Consiliul de Securitate al ONU
Prima sesiune a Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite (17 ianuarie 1946)
foto preluat de pe media.un.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
Consiliul de Securitate al ONU
Consiliul de Securitate al ONU (CSNU) este unul din principalele organe ale Națiunilor Unite, însărcinat cu menținerea păcii și securității internaționale. Rolul său, descris în Carta Națiunilor Unite, include stabilirea de operațiuni de menținere a păcii, instituirea de sancțiuni internaționale, precum și autorizația de acțiuni militare. Rolul Consiliului de Securitate este exercitat prin intermediul rezoluțiilor Consiliului.
Prima sesiune a Consiliului de Securitate a avut loc în data 17 ianuarie 1946 la Church House, sediul din Londra al Bisericii Anglicane.
Încă de la prima ședință, Consiliul, care există în sesiune permanentă, s-a reunit pe plan global, având întâlniri în mai multe orașe, cum ar fi Paris și Addis Abeba, apoi pe cele curente din New York.
Consiliul de Securitate este format din 15 membri, format din membri permanenți și membri aleși. Această structură de bază este stabilită în capitolul V al Cartei ONU.
Membrii Consiliului de Securitate trebuie să fie întotdeauna prezenți la sediul ONU din New York, astfel încât Consiliul de Securitate să se poată întâlni în orice moment. Această cerință a Cartei Organizației Națiunilor Unite a fost adoptată pentru a evita un punct slab al Ligii Națiunilor, faptul că organizația a fost de multe ori în imposibilitatea de a răspunde rapid la o criză.
Membrii permanenți
Consiliului de Securitate are cinci membri permanenți cu putere de veto asupra oricărei rezoluții a Consiliului:
- China
- Franța
- Federația Rusă
- Regatul Unit
- Statele Unite ale Americii
Cei cinci membri permanenți sunt cele cinci puteri victorioase ale celui de-al doilea război mondial, și de la întemeierea ONU, în 1946, Consiliul de Securitate a fost format din Franța, Republica China, Marea Britanie, Statele Unite și URSS (astăzi Rusia). Au avut loc două schimbări de atunci, deși nu au fost reflectate în articolul 23 din Carta Națiunilor Unite, deoarece nu a fost modificată în consecință:
- Inițial, locul Chinei a fost ocupat de către Republica China, dar ca urmare a impasului din războiul civil chinez, în 1949, au existat două state care pretindeau a reprezenta China; de atunci ambele pretind teritoriul celeilalte și reprezentarea internațională. În 1971, locul chinez la Organizația Națiunilor Unite a fost atribuit, prin Rezoluția Adunării Generale a ONU 2758, Chinei Comuniste, iar Republica China a pierdut calitatea de membru din toate organizațiile ONU.
- Rusia, fiind succesorul legal de stat a Uniunii Sovietice după ce acesta din urmă a dispărut în 1991, a obținut locul sovietic, inclusiv în Consiliul de Securitate.
Cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate sunt singurele națiuni recunoscute ca posesoare de arme nucleare sub tratatul de neproliferare nucleară, cu toate că unele țări cu arme nucleare nu au semnat tratatul. Statutul de țară cu arsenal nuclear nu este rezultatul calității lor de membru al Consiliul de Securitate, cu toate că, uneori, este folosit ca o justificare pentru prezența lor neîntreruptă în Consiliul de Securitate. India, Pakistan și Coreea de Nord dețin arme nucleare în-afara cadrului stabilit în tratatul de ne-proliferare nucleară. În pofida unei aparente recunoașteri a prim-ministrului Ehud Olmert, Israelul nu a confirmat și nici nu a negat oficial că deține arme nucleare, dar în general se crede că le posedă.
Membrii aleși
Zece membri sunt aleși de Adunarea Generală pentru doi ani, începând cu 1 ianuarie, cinci membri sunt schimbați în fiecare an. Membrii sunt aleși de către grupuri regionale și confirmate de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Blocul african alege trei membri; America Latină și Caraibe, Asia și Europa de Vest și alte blocuri aleg doi membri fiecare, iar Europa de Est în bloc, alege un membru. De asemenea, unul dintre membri este o țară arabă, alternativ, de la bloc Asiatic sau African.
Președintele Consiliului de Securitate
Rolul de președinte al Consiliului de Securitate constă în stabilirea ordinii de zi, prezidarea reuniunile Consiliului și supervizarea oricărei crize. Președintele este autorizat să facă declarații și să elibereze note, care sunt utilizate pentru a face declarații de intenție în numele întregului Consiliu de Securitate. Președinția se schimbă în ordinea alfabetică a numelor în limba engleză a membrilor Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite; ea este deținută de către Mexic pe luna aprilie 2009.
