Calendar Ortodox 26 decembrie 2024
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; basilica.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 26 decembrie 2024
†) Sf. Cuv. Nicodim cel Sfințit și Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana
Sinaxar 26 Decembrie
În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, Soborul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.
Soborul Maicii Domnului – foto preluat de pe doxologia.ro
Despre fuga în Egipt a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu:
După ce Irod a dat poruncă să fie tăiaţi toţi pruncii din Betleem, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând:
“Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt“.
Şi a fugit în Egipt Născătoarea de Dumnezeu cu Pruncul şi cu Iosif, pentru două pricini: întâi ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul:
“Din Egipt am chemat pe Fiul Meu“; a doua, ca să se închidă gura ereticilor.
Dacă Maica Domnului n-ar fi fugit cu Pruncul în Egipt şi ar fi fost prins Pruncul şi ucis, atunci s-ar fi împiedicat mântuirea oamenilor; iar dacă ar fi rămas în Palestina şi n-ar fi fost ucis de Irod, şi ar fi scăpat tocmai pentru ca să poată împlini mântuirea oamenilor, atunci mulţi ar fi socotit că a purtat o nălucă de trup şi nu trup adevărat, iar ereticii fără de Dumnezeu ar fi îndrăznit să zică:
“Dacă ar fi purtat trup, ar fi fost ucis de sabie; dar dacă n-a fost ucis, înseamnă că nălucire este naşterea Lui“.
Pentru aceasta a fugit în Egipt, ca sa sfarâme idolii de acolo şi să mântuiască toată lumea în vremea mântuitoarei Răstigniri şi învieri.
Sinaxarul sărbătorii după Părintele Macarie de la Mănăstirea athonită Simonos-Petras.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Eftimie Mărturisitorul, episcopul Sardelor.
Sf. Sfințit Mc. Eftimie Mărturisitorul, episcopul Sardei – foto preluat de pe doxologia.ro
Cel între sfinţi Părintele nostru Eftimie a trăit pe vremea împăraţilor Constantin şi Irina.
Mai întâi a strălucit ca o stea în viaţa călugărească, apoi a fost făcut arhiereu.
La Sinodul al doilea de la Niceea a zdrobit cu putere pe eretici.
Împăraţii văzând că este atât de priceput, l-au trimis în multe solii.
Când Nichifor s-a urcat pe tronul împărătesc şi a început să trăiască nelegiuit, sfântul l-a mustrat.
Împăratul l-a surghiunit în Apus, în Patalarea, împreună cu alţi episcopi ortodocşi.
De atunci şi până la pătimirea sa ca mărturisitor.
Vreme de 29 de ani, fericitul nu şi-a mai văzut mitropolia.
Când s-au schimbat împăraţii şi a venit pe tronul împărăţiei romane Leon, cel cu numele de fiară, sfântul a fost chemat din surghiun.
Şi l-a întrebat împăratul de se închina sfintelor icoane.
Sfântul s-a folosit de îndrăzneala lui obişnuită şi l-a dat anatemei pe împărat.
Tiranul s-a mâniat şi l-a surghiunit din nou, în Ason.
Când Leon cel prea rău a fost ucis cu sabia de împăratul de după el, fericitul a fost chemat din Ason şi i s-a cerut să nu se închine sfintelor Icoane.
Dar sfântul iarăşi l-a fulgerat şi pe acest împărat cu cuvintele sale, strigând:
“Dacă cineva nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos zugrăvit în icoană, anatema să fie“.
Pentru aceasta fericitul a fost bătut, surghiunit în Acrita şi închis într-o temniţă întunecoasă.
Apoi a fost întins de patru inşi şi bătut vreme îndelungată cu vine crude de bou.
De pe urma rănilor acelora dureroase, sfântul s-a umflat ca un burduf.
A mai trăit numai opt zile după pătimire şi şi-a dat duhul lui, în mâinile lui Dumnezeu, strălucind mai mult decât soarele.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Constantin cel dintre iudei.
Cuviosul Părintele nostru Constantin era din cetatea Sinada.
Părinţii lui slujeau umbrei Legii, că erau iudei. Pe când Constantin era copil mic şi mergea cu mama lui, a văzut pe un creştin că şi-a făcut semnul Sfintei Cruci pe gură când a căscat.
De atunci o făcea şi el aşa cum l-a văzut pe acela.
A îndrăgit şi celelalte fapte creştineşti şi le făcea cu credinţă fierbinte. Din pricina aceasta îi strălucea faţa.
A fost învăţat de sus de la Dumnezeu tainele creştine şi a stat nemâncat câteva zile.
Odată o evreică tânără a tăbărât asupra lui cu gând de desfrânare.
Iar el, vrând să cunoască din nou prin faptă puterea Sfintei Cruci, a făcut deasupra fetei semnul Sfintei Cruci şi deodată a văzut că fata se prăbuşeşte la pământ mută şi moartă; şi s-a minunat.
A făcut apoi deasupra celei ce zăcea moartă, iarăşi, semnul Sfintei Cruci şi a înviat-o.
Povăţuit de un nor dumnezeiesc, s-a dus la o mănăstire numită Fuvution în care străluceau în virtute nişte bărbaţi vestiţi ce duceau viaţă schimnicească.
A povestit stareţului cele petrecute cu el.
Stareţul a poruncit să i se aducă o cruce şi i-a spus să o sărute, şi pe când săruta fericitul cu evlavie partea de jos a Sfintei Cruci, atunci crucea, arma aceea cinstită în întregime cu braţele ei s-a rezemat pe cuviosul lui cap şi a întipărit pe el chipul crucii, care a rămas neşters până la moartea lui.
Apoi a fost învrednicit de dumnezeiescul botez şi a primit numele de Constantin.
După botez a urmat un lucru de minune. Pe piatra pe care au stat picioarele sale când a ieşit din colimvitra au rămas urmele picioarelor lui.
Şi aşa a început luptele cele duhovniceşti şi se sârguia să întreacă pe toţi în aspra vieţuire.
Lucra şi el corturi; ca şi Sfântul Apostol Pavel.
Când îşi făcea rugăciunile către Dumnezeu, locul se umplea de bună mireasmă.
Când mergea la biserică, uşile bisericii se deschideau de la sine, înaintea lui.
Pentru curăţia sufletului lui cunoştea gândurile fraţilor mănăstirii.
Apoi a ieşit din mănăstirea Fuvution şi s-a dus în Muntele Olimpului şi de acolo în Mira, şi pe urmă în Cipru, şi de la Cipru la Atalia şi acolo a trecut cu picioarele un râu ce nu putea fi trecut decât cu barca.
Şi după ce a umblat şi prin alte multe locuri s-a întors iarăşi în Olimp şi acolo a stat patruzeci de zile nu numai flămând, ci şi îngropat până la mijloc într-o groapă.
După acestea, fără voia lui, a fost hirotonit preot, dar n-a părăsit o clipă luptele cele pustniceşti.
Cu opt luni înainte a cunoscut plecarea lui la Dumnezeu şi aşa, după trecerea lor, s-a mutat la Domnul.
Mai înainte de mutare, a spus celor din jurul lui cu de-amănuntul toată viaţa şi faptele lui.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Evarest.
Cuviosul Părintele nostru Evarest a trăit pe vremea împăratului Leon, luptătorul împotriva sfintelor icoane.
Se cobora din oameni însemnaţi din Galaţia Asiei.
A fost dat să înveţe carte şi a ajuns bun şi de folos tuturor.
Ducându-se la Constantinopol a tras în gazdă la unul din mai-marii oraşului, rudă cu el, Vriente cu numele, patrician cu dregătoria.
A stat la el câteva zile.
Ivindu-se o nevoie, împărăteasa Teodora l-a trimis pe Vriente patricianul sol la bulgari. Vriente l-a luat cu el şi pe cinstitul Evarest.
Când au ajuns la locul numit Scopelon s-au aşezat să se odihnească puţin.
După rânduiala lui Dumnezeu, fericitul Evarest a întâlnit aici un bătrân care ducea viaţă schimnicească. Şi după dorinţa sa a fost tuns de acel călugăr şi a luat cu dragoste jugul cel uşor al Domnului.
Mai târziu bătrânul acela l-a binecuvântat, i-a dat scrisori şi l-a trimis la Mănăstirea Studion; a fost primit în mănăstire şi a început nevoinţele sale cele schimniceşti.
