Marelui Principat al Transilvaniei 27 de mandate.
26 februarie 1866 – (10 martie 1866 – stil nou) încep lucrările Conferinței de la Paris a celor șapte mari puteri europene, convocată pentru a discuta problema Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, principate a căror unire nu fusese recunoscută decît pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
România – Principatele Unite (1859-1878) – foto: ro.wikipedia.org
Concomitent cu abdicarea forțată a primului domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, Alexandru Ioan Cuza, la conducerea statului român unitar, s-a instalat o locotenență domnească formată din trei reprezentanți ai conspirației anticuziste: Nicolae Golescu, Lascar Catargiu și Nicolae Haralambie.
A fost instituit și un nou guvern în frunte cu I. Ghica.
Se vehicula insistent ideia istaurării unui domnitor de origine străină care putea opri rivalitatea dintre pretendenții autohtoni la domnie, precum și ar fi avut susținerea necesară pentru a scoate noua formațiune statală, România, de sub vasalitatea Porții Otomane.
Locotenenţa Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forţate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza – foto: ro.wikipedia.org
Situația dificilă pe plan intern și extern a României din acea perioadă impunea acțiuni rapide de consolidare a statalității.
Participarea României la Conferința de la Paris pe problema Principatelor Unite ale Moldovei și Vlahiei (așa era tratată România în exterior) din data de 26 februarie 1866 – 25 mai 1866 (10 martie 1866 – 4 iunie 1866 pe stil nou) urma să consolideze statalitatea pe plan extern dar a fost un eșec.
În urma unor îndelungate dezbateri, marile puteri au decis ca să se renunțe la ideea de înscăunare a unui principe străin în Principate, stabilind ca Unirea să fie din nou hotărîtă de noi adunări legislative ale celor două principate constituatne în parte (Moldova și Valahia), toate în conformitate cu condițiile inițiale ale Convenției de la Paris (1856).
Dintre delegații Guvernului român în cadrul Conferinței de la Paris (1866), ce nu au reușit schimbarea cursului dezbaterilor, au fost: Vasile Boerescu, L.Steege, Ștefan Fălcoianu.
În cadrul negocierilor Turcia, susținută de Austria a propus chiar intervenția armată în România, aceasta însă fiind respinsă de majoritatea celorlate puteri.
26 februarie 1869 – S-a născut militanta marxista rusa Nadejda Krupskaia, “tovarasa de viata” a lui Lenin (d. 1939)
Nadejda Krupskaia (1869 – 1939) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Nadejda Krupskaia (26 februarie 1869 – 27 februarie 1939) a fost o revoluționară marxistă din Rusia.
Ea s-a căsătorit cu liderul bolșevicilor, Vladimir Ilici Lenin, în 1898.
A fost membră a facțiunii bolșevice a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia încă de la început.
După victoria revoluției bolșevice a fost numită adjunct al Comisarului Poporului pentru Educație, Anatoli Lunacearski.
Povestea mariajului lui Krupskaia și a lui Lenin a fost banală.
Când s-au cunoscut la Sankt Peterburg în ianuarie 1894, Nadejda era profesoară la o școală serală pentru muncitori.
Locuia cu mama sa, Elizaveta Vasilievna, văduva unui fost ofițer de armată a cărui carieră a fost curmată brusc când s-a dovedit că avea legături cu organizații revoluționare.
A fost dat afară din armată, judecat și în cele din urmă amnistiat, dar nu i s-a mai permis să lucreze în slujba statului.
La scurtă vreme după exilarea lui Lenin la Șușenskoe, Nadejda a fost exilată și ea pentru delicte asemănătoare la Ufa, în sudul Munților Urali.
Lenin a făcut o cerere la Departamentul Poliției, ca să se admită venirea Nadejdei, logodnica sa, la Șușenskoe.
Pe 10 iulie 1898, cei doi s-au căsătorit, iar la insistențele Elizavetei Vasilievna s-a oficiat și o slujbă religioasă.
De-a lungul întregii căsnicii, Nadejda Krupskaia a fost o soție binevoitoare, echilibrată și blândă, un asistent de încredere al soțului ei, căruia îi selecta materialele, îi corecta manuscrisele și asupra cărora făcea uneori aprecieri critice.
Deși era foarte respectată în interiorul partidului, Krupskaia nu a fost capabilă să prevină consolidarea puterii lui Stalin după ce Lenin a murit.
A fost izolată politic de Stalin și de sprijinitorii acestuia.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
26 februarie 1876 - Japonia si Coreea semneaza un tratat care acordă cetățenilor japonezi drepturi de extrateritorialitate , deschizând trei porturi pentru comerțul japonez, și se pune capat statutului Coreei de vasalitate fata de China.
26 februarie 1891 - S-a înfiinţat Societatea Arhitecţilor Români. La 26 februarie 1891 un numar de arhitecti au constituit prima lor organizatie profesionala – Societatea Arhitectilor din Regatul Romaniei.
Dupa obtinerea personalitatii juridice, SAR reuseste pana in primul razboi mondial includerea profesiei in nomenclatorul meseriilor, infiintarea unei scoli (deocamdat? private) de arhitectura, editarea revistei “Arhitectura” si discutarea in Parlament a unor acte normative privind exersarea meseriei de arhitect.
În perioada interbelica, a continuat organizarea interna in conditiile cresterii si modernizarii sectorului imobiliar.
Acum s-a emis un regulament pentru concursuri, s-a format Corpul arhitectilor atestati, s-a deschis primul Salon oficial de arhitectura, s-a inaugurat sediul propriu.
Subiecte (inclusiv limitarea concurentei straine) prezente pe ordinea de zi a mai multor congrese, alaturi de implicarea in viata internationala a profesiei.
Membri ai SAR au participat la congresele de la Amsterdam, Roma, Paris, unii participand si ca proiectanti la diverse expozitii internationale (afirmandu-se la Paris si New York).
Dupa al doilea razboi mondial (care a afectat si profesia), administratia comunista desfiinteaza birourile private de arhitectura si Societatea Arhitectilor.
Arhitectii care au putut evita represiunile regimului au primit in 1952 dreptul sa se reorganizeze in cadrul Uniunii Arhitectilor (din RPR, apoi din RSR, in fine din Romania).
Fara arhitecti era imposibila reconstructia socialista a oraselor si satelor.
Concentrarea arhitectilor intr-o organizatie controlabila, a constituit pentru putere, pe langa etatizarea industriei constructiilor, formarea marilor institute de proiectare, finantarea din fonduri publice a programelor industriale si de locuire colectiva, una din parghiile construirii asa numitei “societati socialiste multilateral dezvoltate”.
26 februarie 1914 - HMHS Britannic, sora vaporului RMS Titanic, a fost lansată în Belfast.
His Majesty’s Hospital Ship (HMHS) Britannic – foto preluat de pe en.wikipedia.org
HMHS Britannic (1914) a fost al treilea și cel mai mare vas din trio-ul de nave-gigant al companiei White Star Line, navă soră cu Titanic și Olympic.