Statutul de non-membri
Un stat care este membru al ONU, dar nu și al Consiliului de Securitate poate participa la discuțiile Consiliului de Securitate în cazul în care Consiliul este de acord cu faptul că interesele respectivului stat sunt afectate în mod deosebit. De obicei non-membrii sunt invitați să participe, atunci când sunt părți la litigiile discutate de Consiliu.
Rolul Consiliului de Securitate
În conformitate cu capitolul VI din Cartă, „Soluționarea pașnică a litigiilor”, Consiliul de Securitate „poate investiga orice diferend sau orice situație care ar putea conduce la fricțiuni internaționale sau la naștere unui litigiu”. Consiliul poate „recomanda procedurile adecvate sau metodele de ajustare” în cazul în care stabilește că situația ar putea pune în pericol pacea și securitatea internațională. Aceste recomandări nu sunt obligatorii pentru membrii ONU.
În conformitate cu capitolul VII, Consiliul are o mai largă putere de a decide ce măsuri trebuie să fie luate în situații care implică „amenințări la adresa păcii, de încălcări de pace, sau de acte de agresiune”. Rolul internațional de securitate colectivă al ONU este definit de Carta Națiunilor Unite, care conferă Consiliului de Securitate puterea de a:
- Investiga orice situație de punere în pericol a păcii internaționale;
- Recomanda proceduri pentru rezolvarea pașnică a unui litigiu;
- Face apel la alte state ale Națiunilor Unite pentru a întrerupe, complet sau parțial, relațiile economice, precum și maritime, aeriene, poștale și de comunicații radio cu anumite state;
- Pune în aplicare deciziile sale militare prin orice mijloace necesare;
- Evita conflictele și menține accentul de cooperare;
- Recomanda noul secretar general la Adunarea Generală (Art. 97 al Cartei).
Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale recunoaște autoritatea Consiliului de Securitate de a se referi la cazurile curții, în cazul în care Curtea nu și-a putut exercita jurisdicția altfel. Consiliul și-a exercitat această putere pentru prima dată în martie 2005, cu privire la „situația existentă în Darfur, începând cu 1 iulie 2002”; deoarece Sudanul nu este parte semnatară Statutului de la Roma, Curtea nu a putut să-și exercite altfel competența.
Responsabilitatea de a proteja
Rezoluția 1674 a Consiliului de Securitate, adoptată la 28 aprilie 2006, „reafirmă dispozițiile de la punctele 138 și 139 din Documentul final de la Summit-ul mondial din 2005 cu privire la responsabilitatea de a proteja populația civilă împotriva genocidului, crimelor de război, de epurare etnică și crime împotriva umanității”. Rezoluția Consiliului angajează la acțiune pentru a proteja civilii din conflictele armate.
Rezoluții
Rezoluțiile Consiliului de Securitate sunt obligatorii în cazul în care sunt făcute în conformitate cu prevederile Capitolului VII (acțiune cu privire la amenințările la adresa păcii, de încălcare a păcii, și a actelor de agresiune) al Cartei. Rezoluțiile făcute în conformitate cu prevederile Capitolului VI (soluționarea pașnică a litigiilor), cu toate acestea, nu au mecanisme de aplicare și sunt, în general, considerate a fi nu obligatorii în conformitate cu dreptul internațional.
Critici
Au existat critici cu privire la faptul că cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, care sunt puteri nucleare, au creat un club nuclear ale cărui competențe sunt „bifate” (cu alte cuvinte sunt controlate de ei înșiși).
Spre deosebire de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, Consiliul de Securitate nu are o adevărată reprezentare internațională.
Acest lucru a dus la acuzații că CSNU ia hotărâri în funcție de interesele strategice și politice ale membrilor permanenți, în special în intervențiile umanitare: de exemplu, protejarea Kuweit-ului (bogat în resurse petroliere) în anul 1991, dar protejarea neadecvată a Rwandei (săracă în resurse) în 1994.
Orice națiune poate fi aleasă pentru a servi temporar în Consiliul de Securitate, dar criticii au sugerat că acest lucru este inadecvat. De fapt, susțin ei, numărul membrilor permanenți ar trebui să fie extins pentru a include și non-puteri nucleare, ceea ce ar democratiza instituția.
Au existat și opinii, în unele țări, care au susținut eliminarea completă a conceptului de membru permanent; sub guvernul lui Paul Martin, Canada a pledat pentru această abordare.