Alegea ca pildă de urmat pe un frate care îi întrecea pe ceilalţi în virtute şi căuta să fie tot ca el de nevoitor.
Străduinţele şi nevoinţele lui nu-i cu putinţă să le înşiram.
În astfel de nevoinţe trăind în chip bineplăcut lui Dumnezeu şi-a dat lui Dumnezeu duhul, când a ajuns în al şaptezeci şi noualea an al vieţii lui.
Cinstitul lui trup a fost îngropat în Mănăstirea lui Cocorovie.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului sfinţit Mucenic Constantie Rusul, care a pătimit în Constantinopol în anul 1743.
Tot în această zi şi pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim, arhimandritul din lavra Sfintei Mănăstiri Tismana (1310 – 1406).
Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana (1310 – 1406) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Tot Sfântul şi Preacuviosul Părintele nostru Nicodim era de neam sloven, născut şi crescut în dreapta credinţă.
După ce a primit sfântul şi îngerescul chip al călugăriei şi harul preoţiei, a pustnicit prin multe locuri, adunând la sine toată fapta cea bună prin iubire de osteneli şi alte petreceri îmbunătăţite.
Tot când a venit în părţile acestea ale Ţării Româneşti a trăit în multe trude şi osteneli sufleteşti şi a petrecut cu neîncetate rugăciuni prin munţii pământului acestuia.
Sfântul Nicodim a zidit multe altare lui Dumnezeu, precum se istoriseşte până în ziua de azi.
Mai întâi pe apa Motrului, apoi Mănăstirea de la Vodiţa, pe numele Sfântului Antonie cel Mare.
Acolo a făcut chinovie de mulţi părinţi şi fraţi întru Hristos şi a vieţuit în acea mănăstire multă vreme, sfântul.
După aceea, prin descoperire dumnezeiască, a mers la locul ce se numeşte Tismana.
Cu voia lui Dumnezeu, a zidit acolo, cu ale sale trude şi osteneli, altar dumnezeiesc şi locaş de viaţă de obşte.
Mulţime mare de călugări s-a adunat acolo; iar Sfântul Nicodim vieţuia cu aceşti fraţi întru Hristos; le era chip şi pildă de fapte bune, şi-i povăţuia pe calea mântuirii.
Şi luând sfântul de la Dumnezeu harul facerii de minuni şi putere asupra duhurilor celor necurate, multe şi nenumărate minuni a făcut cât a trăit în viaţă.
A alungat demoni şi a tămăduit toată boala şi toată neputinţa.
Se spune că şi în foc a intrat şi a ieşit nevătămat; focul nu s-a atins nici de haine, nici de părul capului său.
A mai făcut şi alte minuni şi nespuse lucruri cu puterea lui Hristos.
Şi aşa, ajungând cu sfinţenie până la adânci bătrâneţi, s-a mutat din viaţa aceasta vremelnică la viaţa cea cerească şi nepieritoare.
Întru această lună în douăzeci şi şase de zile. Şi au fost îngropate cinstitele şi sfintele sale moaşte în sfânta şi dumnezeiasca sa mănăstire Tismana, unde se face slujba şi prăznuirea sa în toţi anii.
Mormântul său stă întru pomenire până în ziua de azi, cu candela neadormită.
După ce Dumnezeu a preaslăvit moaştele sale cu mireasma dumnezeiască de bun miros, cu har izvorâtor de mir şi cu facere de minuni, au fost scoase din mormânt şi puse în raclă şi aşezate înăuntru cu cinste în sfânta biserică, aşa ca şi moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul în sfânta Mănăstire Bistriţa.
După trecere de mulţi ani, un domn al ţării acesteia a vrut să ridice din Mănăstirea Tismana moaştele Sfântului Nicodim, să le ducă în Bucureşti, ca să fie acolo stătătoare.
Dar n-a fost voia sfântului să se înstrăineze moaştele sale din locaşul său.
Şi cu minune s-a făcut de a părăsit domnul acela gândul său şi lucrul cel neplăcut sfântului.
Că îndată s-a arătat în vedenie unuia din călugări şi i-a poruncit să spună stareţului să-i ascundă moaştele şi numai un deget să ia de la mâna lui şi să-l oprească pentru evlavia credincioşilor.
Sfântul Nicodim s-a arătat în acelaşi chip şi stareţului; i-a dat ca şi fratelui aceeaşi poruncă.
Încredinţându-se dar stareţul, a luat un deget de la mâna sfântului şi mir de la moaştele sale.
Degetul şi sfântul mir, pus într-un vas de cositor, împreună cu o cruce de plumb ce o purta sfântul la gât, se află în sfânta mănăstire până în ziua de azi, ca odoare duhovniceşti cinstite şi de mult preţ.
Din sfântul mir nimeni n-are voie să ia; se îngăduie să se sărute vasul şi se umplu toţi de nespusă mireasmă duhovnicească.
Ascunzându-se dar în acest chip moaştele sfântului, de care se ştia numai din stareţ în stareţ şi unul din fraţii mănăstirii.
Iar mai pe urma, din întâmplările vremilor celor cu multe robii, au rămas moaştele sfântului de tot tăinuite şi neştiute de nimeni până în ziua de azi.
Poate că aşa a fost voia sfântului.
Cele mai sus numite sfinte şi cinstite odoare sunt îndestulătoare pentru mângâierea părinţilor mănăstirii şi a celorlalţi locuitori creştini.
Ele fac şi acum multe şi nenumărate minuni. Duhurile necurate din oameni se alungă cu chemarea numelui sfântului; vindecări de multe feluri de boli se dăruiesc celor ce năzuiesc şi aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului;
pământul şi ţara aceasta se păzeşte cu rugăciunile şi ajutorul Sfântului Nicodim de multe nevoi; iar sfânta şi dumnezeiasca Mănăstire Tismana, care ţine şi are comoară de mult preţ sfintele sale moaşte, este păzită şi apărată totdeauna, cu grabnica lui folosinţă, de multe bântuieli ale văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi.
În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 28 octombrie 1955, în catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova s-a oficiat sfânta slujbă a Sfântului Nicodim, ca început al săvârşirii de atunci înainte, a slujbei Sfântului Nicodim în toate bisericile din Biserica Ortodoxă Română.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi şi pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana (1912 – 1951)
Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana (1912 – 1951) – www.facebook.com/basilica.ro
articol preluat de pe basilica.ro
Sfântul Botez, a primit numele de Grigorie, după tatăl său.
Mama sa se numea Elena și și-a sfârșit viața ca monahie.
El a moștenit de la dreptmăritorii săi părinți iubirea de Dumnezeu și dragostea de rugăciune.
La vârsta de 12 ani a fost primit în Sfânta Mănăstirea Bogdana, nu departe de locurile sale natale.
A urmat Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț, apoi pe cel de la Mănăstirea Cernica.
În această perioadă a intrat ca frate în Sfânta Mănăstire Tismana, unde a primit tunderea în monahism și numele de Gherasim.
Cuviosul s-a arătat sârguitor la slujbele bisericii, la ascultări și la pravila din chilie, dobândind darul lacrimilor și al rugăciunii neîncetate.
Fiind împreună-pătimitor în inima sa cu toți oamenii, s-a învrednicit după puțină vreme și de cinul preoțesc, pe care l-a iubit și l-a cinstit în toată viața sa, căci zicea:
„Am dorit și doresc să fiu numai slujitor al Altarului, pe care slujire, cu ajutorul lui Dumnezeu, n-am întinat-o niciodată.”
Punând, deci, aceste două pietre de temelie vieții sale, anume călugăria și preoția, pe ele și-a întemeiat tot cugetul, tot cuvântul și toată fapta, luând totdeauna mărturie din Scripturi și din cuvintele Sfinților Părinți pentru tot ce lucra.
Astfel, a ajuns predicator priceput și iscusit duhovnic.
La vârsta de 25 de ani a fost chemat să fie stareț al Mănăstirii Arnota, care trebuia refăcută după un grav incendiu.
Împlinind această slujire cu toată dăruirea vreme de doi ani, a renunțat la ea odată cu retragerea din scaun a episcopului care îl numise.
A trecut la Seminarul Monahal de la Cernica, în postul de bibliotecar-contabil, unde îi îndemna pe elevi să ia aminte la sufletele lor și la învățătură.