S-a scufundat în 1916 după ce s-a ciocnit cu o mină; 30 de persoane și-au pierdut viața.
Deși White Star Line a negat întotdeauna că a avut această intenție, unele surse susțin că nava trebuia să fie numită Gigantic – ipoteză susținută și de existența în mitologia greacă a trei feluri de ființe supranaturale: olimpieni, titani și giganți.
După tragedia Titanic-ului, se presupune că numele a fost schimbat în Britannic.
A fost a doua din cele trei nave care au fost numite Britannic.
Britannic a fost lansată la data de 26 februarie, 1914 la șantierele Harland and Wolff din Belfast și a început echiparea.
(…) Dupa ce a încheiat cinci călătorii spre partea răsăriteană a Mării Mediterane și aducând în Anglia bolnavi și răniți, Britannic a plecat din Southampton cu destinația Lemnos la ora 14:23 în data de 12 noiembrie, 1916.
Aceasta ar fi trebuit să fie a șasea călătorie în Marea Mediterană.
Britannic a trecut de strâmtoarea Gibraltar la miezul nopții de 15 noiembrie și a ajuns la Napoli în dimineața de 17 noiembrie pentru aprovizionare cu cărbuni și apă, completând prima etapă a călătoriei sale.
O furtuna a reținut nava la Napoli pana a doua zi dupa-amiază.
Apoi, căpitanul Bartlett a decis să profite de vremea bună și să scoată nava în larg.
Dar apele s-au dezlănțuit și nava a trebuit să rămână în port până în ziua următoare.
Furtuna a încetat iar nava a trecut strâmtoarea Messina fără probleme.
Capul Matapan a fost trecut în dimineata de 21 noiembrie.
Dimineața, nava înainta cu viteza maxima (21 de noduri – 43 km/h) prin Canalul Kea, între Capul Sounion și insula Kea.
La ora 8:12 în ziua de marți, 21 noiembrie, o puternică explozie provocată de o mină germană a zguduit nava.
(…) La ora 9:07, la doar 55 de minute de la explozie, nava s-a rostogolit pe partea dreapta iar coșurile au început să se prăbușească.
Britannicul a devenit o capsulă a timpului pe fundul Mării Egee.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 februarie 1928 - S-a născut in localitatea Vacherie, in statul Louisiana, muzicianul american de R&B si rock and roll Antoine Dominique “Fats” Domino Jr.
Dintre compozitiile interpretate cunoscute in intreaga lume amintim:”Blueberry Hill”.
Este unul dintre pionierii muzicii rock.
A fost inscris in Hall of Fame Rock and Roll in anul 1986.
26 februarie 1932 – S-a născut Johnny Cash, solist vocal, chitarist și compozitor american de muzică country (d. 2003)
Johnny Cash, născut John R. Cash, (n. 26 februarie 1932, Kingsland(d), Arkansas, SUA – d. 12 septembrie 2003, Tennessee, SUA) a fost un solist vocal, chitarist și compozitor american de muzică country, considerat a fi unul dintre cei mai influenți muzicieni americani ai secolului al XX-lea.
Cash a fost cunoscut datorită vocii sale grave, joase de bariton, sunetul și senzația unui „tren de marfă” pe care o crea trupa sa Tennessee Three, precum și pentru atitudinea și stilul său de îmbrăcăminte întunecat, ce i-a câștigat renumele de „Man in Black” („Omul în negru”).
El își începea concertele cu tradiționala introducere: „Hello, I’m Johnny Cash!” („Bună, sunt Johnny Cash!”).
Majoritatea muzicii lui Cash, în special cea de la sfârșitul carierei sale, evoca teme triste, de suferință morală și de salvare.
Printre piesele sale de referință se numără: „I Walk the Line”, „Folsom Prison Blues”, „Ring of Fire”, „Get Rhythm”, „That Old Wheel” (un duet cu Hank Williams Jr.), „Cocaine Blues” și „Man in Black”.
El a înregistrat de asemenea și câteva piese cu conținut comic precum: „One Piece at a Time”, „The One on the Right Is on the Left”, „Dirty Old Egg-Sucking Dog”, „A Boy Named Sue”, un duet cu June Carter intitulat „Jackson”, precum și diferite piese „de tren” cum ar fi „Rock Island Line” și „Orange Blossom Special”.
De-a lungul carierei sale de aproape 50 de ani, Cash a vândut peste 90 de milioane de albume și a ajuns să ocupe „o poziție de vârf în istoria muzicii”.
Johnny Cash a primit 9 premii Grammy între 1968 şi 2001 si a fost inscris in Hall of Fame in anul 1980.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 februarie 1935 – Dictatorul nazist german Adolf Hitler semnează un decret secret prin care autoriza înfiinţarea aviatiei de razboi (Reich Luftwaffe), al treilea serviciu militar german, alături de armata terestra şi marina militara a Reich-ului.
Primul comandant al fortei aeriene militare germane reinfiintate a fost Hermann Goring.
Hitler a ordonat reinfiintarea Luftwaffe, deşi Tratatul de Pace de la Versailles incheiat la sfarsitul primului razboi mondial, era în vigoare si interzicea Germaniei înarmarea.
Nici Franţa, nici Regatul Unit şi nici Liga Naţiunilor nu au făcut nimic pentru a impiedica Germania să ia o astfel de hotarare sau sa comita alte încălcări ale tratatului.
26 februarie 1939 – Războiul civil din Spania - Armata generalului Franco alungă trupele comuniste din orașul Barcelona.
26 februarie 1940 - S-a născut actorul român de teatru şi film Alexandru Repan.
Alexandru Repan în 1985 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Alexandru Repan (n. 26 februarie 1940, București, România) este un actor român.
Actorul Alexandru Repan a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul National Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.
În aprilie 2011, Alexandru Repan a fost acuzat de CNSAS că a fost recrutat de Securitate încă din 1974, sub numele conspirativ “Hans”, probându-se că a turnat colegi de serviciu sau cunoștințe de-ale sale, care astfel au avut de suferit.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 februarie 1952 – Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, anunţă că naţiunea sa deţine bomba atomică.
26 februarie 1969 – A murit psihiatrul german Karl Jaspers; (n. 1883). Karl Theodor Jaspers (n. 23 februarie, 1883), a fost un filozof și un psihiatru german, care a avut o influență majoră asupra teologiei, psihiatriei și filozofiei moderne.
26 februarie 1971 – A murit marele actor francez de comedie Fernandel (Fernand Joseph Désiré Contandin) ; (n.8 mai 1903).
26 februarie 1980 - Egiptul și Israel stabilesc relații diplomatice.
26 februarie 1988 - Declaraţia guvernului SUA prin care anunţă hotărârea de a retrage României, începând cu data de 3 iulie 1988, clauza naţiunii celei mai favorizate, acordată în anul 1975
În replica, guvernul român declară că renunţă la clauza naţiunii celei mai favorizate în relaţiile cu SUA.