Reforma Consiliului
Națiunile G4 (Brazilia, Germania, India și Japonia) sunt susținute pentru a accede în Consiliul de Securitate în calitate de membri permanenți – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Discuțiile cu privire la creșterea numărului de membri permanenți au fost inițiate de țările care au înregistrat cea mai puternică cerere pentru locuri permanente: Brazilia, Germania, India și Japonia. Într-adevăr, Japonia și Germania se numără printre cei mai mari finanțatori ai ONU, în timp ce Brazilia, cea mai mare națiune sud-americană și India cea mai populată democrație, sunt două dintre cele mai mari contribuitoare cu trupe sub mandatul ONU pentru pace. Așa-numitul grup de țări „Unificarea de consens” se opune acestui proiect.
Kofi Annan, fostul Secretar General ONU, a cerut ca o echipa de consultanți să vină cu recomandări pentru reforma Națiunilor Unite, până la sfârșitul anului 2004… O măsură propusă este de a spori numărul de cinci membri permanenți.
Sala de ședințe
Sala Consiliului de Securitate al ONU – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sala de lucru a Consiliului de Securitate, din cadrul Clădirii de conferințe a ONU, proiectată de arhitectul norvegian Arnstein Arneberg, a fost donată de Norvegia. Pictura murală a pictorului norvegian Per Krogh reprezintă o renaștere a păsării Phoenix din cenușă, simbol al renașterii lumii după cel de-al doilea război mondial. În tapițeria albastră și aur de mătase și în draperiile de la ferestre apar ancora credinței, grâul, simbol al speranței, și inima, simbol al carității.
cititi mai mult despre Consiliul de Securitate al ONU si pe: en.wikipedia.org; main.un.org
citit si:
- Carta Organizației Națiunilor Unite (1945)
Calendar Ortodox 17 ianuarie 2025
articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 17 ianuarie 2025
Sf. Cuv. Antonie cel Nou din Veria
Sinaxar 17 Ianuarie
În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Antonie cel Mare (251-356).
Sf. Cuv. Antonie cel Mare (251-356) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul cuviosul Antonie cel Mare a fost de neam egiptean şi a învăţat credinţa creştină de la părinţii şi de la bunicii săi.
A trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, ajungând până în zilele bine credinciosului împărat Constantin şi ale fiilor lui.
Şi dedându-se vieţii pustniceşti, atât de mult a întrecut pe toţi, încât s-a făcut pildă tuturor pustnicilor de după el.
Lucru minunat este că el a ajuns cel dintâi îndrumător şi dascăl al vieţii de obşte şi numai el singur a atins hotarul cel mai desăvârşit al pustniciei, precum arată istoria vieţii lui.
Multe ar mai trebui să spunem despre faptele vieţii lui şi despre învăţăturile lăsate de el.
Vom spune însă numai că aflându-se în trup muritor, se depărta de cele trupeşti, vedea sufletele care la moarte ieşeau din trupuri şi pe demonii care le îndrumau, ceea ce este o însuşire numai a fiinţelor fără de trup şi duhovniceşti.
Deci, trăind o sută şi cinci ani, s-a mutat la Domnul. Viaţa lui a scris-o Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Antonie cel Nou, purtătorul de Dumnezeu şi făcătorul de minuni, care a sihăstrit în schitul Veria, şi care în pace s-a săvârşit.
Sf. Cuv. Antonie cel Nou din Veria – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Cuvios Antonie cel Nou s-a nevoit până la vârsta de nouăzeci de ani într-o peșteră ascunsă, hrănindu-se doar cu ierburile ce creșteau prin împrejurimi, neștiut de nimeni, doar de un preot care venea din când în când pentru a-l împărtăși cu Sfintele Taine. (sursă: doxologia.ro)
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea evlaviosului împărat Teodosie cel Mare (347 – 395).
Flavius Theodosius (11 ianuarie 347 – 17 ianuarie 395, Mediolanum), cunoscut ca Teodosiu (sau Teodosie) I sau Teodosiu cel Mare, a fost împărat roman de la 379 la 395 și ultimul conducător unic al unui imperiu roman unificat – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Sfântul și binecredinciosul împărat Teodosie I, numit și Teodosie cel Mare (grec. Θεοδόσιος ο Μέγας), a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman (între anii 379 și 395), înainte de divizarea acestuia în cel două imperii – de răsărit și de apus.
Teodosie cel Mare este cunoscut și pentru că a decretat creștinismul ortodox ca religie oficială a Imperiului Roman.