Mai apoi, a fost trimis în Transnistria, în cadrul Misiunii Ortodoxe Române, menită să reînvie credința după 20 de ani de ateism.
Ajuns acolo, a învățat slujba în limba slavonă în decurs de o săptămână, căutând să deprindă și limbile rusă și ucraineană, vorbite de enoriașii săi din satul Păsățel.
A câștigat dragostea lor, slujind cu multă jertfelnicie în condiții de grea sărăcie, reparând cu mâinile sale biserica și redeschizând un schit.
A ajutat și la refacerea catedralei din Balta.
După aceea, a fost iarăși chemat în mănăstirea sa de metanie, Tismana, ca stareț.
În ciuda sărăciei de după război, a adus numeroase îmbunătățiri mănăstirii, bisericii, schitului Cioclovina, refăcând și corpul de chilii ars într-un incendiu.
Se făcuse vestit ca om duhovnicesc, plin de înțelepciune și neabătut de la rânduielile Sfinților Părinți, având chipul blând și obiceiul milostiv.
El pe toate din dragoste le făcea, iar mustrarea ori canonul le dădea cu mare durere în suflet, fiind mai întâi neînduplecat cu sine însuși, mai mult decât cu toți ceilalți.
Avea, încă, și un dar ca acesta, că umbla printre lupi fără a fi vătămat de ei.
Văzând Dumnezeu faptele lui cele bune, a vrut să-l încununeze și mai mult, adăugând la mucenicia cea de taină din fiecare zi a nevoințelor sale călugărești și mucenicia văzută.
Deci, a fost arestat din porunca stăpânirii ateiste, la praznicul Sfântului Ioan Evanghelistul, fiind el în vârstă de 35 de ani.
A fost chinuit cumplit, răbdând foamea, frigul, ocările și bătăile.
Slujitorul lui Hristos se bucura, însă, că s-a învrednicit a suferi o fărâmă din Pătimirile lui Hristos, socotind că nu este jertfă, nici cinste mai mare decât a muri pentru El.
Apoi, fiind condamnat la 10 ani de temniță grea, i-au luat și haina călugărească și l-au trimis prima dată la Aiud, unde îmbărbăta pe toți cei închiși, care erau mult chinuiți cu foamea, încât mureau câte cinci sau șase în fiecare zi.
Apoi a fost trimis împreună cu alții la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde erau iarăși batjocoriți, bătuți și siliți la muncă peste puteri, lipsiți de hrană și de apă.
Sfântul nu și-a uitat chemarea sa preoțească, ci a continuat să spovedească și să împărtășească în ascuns pe cei credincioși, ajutându-i la muncă și întărindu-i prin cuvinte de mângâiere.
Pentru aceasta, păzitorii îl asupreau peste măsură, dar și unii din cei întemnițați, între care era și un tânăr necredincios.
În scurtă vreme, s-au îmbolnăvit de tuberculoză, atât Cuviosul, cât și tânărul acela și, fiind pe moarte, au fost duși amândoi la închisoarea de la Târgu Ocna, unde era un spital pentru cei ce pătimeau de această boală.
Acolo fiind, fericitul n-a căutat la slăbiciunea trupului său, ci le era tuturor părinte duhovnicesc, sfătuind, spovedind și împărtășind, încă și despre liniștire și Rugăciunea lui Iisus învățând pe cei ce-l întrebau, căci era lucrător sporit al acesteia.
Când i s-a apropiat sfârșitul, tânărul acela a început a se căi și a mărturisi pe Dumnezeu, iar Sfântul, văzând pocăința lui, a mers la patul lui, sprijinit de doi deținuți, căci singur nu se mai putea ridica.
L-a mângâiat cu blândețe, încredințându-l de dragostea și iertarea sa, a tuturor creștinilor și, mai ales, de iubirea lui Hristos.
Primindu-i spovedania și împărtășindu-l cu Sfintele Taine, i-a adeverit că se va găsi și pentru el un loc în cer.
Mai înainte de mutarea sa din trup, Sfântul a auzit cântări îngerești și a fost răpit la lăcașurile cerești, despre care a mărturisit celor de aproape:
„Eram departe, în locuri de verdeață, de cântec și mireasmă, făurite din lumini.
Acolo e minunat. E pace. De fapt, nu se poate exprima ce e acolo. E atâta fericire, încât chiar bucuria de a le vedea e o suferință prin contrastul dintre cele două lumi.”
Iar pe cei ce împreună pătimeau cu el i-a mângâiat prin cuvinte prorocești:
„Aici va fi într-o zi pelerinaj… Azi suntem puțini, dar încă mai există credință în lume, încât lumea va fi izbăvită. Acum pare cu neputință, dar, dincolo de mijloacele omenești, există o iconomie divină și ea va renaște omenirea.”
Apoi, binecuvântând pe toți, s-a despărțit de dânșii în ziua a 26 decembrie, la pomenirea Sfântului Nicodim de la Tismana.
Trupul său a fost aruncat în gropile de lângă închisoare, iar duhul său se veselește în lăcașurile cerești, alături de cuvioși și de mucenici, și se arată grabnic ajutător tuturor celor ce-l cheamă cu credință.
Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparul, glasul al 8-lea:
Îndreptătorule al călugărilor și podoaba cea aleasă a mărturisitorilor, Sfinte Părinte Gherasim, lauda Tismanei, cel ce ești preamărit în ceata mucenicilor și împreună te veselești în ceruri cu Sfântul Nicodim, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Evenimentele Zilei de 26 decembrie în Istorie
“Regele Lear și Nebunul în furtună” de William Dyce (1806–1864)
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
26 decembrie este a 360-a zi a calendarului gregorian și a 361-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 5 zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 26 decembrie
Biserica Ortodoxă Română
†) Soborul Maicii Domnului; Sf. Cuv. Nicodim cel Sfințit și Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Soborul Maicii Domnului; Sf. Cuv. Nicodim cel Sfințit și Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
(†) A doua zi de Crăciun; Serbarea Preasfintei Fecioare Maria; Sf. Eutimiu, episcop, martir († 824)
Biserica Romano-Catolică
(†) A doua zi de Crăciun; Sf. Ștefan, primul martir
SFÂNTUL ŞTEFAN – primul martir (+31/32 ?) – foto: calendarcatolic.ro
“Ştefan, datorită iubirii, nu a cedat în faţa judecătorilor care se ridicau împotriva lui; din iubire faţă de aproapele, s-a rugat pentru cei care aruncau cu pietre asupra lui. Prin caritatea sa, făcea să strălucească adevărul înaintea celor rătăciţi, ca ei să se poată căi; caritatea i-a dictat să se roage pentru lapidatorii săi, ca ei să nu fie pedepsiţi”.
Aşa caracteriza sfântul Fulgenţiu de Ruspe figura lui Ştefan, dar meritul cel mai mare pe care tradiţia creştină îl atribuie acestui martir este acela de a fi contribuit la convertirea lui Saul sau Paul. Continuându-şi discursul său, de fapt, Fulgenţiu adăuga că Ştefan, “susţinut de forţa carităţii, l-a învins pe Saul şi a meritat să-l aibă însoţitor în cer pe acela care i-a fost persecutor pe pământ”. Cine era Ştefan? cititi mai mult pe: calendarcatolic.ro
Evenimentele Zilei de 26 decembrie în Istorie:
26 decembrie 1606 – S-a jucat pentru prima oară tragedia Regele Lear scrisă de William Shakespeare după legenda regelui britanic Leir;
26 decembrie 1806 – Austria și Franța napoleoniană au semnat Pacea de la Pressburg;
26 decembrie1898 – Marie și Pierre Curie au anunțat descoperirea unui nou element, denumit de ei radiu;
- 26 decembrie 2004 – Un puternic cutremur care a avut loc în Oceanul Indian a cauzat tsunami devastând Sri Lanka, India, Indonezia, Thailanda, Malaysia, Maldive și alte zone. Numărul de morți este de peste 230.000 de oameni.
26 decembrie 268 - A decedat Papa Dionisie.
Dionisiu a fost al 25-lea papă al Bisericii Catolice de la 22 iulie 259 la 26 decembrie 268 – foto: ro.wikipedia.org
Dionisiu a fost al 25-lea papă al Bisericii Catolice de la 22 iulie 259 la 26 decembrie 268.