Clauza națiunii celei mai favorizate acordată de un stat altui stat înseamnă că primul stat acordă celui de al doilea același statut în relațiile comerciale ca și cel mai favorabil statut dintre toate celelalte state cu care are relații comerciale.
Acest principiu se aplică atât la importul mărfurilor, cât și la exportul lor, iar aria de cuprindere se referă la taxe vamale, alte taxe la frontieră, regimul de import-export, formalitățile vamale, reglementările privind comerțul internațional.
Țările membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) își acordă între ele clauza națiunii celei mai favorizate — acesta fiind principiul nediscriminării în comerțul internațional.
26 februarie 1993 - A fost înregistrat primul atentat cu bombă, la baza unuia din cele două turnuri ale ansamblului “World Trade Center” din New York, soldat cu 5 victime.
26 februarie 1999 - A murit istoricul român Cristian Popişteanu (n. 1932).
Cristian Popişteanu s -a născut la 25 decembrie 1932, în Bucureşti.
A absolvit în 1959 Institutul de Relaţii Internaţionale din Bucureşti.
În 1968 şi-a susţinut doctoratul cu tema „România şi Antanta Balcanică“.
A lucrat la Radio România, în redacţia revistei Lumea şi ca redactor la revista Magazin istoric, al cărei redactor şef devine din 1971 pînă în 1999.
A fost membru al Asociaţiei Române de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, al International Association for European Contemporary History (Strasbourg), al Comitetului Naţional Român pentru Studii Sud-Est Europene, al American Historical Association, al International Press Institute (Viena), al Consiliului Euro-Atlantic Român, preşedinte fondator al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric şi cofondator al European Association of Historians (Roma).
A participat la Congresele Mondiale ale istoricilor de la Bucureşti (1980), Stuttgart (1985), Madrid (1990), Montreal (1995).
A fost corespondent de presă la Paris, în timpul evenimentelor din mai 1968, şi la Praga, în august 1968.
Dupa Revolutia din 1989 a fost consilier al prim-miniştrilor Petre Roman şi Theodor Stolojan.
26 februarie 2001 - În urma ordinului dat în acestă zi de liderul taliban, Mullah Muhammad Omar, de a distruge toate statuile din Afganistan „pentru ca nimeni să nu le poată venera sau respecta în viitor”, la 1 martie 2001, sfidând protestele internationale, talibanii din Afganistan au început dinamitrea celor două statui uriaşe ce-l reprezentau pe Buddha în Ansamblul de la Bamian, monumente stravechi, declarate de UNESCO parte a patrimoniului cultural al omenirii.
Buddha din Bamiyan (din vest, mai mare, 55 de metri, construit c. 591–644 d.Hr.) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Buddha din Bamiyan (din est, mai mic, 38 de metri, construit c. 544–595 d.Hr.) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Ansamblul de la Bamian este un sit arheologic situat în Munții Hindukuș din Afganistan, la altitudinea de 2500 m, celebru pentru cele două statui colosale ale lui Buddha, statui săpate în stâncă și distruse prin dinamitare de talibani la 1 martie 2001, cu toate că monumentele se găseau înscrise de UNESCO pe lista patrimoniului universal.
Una din statui, sculptată în anul 507, avea o înălțime de 38 de metri iar cealaltă, sculptată în anul 554, avea înălțimea de 58 de metri.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
26 februarie 2001 – A fost semnat Tratatul de la Nisa.
Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001) – foto preluat de pe www.europarl.europa.eu
Tratatul de la Nisa este un tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, tratatele de instituire a Comunităților Europene precum și anumite acte conexe.
A fost semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre UE la 26 februarie 2001, în cadrul Consiliului European de la Nisa (Franța) și a intrat în vigoare după încheierea procesului de ratificare: 1 februarie 2003.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
26 februarie 2006 - Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino, Italia. Jocurile celei de-a XX-a Olimpiade de iarnă s-au desfășurat la Torino, Italia între 10 februarie și 26 februarie 2006.
A fost pentru a doua oară când Italia a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă, după ce a găzduit ediția a VII-a în 1956 la Cortina d’Ampezzo, și pentru a treia oară când a găzduit o ediție a Jocurilor Olimpice (în 1960 a găzduit la Roma Jocurile celei de-a XVII-a Olimpiade).
20.000 de voluntari s-au angajat în organizarea jocurilor (selectați din peste 40.000), care s-au ocupat de primirea atleților, spectatorilor și a jurnaliștilor, precum și pregătirea locurilor de desfășurare a competițiilor.
26 februarie 2015 - Biserica protestanta a Angliei o hirotonește pe Libby Lane ca prim episcop de sex feminin din istoria acestei tari.
Elizabeth Jane Holden “Libby” Lane (nascuta in 1966) este prima femeie numita episcop de Biserica Angliei, după Sinodul general in care s-a votat în luna iulie 2014, permisiunea data femeilor de a devini episcopi.
Consacrare ei a avut loc la 26 ianuarie 2015. În 1990, Lane s-a căsătorit cu George Lane si are doi copii.
26 februarie 2020 - În România a fost înregistrat primul caz de infectare cu Coronavirus.
Primul caz de infectare cu coronavirus în România (26 februarie 2020) – foto preluat de pe www.romania-actualitati.ro
“Primul caz de infecție cu coronavirus de pe teritoriul României a fost confirmat oficial în această seară, a declarat Horațiu Moldovan, secretar de stat în Ministerul Sănătății, pentru HotNews.ro. Este vorba despre un bărbat din județul Gorj, ce a intrat în contact cu italianul diagnosticat cu coronavirus care a vizitat recent România. Bărbatul din Gorj a fost plasat izolat și va fi transportat la Institutul Matei Balș din București, unde va fi tratat. El va ajunge la București în circa 4-5 ore, potrivit șefului Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat. Starea bărbatului nu este gravă în acest moment, a precizat Raed Arafat.”
cititi mai mult pe hotnews.ro; www.unitischimbam.ro
Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001)
Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001)
foto preluat de pe www.europarl.europa.eu
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001)
Tratatul de la Nisa este un tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, tratatele de instituire a Comunităților Europene precum și anumite acte conexe.
A fost semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre UE la 26 februarie 2001, în cadrul Consiliului European de la Nisa (Franța) și a intrat în vigoare după încheierea procesului de ratificare: 1 februarie 2003.
Scopul inițial al tratatului a fost pregătirea extinderii Uniunii înspre Europa de Est, misiune care inițial îi fusese atribuită Tratatului de la Amsterdam (2 octombrie 1997), fără succes.
Întârzierea ratificării a fost cauzată de către eșuarea acesteia în urma unui referendum de schimbare a Constituției în Republica Irlanda din iunie 2001.
Cu toate acestea, la mai puțin de un an mai târziu un nou referendum va fi ținut, care va permite ratificarea.
Prevederi
Cele mai importante modificări:
- Deciziile se iau prin întrunirea majorității calificate (se renunță la unanimitate)
- Se introduce majoritatea dublă, care cere, pe lângă majoritatea calificată, majoritatea statelor membre (pe principiul că fiecare stat ar avea un vot). Această formulă trebuia să intre în vigoare la 1 ianuarie 2005, însă data a fost modificată prin Tratatul de aderare 2003 pentru 1 noiembrie 2004.