A fost un puternic apărător al credinței ortodoxe și trecut în rândul sfinților, prăznuirea lui făcându-se la data de 17 ianuarie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Ahila, despre care se vorbeşte in Pateric, care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Calendar Ortodox 16 ianuarie 2025
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; basilica.ro
Calendar Ortodox 16 ianuarie 2025
Cinstirea lanţului Sf. Ap. Petru;
Sf. Mc. Danact citeţul
Sinaxar 16 Ianuarie
În această lună, ziua a şaisprezecea, amintirea cinstitului lanţ al sfântului apostol Petru.
Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru- foto preluat de pe doxologia.ro
În această zi ne amintim de cinstitul lanţ al sfântului apostol Petru, cu care l-a legat Irod Agrippa, către anul 42, precum spune evanghelistul Luca, în faptele Apostolilor (FA 12, 1-11).
Îngerul care s-a arătat a dezlegat pe Petru.
Iar lanţul a fost păstrat de credincioşii din Ierusalim cu grijă, trecând de la unii la alţii, până când Patriarhul Iuvenalie (2 Iulie) l-a arătat Evdochiei, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr, iar împărăteasa l-a adus de la Ierusalim la Constantinopol în anul 437 sau 439.
Apoi Evdochia a trimis lanţul la Roma, la fiica ei Eudoxia (soţia lui Valentinian, împăratul Occidentului), care a zidit la Roma o biserică dedicată Sfântului Petru şi în care a pus lanţul.
La Roma mai existau la acea vreme şi lanţurile cu care a fost bătut sfântul Apostol Petru înaintea muceniciei sale, pe vremea împăratului Nero.
Şi aceste lanţuri au fost aşezate tot în această biserică, şi cinstirea lor a început a se face în această zi de 16 Ianuarie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici şi fraţi buni: Pevsip, Elasip şi Mesip şi a bunicii lor Neonila.
Sfinții Mucenici Pevsip, Elasip și Mesip – foto preluat de pe doxologia.ro
Aceşti sfinţi mucenici erau toţi trei din Capadochia, foarte iscusiţi la îmblânzirea cailor tineri sălbatici şi la întrecerile în alergările de cai.
Odată, la o serbare, dată în cinstea zeiţei Nemesis, în patria lor, au chemat la ospăţ şi pe Neonila, bunica lor.
Aceasta fiind creştină îşi bătea joc de idoli şi le vorbea despre iconomia lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
Iar ei şi-au adus aminte de vedeniile avute în vis, când au fost sfătuiţi să creadă în Hristos.
Deci, crezând, au surpat idolii şi au mărturisit pe Hristos în mijlocul adunării de oameni.
Pentru aceasta au fost aruncaţi în foc de elini, stăpânii lor.
Şi aşa au luat cununa muceniciei toţi trei, împreună cu bătrâna Neonila.
cititi mai mult pe doxologia.ro
Sfânta Muceniță Neonila – foto preluat de pe doxologia.ro
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Danact, citeţul.
Sf. Mc. Danact citeţul – foto preluat de pe doxologia.ro
Acest sfânt mucenic era din Iliric, din locul numit Avlovna, fiind citeţ al bisericii de acolo. Năvălind păgânii, el a luat veşmintele bisericii ca să le scape şi a fugit cu ele; dar într-un sat a fost prins de păgâni şi silit să jertfească idolului Dionis. Şi neplecându-se la aceasta, a fost omorât cu sabia.
Odată, când au năvălit păgânii în biserică, Sfântul a luat vasele și veșmintele bisericii pentru a le salva și pentru a nu cădea în mâinile profane ale necredincioșilor.
Sfântul Mucenic Danact a viețuit în secolul al II-lea, în Avlona Iliricului (Albania de astăzi) și era citeț în biserica de acolo.
Odată, când au năvălit păgânii în biserică, Sfântul a luat vasele și veșmintele bisericii pentru a le salva și pentru a nu cădea în mâinile profane ale necredincioșilor, și le-a păstrat într-un loc fortificat, la cinci mile de oraș, spre mare.
Dar necredincioșii prinzându-l și arestându-l, îl sileau prin orice mijloace să aducă sacrificii zeului Dionis. Însă Sfântul Danact a rezistat în fața presiunilor și a rămas statornic și ferm în credința lui în Hristos. Atunci, au poruncit păgânii să i se taie capul, iar trupul lui a fost aruncate în mare.
Așa a primit smeritul citeț Danact cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului sfinţit mucenic Damaschin, care a mărturisit în satul Gabrovo, de lângă Târnovo, în anul 1771, şi care prin sugrumare s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.