A fost ales Papă după martiriul Papei Sixtus al II-lea din anul 258. Sfântul Scaun a fost vacant de aproape un an din cauza dificultatilor in alegerea unui nou Papă în timpul persecuţiei violente cu care se confruntau creştinii.
Dionisie a fost ridicat la rangul de episcop al Romei, iar cand impăratul Valerian I care conducea persecuţia, a fost capturat şi ucis de către regele Persiei în 260, noul împărat Gallienus, a emis un edict de toleranţă, punând capat persecuţiei creştinilor şi acordand un statut juridic Bisericii.
Noului Papă a avut sarcina de reorganizare a Bisericii Romane , care căzuse în mare dezordine.
Papa Dionisie a trimis sume mari de bani pentru bisericile din Cappadocia, care fusesera devastate de jefuitorii goţi.
26 decembrie 418 - A murit Zosim, Papa al Romei în perioada 18 Martie 417 – 26 Decembrie 418.
Papa Zosim – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Papa Zosim a fost Papă al Romei în perioada 18 martie 417 – 26 decembrie 418. Papa Zosim nu trebuie confundat cu istoricul Zosimus.
Nu sunt date din viața lui Zosim înainte de alegerea sa ca Papă. Consacrarea sa ca Episcop al Romei a avut loc pe 18 martie 417.
Ceremonia sa a fost oficiată de Patroclus, Episcop de Arles, ridicat pe scaunul episcopal în locul lui Hero, care a fost îndepărtat în mod injust și brutal de către generalul imperial, Constantin.
Patroclus a dobândit încrederea Papei repede, astfel pe 22 martie a primit o scrisoare papală prin care dobândea drepturile de mitropolit, avand control asupra episcopilor din toate provinciile galice (Viennensis și Narbonensis I și II).
În mod suplimentar a fost creat pentru Patroclus titlul de Vicar papal asupra întregii Galii; astfel nici un reprezentant ecletiastic, nici măcar episcopii din Galia, nu puteau merge la Roma fără să aibă asupra lor un certificat de identitate emis de Mitropolitul Patroclus.
În 417, Papa Zosim a învestit un mitropolit de Arles, cu puteri peste tot episcopatul din Galia, având o poziție fermă și implicând-se în mod activ pentru formarea acestei arhiepiscopii.
Temperamentul său iritabil l-a caracterizat în controversele la care a luat parte în Galia, Africa și Italia, incluzând și Roma, unde clerul era foarte divizat.
În anul 400, Arles a înlocuit orașul Trier, ca reședință a Guvernatorului (Prefectus Praetorio Galliarum) Diocezei Civile a Galiei.
Patroclus, care beneficia de ajutorul generalului Constantin, a folosit acest sprijin pentru a dobândi pentru sine titlul mai sus menționat, convingându-l pe Papa Zosim că intențiile sale sunt onorabile.
Episcopii Din Viena, Narbonne și Marseille au privit această ridicare pe Scaunul Episcopal din Arles ca încălcarea drepturilor lor și au ridicat obiecții în câteva scrisori ale Papei.
Până la urmă, disputa nu a fost rezolvată până la venirea pe scaunul papal a Papei Leon I.
26 decembrie 1076 - Încoronarea lui Bolesław al II-lea, generosul, ca rege al Poloniei, cititi mai mult pe en.wikipedia.org
Bolesław II the Generous (c. 1042 – 2 or 3 April 1081 or 1082) – 19th century portrait by Aleksander Lesser – foto preluat de pe en.wikipedia.org
26 decembrie 1135 - Încoronarea regelui Ștefan al Angliei (n. 1096– d.25 octombrie 1154). A fost Regele Angliei în perioada 1135 – 1154 si ultimul membru din Dinastia Normanda.
Ștefan al Angliei – foto: ro.wikipedia.org
Ștefan al Angliei (n. 1096 – d. 25 octombrie 1154), a fost Regele Angliei în perioada 1135 – 1154, ultimul membru din Dinastia normandă. Ștefan s-a născut în regiunea Blois din Franța, a fost fiul lui Ștefan, Conte de Blois căsătorit cu Adela a Angliei (fiica Regelui William I al Angliei și a Matildei de Flandra).
26 decembrie 1194 - S-a născut impăratul Imperiului Romano-German, Frederick al II-lea; (d. 13 decembrie 1250).
Frederic al II-lea și șoimii săi. Imagine de pe coperta cărții sale De arte venandi cum avibus („Despre arta de a vâna cu păsări”), sec. XIII) – foto: ro.wikipedia.org
Frederic al II-lea (n. 26 decembrie 1194 în Jesi lângă Ancona – d. 13 decembrie 1250 în Castel Fiorentino lângă Lucera) din dinastia Staufenilor (descendent al lui Frederic I Barbarossa).
A fost fiul împăratului Heinrich al VI-lea și al Constanței de Sicilia. Frederic al II-lea era denumit frecvent stupor mundi – mirarea lumii, pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă.
Era privit ca o Creatură de minune între monarhii germani din Evul Mediu si admirat de umanistul și istoricul elvețian Jacob Bruckhardt (1818-1897),care il numea “primul om modern pe tron”.
26 decembrie 1536 - S-a născut eruditul coreean Yi I (m. in 1584), unul dintre cei doi mari filosofi confucianisti din timpul Dinastiei Joseon, alaturi de contemporanul sau Yi Hwang (Toegye). Operele sale complete au fost publicate dupa moartea sa in anul 1584.
Yi I ((December 26, 1536 – February 27, 1584) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
26 decembrie 1557 - A murit Pătraşcu cel Bun, domn al Ţării Româneşti.
Pătraşcu cel Bun – foto: ro.wikipedia.org
Pătraşcu cel Bun, cunoscut în unele lucrări şi ca Petraşcu-Vodă, a fost fiul domnului Radu Paisie şi domn al Ţării Româneşti între martie 1554 – 26 decembrie 1557, succedandu-l pe Mircea Ciobanul, fratele vitreg al tatalui sau. A fost numit de istorici ”cel Bun”, pentru că a avut o domnie liniștită, fără a ucide vreun boier.
Pătrașcu voda a fost căsătorit cu Doamna Voica, din neamul boierilor de la Slătioare.
Au avut o fiica Maria și trei fii: Petru, căruia i s-a zis mai târziu Cercel (viitorul domn), Vintilă instalat voievod de armatele lui Ioan Vodă cel Viteaz în 1574 (dar numai patru zile) și Petrașcu, zis din Cipru.
Potrivit cronicilor oficiale ale lui Mihai Vodă, ar fi avut ca fiu postum și nelegitim pe Mihai Viteazul, fapt infirmat de istoriografia mai nouă, începând cu Nicolae Iorga.
Patrascu voda fi murit otrăvit chiar de marele vornic Socol, care ar fi avut el însuși gânduri de domnie: lucrul nu este dovedit.
Cert este numai că Socol, la revenirea lui Mircea Ciobanu in tara, se refugiază împreună cu fiul său, Radu stolnic, în Transilvania, luând cu el și vistieria defunctului: 400.000 de ducați.
A fost succedat dupa moarte la tronul Tarii Romanesti de Petru cel Tânăr. Este înmormântat la Mănăstirea Dealu.
26 decembrie 1606 - S-a jucat pentru prima oară tragedia Regele Lear scrisă de William Shakespeare după legenda regelui britanic Leir.
King Lear, George Frederick Bensell – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Regele Lear este o tragedie scrisă de William Shakespeare care reprezintă o încununare a analizei umanisto-psihologice prezentă în mai toate lucrările marelui dramaturg englez.
Regele Lear, retrăgându-se de la domnie și stăpânit fiind de iluzia puterii sale nelimitate, își împarte regatul fiicelor sale.
Le cere însa acestora, înainte de a le împărți regatul, să-și exprime în cuvinte dragostea pe care i-o poartă.
Fiicele mai mari, Goneril și Regan, meschine și lingușitoare, îi spun bătrânului vorbe frumoase, exact ceea ce acesta dorea sa audă.
Cordelia însă, fire sinceră, îi spune cu naturalețe : “Iubesc pe Majestatea-ta așa cum îmi este datoria, nici mai mult nici mai putin”.
Luând acest răspuns drept o adevărată insolență, tatăl își alungă fiica cea mica, dezmoștenind-o.