Compoziția și funcționarea organelor europene a fost modificată foarte puțin din anii 1950, deși numărul de state membre a crescut de la 6 la început până la 15 și Uniunea Europeană are astăzi mai multe atribuții decât la începuturile integrării europene.
O extindere a Uniunii Europene cu până la 12 state fără adaptarea instituțiilor acesteia ar fi trimis Uniunea în colaps.
Într-o uniune de 27, cu regulile de până atunci, Comisia Europeană ar fi avut 33 de membri, numărul membrilor Parlamentului European ar fi depășit cifra de 800, iar procesul de luare a deciziilor ar fi fost astfel puternic încetinit.
După încheierea procesului de ratificare pentru noua constituție europeană, aceasta din urmă va înlocui Tratatul de la Nissa.
Procesul de ratificare a fost însă blocat din cauza rezultatelor negative ale referendumurilor din Franța și Olanda.
De la 1 noiembrie 2004, luarea decizilor în 25 s-a făcut după următoarea împărțirea voturilor :
| 29 voturi:
10 voturi: |
27 voturi:
7 voturi: |
13 voturi:
4 voturi: |
12 voturi:
3 voturi: |
.svg){kind=small}
Procedura de luare a decizilor în 27, este aceeași, și se bazează pe aceași repartiție a voturilor, doar că, în plus, Bulgaria are 10 voturi și România 14.
cititi mai mult despre Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001) si pe en.wikipedia.org si www.europarl.europa.eu
Sfânta Muceniţă Fotini Samarineanca (Secolul I d.Hr.)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfânta Muceniţă Fotini Samarineanca (Secolul I d.Hr.)
Sfânta mare muceniță Fotini Samarineanca (gr. Photini ; sl. Svetlana), cea întocmai cu apostolii, este cea care l-a întâlnit pe Mântuitorul Iisus Hristos la puțul lui Iacov.
După tradiție, Apostolii au botezat-o pe femeia samarineancă din Sihar cu numele de Fotini, adică ”cea luminată”.
Prăznuirea ei se face la data de 26 februarie dimpreună cu cei care mucenicit împreună cu ea și în duminica a cincea după Sfintele Paști („Duminica Samarinencii”).
Sfânta Muceniţă Fotini Samarineanca (Secolul I d.Hr.) le-a adus la Hristos pe cele cinci surori ale sale și pe cei doi fii ai săi – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Evanghelia după Ioan (4, 5-42) relatează întâlnirea lui Fotini, femeia samarineancă, cu Domnul Iisus Hristos la puțul lui Iacov patriarhul.
Ea s-a pocăit după discuția avută cu Mântuitorul și L-a propovăduit pe Iisus ca fiind Hristosul.
De aceea, este considerată ca fiind printre primii care au propovăduit pe Hristos ca Vestea cea Bună împlinită.
Fotini a adus la Hristos mai întâi pe cele cinci surori ale sale (sfintele Anatoli, Foto, Fotis, Paraskevi și Chiriachi) și pe cei doi fii ai săi (Sf. Fotinos, cunoscut și ca Victor, și Sf. Iosie), toți au început să-l propovăduiească pe Hristos.
După moartea martirică a apostolilor Petru și Pavel, sfânta Fotini a părăsit Samaria și Siharul cu întreagă familia sa, și au călătorit la Cartagina, unde au propovăduit pe Hristos.
Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 4, (5 – 42)
Sfânta Muceniță Fotini Samarineanca – pe un manuscris athonit, Dionisiou, secolul al XI-lea – foto preluat de pe doxologia.ro
În vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său.
Și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas.
Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau!,
Fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate ca să cumpere de mâncare.
Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, Care ești iudeu, ceri să bei apă, de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.
Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie.
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?
Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și au băut din ea el însuși și fiii lui și turmele lui?
Iisus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși,
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viață veșnică.
Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.
Iisus i-a zis: Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici.
Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbatș
Căci cinci bărbați ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ți este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.
Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu ești Proroc.
Părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui.
Voi vă închinați căruia nu știți; noi ne închinăm Căruia știm, pentru că mântuirea din iudei este.
Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători Își dorește.
Duh este Dumnezeu, și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.
I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbești cu ea?
Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor:
Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva Aceasta este Hristos?
Și au ieșit din cetate și veneau către El.
Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învățătorule, mănâncă.
Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți.
Ziceau, deci, ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui.
Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată, zic vouă: Ridicați ochii voștri și priviți holdele, că sunt albe pentru seceriș.
Iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viață veșnică, pentru ca împreună să se bucure și cel ce seamănă și cel ce seceră.
Căci în aceasta se adeverește cuvântul: Că unul este semănătorul și altul secerătorul.
Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor.
Și mulți samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile.
Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui.
Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.
Mucenicia
Sf. Mc. Fotini Samarineanca. Au luat împreună cu ea cununa muceniciei Sfintele Anatoli, Foto, Fotida, Paraschevi și Chiriachi – surorile ei – și Sfinții Iosi și Fotin – fiii ei (Secolul I d.Hr.) – foto preluat de pe basilica.ro
În anul 66, pe vremea lui Nero, împăratul Romei, s-a pornit prigoană mare împotriva creștinilor.
Căci după ce sfinții apostoli Petru și Pavel au pătimit mucenicia, căutau și pe ucenicii lor să-i piardă.
Atunci, sfânta Fotini, aflându-se cu Iosi, fiul ei, în cetatea Cartaginei, în Africa, propovăduia acolo Evanghelia lui Hristos, cu îndrăzneală.
Iar Victor, fiul ei cel mai mare în vârstă, făcând vitejii mari în războiul cu avarii, care se ridicaseră cu oaste asupra romanilor, a fost făcut general de către împărat și a fost trimis, după aceea, în Italia, ca să chinuiască pe toți creștinii ce se aflau acolo.
Atunci ducele Sebastian, care era în Roma, auzind de el și chemându-l la sine, i-a zis: știu bine, generale, că ești creștin, și mai știu că maica ta împreună cu Iosi, fratele tău, urmau lui Petru.
Dar ceea ce ți-a poruncit împăratul caută să faci cu toată nevoința, ca să nu-ți primejduiești viața.
Atunci Victor i-a zis: eu vreau să fac voia cerescului și nemuritorului Împărat; cât privește însă porunca împăratului Neron, ca să chinuiesc pe creștini, nici măcar nu pot să aud un lucru ca acesta.
Atunci ducele îi zise: te sfătuiesc, Victore, ca pe un bun prieten, că de vei ședea la judecată și vei cerceta pe cei ce se cunosc că sunt creștini și-i vei chinui, vei plini și voia împăratului și vei dobândi și averile creștinilor.
Dar trimite știri maicii tale și fratelui tău să nu-și mai arate pe față învățăturile lor, învățând pe elini, ca să se lepede de credința părintească, pentru ca să nu cazi și tu în nevoie până în cele din urmă; ci să vă păstrați credința în Hristos, precum voiți.
Victor însă i-a zis: departe de la mine să fac una ca aceasta și să chinuiesc vreun creștin, sau să iau ceva de la dânsul, sau să sfătuiesc, cum zici tu, pe mama mea sau pe fratele meu ca să nu propovăduiască pe Hristos Dumnezeu; ci încă mai vârtos și eu propovăduitor al lui Hristos sunt și voi fi, ca și ei și suntem gata să primim orice rău ce ni se va întâmpla.
Atunci ducele zise: eu, frate, te sfătuiesc ceea ce îți este de folos, iar tu vei vedea ce vei face.
Acestea zicând ducele, îndată a orbit și a căzut jos, din pricina unei dureri neașteptate și crude a ochilor și a rămas fără glas.
Ridicându-l de la pământ, cei ce se aflau acolo, l-au așezat pe un pat, și a zăcut trei zile nevorbind nimic.
Apoi, după trei zile, a strigat cu glas mare, zicând: unul este Dumnezeu: Cel al creștinilor! Și Victor intrând la dânsul i-a zis: cum de te-ai schimbat așa, îndată?
Iar el i-a zis: mă cheamă Hristos, dulcele meu Victor!
Și îndată catehizându-l și învățându-l, l-a botezat și după ce a ieșit din apă, îndată a văzut și a slăvit pe Dumnezeu.
Văzând mulțimea această minune s-a înfricoșat ca nu cumva să pățească și ei asemenea, de nu vor crede și au venit către Victor de s-au botezat.
După aceasta a ajuns la urechile împăratului Nero, că Victor, generalul Italiei și Sebastian ducele cetății propovăduiesc învățătura lui Petru și a lui Pavel și a celorlalți apostoli și că aduc pe toți la Hristos.
Încă și că mama generalului, Fotini, cu Iosi fiul ei, trimiși fiind la Cartagina, făceau și ei asemenea.
Împăratul, fierbând de mânie, a trimis slujitori în Italia să aducă pe creștinii de acolo, bărbați și femei, la Roma.
Atunci Domnul s-a arătat acestor creștini zicându-le: “Veniți către Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Nimic să nu vă temeți, că Eu sunt cu voi și Neron cu ai lui va fi biruit“.
Iar către Victor, a zis: “De acum Fotin va fi numele tău, căci mulți luminându-se prin tine, vor veni la Mine; iar cuvântul tău va întări pe Sebastian spre mărturisire; și fericit va fi cel ce se va nevoi până la sfârșit“.
Acestea zicând Hristos Domnul, S-a suit la cer.
Și au fost descoperite și sfintei Fotini toate cele ce erau să i se întâmple mai târziu.
Purcezând ea de la Cartagina cu mulțime de creștini, a ajuns la Roma cea mare.
Și s-a tulburat toată cetatea, zicând: cine este aceasta, care a venit cu atâta mulțime?
Dar ea, cu îndrăzneală, mărturisea pe Hristos.
Atunci a fost prins de către soldați și Fotin fiul ei, împreună cu Sebastian ducele.
Iar sfânta mergând mai înainte de dânșii, s-a înfățișat lui Neron, cu Iosi și cu cei ce erau cu dânsa.
Și Neron i-a zis: pentru ce ați venit la noi?
Iar sfânta i-a spus; pentru ca să te învățăm, să te închini lui Hristos.
După aceea cei ce se găseau de față au adăugat:
Sebastian ducele și Victor generalul, cei ce tăgăduiesc credința în zeii voștri au venit din Italia la Roma.
Și împăratul a poruncit să-i aducă, și venind ei înăuntru, la împărat, acesta le-a zis: ce aud despre voi?
Și sfinții i-au răspuns: câte ai auzit despre noi, împărate, toate sunt adevărate.
Iar el privind cu căutătură sălbatică asupra sfinților, le-a zis: vă lepădați de Hristos, sau voiți mai degrabă să pieriți într-un chip cât se poate de groaznic?
Dar sfinții, ridicând ochii spre cer, au zis:
O, Hristoase, Împărate al cerului, să nu se întâmple niciodată una ca aceasta, ca să ne despărțim de credința și dragostea pe care o avem către Tine! .
Apoi împăratul a întrebat iarăși pe sfinți: care este numele vostru?
Iar sfânta i-a zis: eu am fost numită Fotini de Iisus Hristos, Dumnezeul meu; iar surorile mele: cea de a doua, care s-a născut după mine, se numește Anatoli; a treia, Foto; a patra, Fotida; a cincea, Paraschevi; și a șasea, Chiriachi.
Iar fiii mei aceștia: cel dintâi se numește Victor, care a fost numit mai pe urmă de Domnul meu Iisus Hristos, Fotin; iar al doilea, care este cu mine, Iosi.
Atunci Neron a zis: cu toții v-ați înțeles între voi să vă supuneți la chinuri și să muriți pentru Nazarinean?
Și sfânta a zis: da, toți pentru Dânsul, cu veselie și cu bucurie, vom muri.
Atunci împăratul a poruncit să fie supuși toți sfinții la cele mai grele chinuri, până ce vor înceta să mai creadă în Hristos.
Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinții au îndurat toate felurile de chinuri, mărturisind cu tărie că Hristos este Dumnezeu.
Aceasta a făcut ca mulți dintre chinuitori și dintre păgâni care erau de față să creadă în Dumnezeul creștinilor și să mărturisească pe Hristos Dumnezeu adevărat.
Din pricina aceasta au fost și ei supuși la chinuri și uciși fiind au primit cununa muceniciei dimpreună cu sfânta Fotini și cu toți sfinții care erau împreună cu ea.
Imnografie
Condac
Dumnezeule Atotputernice, Care ai scos israeliților apă din stâncă, venit-ai în pământul Samariei și ai vorbit femeii pe care o ai adus la credința în Tine, iar aceasta primit-a viața cea cerească și veșnică.
Iconografie
Dionisie din Furna arată Sf. Fotini samarineanca se zugrăvește după chipul muceniciei sale, împreună cu cei ce s-au săvârșit împreună cu dânsa.
Dionisie mai arată cum se zugrăvește întâlnirea dintre Domnul Hristos și Sfânta Fotini, după cum urmează:
Hristos stă pe o piatră, lângă puțul lui Iacov, iar lângă acesta, o femeie (cu capul gol sau cu purtând un văl), și lângă ea un vas mare de apă.
În mâna stângă ține o ciutură (găleată de apă) goală, iar mâna dreaptă o întinde spre Hristos, Care face spre ea semnul binecuvântării.
Ceva mai în spate se zugrăvește o cetate și apostolii care se apropie de Hristos, uimiți de cele văzute (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 104, 198).