Doborât de ingratitudinea fiicelor sale, bătrânul, cu mintea tulburata de durere, rătăcește pe câmpii, înfruntând furtuni și trăsnete.
Dintre foștii curteni i-au rămas credincioși doar contele de Kent, Edgar și bufonul.
Cordelia, devenită între timp regină a Franței, vine în ajutorul tatălui său.
Goneril și Regan vor sfârși în mod mizerabil, otrăvindu-se una pe cealaltă, din rivalitate pentru același bărbat: Edrnund, comandantul oștilor britanice.
Cordelia și regele Lear, în timpul luptelor dintre francezi și englezi, ajung prizonierii lui Edrnund.
Cordelia este omorâtă din porunca lui Edrnund, chiar sub ochii bietului sau tată, care se stinge de durere.
Cordelia întruchipează în aceasta opera puterea miraculoasa a dragostei și a iertării. Prin dragostea cu care aceasta îl înconjoară, Regele Lear își va găsi liniștea.
Tema piesei devine universală, prin detaliata descriere a caracterului uman și în special, a transformării determinată de schimbarea unor idealuri și a unei lumi considerată de protagonist, o reflexie ideatică a percepțiilor sale interioare.
26 decembrie 1687 - S-a născut muzicianul si compozitorul german Johann Georg Pisendel ( d. 25 noiembrie 1755).
A fost cel mai remarcabil violonist german contemporan cu Bach.
26 decembrie 1731 - A murit Antoine Houdar de la Motte, autor francez (n. 1672)
Antoine Houdar de La Motte - foto: ro.wikipedia.org
Antoine Houdar de La Motte (n. 18 ianuarie 1672 – d. 26 decembrie 1731).
Antoine Houdar de La Motte a fost un dramaturg și teoretician literar francez.
A redeschis polemica dintre “antici” și “moderni” prin traducerea modernizată intitulată “Iliada în versuri franceze” (L’Iliade en vers français, 1714), selectând “bunul gust” de rațiune.
O altă operă valoroasă a sa este tragedia Inès de Castro (1723), care s-a bucurat de succes în acea epocă.
26 decembrie 1771 - A murit Claude Adrien Helvétius, filosof francez (n. 1715)
Claude Adrien Helvétius - foto: ro.wikipedia.org
Claude Adrien Helvétius, (n. 26 februarie 1715 – d. 26 decembrie 1771), filozof francez, unul dintre reprezentanții de seamă ai materialismului și senzualismului Helvétius a fost atât materialist, cât și senzualist, fiind puternic influențat de John Locke.
Concepția sa fundamentală era că toate cunoștințele și reprezentările noastre decurg din senzațiile pe care obiectele le produc asupra simțurilor noastre.
26 decembrie 1771 - S-a născut Julie Clary, soția lui Joseph Bonaparte, regină a Spaniei (d. 1845)
Julie Clary și fiicele ei – foto: ro.wikipedia.org
Marie Julie Bonaparte, (născută Clary; 26 decembrie 1771 – 7 aprilie 1845), regină consort a Spaniei, Neapolelui și Siciliei ca soție a regelui Joseph Bonaparte, care a fost rege a Neapolelui și Siciliei din ianuarie 1806 până în iunie 1808 și mai târziu rege al Spaniei, din 25 iunie 1808 până în iunie 1813
26 decembrie 1792 - La Paris, a inceput judecarea regelui Ludovic al XVI-lea.
Execuția lui Ludovic al XVI-lea în Piața Revoluției. Pe piedestalul gol din fața lui fusese statuia bunicului său, Ludovic al XV-lea, dărâmată în timpul Revoluției franceze – foto: ro.wikipedia.org
26/27 decembrie 1805 - Austria și Franța napoleoniană au semnat Pacea de la Pressburg.
Contemporary print advertising the Peace of Pressburg (26/27 December 1805) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Pacea de la Pressburg (cunoscută și ca Pacea de la Pojon) a fost încheiată la 26/27 decembrie 1805 între Austria și Franța condusă de Napoleon.
Această pace a survenit în urma Bătăliei de la Austerlitz și a pus capăt celui de-al treilea război al Coaliției antinapoleoniene.
În urma acestei păci, Austria a trebuit să cedeze comitatul Tirol și Vorarlberg statului bavarez.
Restul Austriei Occidentale a fost împărțită între Marele Ducat de Baden și Württemberg. Regiunile Veneția, Istria, Dalmația și Cattaro, care au fost alipite Austriei abia în 1797 prin Pacea de la Campo Formio, au fost repartizate regatului napoleonic Italia.
Dioceza Salzburg precum și Berchtesgaden au fost repartizate Austriei drept compensație.
Împăratul Francisc al II-lea a trebuit să-l recunoască pe Napoleon drept împărat.
Împăratul Francisc al II-lea a recunoscut și titlurile regale asumate de alegătorii din Bavaria și Württemberg, care prefigurează sfârșitul Sfântului Imperiu Roman.
La câteva luni de la semnarea tratatului și după o nouă entitate, Confederația Rinului, fusese creată de Napoleon, Francisc al II-lea a renunțat la titlul de împărat al Sfântului Roman și a devenit împărat al Imperiului Austriei cu titlul de Francisc I al Austriei.
În tratat a fost prevăzută și o despăgubire de 40 de milioane de franci.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
26 decembrie 1825 - În Rusia a avut loc, în St Petersburg, Revolta Decembristilor împotriva ţarului Nicolae I.
Revolta decembriștilor (Decembriştii în Piaţa Senatului) – foto: ro.wikipedia.org
Ofițeri ai armatei imperiale ruse au condus aproximativ 3.000 de soldați într-o mișcare de protest împotriva preluării tronului de către Nicolae I, după renunțarea la dreptul de succesiune de către a fratelui său mai mare, Constantin Pavlovici.
Datorită faptului că evenimentele s-au petrecut în luna decembrie, rebelii au fost numiți „decembriști”.
Revolta a fost înăbușită sub supravegherea personală a împăratului Nicolaie I al Rusiei.
Decembriștii au fost judecați și condamnați: cinci dintre ei au fost condamnați la spânzurătoare, alții au fost exilați în Siberia si in Orientul indepartat.
Când cei cinci decembriști au fost spânzurați, s-a întâmplat ceva obsolut neobișnuit.
Funiile care au fost utilizate pentru lațuri s-au rupt mai înainte ca vreunul dintre ei să moară.
Evenimentul a provocat mișcare de simpatie în mulțimea de privitori. Conform unei tradiții vechi de mai multe secole, orice condamnat care supraviețuia unei tentative de execuție trebuia eliberat.
În loc să-i grațieze pe cei cinci, Nicolae I a ordonat confecționarea unor lațuri noi și reluarea execuției.
Aceasta a fost ultima execuție publică din istoria Imperiului Rus.
Soțiile unora dintre decembriști și-au urmat soții în exil. Expresia „soție decembristă” exprima ideea de devoțiune a soției față de soț.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 decembrie 1831 - S-a constituit la Iaşi primul Sfat Administrativ din istoria Moldovei – “Marele sfat al miniştrilor“; logofătul Grigore Sturdza, preşedinte; logofătul Iordache Catargi, ministru de Interne; Mihail Sturdza, Finanţe şi Teodor Balş, Hătmănie.
Sfatul era convocat de către domn.
În 1834, Mihai Sturdza, cu prilejul urcării pe tron, îi modifică componenţa.
26 decembrie 1848 - La Teatrul Naţional din Iaşi a avut loc premiera primei operete româneşti, Baba Hârca, pe text de Matei Millo şi muzică de Alexandru Flechtenmacher, cu subtitlul operată-vrăjitorie în două acte şi trei tablouri. Matei Millo a interpretat rolul principal fiind şi primul actor român care a jucat în travesti. Costumul este păstrat şi astăzi la Muzeul Mihai Eminescu.
26 decembrie 1868 - A murit Francisc Serafin Caudella, compozitor, violoncelist, pianist, organist și profesor român de origine germană; (n.28 decembrie 1812). A fost tatăl compozitorului Edouard Caudella.
26 decembrie 1883 - A avut loc în Franţa, la Théâtre des Variétés, apremiera operetei “Mam’zelle Nitouche” de Florimond Hervé.
Mam’zelle Nitouche (traductibil ca „domnișoara Mironosiță“) este o operetă compusă de Florimond Ronger (Hervé) pe un libret în limba franceză de Henri Meilhac și Albert Millaud.
Premiera, în trei acte, a avut loc la 26 ianuarie 1883 la Théâtre des Variétés din Paris.
Subiectul operetei cuprinde multe aspecte luate chiar din viața compozitorului.
Ridiculizează principiile și metodele de educație folosite în pensioanele de călugărițe, unde elevele primeau o educație artificială, ruptă de viață, departe de realitate dar plină predici religioase, de falsă pioșenie, transformându-le în mironosițe acre și speriate.
Totodată satirizează obiceiurile rele deprinse de ofițeri care dădeau exemple negative subalternilor.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 decembrie 1883 - S-a născut pictorul francez Maurice Utrillo. (d. 05.11.1955).
Maurice Utrillo, portret executat de mama sa, Suzanne Valadon, în anul 1921, în prezent în Muzeul Utrillo-Valadon, Sannois – foto: ro.wikipedia.org
Maurice Utrillo (n. 26 decembrie 1883, Paris – d. 5 noiembrie 1955, Dax), pictor francez, fiu al pictoriței Suzanne Valadon.
26 decembrie 1886 - A murit astronomul austriac Theodor Ritter von Oppolzer; („Catalogul eclipselor”); (n.26.10.1841).
Oppolzer este autorul a peste 300 de lucrari, cele mai multe cu privire la elementele orbitale ale cometelor si asteroizilor.
A publicat, de asemenea, un manual in două volume pentru determinarea elementelor orbitale ale cometelor și planetelor.
26 decembrie 1890 - A murit arheologul german Heinrich Schliemann; (n. 6 ianuarie 1822).
Schliemann a descoperit Cetatea Troiei şi tezaurul atribuit regelui Priam.
26 decembrie 1891 - S-a născut renumitul scriitor american Henry Miller.
Henry Miller fotografiat de Carl Van Vechten, în 1940 – foto: en.wikipedia.org
Henry Valentine Miller (26 decembrie 1891 la Yorkville, Manhattan – 7 iunie 1980 la Pacific Palisades, Los Angeles) a fost un scriitor american și un pasionat de pictură.
A crescut in New York, insa a trait mai multi ani in Europa care i-a fost sursa de inspiratie pentru doua din romanele sale celebre, “Tropicul Cancerului” si “Tropicul Capricornului”, publicate in anii ’30 in Franta.
În Paris a avut-o ca protectoare pe Anais Nin, care, ulterior, i-a devenit si iubita. Aceasta nu a fost insa singura femeie din viata scriitorului american, care a avut o viata plina de aventuri.
Cartile i-au adus faima si bani, dar au si starnit polemici datorita limbajului mult prea libertin pentru acea vreme, fiind foarte controversate în epocă datorită faptului ca inlaturau orice tabu referitor la sexualitate.
Henry Miller a devenit, în perioada anilor ’60, un idol al “generaţiei beat”.
Între 1944-1963, a locuit in California si a reusit sa se impuna ca scriitor si in tara natala, dar si ca pictor.
S-a stins in viata pe 7 iunie 1980.
26 decembrie 1893 - S-a născut Mao Zedong, dictator chinez (1949-1959), preşedinte al Partidului Comunist Chinez (1943-1976); (m. 9 septembrie 1976).
Mao Zedong - foto: ro.wikipedia.org
Mao Zedong (n. 26 decembrie 1893, d. 9 septembrie 1976), revoluționar chinez, teoritican politic și lider al Partidului Comunist Chinez.
În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez, sub conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea în China, proclamând Republica Populară Chineză.
26 decembrie 1898 - Marie Curie și Pierre Curie au anunțat descoperirea unui nou element, denumit de ei radiu.
Marie și Pierre Curie în laboratorul lor improvizat în incinta l’École de Physique et de Chimie – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 26 decembrie 1898, savantii francezi Marie şi Pierre Curie anunta in sedinta Academiei de Stiinte din Paris, descoperirea radiului, dupa ce in iulie 1898 Marie Curie anunta descoperirea primei substane extrase din pehblenda, (un minereu de uraniu), pe care a numit-o poloniu (potrivit tarii de origine).
În 1902, Marie reuseste sa prepare un decigram de radiu pur si face o prima determinare a greutatii sale atomice: 255.
26 decembrie 1904 - S-a născut Alejo Carpentier, scriitor cubanez, unul dintre întemeietorii literaturii latino–americane moderne (“Împărăţia acestei lumi”, “Recurs la metodă”, “Harpa şi umbra”); (d.24.04.1980).
26 decembrie 1908 - Jack Johnson a devenit primul american de culoare care a castigat titlul de campion la box la categoria grea, dupa un meci impotriva lui Tommy Burns.
Jack Johnson, 1915 – foto: en.wikipedia.org
John Arthur “Jack” Johnson (March 31, 1878 – June 10, 1946)
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
26 decembrie 1914 - S-a născut Richard Widmark, actor american de teatru şi film (“Procesul de la Nűrenberg”–1961, “True Colours”– 1990) A decedat la 24 martie 2008.
26 decembrie 1918 (13 decembrie SV) - Manifestația muncitorească din 13 decembrie 1918 - Are loc in Bucuresti o puternica manifestaţie muncitorească.
Manifestanţii au urmat calea Victoriei, oprindu-se în faţa Teatrului Naţional, unde au fost reprimaţi sîngeros.
Demonstrație la funerariile lui Ion C. Frimu – foto: en.wikipedia.org
La data de 13/26 decembrie 1918, a avut loc o mare manifestație socialistă a muncitorilor din București, principalii organizatori ai acesteia fiind agentul bolsevic Cristian Racovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții.
În acea zi, cei aproape 600 de muncitori tipografi din capitală au încetat lucrul și s-au îndreptat spre Ministerul Industriei și Comerțului, însoțind delegația pe care au desemnat-o să prezinte revendicările lor.
Cu muncitorii tipografi, s-au solidarizat și muncitorii de la alte fabrici și uzine din București. Manifestanții au scandat lozincile „Jos armata! Jos regele! Trăiască Republica!”.
Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
26 decembrie 1925 - Marea Adunare Națională a Turciei decide să adopte calendarul gregorian, cu efect de la 1 ianuarie 1926.
Marea Adunare Națională a Turciei – foto: ro.wikipedia.org
26 decembrie 1926 - S-a născut, la Cluj-Napoca, Jancsy Körössy, pianist de jazz, plecat din România în 1969; este considerat de criticii muzicali “unul dintre cei mai autentici pianişti europeni de jazz”;(m.21 ianuarie 2013).
26 decembrie 1933 - În Tokyo, a fost inființată compania de automobile Nissan Motor.
26 decembrie 1933 - A fost patentat radioul FM.
26 decembrie 1935 - S-a născut Viorica Cortez, mezzo-soprană romanca stabilita in Franta; (n.Iasi).
26 decembrie 1940 - S-a născut Edward C. Prescott, economist american, laureat cu premiul Nobel.
26 decembrie 1943 - Vasul de război german Scharnhorst este scufundat în cel de-al Doilea Război Mondial într-o bătălie navală împotriva a două grupuri de luptă britanice din Marea Nordului în Norvegia. Din echipajul de 1968 de oameni au supraviețuit doar 36.
German battleship Scharnhorst – foto: en.wikipedia.org
26 decembrie 1960 - A murit filosoful japonez Watsuji Tetsuro; (n. 01 martie 1889).
26 decembrie 1972 - A încetat din viaţă Harry Truman, fost preşedinte al SUA; (1945-1953); ( n. 1884).
Harry S. Truman - foto: ro.wikipedia.org
Harry S. Truman (n. 8 mai 1884 – d. 26 decembrie 1972), a fost al 33-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (1945–1953).
În calitate de vicepreședinte ales în 1944 împreună cu președintele Franklin D. Roosevelt, Truman a devenit președinte la 12 aprilie 1945, când Roosevelt a murit după câteva luni în care sănătatea sa s-a deteriorat.
În timpul președinției lui Truman, Statele Unite au încheiat cu succes participarea la al Doilea Război Mondial; imediat după conflict, tensiunile cu Uniunea Sovietică au escaladat, iar perioada a marcat începutul Războiului Rece.
26 decembrie 1973 - S-a născut Elena Gabriela Udrea, politician român, ministru.