Când este zugrăvită singură, Sf. Muceniță Fotini poartă în mână o cruce, semnul muceniciei.
cititi si Samarineanca purtătoare de lumină
Viața Sfintei Mucenițe Fotini Samarineanca
Sfânta Muceniță Fotini Samarineanca (Secolul I d.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfânta marea muceniță Fotini este femeia samarineancă despre care povestește Evanghelistul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, în Sfânta Evanghelie, că a vorbit cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos la puțul lui Iacov și a crezut în El. Iar după înălțarea Domnului la cer și după pogorârea Sfântului Duh peste dumnezeieștii Apostoli, în ziua Cincizecimii (Rusalii) s-a botezat de către Sfinții Apostoli, împreună cu doi fii ai ei și cu cinci surori, urmând lor și propovăduind credința întru Hristos din loc în loc și din țară în țară, întorcând pe mulți slujitori de idoli de la păgânătate, făcându-i creștini.
În zilele lui Neron, păgânul împărat al Romei, s-a pornit mare prigoană asupra creștinilor și după mărturisirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, prigonitorii căutau pe ucenicii lor și pe toți cei ce credeau în Hristos sârguindu-se în deșert a șterge din lume numele lui Hristos. Însă nu știau nebunii, căci cu cât prigoneau credința cea întru Hristos, cu atât mai mult se întărea și se lățea; căci precum a zis Domnul: „Porțile iadului nu o vor birui pe dânsa”.
În acel timp Sfânta Fotini, împreună cu fiul ei cel mai mic, se aflau în Cartagina, cetatea Africii, și propovăduiau cu îndrăzneală Evanghelia lui Hristos. Iar Victor, fiul ei cel mai mare, era ostaș în armata romană și fiindcă a făcut mari vitejii și biruințe în războiul pe care l-au avut romanii împotriva arabilor, care supărau și prădau locurile lor, împăratul Neron l-a făcut stratilat și voievod a toată Italia; și, neștiind că este creștin, l-a trimis să muncească pe creștinii care se aflau acolo. Iar Sebastian, ducele Italiei, auzind aceasta din urmă a zis către Victor: „Eu știu prea bine, o, voievodule, că tu ești creștin precum și maica ta și Iosi, fratele tău, sunt creștini, următori și ucenici ai Apostolului Petru. Însă te sfătuiesc să faci ceea ce ți-a poruncit împăratul, adică să muncești pe creștini, ca să nu-ți primejduiești viața”. Iar voievodul Victor a zis: „Eu voiesc să fac voia lui Hristos, adevăratului Dumnezeu, Împăratul cel ceresc și fără de moarte. Iar de porunca pe care mi-a dat-o Neron împăratul, ca să muncesc pe creștini, nici nu voiesc să aud, dar să o mai împlinesc”. Ducele a zis: „Eu te sfătuiesc ca pe un prieten adevărat ceea ce îți este ție de folos; căci dacă vei ședea pe divan și vei cerca să afli pe creștini și îi vei munci, vei face plăcerea împăratului și vei dobândi și banii creștinilor. Pe lângă această, te mai sfătuiesc să vestești și maicii tale și fratelui tău, să nu mai propovăduiască la arătare pe Hristos și să nu mai învețe pe pagini a se lepăda de credința lor părintească, ca să nu te primejduiești din cauza lor”.
Sfântul Victor a zis către dânsul: „Să nu-mi fie a face aceasta care zici, adică să chinuiesc vreun creștin, sau să iau ceva de la dânsul, sau să sfătuiesc pe maica mea sau pe fratele meu să nu mai propovăduiască că Hristos este Dumnezeul cel adevărat. Dar și eu sunt și voiesc să fiu propovăduitor al lui Hristos, precum sunt și aceia, și las să vedem răul care ni se va face”. Ducele a zis: „Eu frate te sfătuiesc cele ce-ți sunt de folos, iar tu socotește ce vrei să faci”. După ce a zis, îndată a orbit și, căzând la pământ, a rămas mut de durerile cele cumplite ale ochilor; apoi, ridicându-l cei ce stăteau de față, l-au pus pe pat și a rămas trei zile fără glas, neputând grăi nicidecum. Iar în a patra zi a strigat cu glas mare: „Unul este cu adevărat Dumnezeu, Dumnezeul creștinilor!”. Iar Victor, intrând la dânsul, a zis: „Pentru ce ți-ai schimbat așa deodată părerea ta, o! Sebastiane?”. Ducele a zis către dânsul: „Căci mă cheamă Hristos la dânsul o! preadulcele meu Victor”. Deci îndată a învățat de la dânsul credința în Hristos și s-a botezat; apoi cum a ieșit din apa botezului, îndată și-a căpătat lumina ochilor și a preamărit pe Dumnezeu. Văzând ceilalți slujitori de idoli această preaslăvită minune, s-au înfricoșat ca să nu pătimească și ei, necrezând în Hristos, ceea ce a pătimit ducele, au alergat toți la Victor și, învățând credința în Hristos, s-au botezat.
Trecând puțină vreme, a ajuns cuvântul acesta la Roma, până la urechile lui Neron, că Victor, stratilatul Italiei, și Sebastian, ducele, propovăduiesc ca Petru și Pavel și că ceilalți apostoli și aduc pe mulți păgâni la credința în Hristos; apoi că Fotini, mama stratilatului, împreună cu Iosi, un alt fiu al ei, au fost trimiși de dânsul în Cartagina să facă asemenea. Împăratul, auzind acestea, s-a aprins de mânie și îndată a trimis ostași în Italia ca să aducă la Roma toți creștinii care se aflau acolo, bărbați și femei, cărora li se arătase Domnul mai înainte și le zisese: „Veniți la Mine toți cei osteniți și însărcinați și vă voi odihni; deci nu vă temeți, căci Eu sunt cu voi și Neron va fi biruit împreună cu diavolii, prietenii săi”. „După aceea a zis către Victor: „De aici înainte numele tău va fi Fotinos, căci prin tine se vor lumina mulți și vor crede în Mine; iar tu întărește cu cuvintele tale pe Sebastian, spre mărturisire, căci fericit și bine-i va fi celui ce se va nevoi până la sfârșit”.
Acestea zicând Domnul către dânșii, S-a înălțat la ceruri. S-a descoperit încă și Sfintei Fotini și i s-au arătat toate cele ce trebuia să urmeze. De aceea, Sfânta Fotini îndată a și pornit din Cartagina împreună cu mulțime de creștini și s-a dus la Roma; toată cetatea Romei, auzind-o propovăduind cu mare îndrăzneală pe Hristos, s-au tulburat, zicând: „Cine este aceasta care vine aici cu mulțime?”. Apoi a venit la Roma și Fotinos, fiul ei, împreună cu Sebastian ducele, fiind aduși de ostașii care fuseseră trimiși de împărat.
Dar Sfânta Fotini a apucat și a venit mai înaintea lui Neron, împreună cu Iosi fiul ei, și cu cealaltă mulțime. Văzându-i Neron i-a întrebat: „Pentru care pricină ați venit la noi?”. Sfântă a răspuns: „Am venit să te învățăm să crezi în Hristos”. Slujitorii împăratului au zis: „Au venit din Italia Sebastian, ducele, și Victor, stratilatul”. Neron a zis: „Să vie înăuntru”. Și venind ei, a zis către dânșii: „Ce am auzit despre voi?”. Sfinții au răspuns: „Câte ai auzit despre noi, o! împărate, toate sunt adevărate”. Neron, uitându-se la dânșii sălbatic, le-a zis: „Vă lepădați de Hristos, ori voiți să muriți de moarte rea?”. Sfinții, ridicându-și ochii la cer, au zis: „Să nu fie vreodată, o! Hristoase, Împărate, ca să ne lepădăm de Tine și să ne despărțim de credința cea întru Tine și de dragostea Ta!”. Neron a întrebat: „Cum vă numiți voi?”. Sfânta Fotini a răspuns: „Eu m-am numit Fotini de Iisus Hristos, Dumnezeul meu, iar surorile mele, cea dintâi care s-a născut după mine se numește Anatoli, a doua Fotos, a treia Fotis, a patra Paraschevi, a cincea Chiriachi; iar fiii mei, cel dintâi se numește Victor, care s-a numit de Domnul meu Fotinos, și cel de-al doilea, care este cu mine, se numește Iosi”. Neron a zis către dânșii: „Toți v-ați unit și v-ați învoit ca să fiți munciți pentru Nazarineanul și să muriți pentru El?”. Sfânta Fotini a răspuns: „Așa ne bucurăm noi toți, ne veselim și voim să murim pentru dragostea Lui”.
Atunci tiranul a poruncit să li se zdrobească încheieturile mâinilor cu ciocane de fier; iar slujitorii lui Neron, răpind pe sfinți, i-au dus la locul de tortură; și și-a întins fiecare mâinile, apoi au început să li le zdrobească cu ciocanele și, de la al treilea ceas din zi până la al șaselea, s-au schimbat de trei ori cei care îi băteau; iar mucenicii lui Hristos n-au simțit nicidecum muncirea lor, nici s-au zdrobit cât de puțin mâinile lor. Auzind aceasta, Neron s-a cutremurat de preaslăvită minune și a poruncit să li se taie mâinile. Dar, îndată slujitorii răpind pe Sfânta Fotini, legându-i mâinile, au lovit de mai multe ori cu săbiile, deasupra pe nicovală, nereușind nimic; iar mai ales aceia care le loveau, au slăbit și au căzut ca niște morți. Dar sfânta a rămas nevătămată și mulțumea lui Dumnezeu, zicând: „Domnul îmi este ajutor și nu mă voi teme, de ce-mi va face mie omul”.
Deci a început împăratul a se nedumeri și a gândi ce să facă să biruiască pe mucenici și să-i aducă la voia sa. De aceea a poruncit ca pe bărbați să-i bage într-o temniță întunecoasă, iar pe Sfânta Fotini, împreună cu cele cinci surori ale ei, să le pună într-o cameră de aur, cu masă de aur, scaune de aur, bani mulți înaintea lor, podoabe de aur, îmbrăcăminte și brâie de aur. Apoi a poruncit și Domninei, fiica sa, să se ducă și ea în camera aceea cu toate roabele ei și să se unească cu sfintele, socotind deșertul la minte căci cu amăgiri ca acestea va întoarce și va răsturna credința lor. Căci poruncea sfintelor că, dacă se vor lepăda de credința în Hristos, le va da mângâiere, desfătare și o dragoste ca aceasta și le va dărui toate acelea ce se aflau în cameră și multe altele; apoi le va învrednici de mare dragoste și cinste. Dar s-a amăgit vicleanul, căci sfintele, ca niște cugetătoare de cele cerești, au defăimat toate acelea ca pe niște gunoaie și n-au voit nici măcar să se uite la ele.
Privind Sfânta Fotini la fiica împăratului, Domnina, a zis către ea: „Bucură-te, mireasa Domnului meu!”. Iar Domnina a zis și ea către dânsa: „Bucură-te și tu, doamna mea, făclia lui Hristos!”. Auzind Sfânta Fotini pe Domnina pomenind numele lui Hristos s-a bucurat foarte și a mulțumit lui Dumnezeu, a îmbrățișat-o și a sărutat-o. Apoi învățând-o credința lui Hristos, cum și pe cele 100 de roabe ale ei, le-a botezat pe toate; iar pe Domnina a numit-o Antusa. Și îndată fericită Antusa a poruncit Ștefanidei, celei mai mari peste 100 de roabe ale ei, să dea săracilor toate podoabele cele de aur și banii care se aflau în cămara de aur.
Neron, înștiințându-se de aceasta, a suspinat din adâncul inimii și mâniindu-se foarte, îndată a poruncit să ardă un cuptor șapte zile și să arunce într-însul pe Sfânta Fotini și pe toți cei uniți cu dânsa, bărbați și femei; și făcând ostașii după porunca lui, au stat mucenicii trei zile în cuptor. După aceea, socotind tiranul că acum vor fi arși în cuptorul cel de foc, a poruncit să deschidă gura cuptorului și, dacă vor afla acolo oasele ucenicilor, să le arunce în râu. Și deschizând ostașii gura cuptorului, au aflat pe toți sfinții întregi și nevătămați, slăvind și binecuvântând pe Dumnezeu. Deci au rămas uimiți de preaslăvita minune că nu s-a apropiat focul de dânșii. Auzind aceasta, toți locuitorii cetății Roma s-au minunat, slăvind și ei pe Dumnezeu.
Dar tiranul, auzind de o minune ca aceasta, a poruncit să-i adape cu otrăvuri aducătoare de moarte. Deci a fost chemat Lambadie, vrăjitorul, care a pregătit otrăvurile, dând mai întâi otravă Sfintei Fotini, care, luând-o, a zis către vrăjitor: „Nu se cădea nouă a lua această otravă a ta nicidecum, nici a o bea, fiindcă și tu ești necurat; dar pentru ca să cunoști tu, o! împărate, și tu, o! vrăjitorule, puterea Hristosului meu, iată, eu mai întâi o beau, în numele Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, și pe urmă o vor bea toți cei ce sunt împreună cu mine”. Bând toți mucenicii otrava, au rămas nevătămați, cu puterea lui Hristos, ca și cum n-ar fi băut nimic. Iar vrăjitorul, văzând toate acestea, s-a spăimântat și, căutând la Sfânta Fotini, a zis: „Am pregătit o otravă puternică și de o veți bea și pe aceasta și, nu veți păți nimic, voi crede și eu în Dumnezeul vostru”. Și aducând-o, a dat-o lor și, bând-o, toți mucenicii au rămas nevătămați. Văzând vrăjitorul aceasta, a rămas uimit și îndată adunând toate cărțile sale vrăjitorești, le-a aruncat în foc și le-a ars; apoi, crezând în Hristos, s-a botezat, numindu-se din botez Teoclit. Iar împăratul, înștiințându-se de aceasta, a poruncit ostașilor și răpindu-l din mijlocul sfinților, l-au scos afară de zidurile cetății Roma și i-au tăiat capul cu sabia. Și așa, fericitul Teoclit, mai înainte decât ceilalți, a luat cununa muceniciei.
Atunci Neron cel fără de lege a poruncit să le taie venele tuturor sfinților, împreună cu ale marei mucenițe Fotini. Și când ostașii le tăiau venele mucenicilor, ei batjocoreau și râdeau de împărat și de zeii lui, ca de niște neputincioși. Iar tiranul, văzând pe mărturisitori, că întru nimic nu socotesc muncile acestea, a poruncit să topească plumb și să-l amestece cu pucioasă și, când va clocoti, să-l toarne în gura Sfintei Fotini și pe spatele celorlalți sfinți. După ce slujitorii au îndeplinit porunca împăratului și au vărsat pe spatele mucenicilor plumbul clocotind, toți sfinții au strigat: „Mulțumim Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, căci cu plumb clocotit ai răcorit inimile noastre ca și cum ar fi fost însetate de o mare arșiță”. Iar Neron, auzind aceasta, s-a spăimântat și a poruncit să-i spânzure și să strujească fără milă trupurile lor și să le ardă cu făclii aprinse; dar cu cât îi muncea mai mult, cu atât se împuterniceau în dumnezeiescul dar și proslăveau pe Dumnezeu.
Iar ticălosul și deșertul de minte Neron, socotind că va birui pe sfinți cu muncile, a poruncit să amestece cenușă cu oțet tare și să-l toarne în nasurile lor și, aceasta făcându-se, sfinții mucenici au zis că li se pare mai dulce decât mierea și fagurul. Iar tiranul s-a mâniat foarte și a poruncit de a oprit pe sfinți și i-a închis într-o temniță întunecoasă și necurată, plină de șerpi veninoși. Dar sfinții lăudau și slăveau pe Dumnezeu, iar fiarele cele otrăvitoare, din temniță, toate au murit și duhoarea cea rea s-a prefăcut în mireasmă neasemănată, iar întunericul s-a prefăcut în lumină prea strălucită. Apoi Domnul nostru Iisus Hristos a stat în mijlocul sfinților și a zis către dânșii: „Pace vouă!”. Apoi, apucând de mâna pe Sfânta Fotini a ridicat-o sus și a zis: „Bucurați-vă totdeauna, căci Eu cu voi sunt în toate zilele vieții voastre”. Și îndată, cu cuvântul Domnului, s-au deschis ochii mucenicilor și, văzând pe Domnul, s-au închinat Lui; iar El, binecuvântându-i, a zis: „Îmbărbătați-vă și vă întăriți”. Apoi s-a suit la cer. Iar din trupurile sfinților au ieșit ca niște solzi și s-au făcut sănătoși, așa cum erau mai înainte. Dar urgisitul de Dumnezeu Neron a poruncit că sfinții să rămână în temniță trei ani, ca să pătimească acolo înăuntru tot felul de chinuri și așa să moară cu moarte rea.
Iar după trei ani, având împăratul un slujitor al său închis în temnița aceea, a trimis oamenii săi ca să-l scoată. Deci, ducându-se trimișii în temniță, au văzut pe mucenici că erau vii și sănătoși și au spus împăratului că galileenii care au fost orbiți de el, acum văd și sunt sănătoși, iar temnița este plină de lumină și de bună mireasmă negrăită, încât s-a făcut ca o casă sfânta, spre slava lui Dumnezeu; iar acolo aleargă mulțime de oameni și cred în Dumnezeul lor și sunt botezați de dânșii.
Auzind acestea, Neron și-a ieșit din minți și, trimițând ostași, i-a adus înaintea sa și a zis: „Au nu v-am poruncit vouă să nu mai propovăduiți în numele lui Hristos? Deci cum îl propovăduiți în temniță? Pentru aceasta eu voiesc să pun asupra voastră multe și grele munci”. Iar sfinții au zis: „Orice voiești fă, dar noi nu vom înceta a vesti pe Domnul nostru Iisus Hristos, cum că este Dumnezeu adevărat și făcătorul tuturor”. Dar cu aceasta s-a aprins tiranul la mânie și a poruncit să răstignească pe sfinți cu capetele în jos și să strujască trupurile lor trei zile, până se vor dezlega încheieturile lor. Făcând aceasta, sălbaticii și neomenoșii slujitori i-au spânzurat și i-au lăsat alte patru zile, punând străjeri să-i păzească. După aceea, ducându-se să vadă dacă mai trăiesc încă, cum i-au văzut spânzurați au orbit. Iar îngerul Domnului, pogorându-se din ceruri, a dezlegat pe sfinți și, sărutându-i, i-a făcut sănătoși de toate rănile lor. Atunci Sfintei Fotini, făcându-i-se milă de orbirea slujitorilor, a făcut rugăciune către Dumnezeu pentru ei și îndată și-au luat iarăși lumină ochilor lor și crezând în Hristos, s-au botezat.
Înștiințându-se tiranul de acestea, a poruncit să jupuiască pielea de pe Sfânta Fotini și în vremea ce o jupuiau, sfânta cântă: „Doamne, cercetatu-m-ai și M-ai cunoscut”. După ce au jupuit pielea ei, au aruncat-o în râu, iar pe sfânta au aruncat-o într-un puț sec. Dar la ceilalți mucenici: Sebastian, Fotinos și Iosi, le-au tăiat mădularele cele născătoare și le-au aruncat la câini; i-au jupuit și pe ei de piele și-au aruncat-o în râu, iar pe dânșii i-au aruncat într-o baie veche. Apoi pe cele cinci surori ale Sfintei Fotini, punându-le înaintea lui, a poruncit să le taie mai întâi sânii, după aceea le-a jupuit și pe ele de piele. Însă, când s-au pus slujitorii să jupoaie și pe Sfânta Fotida, ea nu a primit să fie ținută de cineva; ci a stat singură cu mare vitejie și bărbăție, și au jupuit pielea de pe trupul ei, încât s-a minunat și tiranul de răbdarea ei. După acest chin, prea înrăutățitul a găsit și o altă tortură pentru ea, grea și pierzătoare, căci a poruncit și a plecat două vârfuri de copaci, care erau în grădina lui, și au legat pe Sfânta Fotida de cele două vârfuri. Apoi le-a slobozit îndată și sfânta s-a rupt în două părți și astfel și-a dat sfântul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu. Atunci a poruncit pierzătorul să taie și pe ceilalți mucenici cu sabia. Iar pe fericită Fotini, scoțând-o din puțul acela, a închis-o în temniță.
Dar ea, fiindcă a rămas singură și nu s-a încununat cu cununa mărturisirii împreună cu ceilalți mărturisitori, se mâhnea și rugă pentru aceasta pe Dumnezeu, care s-a arătat ei și, pecetluind-o cu semnul cinstitei și de viață făcătoarei cruci de trei ori, a făcut-o sănătoasă de toate rănile ei. Și după multe zile, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu, și-a dat în mâinile lui cinstitul și sfântul ei suflet. Și astfel s-au dus toți către Dumnezeu cel dorit de dânșii și au dobândit împărăția cerului, căreia dea Dumnezeu ca și noi să ne învrednicim prin rugăciunile lor. Amin.