Elena Udrea (nume complet Elena Gabriela Udrea; n. 26 decembrie 1973, Buzău, România).
Din 2008 deține funcția de deputat.
În trecut a deținut funcțiile de consilier prezidențial, șef al Cancelariei Prezidențiale, ministru al turismului și ministru al dezvoltării regionale și turismului.
Udrea este considerată o apropiată a președintelui Traian Basescu, căruia îi datorează ascensiunea politică.
În trecut, a fost membră a Partidului National Liberal și a Partidului Democrat Liberal. La 30 ianuarie 2014, a demisionat din PDL și s-a alăturat Partidului Miscarea Populară.
Din 2014 este președintele ales al acestui partid.
Deși anunțase inițial candidatura lui Cristian Diaconescu pentru alegerile prezidențiale din 2014, Elena Udrea a oprit strângerea de semnături pentru acesta.
Diaconescu și-a dat demisia din PMP, astfel că Elena Udrea a fost desemnată a doua zi candidată din partea partidului pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2014.
La 22 septembrie și-a depus candidatura la Biroul Electoral Central, prezentând 400.000 de semnături.
A obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 493.376 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 4 din 14, cumulând circa 5,20% din toate voturile exprimate și validate.
Pe data de 30 ianuarie 2015 Elena Udrea s-a autosuspendat din funcția de președinte PMP.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
26 decembrie 1982 - “Persoana Anului” desemnat de revista Time este pentru prima dată ne-umană, computerul personal.
26 decembrie 1989 - Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989): Frontul Salvării Naţionale formează un guvern provizoriu.
Guvernul anunţă modificările din Constituţie, garantează drepturile minorităţilor naţionale, autorizează libera angajare în câmpul muncii, introduce în ţară economia de piaţă liberă şi promite desfăşurarea liberă a alegerilor.
cititi mai mult despre Revoluția Anticomunistă din România (14 – 25 decembrie 1989) pe www.unitischimbam.ro
26 decembrie 1997 - A încetat din viaţă Mircea Veroiu, regizor de film (“Nunta de piatră”, Craii de Curtea Veche”); (n. 29 aprilie 1941 la Targu Jiu).
Mircea Veroiu – foto preluat de pe www.cinemagia.ro
Mircea Veroiu (n. 29 aprilie 1941, Târgu Jiu – d. 26 decembrie 1997) a fost un actor, scenarist și regizor român.
În anii 1970, Mircea Veroiu se impune printre cei mai apreciați regizori din generația sa.
Abordează subiecte variate și, dând dovadă de tact în relația cu organele de cenzură, va putea produce, în medie, un film pe an.
Spre mijlocul deceniului se arată tot mai interesat de genul western, urmărind în paralel evoluția așa-numitelor western spaghetti (produse în Italia și Spania); participă la conturarea genului „ostern” (replica țărilor din „Blocul de Est”), atât în calitate de regizor, cât și ca actor.
După succesul filmului Adela, încununat cu premiul cel mare acordat la Festivalul de Film de la San Remo din 1985, Veroiu se hotărăște să plece în Franța, la Paris.
Se va stabili aici în 1986; lumea filmului francez nu îi oferă primirea sperată.
După revoluția din decembrie 1989, Veroiu revine în țară.
În 1994 este numit directorul Studioului de Creație „Profilm”.
26 decembrie 2003 - Un puternic cutremur devastează oraşul Bam (Iran); 43.300 morţi, 90.000 rămaşi fară case.
26 decembrie 2004 - Un puternic cutremur 9,3 grade pe scara Richter, care a avut loc în Oceanul Indian, a cauzat valuri tsunami, devastând Sri Lanka, India, Indonezia, Thailanda, Malaysia, Maldive și alte zone. Numărul de morți este de peste 230.000 de oameni.
2004 Indian Ocean earthquake and tsunami – Aceh in Indonesia, the most devastated region struck by the tsunami – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cutremurul din Oceanul Indian din 2004 a fost un seism submarin cu o magnitudine de 9,0 grade pe scara Richter desfășurat în estul Oceanului Indian pe 26 decembrie 2004 (la 00:58 UTC, sau 07:58 ora locală).
Cutremurul, cu epicentrul langa Sumatra, a fost resimtit si pe coastele continentului african, iar tsunami-ul creat a fost cel mai mare din ultimii 40 de ani.
Cutremurul, care a avut epicentrul în mare, aproape de coasta nordică a insulei indoneziene Sumatra, a provocat o serie de valuri tsunami care au afectat regiunile costiere ale unui număr de opt țări asiatice și care au cauzat moartea a peste 230.000 de persoane.
Acesta a fost al cincilea cel mai puternic cutremur din istoria modernă (de când sunt înregistrate cu ajutorul seismografelor).
Populatia bastinasa si turistii au fost luati prin surprindere de “valul ucigas” pentru ca in Oceanul Indian nu functiona un sistem de alertare in caz de tsunami, in acest fel explicandu-se si numarul mare de victime.
Singurul indiciu despre dezastrul care urma a fost retragerea brusca a apelor Oceanului.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
26 decembrie 2020 - Cel puțin 10 alpiniști au murit, iar alți 7 au fost dați dispăruți, în urma unei avalanșe în munții Alborz din Iran.
26 decembrie 2020 - La Ordinea Zilei
Crăciunul – Nașterea Domnului (25 decembrie)
Icoană pe sticlă cu tema „Nașterea Domnului” datare 1869, meșter Savu Moga, zonă Arpașu de Sus, Țara Oltului, clasată în categoria juridică Tezaur – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român
foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
articole preluate de pe: azm.gov.ro; www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Crăciunul – Nașterea Domnului (25 decembrie)
Icoană pe sticlă cu tema „Nașterea Domnului” datare 1869, meșter Savu Moga, zonă Arpașu de Sus, Țara Oltului, clasată în categoria juridică Tezaur – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Astăzi s-a născut Hristos!
Și minunea întrupării Lui mai presus de legile firii a uimit întreg pământul, a înnoit toată lumea, a rupt istoria omenirii în două și, străbătând cele douăzeci de secole, ni se face cunoscută nouă astăzi.
Astăzi S-a născut Mesia! Și vestea aceasta pe care au adus-o din cer îngerii, pe care au primit-o întâi păstorii, ca un fulger s-a revărsat peste toate marginile.
Vestea aceasta, care l-a tulburat pe Irod “și tot Ierusalimul cu dânsul”, ca o trâmbiță duhovnicească a răsunat din veac în veac, din hotar în hotar, de la țărm, și a ajuns astăzi și la inimile noastre.
Vestea aceasta auzind-o, săracii s-au bucurat, păcătoșii s-au veselit, orbii s-au luminat, bolnavii s-au mângâiat, iar șchiopii au săltat.
Vestea aceasta auzind-o, ritorii în nedumerire au căzut, caci ea pe învățați i-a făcut să tacă, pe filozofi să se rușineze, pe împărați să se cutremure.
Vestea aceasta pe mame le-a făcut să se bucure, pe fecioare să cânte, iar pe prunci să dănțuiască.
Cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea firească (cronologică) a vieții Mântuitorului, este Nașterea, numită în popor și Crăciunul, la 25 decembrie, este sărbătoarea anuală a nașterii cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos.
Ea a fost vestită prin proroci, care au arătat locul nașterii, seminția din care Se va naște și multe alte semne.
Pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, deși nu este tot atât de veche ca Paștile sau Rusaliile, a căror origine stă în legătură cu sărbătorile iudaice corespunzătoare.
Fiul lui Dumnezeu s-a născut din Fecioara Maria, care, la vremea nașterii Sale, era logodită cu dreptul Iosif.
El a fost născut într-o iesle din Bethleem. Amintim că în acel timp, împăratul Cezar August dăduse porunca de a se face un recensământ general, încât toți erau obligați să ajungă în cetatea strămoșilor pentru a se înregistra.
Din acest motiv, Iosif, fiind din neamul lui David, ajunge în Bethleem, locul în care Fecioara Maria Îl va naște pe Hristos.
Din Scriptură cunoaștem că Pruncului i-au fost aduse ca daruri: aur, smirna și tămâie. Aur ca unui împărat, tămâie ca unui Dumnezeu și smirnă ca unui arhiereu care urma să moară pentru întreaga omenire.
Astfel, există obiceiul ca de Crăciun să oferim și noi daruri. Prin ele răspundem la darul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
Crăciunul a fost prăznuit la date diferite, în Apus și Răsărit.
În Apus, cel puțin de prin secolul al III-lea, Crăciunul era prăznuit pe 25 decembrie, în vreme ce în Răsărit, până prin a doua jumătate a secolului al IV-lea, Nașterea Domnului a fost sărbătorită pe 6 ianuarie, împreună cu Botezul Său.
Crăciunul s-a prăznuit pentru prima dată separat de Botez în jurul anului 375, în Biserica din Antiohia.
În prima jumătate a secolului al V-lea, ziua de 25 decembrie a fost introdusă ca zi a Nașterii Domnului și în Biserica Alexandriei, apoi în cea a Ierusalimului, cuprinzând întregul Răsărit creștin.
Armenii păstrează și astăzi ziua de 6 ianuarie ca dată a sărbătorii Nașterii Domnului.
Venirea Mântuitorului Hristos în lume s-a făcut ca oamenii să-L vadă pe Dumnezeu, să-L cunoască, să se pocăiască și să se împărtășească cu Trupul și Sângele Său.
Hristos coboară din ceruri pe pământ, ca pe noi, pământenii, să ne înalțe la ceruri.
Să ne străduim să-L slăvim pe Dumnezeu pentru coborârea Lui la noi.
Ziua Crăciunului este una binecuvântată și plină de căldură, pentru că simțim dragostea lui Hristos Care S-a întrupat spre a Se putea întâlni cu noi după căderea și îndepărtarea noastră din Rai.
”Eram răniți de păcat și El a venit ca doctor să ne tămăduiască, eram în pribegie și El a venit ca prieten în locul pribegiei noastre, eram deznădăjduiți și El ne-a adus nădejdea, purtam o prea adâncă durere sufletească și trupească și El ne-a dăruit bucurie.
Cum poate omul să nu iubească un asemenea Dumnezeu Care iubește, Care Se naște ca om, Care Se supune la o viață de emigrant în Egipt, Care trăiește toate condițiile tragice ale vieții pe care o trăiește omul și, în cele din urmă, Se jertfește spre a ne mântui?”
Sfinții Bisericii simt în adâncul inimii lor marea dragoste, dragostea gingașă a Celui Care iese din Sine pentru noi, dragostea jertfelnică și autentică a lui Hristos, și această dragoste îi eliberează din orice robie, din orice mâhnire, din orice deznădejde și greutate.
Când știi că cineva te iubește cu adevărat, nu mai simți mâhnirile cele din afară, problemele care ne asupresc.
Icoană pe lemn cu tema „Nașterea lui Iisus Hristos”, sfârșitul secolului al XIX-lea, zonă Maramureș – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român, categoria juridică Tezaur – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Creștinați încă din vremea Sfinților Apostoli, așa cum se observă din Noul Testament, românii sărbătoresc cu bucurie Nașterea Domnului, pe care o numesc, popular, Crăciun.
În primul rând, cei credincioși respectă, după puteri, prescripțiile Bisericii Ortodoxe: țin post alimentar timp de șase săptămâni; se spovedesc și se împărtășesc cu Sfintele Taine.
În zilele de sâmbătă din post, femeile duc la biserică, pentru a fi sfințite, colivă, pâine și vin, pe care le împart celor săraci, în numele celor morți din familie.
Apoi, cu sufletul purificat, în cele trei zile câte sunt în calendarul ortodox pentru această sărbătoare, participă la Sfânta Liturghie.
Urmează apoi să se bucure de minunatele obiceiuri de Crăciun!
De 1700 de ani, tot felul de obiceiuri și credințe, străvechi și moderne, adoptate din vestul Europei și chiar din America, s-au lipit de această sărbătoare până la punctul în care riscă să pună în umbră înțelesul ei creștin:
Nașterea plină de smerenie a Domnului Iisus Hristos pentru mântuirea oamenilor.
Astăzi, în orașe, Crăciunul este un caleidoscop de brazi împodobiți și cadouri, decorații și luminițe, vacanțe la munte sau în străinătate, dar și colindători și mese bogate.
În sat, obiceiurile sunt mai simple, dar și mai solemne.
Oamenii se pregătesc de sărbătoare, umplând masa cu cele mai bune bucate: fripturi și sarmale din porcul tăiat de Ignat (20 decembrie) și colaci din făină albă de grâu, prăjituri și plăcinte.
În seara de ajun, îi așteaptă cu emoție pe colindători: cete de copii, apoi de tineri și chiar de bărbați.
Ei aduc vestea sfântă a Nașterii Domnului și trebuie răsplătiți cu friptură, colaci și băutură, dar și cu bani.
Satele vuiesc de cântecele colindătorilor, însoțiți sau nu de oameni mascați și de instrumente muzicale.
În noaptea dintre 24 și 25 decembrie, nimeni nu doarme! După colindători, vin rudele și prietenii, ca să îți ureze cele bune: sănătate, recolte bogate, căsătorie pentru copii, viață lungă.
În zilele de Crăciun, colindatul continuă după Sfânta Liturghie, iar în ultima zi, ceata de feciori, care joacă rolul cel mai important în această perioadă, organizează o petrecere comună pentru tineret, la care se consumă bucatele primite de colindători, iar muzicanții sunt plătiți din banii primiți.
Totul se întoarce, de fapt, în comunitate.
În prezent, în sat, obiceiurile urbane de Crăciun au pătruns lent și sporadic. Doar în casele cu copii se împodobesc pomi de Crăciun și se fac daruri, mai ales celor mici. Dar cel mai important obicei este colindatul.
Se zice chiar că nu va veni sfârșitul lumii câtă vreme vin colindătorii la Crăciun și se fac ouă roșii la Paști!
Text: Ana Pascu, muzeograf la Muzeul Național al Țăranului Român – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Moș Crăciun
foto preluat de pe azm.gov.ro
Crăciunul este celebrarea zilei de naștere a Domnului Iisus Hristos. Un colind spune: Că-i născut un domn prea bun / Cu numele lui Crăciun, / Că-i născut un om frumos, / Cu numele lui, Hristos.
Reprezentarea actuală a lui Moș Crăciun cu plete dalbe, îmbrăcat în costum roșu, cu sacul doldora de jucării sau alte atenții, deplasându-se în sanie trasă de reni sau de cerbi, nu ține deloc de vechile tradiții românești, ci reprezintă un împrumut târziu din lumea apuseană.
Când vine vorba despre Moș Crăciun, personajul central al sărbătorilor de iarnă, toată lumea știe câte ceva.
Bunăoară, toată lumea, și mai ales copiii, îl asociază pe Moș Crăciun cu acel personaj ghiduș, ce apare în toate galantarele super-marketurilor și în reclame la televizor, îmbrăcat într-un costum roșu, cu un sac plin de cadouri în spate, având barba și părul albe.
Ce imagine comercială și goală de sens! Alții știu că Moșu’ trăiește undeva în Laponia, de unde, în noaptea de 24/25 decembrie, pornește, într-o sanie trasă de reni, al căror șef este Rudolf, să aducă tuturor copiilor jucăriile pe care le confecționează de-a lungul întregului an cu ajutorul spiridușilor.
Frumos, dar…..neconform cu adevăratul sens a lui Moș Crăciun.
Întrebând tradiția românească despre Moș Crăciun, aflăm lucruri deosebit de interesante și surprinzătoare.
El este Bătrânul Crăciun, un nume semnificativ, și vom vedea imediat de ce, și Regele Păstorilor.
Tradiția creștină spune că Moș Crăciun ar fi fost proprietarul staulului în care a născut Fecioara.
Că a fost un om bogat și rău, care ar fi refuzat să dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevastă-sa, Crăciuneasa.
Ba mai mult, de furie că femeia i-a ajutat pe străini, el i-ar fi tăiat mâinile de la coate, dar acestea s-au refăcut miraculos în scalda Pruncului.
Pentru inima ei bună, Crăciuneasa trece drept patroană a moașelor.
În fața unei asemenea minuni, Crăciun însuși se spășește și se creștinează, devenind primul dintre sfinți. S-a spus și că personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeități păgâne a locului.
În vechime, creștinii sărbătoreau tot acum și Anul Nou, ceea ce explică faptul că Anul nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri și Crăciunul cel mic.
cititi si: