Evenimentele Zilei de 3 ianuarie în Istorie
Președinții George H. W. Bush și Boris Elțin semnează START II, (Tratatul de reducere a armelor strategice), la 3 ianuarie 1993, în Sala Vladimir, Kremlinul din Moscova, Rusia
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
3 ianuarie este a treia zi a calendarului gregorian.
Mai sunt 362 de zile până la sfârșitul anului (363 de zile în anii bisecți).
Sărbători Religioase ale Zilei de 3 ianuarie
Ortodoxe
Sf. Proroc Maleahi; Sf. Mc. Gordie

Sf. Proroc Maleahi; Sf. Mc. Gordie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul prooroc Maleahi (în ebraică: מַלְאָכִי, Mal’akhi, cu sensul de „îngerul Domnului” sau „trimisul Domnului”) este unul din cei 12 prooroci ziși „mici” din Vechiul Testament, căruia i se atribuie Cartea lui Maleahi.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Greco-catolice
Sf. Malahia, profet († 445 î.Hr.); Sf. Gordiu, martir († secolul al IV-lea)
Romano-catolice
Sf. Genoveva, fecioară; Sfântul Nume al lui Isus
Sfanta Genoveva (c.422 – c.502) – Fecioara – Patroana Parisului Sfanta Genoveva este sarbatorita in fiecare an pe data de 3 ianuarie.
Sfanta Genoveva s-a nascut la Nanterre, in apropierea Parisului in preajma anului 422.
La varsta de 6 ani Sf. Gherman de Auxerre a consfintit-o lui Dumnezeu. Sf Gherman era in trecere spre Anglia, unde se raspandise foarte mult erezia pelagiana.
Cand a implinit 15 ani, Genoveva s-a consfintit definitiv lui Dumnezeu.
Aceasta a cerut sa faca parte dintr-un grup de tinere consacrate lui Dumnezeu.
Desi purtau o vestimentatie care le deosebea de celelalte femei, acestea nu traiau in manastiri, ci in locuintele propri.
Tinerele se dedicau muncii de ajutorare a celor lipsiti si bolnavi, si unei vieti de penitenta.
Genoveva si-a impus un program foarte aspru: se hranea numai in zilele de joi si duminica, iar din seara sarbatorii de Boboteaza si pana in Joia Mare nu iesea din camera ei.
Dupa ce a murit, in preajma anului 502, in apropierea moastelor ei a fost ridicata o modesta bisericuta de lemn care ulterior a fost transformata in bazilica de catre Ludovic al XV-lea.
Sfanta Genoveva era invocata de cele mai multe ori in momentul cand apareau mari calamitati precum ciuma.
De asemenea, Sfanta Genoveva era invocata in momentul cand se faceau rugaciuni pentru ploaie, sau pentru a cere ajutorul cerului impotriva inundatiilor Senei.
cititi mai mult pe: calendarulcatolic.ro
Evenimentele Zilei de 3 ianuarie în Istorie:
- 3 ianuarie 1777 - Bătălia de la Princeton. În Războiul de Independență al Statelor Unite, armata lui George Washington a învins armata britanică la Princeton, New Jersey;
- 3 ianuarie 1848 – Joseph Jenkins Roberts a devenit primul președinte al Liberiei;
- 3 ianuarie 1959 – Alaska a devenit al patruzeci și nouălea stat al SUA;
- 3 ianuarie 1966 – Organizația de Solidaritate a Popoarelor din Africa, Asia și America Latină;
- 3 ianuarie 1993 – Acordul de dezarmare strategică START II;
- 3 ianuarie 2018 – China a reuşit prima aselenizare realizată vreodată pe faţa nevăzută a Lunii.
3 ianuarie 106 Î.Hr. - S-a născut filosoful si oratorul roman Marcus Tullius Cicero.

Marcus Tullius Cicero – foto: ro.wikipedia.org
Marcus Tullius Cicero (n. 3 ianuarie 106 î.Hr. – d. 7 decembrie 43 î.Hr.) a fost un filozof, politician, jurist, orator, teoritician politic, consul și constituționalist roman.
El a jucat un rol important în perioada de sfârșit a Republicii romane.
Activitatea sa literară și politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis.
El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca și Augustin.
Printre lucrarile sale cele mai importante se numara cele 58 de discursuri ciceroniene, lucrari retorice (fiind considerat unul dintre fondatorii oratoriei antice), tratate (“De oratore libri tres”, “Partitiones oratoriae”) si opere filozofice ca “De republica”, “De legibus”, “De natura deorum” („Despre natura zeilor”) sau „Despre supremul bine si supremul rau”.
La acestea se adauga si nenumarate discursuri si scrisori dintre care cele mai importante: “Ad Atticum”, “Ad Familiares”, “Ad Quintum”, “Ad Brutum”.
Marcus Tullius Cicero a murit la 7 decembrie 43 i.H, fiind ucis de catre oamenii lui Marcus Antonius, pe care il considera cel mai primejdios dusman al republicii.
3 ianuarie 236 - A murit Papa Anterus , al 19-lea episcop al Romei si cap al Bisericii Catolice din 21 noiembrie 235.

Pope Anterus (died 3 January 236) – foto: en.wikipedia.org
A avut moarte de martir, fiind ucis din ordinul împăratului Maximin Tracul și este înmormântat în cripta Papilor din catacombele Sf.Calist.
Este venerat ca sfant atat in bisericile catolice cat si in cele ortodoxe.
3 ianuarie 665 - A decedat patriarhul Benjamin I al Bisericii Copte (n.cca.590). A fost papa al Bisericii Copte din anul 626 pana la moartea sa.
A devenit patriarh intr-o epoca in care Egiptul era dominat de persii condusi de regele Khosoro al II-lea.
În anul 630 tara a fost recucerita de bizantini iar imparatul Heraclius l-a impus patriarh al Alexandriei si prefect al Egiptului pe episcopul Cyrus de Phase, cu sarcina de a obtine reunificarea Bisericilor Crestine prin negocieri sau prin forta.
A urmat un deceniu de persecutii crunte impotriva Bisericii Copte, in cursul caruia Benjamin a fost nevoit sa rataceasca din manastire in manastire,pentru a nu fi prins si arestat de agentii lui Cyrus de Phase (actualmente Poti, in Georgia).
Cucerirea Egiptului de catre musulmani(640- 642) a pus capat acestei persecutii, iar Benjamins-a putut intoarce in Alexandria la sfarsitul anului 643 cu permisiunea generalului musulman Amr ibnal- As. Musulmanii l-au recunoscut ca singur conducator al crestinilor egipteni.
3 ianuarie 1194 - S-a născut Împăratul Tsuchimikado al Japoniei; (d. 1231).
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Emperor Tsuchimikado (January 3, 1194 – November 6, 1231) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
3 ianuarie 1322 - A murit regele Filip al V-lea al Frantei; (n. 1293).

Filip al V-lea – (în viziune artistică) – foto: ro.wikipedia.org
Filip al V-lea (n. 1292 / 93 – d. 3 ianuarie 1322), supranumit Lunganul, a fost rege al Franței și al Navarrei (ca Filip al II-lea) și Contele de Champagne, începând cu 1316 și până la moartea sa.
Filip s-a născut la Lyon, al doilea fiu al regelui Filip al IV-lea al Franței și a reginei Ioana I de Navara și a fost numit Conte de Poitou.
Istoricii moderni l-au descris pe Filip al V-lea ca fiind un om “sensibil și cu o inteligență considerabilă” și “cel mai înțelept și cel mai apt din punct de vedere politic” din cei trei fiii ai lui Filip al IV-lea.
Filip a fost influențat atât de necazurile pe care le-a avut tatăl său în anul 1314 cât și de dificultățile pe care fratele său mai mare, Ludovic al X-lea, a trebuit să le confrunte în anii care au urmat.
Centrul acestor probleme a fost reprezentat de taxe și de dificultatea de a le crește fără a crea crize.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
3 ianuarie 1437 - A murit Caterina de Valois, soţia regelui Henric al V-lea al Angliei; (n. 27.10.1401).

Caterina de Valois - foto: ro.wikipedia.org
Caterina de Valois (n. 27 octombrie 1401 – d. 3 ianuarie 1437) a fost regină a Angliei din 1420 până în 1422.
A fost fiica regelui Carol al VI-lea al Franței, soția regelui Henric al V-lea al Angliei, mama regelui Henric al VI-lea al Angliei și, prin căsătoria secretă cu Owen Tudor, bunica regelui Henric al VII-lea al Angliei.
Sora mai mare a Caterinei, Isabella de Valois a fost regină a Angliei din 1396 până în 1400, ca soție a lui Richard al II-lea al Angliei.
3 ianuarie 1472 - Domnitorul moldovean Ștefan cel Mare a acordat un important privilegiu comercial negustorilor brașoveni – libertatea comercială deplină în întreaga țară a Moldovei și garantarea securității activității lor,pe teritoriul ţării (documentul era un semn pregătitor al reconcilierii domnului moldovean cu Matia I Corvin, regele Ungariei)
3 ianuarie 1496 - Leonardo da Vinci testează fara succes o invenție numita de el “masina de zburat”.
Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci – d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.
Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor, Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii.
Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie.
Încă din timpul vieții, Leonardo da Vinci a fost considerat unul din cei mai mari ingineri ai timpului său.
În scrisoarea de prezentare ce-o trimisese ducelui Ludovico Sforza (Il Moro), Leonardo afirma că este capabil să construiască tot felul de mașini capabile să asigure protecția orașului în cazul unui asediu.
Atunci când a fugit la Veneția în 1499, și-a găsit imediat o slujbă de inginer militar, prin concepția și construcția unui sistem mobil de baricade, care să protejeze orașul de atacuri din exterior.
De asemenea, a relizat un proiect de deviere a râului Arno, proiect la care a colaborat cu Niccolò Machiavelli.
Notele artistului cuprind o mulțime de invenții, multe din ele, inutile sau fanteziste, precum un instrument muzical (viola organista), un cavaler mecanic (robot) și un tun cu abur, dar și altele utile, precum pompe hidraulice, mecanisme cu clichet reversibile și proiectile de mortier.
În 1502, Leonardo da Vinci a desenat un pod suspendat, parte a unui proiect mai amplu pentru sultanul Baiazid al II-lea, podul fiind destinat să traverseze intrarea în Bosfor, cunoscută drept Cornul de Aur.
Baiazid nu a acceptat proiectul, considerându-l irealizabil.
Concepția lui Leonardo a fost reînviată în 2001, atunci când podul Vebjørn Sand Da Vinci Project, ce se baza pe ideea sa, a fost realizat în Norvegia.
Însă ceea ce l-a fascinat cel mai mult de-a lungul întregii sale vieți a fost zborul.
Leonardo a studiat zborul păsărilor, și a scris mai multe studii despre acesta, printre care Codexul asupra zborului păsărilor din 1505.
A conceput și diverse aparate de zburat, printre care una cu aripi batante (ornitopter) și o mașină de zburat cu aripă rotativă (helicopter).
Postul de televiziune britanic Canal Four a comandat realizarea unui film documentar intitulat Leonardo’s Dream Machines, pentru o emisiune din 2003.
Proiectele lui Leonardo pentru o parașută și pentru o arbaletă gigant, au fost interpretate, realizate cu mijloacele acelei epoci și testate cu succes.
Multe din proiectele lui Leonardo s-au dovedit astfel fezabile.
3 ianuarie 1521 - Papa Leon al X-lea emite bula papala “Decet Romanum Pontificem.” prin care îl excomunică pe reformatorul religios Martin Luther.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Decet Romanum Pontificem – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia – d. 18 februarie 1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane.
Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg.
Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.
(…) În 1515 a adus învinuiri clerului, că dă un rău exemplu creștinilor, care au creat, din această cauză, satiri, maxime și fabule pe seama lui.
El cerea preoților să ofere oamenilor modelul divin al Scripturii și nu al pământeanului corupt de păcat.

Martin Luther, 1529 – portret de Lucas Cranach cel Bătrân – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ciuma din 1516, l-a găsit curajos, la postul său, pe care nu a vrut să-l părăsească, în ciuda invitațiilor făcute de prietenii săi” .
Totuși, lent, în cursul acestor ani (1512-1517), ideile religioase ale lui Luther s-au îndepărtat de doctrina oficială a Bisericii.
A început prin a vorbi de teologia noastră, în contrast cu cea care se preda la Erfurt.
Seriozitatea cu care Luther și-a susținut vocația sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerințele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma.
El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el.
Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor și a obligațiilor religioase, ci un răspuns de credință, răspuns acceptat de Dumnezeu.
Această credință trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică. Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”.
Intenția lui însă nu a fost crearea unei biserici noi, alternative, ci înnoirea Bisericii Universale.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
3 ianuarie 1749 - Apare la Copenhaga, cel mai vechi ziar din lume, “Berlingska Tidende”.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

The historic first cover page of Berlingske (1749) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
3 ianuarie 1777 - În Războiul de Independență al Statelor Unite, armata condusă de Generalul american George Washington a învins armata britanică condusă de generalul britanic Charles Cornwallis, în Bătălia de la Princeton, New Jersey.

George Washington adunându-și trupele la Bătălia de la Princeton - foto: ro.wikipedia.org
Bătălia de la Princeton (3 ianuarie 1777) a fost o confruntare din cadrul Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii, în care forțele revoluționare ale generalului George Washington au învins forțele britanice lângă Princeton, New Jersey.
În seara zilei de 2 ianuarie 1777, Washington, Comandantul Armatei Continentale, a respins un atac britanic în bătălia de pe Pârâul Assunpink la Trenton.
În acea noapte, el a evacuat orașul, a ocolit armata generalului Lord Cornwallis, și a atacat garnizoana britanică din Princeton.
Generalul Hugh Mercer, din Armata Continentală, s-a întâlnit cu două regimente conduse de locotenent-colonelul Charles Mawhood din armata britanică.
Mercer și armata sa au fost depășite, iar Washington a trimit o miliție sub comanda generalului John Cadwalader să-l ajute.
Această miliție, văzând retragerea oamenilor lui Mercer, s-a retras și ea.
Washington a sosit cu întăririle și și-a adunat din nou oamenii, după care a condus atacul împotriva armatei lui Mawhood, împingându-le înapoi.
Mawhood a dat ordinul de retragere și majoritatea soldaților britanici au încercat să se regrupeze împreună cu armata lui Cornwallis din Trenton.

A doua bătălie de la Trenton (sau Bătălia de pe Pârâul Assunpink) a fost o victorie a americanilor în fața armatei britanice, venită după lupte duse în orașul Trenton, New Jersey, la 2 ianuarie 1777, în timpul Războiului de Independență al SUA. In imagine, harta cursului râului Delaware din 1655 – „Asin Pink” este în dreapta – foto: ro.wikipedia.org
În Princeton, generalul John Sullivan a obligat soldații britanici refugiați în Nassau Hall să se predea, punând capăt bătăliei.
După bătălie, Washington și-a deplasat armata la Morristown, iar britanicii, după a treia lor înfrângere în decurs de zece zile, au evacuat sudul provinciei New Jersey.
Victoria de la Princeton a ridicat moralul americanilor și numărul voluntarilor ce se înscriau în armată a crescut.
Aceasta a fost ultima acțiune majoră din cadrul campaniei din New Jersey efectuată de Washington în acea iarnă.
Pe locul bătăliei, se află astăzi Parcul de Stat al Câmpului de Bătălie Princeton.
3 ianuarie 1785 - A murit compozitorul italian Baldassare Galuppi; (n. 1706).

Galuppi by a Venetian artist, bearing date 1751 – foto: en.wikipedia.org
13 ianuarie 1795 - A murit Josiah Wedgwood, ceramist englez, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă; (n.12 iulie 1730).

Josiah Wedgwood (12 July 1730—3 January 1795) – foto: en.wikipedia.org
3 ianuarie 1805 - Restrângerea dreptului țăranilor moldoveni asupra fânețelor, pășunilor și pădurilor.
3 ianuarie 1815 - Austria, Marea Britanie și Franța încheie un tratat secret de alianță defensivă, îndreptat împotriva Prusiei și Rusiei.
3 ianuarie 1833 - Marea Britanie preia controlul asupra Insulelor Falkland.

Insulele Falkland – foto: ro.wikipedia.org
Insulele Falkland, numite și Insulele Malvine sunt un arhipelag situat în Atlanticul de Sud, la 483 km est de coasta Americii de Sud și 940 km nord de Antarctica.
Arhipelagul este format din două insule principale: Falkland de Est și Falkland de Vest plus cca 700 de insule mai mici.
Capitala și orașul principal este Stanley, situat pe insula Falkland de Est.
Insulele sunt un teritoriu britanic de peste mări dar sunt revendicate de Argentina încă de la independența acesteia din 1810
3 ianuarie 1843 - Are loc premiera operei “Don Pasquale” de G. Donizetti.

Luigi Lablache as Don Pasquale in the 1843 premiere – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Don Pasquale este o operă bufă în 3 acte de Gaetano Donizetti, după un libret de Michele Accursi și Giacomo Ruffini.
Premiera operei a avut loc în 3 ianuarie 1843, la “Teatrul Italian” din Paris. Bătrân, bogat, dar singur, Don Pasquale este hotarât să se însoare, dorindu-și soție tânără și frumoasă.
Doctorul Malatesta, prieten al casei, îi vorbește despre sora lui, Sofronia, abia ieșită de la mănăstire.
Don Pasquale pare încântat.
Cu ocazia acestei căsătorii el este hotărât să-l alunge din casa pe Ernesto, nepotul său, pe care îl dezmoștenește din cauza dragostei acestuia pentru o frumoasă actriță, pe nume Norina.
Amuzat și neîncrezător, la început, Ernesto își va da seama că toate visele sale de fericire vor fi nemilos spulberate.
În acest timp, frumoasa Norina nici nu bănuiește gravele evenimente ce se petrec.
Scrisoarea “de adio” pe care o primește de la Ernesto o nedumerește, dar sosirea doctorului Malatesta o va lămuri și liniști.
Pentru a-și ajuta prietenii, pe Ernesto și pe Norina, șiretul doctor a pus la cale un plan dibaci: o va prezenta pe Norina lui Don Pasquale drept sora sa, va înscena o căsătorie, după care tinerei fete îi va reveni sarcina de a-l exaspera pe bătrânul nesăbuit care, în final, va fi fericit să afle adevărul și, mai ales, va trebui sa încuviinteze căsătoria “soției” sale cu nepotul său, Ernesto.
Norina este încântată de acest plan și împreună cu prietenii săi actori, travestiți în servitori, pornesc la “atac”.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
3 ianuarie 1848 - Joseph Jenkins Roberts depune jurământul în funcția de (primul) președinte al statului independent Republica Africană Liberia.

Joseph Jenkins Roberts – foto: ro.wikipedia.org
Joseph Jenkins Roberts (n. 15 martie 1809 – 24 februarie 1876) a fost președintele Liberiei de două ori (1848-1856 și 1872-1876).
S-a născut în Norfolk, Virginia, USA, Roberts a emigrat în Liberia în 1829 în tinerețe.
Și-a deschis un magazin în Monrovia, după care a intrat în politică.
Când Liberia a devenit stat independent în 1847, Roberts a fost ales primul președinte al țării, și a îndeplinit această funcție până în 1856.
În 1872 a fost din nou ales președinte.
3 ianuarie 1853 - Apare, la Sibiu, Telegraful Roman «gazeta politica, industriala, comerciala si literara», sub indrumarea episcopului de atunci Andrei Saguna, cu aparitie neintrerupta pana azi.
În 1919, publicaţia a devenit organ al Mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia şi Sibiu. Telegraful Roman a fost condus în primii ani de Florian Aaron şi apoi de dr. Pavel Vasici

Telgraful român – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Telgraful român a fost o gazetă bisăptămânală de informare socială și culturală care a apărut la Sibiu de la 3 ianuarie 1853.
Primul redactor al gazetei, pentru primele opt numere, a fost Florian Aaron, înlocuit de Pavel Vasici.
Gazeta a apărut scrisă cu caractere chirilice, dar publică între anii 1859 și 1863 și articole imprimate cu caractere latine.
Alți redactori ai revistei, înainte de 1900, au fost Ioan Bădilă, Visarion Roman, Ioan Rațiu, Zaharia Boiu, Nicolae Cristea.
În Telegraful român au debutat Zaharia Boiu cu poezia Saluatare în 1853, Visarion Roman cu poezia Fiul grijei în 1853, Alexandru Macedonski, la 8 decembrie 1870 cu poezia Dorința poetului, trimisă de la Viena și Ilarie Chendi cu nuvela Emi la 14 iulie 1892, semnată X.
În paginile revistei au publicat numeroși scriitori români, precum Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc etc.
În urma apariției Tribunei la Sibiu, Telegraful român se transformă într-o gazetă de știri administrative și de cultură ecleziastică, după 1900, la inițiativa lui Andrei Șaguna.
3 ianuarie 1861 - Războiul Civil American - Statul Delaware votează împotriva secesiunii față de Statele Unite.
3 ianuarie 1868 - Restaurația Meiji în Japonia: Șogunatul Tokugawa este abolit; agenți din Satsuma și Chōshū pun mâna pe putere.

Samurai of the Chosyu clan, during the Boshin War period – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Restaurarea Meiji cunoscută și ca Revoluția, Reforma sau Reînnoirea, a fost un lanț de evenimente, începând cu 1868, care au condus la lichidarea șogunatului și restaurarea conducerii imperiale în Japonia.
Restaurarea a dus la schimbări enorme în Japonia asupra structurilor politice și sociale de la sfârșitul perioadei Edo (adesea numit Șogunatul târziu Tokugawa) și începutul perioadei Meiji.
Imediat după Restaurarea Meiji, șintoismul a devenit religia oficială a Japoniei, iar în 1868 îmbinarea acestuia cu budismul a fost scoasă în afara legii.
În februarie 1867, împăratul Kōmei moare, urmându-i la tron fiul său Mutsuhito (Meiji), în vârstă de numai 15 ani.
Tânărul monarh avea sprijinul forțelor militare ale provinciilor Satsuma și Tosa.
Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ian. 1867 – nov. 1867) ajunsese, practic, lipsit de orice sprijin armat, fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunțat la funcțiile sale.
După abdicare, acesta nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate, și mai târziu a fost primit la curtea imperială.
Liderul forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit și au discutat predarea pașnică a puterii.

Emperor Meiji moving from Kyoto to Tokyo, end of 1868, as imagined by Le Monde Illustre – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cu toate că shogunul a acceptat restaurația și a retras trupele la Osaka, la sfârșitul lui ianuarie 1868, alte forțe Tokugawa au încearcat să recucerească Kyoto, dar au fost înfrânte de către forțele din provinciile Satsuma, Choshu și Tosa. Războiul Boshin, între anii 1867 și 1868 a dus la desființarea șogunatului.
Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi.
Această bătălie practic a încheiat dominația familiei Tokugawa, cu toate că alte familii Tokugawa din nord au rezistat încă mult, iar flota din portul Hokkaido a rezistat până în anul 1869.
La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea puterii precum și abolirea regimului shogunatului. La 26 noiembrie 1868 împăratul și-a instalat curtea și reședința la Edo, oraș ce primește numele de Tokyo („Capitala de Est”).
A început o nouă epocă în istoria Japoniei pe care împăratul Matsuhito, la cererea reformatorilor, a numit-o Meiji („guvernarea luminată”).
Această eră s-a dorit a fi, în același timp, un continuum dar și o mare mutație socială și politică în societatea japoneză.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
3 ianuarie 1868 - S-a nascut Franz Valerie Marie Cumont, istoric, arheolog, epigrafist şi filolog belgian, membru de onoare străin al Academiei Române; (d.25.08.1947).
3 ianuarie 1870 - A început construcția podului Brooklyn din New York, Statele Unite.

3 ianuarie 1870: A început construcția podului Brooklyn din New York, Statele Unite – foto: ro.wikipedia.org
Podul Brooklyn este unul dintre cele mai vechi poduri suspendate din Statele Unite. Finalizat în 1883, leagă cartierele Manhattan si Brooklyn din New York City, traversând East River.
Având 1.825 m lungime, a fost cel mai lung pod suspendat din lume de la deschiderea sa și până în 1903, și primul pod suspendat pe cabluri din sârmă de oțel.
![Podul Brooklyn este unul dintre cele mai vechi poduri suspendate din Statele Unite. Finalizat în 1883, leagă cartierele Manhattan si Brooklyn din New York City, traversând East River. Având 1.825 m lungime [1], a fost cel mai lung pod suspendat din lume de la deschiderea sa și până în 1903, și primul pod suspendat pe cabluri din sârmă de oțel - Podul Brooklyn noaptea - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/01/Podul-Brooklyn1-e1451752183390.jpg)
Podul Brooklyn noaptea – foto: ro.wikipedia.org
3 ianuarie 1875 - Moare lexicograful francez Pierre Larousse; a infiintat la Paris casa de editură care îi poartă numele, specializată în lucrări enciclopedice.

Pierre Athanase Larousse – foto: ro.wikipedia.org
Pierre Athanase Larousse (n. 23 octombrie 1817 – d. 3 ianuarie 1875) a fost un gramatician, pedagog, lexicograf și editor francez născut în Toucy.
Este cunoscut mai ales pentru dicționarele care îi poartă numele, dintre care Le Petit Larousse.
A creat o casă de editură cunoscută sub denumirea de Librairie Larousse, specializată în editarea dicționarelor și a enciclopediilor.
Uneori prin „Larousse” se înțelege și doar o enciclopedie editată de aceasta.
Foarte cunoscută este de exemplu “Grand Larousse encyclopédique” - Marele dicţionar universal al secolului al XIX-lea – (17 volume, 1865-1876), care a început să apară chiar sub redacţia lui

Coperta primului Dictionnaire Larousse, Nouveau dictionnaire de la langue française, apărut în 1856 - foto: ro.wikipedia.org
3 ianuarie 1876 - S-a născut Wilhelm Pieck, fostul presedinte comunist al Republicii Democrate Germane, ocupata de sovietici; (d.7.09.1960).
3 ianuarie 1883 – S-a născut Clement Richard Attlee, conducător al Partidului Laburist şi premier al Marii Britanii (intre 1945-1951) ; (d.08.10.1967).
3 ianuarie 1888 - Este utilizat pentru prima oară telescopul de la Observatorul Lick, având 91 cm în diametru. Era cel mai mare telescop din lume, la acea dată.
3 ianuarie 1892 - S-a nascut J.R.R. Tolkien, scriitor şi profesor britanic, autorul celebrei trilogii “Lordul Inelelor”, care a fost scrisa în 14 ani, iar în anii 60 a dat nastere unui adevarat cult “transatlantic” similar celui creat de Star Trek (“Beowulf: monstri si critici”, “The Silmarillion”); (d.02.09.1973).

Tolkien în 1916 – foto: ro.wikipedia.org
John Ronald Reuel Tolkien CBE (n. 3 ianuarie 1892, Bloemfontein, Statul Liber Orange, astăzi Africa de Sud – d. 2 septembrie 1973, Bournemouth, Anglia, Regatul Unit) a fost un scriitor, poet, filolog și profesor de universitate englez, cunoscut cel mai bine pentru cărți fantastice clasice: Hobbitul și Stăpânul Inelelor.
A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 și profesor de limbă și literatură engleză din 1945 până în 1959.
A fost un Romano-Catolic devotat și prietenul lui C. S. Lewis – amândoi fiind membri ai clubului de discuție cunoscut sub numele The Inklings.
5 ianuarie 1896 - S-a născut actorul George Calboreanu; (m. 12 iulie 1986).

George Calboreanu - foto: ler.is.edu.ro
George Calboreanu (n. 3 ianuarie 1896, Turnișor, Sibiu – d. 12 iulie 1986, București ) a fost un actor român de teatru și film, (“Apus de soare”, “Bădăranii”, “Titanic Vals”, “Omul cu mârţoaga”)
3 ianuarie 1899 - Intr-un editorial din ziarul american New York Times, este folosit pentru prima data cuvantul “automobil”.
3 ianuarie 1903 - Moare Alois Hitler, tatăl lui Adolf Hitler (născut în 1837).

Alois Hitler – foto: en.wikipedia.org
Alois Hitler (n. Schicklgruber, 7 iunie 1837 , Austria) a fost fiul nelegitim al Mariei Schicklgruber și al unui evreu tânăr numit Frankenberger.
Maria Schicklgruber lucra ca bucătăreasă la Frankenberger si a întreținut o relație cu evreul mai tânăr cu 23 de ani, al cărei rezultat a fost Alois.
Maria s-a căsătorit cu Johann Georg Hiedler, care a devenit tatăl vitreg al lui Alois.
Cu toate acestea, Alois continua să primească pensie alimentară de la tatăl lui adevărat.
Alois a rămas orfan de mamă la vârsta de 10 ani, iar Georg Hiedler l-a trimis la fratele său, Johann Nepomuk Hiedler, la ferma acestuia.
Alois a luat în adolescență lecții de cizmărie, dar la 18 ani s-a angajat să lucreze la vamă, în Braunau.
În anul 1876 Alois își schimbă numele din Schicklgruber în Hitler.
3 ianuarie 1909 - S-a născut Dan Smântânescu, scriitor, istoric şi critic literar; fost secretar particular al istoricului Nicolae Iorga în perioada 1931-1940 (m. 2000).
3 ianuarie 1912 - S-a născut Emil Condurachi, istoric si arheolog, Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bruxelles, membru titular din 1955 al Academiei Romane ; (d.16.08.1987).

Emil Condurachi – foto: ro.wikipedia.org
A fost căsătorit cu Florica (1909-1977), sora lui matematicianului Grigore C. Moisil.
3 ianuarie 1918 - Consiliul Dirigent din Transilvania trimite un memoriu lui Bratianu in care se spune ca vechiul Maramures se intindea pana in Slovacime si cuprindea comitatele Ung, Bereg, Ugocea si Maramures.

Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria – Primul Guvern roman al Transilvaniei si Banatului dupa decretarea Unirii
Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Alexandru Vaida Voevod, Ştefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Aurel Vlad.
Rândul de sus: Iosif Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Branişte, Victor Bontescu, Dionisie Florianu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, Emil Haţieganu, Ion Flueraş
(lipsesc Octavian Goga si Vasile Lucaciu, in misiune in strainatate) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria a fost un organism politic provizoriu, cu atribuţii legislative, executive şi administrative limitate, al Transilvaniei, care a activat în perioada 2 decembrie 1918 şi 4 aprilie 1920.
La data de 2 decembrie 1918, la ora 9, în sala tribunalului din Alba Iulia a avut loc o şedinţă a Marelui Sfat Naţional în care, printre altele, s-a decis componenţa conducerii acestui organism, componenţa delegaţiei care urmau să prezinte regelui şi guvernului României hotărârile Adunării Naţionale şi s-a luat decizia înfiinţării a unui comitet executiv din rândurile sale cu activitate permanentă, care urma să conducă afacerile curente ale Transilvaniei.
În Consiliul Dirigent au fost aleşi 15 membri: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ion Flueraş, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga şi Valeriu Branişte.
Cei prezenţi au depus jurământul în prezenţa episcopului de Arad, Ignatie Ion Papp. Au lipsit Octavian Goga şi Vasile Lucaciu, aflaţi în străinătate, şi Valeriu Branişte.
Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
3 ianuarie 1921 - Turcia încheie un tratat de pace cu Armenia.
3 ianuarie 1923 - A decedat Jaroslav Hasek, scriitor satiric ceh, creatorul personajului Svejk; (n.30 aprilie 1883).
3 ianuarie 1924 - Arheologul britanic Howard Carter descoperă sarcofagul lui Tutankhamun în Valea Regilor, lângă Luxor, Egipt.
3 ianuarie 1925 - Benito Mussolini anunță că preia puterea ca dictator, în Italia si scoate in afara legii partidele de opozitie.
Partidul Fascist a ramas unicul partid activ in Italia.

Benito Amilcare Andrea Mussolini
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como), conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943.
3 ianuarie 1926 – S-a născut sir George Martin, producătorul englez al discurilor trupei “The Beatles”

George Martin backstage at the Beatles’ Love show, Las Vegas, c. 2006 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
George Martin (n. 3 ianuarie 1926 – d. 8 martie 2016) a fost un producător muzical, compozitor, aranjor, inginer de sunet şi muzician britanic, care a devenit faimos pentru că a produs albumele de studio ale formaţiei The Beatles (cu excepţia lui Let It Be, la care a fost cooptat pentru mixaj Phil Spector).
George Martin a studiat pianul şi oboiul la Guildhall School of Music and Drama, între 1947 şi 1950.
După terminarea studiilor a fost angajat pentru scurt timp în departamentul de muzică clasică al BBC, pentru a se alătura ulterior casei de discuri EMI, de care aparţinea şi Parlophone.
În anii 1950 a produs discuri de comedie ale artiştilor Peter Sellers şi Spike Milligan.
Martin a fost producătorul care în numele casei de discuri Parlophone a oferit un contract formaţiei The Beatles în 1962.
Este responsabil pentru eliminarea din formaţie a toboşarului Pete Best, de a cărui tehnică nu era mulţumit.
În special în perioada timpurie a avut o influenţă foarte mare asupra aranjamentelor muzicale, deşi pe întreaga perioadă de colaborare cu formaţia a compus şi a dirijat acompaniamentele orchestrale ale cântecelor formaţiei (cu puţine excepţii).
Pe lângă aceste funcţii, Martin a şi cântat de-a lungul timpului la diverse instrumente (pian, orgă, clavecin) pe înregistrările sonore.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.imdb.com
3 ianuarie 1929 - S-a născut regizorul italian Sergio Leone, devenit faimos datorita filmelor western pe care le-a creat si care au ajuns populare sub numele de “western-spaghetti”; (a decedat în anul 1989).
3 ianuarie 1930 - S-a născut actorul american Robert Loggia.

Robert Loggia as T.H.E. Cat (1966) – foto: en.wikipedia.org
Salvatore Loggia (n. 3 ianuarie 1930 – d. 4 decembrie 2015), cunoscut sub numele de Robert Loggia, a fost un actor și regizor american.
El a fost nominalizat pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru Jagged Edge (1985) și a câștigat Premiul Saturn pentru cel mai bun actor într-un rol secundar pentru Big (1988).
3 ianuarie 1931 - A încetat din viaţă Joseph-Jaques-Cesaire Joffre, mareşal, comandant şef al tuturor armatelor franceze (1915-1916); s-a remarcat în bătălia de la Marna; (n. 12.01.1852).

Joseph Joffre – foto: ro.wikipedia.org
Joseph Jacques Césaire Joffre (n.12 ianuarie 1852 – d. 3 ianuarie 1931) a fost un mareșal francez în timpul Primului Război Mondial.
Este cel mai cunoscut prin faptul că a retras și a regrupat armatele aliate în Prima Bătălie de pe Marna (5 – 12 septembrie 1914), fiind artizanul victoriei strategice a aliaților în 1914, la debutul Primului Război Mondial.
Popularitatea i-a adus porecla de „Papa Joffre”.
3 ianuarie 1932 - Este declarată legea marțială în Honduras, pentru a opri revolta declanșată de muncitorii concediați de United Fruit.
3 ianuarie 1934 - În România s-a format un guvern liberal condus de Gheorghe Tătărescu, liderul “tinerilor liberali”.

Gheorghe Tătărăscu - foto: ro.wikipedia.org
Gheorghe Tătărăscu (n. 21 decembrie 1886, Poiana (astăzi un cartier al orașului Rovinari), Gorj – d. 28 martie 1957, București), prim-ministru al României în perioada 1934-1937 și în perioada 1939-1940.
Gheorghe Tătărăscu a deținut și alte portofolii ministeriale; a fost martor al acuzării în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu
3 ianuarie 1936 - A fost alcătuit primul top de muzică pop, pe baza vînzărilor de discuri, publicat de revista “Billboard”, New York.
3 ianuarie 1937 - EA fost înfiinţată Federaţia Camerelor de Comerţ din Basarabia, România.
3 ianuarie 1950 - S-a nascut Victoria Principal, actriţa americană.
Victoria Principal (n. 3 ianuarie 1950) este o actriță americană, care a jucat rolul lui Pamela Barnes Ewing în filmul serial distribuit de către CBS, Dallas, în perioada 1978-1987.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
3 ianuarie 1953 - S-a născut Gabriel Dorobanţu, interpret român de muzică uşoară.
Gabriel Dorobanțu (n. 3 ianuarie 1953), cântăreț român de muzică ușoară. („Mai vino iar în gara noastră mică”, „Te rog zâmbeşte, fată frumoasă”).
3 ianuarie 1956 - S-a născut Mel Gibson, actor și regizor americano-australian.
Mel Gibson (n. 3 ianuarie 1956 în Peekskill, New York) este un actor, regizor, producător și scenarist american. (“Patriotul”, “Breaveheart”, “Ce-şi doresc femeile”)
Una din marile sale realizări o constituie filmul Patimile lui Hristos, pe care l-a regizat și finanțat.
S-a născut cu numele Mel Columcille Gerard Gibson într-o familie irlandeză catolică, împreună cu care se mută în Australia în 1968.
3 ianuarie 1956 - Scriitorul Nicolae Balota a fost arestat sub acuzatia de a fi redactat si multiplicat manifeste anticomuniste si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti (la data de 5 octombrie 1956) la 7 ani de inchisoare corectionala.

Nicolae Balotă (Fotografie publicată în 1981) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Nicolae Balotă (n. 26 ianuarie 1925, Cluj – d. 20 august 2014, Nice) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român.
Prima oară a fost arestat în 1948, pe când era proaspăt asistent, judecat și condamnat pentru deținere și răspândire de material subversiv descoperit în urma unei percheziții la domiciliu, care consta din cărțile de literatură, istorie, filosofie și politică din biblioteca proprie.
Eliberat din închisoare în 1949, el este demis din funcția didactică de la universitate, ca fost deținut politic.
După 5 ani de șomaj, cu angajări temporare (între care, câteva săptămâni, învățător la un preventoriu TBC pentru copii), este din nou arestat în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956 din cauza scrierii unui memoriu cuprinzând un rechizitoriu al încălcării libertăților democratice și religioase de către regimul comunist.
Desi patru exemplare ale memoriului elaborat de N. Balotă, împreună cu frații Matei, Ioan și Elena Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu au fost distruse, o copie ajunge la Securitate, în urma trădării și denunțării autorilor de către un apropiat.
Urmează 7 ani de detenție la Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej, precum și doi de domiciliu obligatoriu la Lățești.
Este eliberat în 1963 în schimbul unui acord de colaborare ca agent informator al Securității.
Timp de 24 de ani, pânǎ la plecarea din țarǎ ca refugiat politic, va colabora în mod asiduu cu Securitatea semnînd, sub numele conspirativ de „Someșan” rapoarte în care își denunța camarazii de la cercul Cibinium.
După eliberare, este redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.
În 1979, devine profesor invitat al Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Stabilit la Franța, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours și la Universitatea din Le Mans (Franța).
Concomitent, lucrează și la Radio „Europa Liberă” unde, între altele, potrivit unor comentatori tendențioși, Securitatea i-ar fi încredințat misiunea de a interveni pe lînga Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Constantin Munteanu și ceilalți, de manieră a îi determina să-și atenueze discursul și a-l face mai puțin critic la adresa realităților românești.
Solicită și obține în 1987 azil politic în Franța.
În 1990, devine cetățean francez.
A revenit periodic în România, susținând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universitățile din Cluj și București.
În 2003, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj i-a conferit titlul de Doctor honoris causa.
În ultimii ani ai vietii a trăit la Nisa, in Franta.
A fost căsătorit cu prozatoarea Bianca Balotă (1936-2005).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org;
3 ianuarie 1958 - S-a format Federația Indiilor de Vest. A fost o federatie efemera formata din coloniile britanice din Insulele Antile in Marea Caraibilor, care s-a dizolvat la 31 mai 1962.
3 ianuarie 1959 - Alaska a devenit cel de-al 49-lea stat al SUA.

Harta Statelor Unite cu statul Alaska indicat – foto: ro.wikipedia.org
3 ianuarie 1961 - Statele Unite rup relațiile diplomatice cu Cuba lui Fidel Castro, ca urmare a nationalizarii bunurilor americane din aceasta tara.
3 ianuarie 1961 - A murit Nicolae Hortolomei, chirurg, membru titular al Academiei Române; a fondat Laboratorul de chirurgie experimentala de la spitalul “Coltea” din Bucuresti; (n.27.11.1885, Husi).

Nicolae Hortolomei - foto: ro.wikipedia.org
Nicolae Hortolomei (n. 27 noiembrie 1885, Huși – d. 3 ianuarie 1961, București) a fost un medic chirurg român, director al clinicii de Chirurgie și Urologie de la Spitalul Colțea din București, profesor universitar la Facultatea de Medicină, membru titular (1948) al Academiei Române.
A fost membru al Academiei Franceze de Chirurgie și al multor altor societăți științifice internaționale.
3 ianuarie 1962 - Papa Ioan al XXII-lea îl excomunică pe liderul comunist cubanez Fidel Castro.
3 ianuarie 1963 - Prin Decretul 5 sunt graţiaţi 2543 deţinuţi politic.
3 ianuarie 1966 - Havana – Se creează Organizația de Solidaritate a Popoarelor din Africa, Asia și America Latină la conferința celor trei continente.
3 ianuarie 1967 - A murit Jack Leon Ruby (născut Jack Leon Rubenstein,25 martie 1911) , proprietar de cluburi de noapte din orașul Dallas,Texas, SUA, gasit vinovat și a fost condamnat la moarte pentru uciderea, la 24 noiembrie 1963, a lui Lee Harvey Oswald, asasinul prezumtiv al presedintelui american John F.Kennedy.

Ruby about to shoot Oswald who is being escorted by Dallas police detectives Jim Leavelle and L. C. Graves – foto: en.wikipedia.org
Crima a fost comisă la două zile de la arestarea lui Oswald. In timpul detentiei Ruby s-a îmbolnăvit și a murit de cancer pulmonar la 3 ianuarie 1967.
Teoriile conspirației susțin că Ruby ar fi fost implicat împreună cu figurile de marcă ale crimei organizate americane într-un complot pentru asasinarea lui Kennedy, dar nu s-a putut dovedi că legăturile lui cu gangsterii erau mai mult decât minime și ca el era genul de om care să acționeze într-o astfel de conspirație.
3 ianuarie 1969 - S-a născut Michael Schumacher, pilot german de Formula 1.

Michael Schumacher - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Michael Schumacher (n. 3 ianuarie 1969, Hürth-Hermühlheim, Republica Federală Germania) este un fost pilot de Formula 1.
Statistic, prin prisma celor șapte titluri mondiale câștigate, a celor 91 de victorii, 68 de pole position-uri și 76 de cele mai rapide tururi, Michael Schumacher este considerat drept cel mai bun pilot de Formula 1 din toate timpurile.
În 2006, în urma unui sondaj efectuat de FIA, Michael Schumacher a fost votat de către fanii Formulei 1 drept cel mai popular pilot care a evoluat vreodată în acest sport.
Faptul că de-a lungul carierei a încântat privirile spectatorilor și telespectatorilor cu evoluții de senzație, dar pe de altă parte a fost și implicat într-o serie de scandaluri cauzate de pilotajul său.
Michael Schumacher mai are un frate, Ralf Schumacher, cei doi fiind unicii frați care au câștigat curse în Formula 1, și au devenit primii frați care au terminat pe primele două poziții în aceași cursă, o performanță pe care au mai repetat-o de patru ori.
Michael este căsătorit cu Corinna și are doi copii, Gina Maria și Mick.
În decembrie 2013, Schumacher a suferit o traumă serioasă la cap în timp ce schia în stațiunea Meribel, din alpii francezi.
El a fost transportat pe cale aeriană la spital, operat și indus în stare comă artificială.
După ce s-a aflat în comă din 29 decembrie 2013 până pe 16 iunie 2014, el a părăsit spitalul din Grenoble pentru a se reabilita în continuare la Spitalul Universității (CHUV) din Lausanne, Elveția.
3 ianuarie 1973 - A murit Gherase Dendrino, compozitor roman, autor al operetelor “Lăsaţi-mă să cânt” şi “Lysistrata”; (n. 16.09.1901).

Gherase Dendrino – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Gherase Dendrino (n. 2 septembrie 1901 Turnu Măgurele – d. 1973) a fost un compozitor și dirijor român.
Acesta a fost elevul lui Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi. A compus operete (Lăsați-mă să cânt, Lysistrata), muzică ușoară, muzică de film ș.a.
3 ianuarie 1987 - Celebra cantareata americana Aretha Franklin a fost inclusă în “Rock and Roll Hall of Fame”, devenind astfel prima femeie din lume care a primit aceasta distincţie.
Aretha Franklin (n. 25 martie 1942, Detroit) este o cântăreață, compozitoare și pianistă americancă.
Deși cunoscută pentru melodiile ei soul și fiind numită Regina muzicii Soul, cântă de asemenea jazz, blues, R&B, muzică gospel și rock.
Rolling Stone a clasat-o pe primul loc în topul „100 Greatest Singers of All Time”, iar în clasamentul „100 Greatest Artists of All Time” pe locul nouă.
A câștigat 18 premii Grammy competitive și două onorifice.
Are 20 de single-uri pe locul unu în topul Hot R&B/Hip-Hop Songs și două pe primul loc în Billboard Hot 100: „Respect” (1967) și „I Knew You Were Waiting (For Me)” (1987), un duet cu George Michael.
Din 1961, ea a avut un total de 45 de hit-uri în top 40 pe Billboard Hot 100.
Între 1967 și 1982 a avut 10 albume R&B pe locul unu mai mult decât oricare altă femeie artist. În 1987, a devenit prima artistă femeie care a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame.
Conform publicației Time, este una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea.
3 ianuarie 1990 - Consiliul Frontului Salvarii Nationale emite un Decret-lege privind înființarea și înregistrarea oficială a partidelor politice din România, dupa peste patru decenii de interdictie comunista.
FSN a anunţat că nu este şi nu va fi un partid politic, urmând a se prezenta în alegeri ca o organizaţie politică reunind personalităţi şi grupuri care s-au afirmat în Revoluţie.
3 ianuarie 1990 - Fostul lider al statului Panama, Manuel Noriega, a fost capturat de forțele americane.

Manuel Antonio Noriega Moreno (born February 11, 1934) – foto: en.wikipedia.org
3 ianuarie 1992 - A murit Judith Anderson, actriță americană de origine australiană (n. 1897)

Judith Anderson în 1934 foto -: ro.wikipedia.org
Judith Anderson, (10 februarie 1897 – 3 ianuarie 1992) a fost o actriță americană de origine australiană.
A câștigat două premii Emmy și un premiu Tony și a fost nominalizată la premiile Grammy și Oscar.
3 ianuarie 1993 - La Kremlin, George Bush şi Boris Elţîn, presedintii S.U.A. si ai Rusiei au semnat Acordul de dezarmare strategică START II care prevedea diminuarea în 10 ani cu două treimi a arsenalelor nucleare strategice ale celor două puteri.

Presidents George H. W. Bush and Boris Yeltsin sign START II, (Strategic Arms Reduction Treaty), on 3 January 1993 in Vladimir Hall, The Kremlin in Moscow, Russia – foto: en.wikipedia.org
Strategic Arms Reduction Treaty (Tratatul pentru Reducerea Armelor Nucleare Strategice), de obicei prescurtat START, este un acord de dezarmare semnat de Statele Unite și de Uniunea Sovietică în vederea reducerii în comun, treptată a mijloacelor de trasnport la țintă pentru armele nucleare.
Rachetele intercontinentale cu baza la sol (în silozuri) care dispun de capete de luptă multiple au un efect foarte destabilizator, deoarece fiecare dintre adversari este tentat să atace primul, după principiul “folosește-le sau pierde-le”.
Să presupunem că fiecare dintre cei doi adversari dețin 100 de asemenea rachete cu câte 5 capete fiecare, și că fiecare parte are o șansa de 95% de a distruge rachetele inamice în silozuri, folosind câte 2 capete pentru fiecare siloz.
În acest caz, statul care atacă primul poate reduce arsenalul inamicului până la 5 rachete, folosind 40 de rachete cu 200 de capete în total, menținând restul de 60 în rezervă. Din cauza acestui aspect, rachetele intercontinentale cu baza la sol purtătoare de capete multiple au fost interzise în cadrul tratatului START II.
Acesta însă nu a intrat în vigoare deoarece nu a fost ratificat de către Duma rusă din cauza neînțelegerilor cu SUA privind Tratatul ABM.
3 ianuarie 1995 - Anthony Lake, consilier pentru securitate naţională al preşedintelui Bill Clinton, a declarat că Statele Unite ale Americii îşi vor menţine poziţia în privinţa planurilor de a include în NATO fostele state ale blocului sovietic, în ciuda obiecţiilor Moscovei.
3 ianuarie 2002 - A murit Fredy Heineken, magnatul cunoscutei firme de bere olandeză, Heineken; (n.04.11.1923).

Alfred Henry “Freddy” Heineken (4 November 1923 – 3 January 2002) – foto: independent.co.uk
3 ianuarie 2003 - S-a născut Greta Thunberg, activistă de mediu suedeză.
Greta Tintin Eleonora Ernman Thunberg (n. 3 ianuarie 2003, Stockholm, Suedia) este o activistă de mediu suedeză care încearcă să oprească încălzirea globală și schimbările climatice.
În august 2018, a devenit o figură proeminentă pentru începerea primei greve școlare pentru climă, în față clădirii parlamentului suedez.
În noiembrie 2018, ea a vorbit la TEDxStockholm; în decembrie același an s-a adresat Conferinței Națiunilor Unite pentru Schimbările Climatice, iar în ianuarie 2019 a fost invitată să vorbească la Forumul Economic Mondial de la Davos.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
3 ianuarie 2004 - Un Boeing 737 aparținând companiei egiptene private Flash Airlines s-a prăbușit în Marea Roșie; accidentul aviatic s-a soldat cu 148 de morți.
3 ianuarie 2009 - Trupe israeliene au intrat în Fâşia Gaza, în cadrul celei de-a doua faze a operaţiunii din zonă, Israelul intenţionând să preia controlul asupra unor sectoare din Fâşia Gaza, de unde au fost lansate rachete către teritoriul israelian.
3 ianuarie 2013 - A murit regizorul roman Sergiu Nicolaescu. (n. 1930)
Sergiu Florin Nicolaescu (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România) a fost un regizor, scenarist, actor și, după 1989, politician român.
Este de departe cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România)
La începutul lui decembrie, în Senat, Sergiu Nicolaescu le-a mulţumit colegilor săi pentru perioada petrecută împreună, precizând că nu a mai candidat pentru un nou mandat deoarece mai are puţini ani de trăit pe care vrea să-i termine în profesia sa.
“Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti patru ani minunaţi pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-aţi dăruit stimă şi consideraţie, simţăminte pe care şi eu vi le datorez. Mai am puţini ani de trăit şi mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri. Vreau să vă spun un sincer «La revedere!» şi vreau să vă spun în acelaşi timp «La mulţi ani!» şi sărbători fericite”, a spus Nicolaescu de la tribuna Senatului, în ultima şedinţă a actualei legislaturi, fiind aplaudat de cei prezenţi.
Sergiu Nicolaescu a fost ales pentru prima dată parlamentar în 1990, pe listele FSN, iar în actuala legislatură a încheiat al cincilea mandat în Parlament.
Singura legislatură în care nu a fost parlamentar a fost cea din 2004-2008. Nicolaescu a fost membru al Comisiilor de cultură din Senat în fiecare legislatură şi a deţinut preşedinţia comisiei în actuala legislatură. Nicolaescu are vârsta de 82 de ani.
A fost regizor, actor de film, scenarist şi producător de film, fiind totodată între cei care au luat parte la Revoluţia din 1989.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; www.cinemagia.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com
3 ianuarie 2019 - China a reuşit prima aselenizare realizată vreodată pe faţa nevăzută a Lunii.
China a efectuat joi cu succes prima aselenizare realizată vreodată pe faţa nevăzută a Lunii, au informat mass-media de stat, conform AFP.
Modulul de explorare Chang’e-4, lansat pe 8 decembrie, a aselenizat în siguranţă la ora 10:26 ora Beijingului (02:26 GMT), a informat China New News Agency.
El a trimis o fotografie a suprafeţei lunare către satelitul Queqiao, aflat pe orbită în jurul Lunii, a precizat televiziunea publică CCTV.
Spre deosebire de faţa Lunii aflată cel mai aproape de Pământ, care este întotdeauna îndreptată spre planeta noastră, nicio sondă sau modul de explorare nu au atins vreodată solul celeilalte părţi.
Faţa ascunsă a satelitului natural al Terrei este montană şi accidentată, presărată cu cratere, în timp ce faţa vizibilă oferă multe suprafeţe plane, care permit aselenizarea.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
3 ianuarie 2020 - Generalul iranian Qasem Soleimani a fost ucis într-un atac aerian american asupra Aeroportului Internațional din Bagdad.

Qasem Soleimani in his official military dress with the Order of Zolfaghar in 2019 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Atacul aerian asupra Aeroportului Internațional din Bagdad a avut loc în data de 3 ianuarie 2020 și a fost provocat de Statele Unite în Aeroportul Internațional din Bagdad asupra unui convoi care transporta mai mulți pasageri, inclusiv importantul generalul iranian și comandantul Forței Quds a Corpului Gardienilor Revoluției Iraniene, Qasem Soleimani, și comandantul Forțelor de Mobilizare Populară irakiene Abu Mehdi al-Muhandis.
Atacul a crescut brusc tensiunile dintre SUA și Iran.
În urma atacului, liderul religios iranian, Ali Khamenei, a anunțat o perioadă de doliu de trei zile în țară.
În timp ce liderii iranieni au propus să se răzbune pe teritoriul Statelor Unite, oficialii americani au spus că vor produce atacuri preventive asupra oricărui grup paramilitar susținut de Iran în Irak.
Oficialii irakieni, sirieni și ruși au condamnat atacul, iar reprezentanții din China, India, Pakistan, Franța, Germania și Regatul Unit au cerut calm și dialog.
3 ianuarie 2023 – Actorul Mitică Popescu a încetat din viață la vârsta de 86 de ani.
Mitică Popescu (n. 2 decembrie 1936, București, România – d. 3 ianuarie 2023, București, România) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce, care și-a desfășurat cea mai mare parte a activității sale în teatru pe scena Teatrului Mic din București.
A primit Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER din 2009.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Sfântul Proroc Maleahi (Secolul al V-lea î.Hr.)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Proroc Maleahi
Sfântul prooroc Maleahi (în ebraică: מַלְאָכִי, Mal’akhi, cu sensul de „îngerul Domnului” sau „trimisul Domnului”) este unul din cei 12 prooroci ziși „mici” din Vechiul Testament, căruia i se atribuie Cartea lui Maleahi.
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe data de 3 ianuarie.

Sf. Proroc Maleahi (Secolul al V-lea î.Hr.) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Maleahi s-a născut în satul Sofes, după întoarcerea evreilor din robia babilonică, fiind din seminția lui Levi.
A avut doi frați, Nathaniel și Josiah.
Încă de tânăr, Maleahi a avut viață curată și sfântă.
Numele lui se tâlcuiește „înger” din două motive: primul, pentru că era la față frumos și vesel, și al doilea, pentru că toate câte proorocea el erau îndată adeverite.
Cei nevrednici auzeau numai glasul îngerului, iar cei vrednici vedeau și chipul îngerului.
Maleahi este cel din urma prooroc din Legea Veche şi a proorocit cu 430 de ani înainte de venirea Mântuitorului pe pământ.
După ce a murit, a fost îngropat în satul părinților săi.
După predanie, sfântul prooroc Maleahi era „frumos la vedere, cu fața rotundă, cu părul creț de părea că este tuns, cu capul lunguieț iar numele lui se tâlcuiește «îngerul Domnului»”.
Imnografie
Troparul Sfântului Proroc Maleahi
Glasul al 2-lea:
Pomenirea prorocului Tău Maleahi prăznuind, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul Sfântului Proroc Maleahi
Glasul al 3-lea:
Fecioara astăzi…
Mare Prorocule Maleahi, plin fiind de înţelepciunea Dumnezeiască, cea mai presus de înţelepciune, ai arătat, ca un proroc, că Cel Ce din veac este Înţelepciunea lui Dumnezeu, are să petreacă cu toţi cei de jos. Pentru aceasta te cinstim, săvârşind cu credinţă Dumnezeiasca ta pomenire.
Fiind tu, mare prooroace Malahia, plin de înțelepciunea cea prea înțeleaptă și dumnezeiască, ca un prooroc ai arătat pe Cel ce este din veac înțelepciunea lui Dumnezeu, că este să se amestece cu toți cei de jos. Pentru aceea te cinstim săvârșind cu credință dumnezeiască pomenirea ta.
Iconografie
„După predanie, sfântul prooroc Maleahi era „frumos la vedere, cu fața rotundă, cu părul creț de părea că este tuns, cu capul lunguieț iar numele lui se tâlcuiește «îngerul Domnului»”.
După Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, proorocul Maleahi se reprezintă „cu căruntețe și barba rotundă”, iar pe pergamentul lui se zice:
„De la răsăritul soarelui și până la apusul lui, mare este numele Meu printre popoare…“ (Maleahi 1,11)
sau:
„Iată vine ziua care arde ca un cuptor; și toți cei trufași și care făptuiesc fărădelegea vor fi ca paiele…“ (Maleahi 3,19).
Viața Sfântului Proroc Maleahi
articol preluat de pe doxologia.ro

Sf. Proroc Maleahi (Secolul al V-lea î.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul proroc Maleahi s-a născut în Sofi, după întoarcerea din robie de la Babilon, din seminția lui Zabulon. Acesta din tinerețea sa a avut viața curată și neprihănită și a prorocit despre venirea Domnului, despre înfricoșata judecată, despre schimbarea așezământului și a legii lui Moise și despre jertfa cea nouă, iar numele de Maleahi, ce se tâlcuiește „înger”, i s-a dat de tot poporul, pe de o parte pentru că era cu foarte bunăcuviință, ca un înger, iar pe de alta, că păzea îngereasca curăție și sfințenie și cu îngerii avea prietenie; pentru că de multe ori vorbea cu îngerul care-i descoperea tainele lui Dumnezeu, și-l învăța cunoștința celor ce aveau să fie, lucru pe care cei vrednici cu adeverire l-au cunoscut, auzind glasul îngeresc, iar pe înger neputând a-l vedea. Sfântul Maleahi vorbea față în față cu îngerul, precum cineva grăiește cu prietenul său. A fost acest sfânt proroc mai în urmă decât toți prorocii; pentru că n-a fost după dânsul altul, în Israel. El a murit fiind tânăr și a fost îngropat la un loc cu părinții săi.
cititi mai mult despre Sf. Proroc Maleahi si pe: doxologia.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Sfântul Cuvios Serafim de Sarov (1754 – 1833)
foto preluat de pe basilica.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Cuvios Serafim de Sarov (1754 – 1833)
Cel între sfinți cuviosul părintele nostru Serafim din Sarov a fost un ascet rus care a trăit în Mănăstirea Sarov (Rusia) în secolul al XVIII-lea, și al cărui cult a cunoscut o mare răspândire în întreaga lume ortodoxă începând cu secolul XX.
Este prăznuit la 2 ianuarie, iar în unele biserici și la 19 iulie, ziua aflării moaștelor sale.
Sf. Serafim s-a născut în 19 iulie 1754. Părinții săi, Isidor și Agatia Moshnin, locuiau în provincia rusească Kursk; Isidor era comerciant.
La vârsta de 10 ani, Serafim s-a îmbolnăvit grav.
În timp ce bolea a văzut-o pe Maica Domnului în somn, care i-a promis că îl va tămădui.
După câteva zile a avut loc o procesiune religioasă în Kursk cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, preaslăvită în localitate.
Datorită vremii nefavorabile, procesiunea și-a schimbat cursul, scurtând drumul și trecând pe lângă casa familiei Moshnin.
După ce mama l-a dus pe copil la icoană acesta s-a vindecat repede.
Încă de mic Serafim trebuia să-și ajute părinții la magazinul pe care îl aveau dar afacerile nu-l încântau deloc.
Tânărului îi plăcea să citească scrierile viețile sfinților, să meargă la biserică și să se retragă singur la rugăciune.
La vârsta de 18 ani Serafim a hotărât să devină călugăr.
Mama lui l-a binecuvântat și i-a dăruit o cruce de aramă, pe care a purtat-o peste haine toată viața.
Astfel a intrat la mănăstirea Sarov ca novice.

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov (1754 – 1833) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Viața monahală
Încă din prima zi în mănăstire Serafim a arătat că avea două calități excepționale ale vieții sale: hrana puțină și odihna puțină.
El mânca o dată în zi, foarte puțin, iar miercurea și vinerea nu mânca defel.
După ce a primit binecuvântare de la stareț, adică părintele său duhovnicesc, a început tot mai des să se retragă în singurătatea pădurii pentru rugăciune și meditație religioasă.
La scurt timp s-a îmbolnăvit din nou grav, fiind țintuit la pat de boală timp de trei ani.
Încă o dată Preasfânta Fecioară i-a apărut împreună cu mai mulți sfinți și l-a vindecat.
Arătând spre părintele Serafim, Preasfânta Fecioară i-a spus Apostolului Ioan:
“Acesta este unul de-ai noștri.”
Atunci, atingându-l într-o parte cu toiagul i-a luat boala.
Serafim a depus votul monahal în 1786, pe când avea 27 de ani, luând numele care în ebraică înseamnă “înfocat” sau “arzător.”
Curând a fost numit ierodiacon.
Serafim a făcut cinste numelui său prin puterea de foc a rugăciunii pe care o avea.
Cu excepția timpului foarte scurt în care se odihnea, restul timpului și-l petrecea în biserică.
Prin nevoința în rugăciune și la slujbele bisericești Serafim s-a învrednicit să vadă îngerii cântând și slujind în biserică.
În timpul Sfintei Liturghii din Joia mare, el L-a văzut pe Însuși Domnul Iisus Hristos ca Fiu al Omului intrând în biserică înconjurat de alaiul îngeresc și binecuvântând pe cei ce se rugau.
După această vedenie minunată sfântul nu a putut grăi o lungă perioadă de timp.
Pustnicul
În 1793 Sf. Serafim a fost hirotonit ieromonah, după care a slujit zilnic și s-a împărtășit cu Sfânta Împărtășanie timp de un an de zile.
Apoi Sf. Serafim a început să se retragă în “îndepărtata pustnicie” — a pădurii la aproximativ cinci km depărtare de Mănăstirea Sarov.
Era deja la o măsură duhovnicească înaltă.
Animalele sălbatice din pădure – urși, iepuri, lupi, vulpi și altele – veneau la coliba sfântului.
Maica stareță a Mănăstirii Diveevo, Matrona Plescheeva, a văzut cum sfântul a hrănit un urs chiar din mâna lui.
„Fața marelui părinte era minunat de luminoasă și veselă având o strălucire îngerească”, povestea ea.
În timp ce trăia în mica lui colibă din pustie, sfântul a avut mult de suferit din cauza unor tâlhari care l-au atacat.
Deși era puternic din punct de vedere fizic și avea un topor în mână în acel moment, sfântul nu a opus rezistență.
Când l-au amenințat și i-au cerut banii, sfântul a lăsat jos toporul, și-a încrucișat mâinile pe piept și s-a lăsat în mâinile lor.
Aceștia l-au lovit bestial cu coada toporului în cap până i-a pornit sângele pe nas și urechi, după care l-au lovit cu o buturugă și l-au călcat în picioare și l-au târât pe jos lăsându-l inconștient.
Când au considerat că a murit, l-au lăsat în pace.
Unicul lucru de valoare pe care l-au găsit în colibă a fost icoana Maicii Domnului cea Îndurerată (Umilenie) în fața căreia se ruga mereu Sf. Serafim.
După un timp, când tâlharii au fost prinși, sfântul a depus mărturie în favoarea lor, deși în urma loviturilor primite sfântul a rămas cocoșat toată viața.
Curând apoi a început perioada „stâlpnică” a vieții sale, petrecând în rugăciune, pe o piatră, cu mâinile ridicate, aproape nemișcat, timp de o mie de zile.
Spre sfârșitul vieții, Sf. Serafim a avut o viziune minunată cu Maica Domnului, ceea de l-a determinat să devină părinte duhovnic.
A început să primească pe oricine venea la el pentru ajutor sau un cuvânt de folos.
Mii de oameni din toate colțurile și de toate felurile veneau la ușa sfântului ca să se îmbogățească din harul său, pe care l-a primit prin multele și grelele nevoințe.
Tuturor se arăta smerit, bucuros și deschis.
Obișnuia să-i primească pe toți cu cuvintele: „Bucuria mea!”
Pe mulți îi sfătuia să dobândească pacea sufletului și atunci se vor mântui oamenii din jurul lor.
Indiferent ce rang aveau oamenii care veneau la el, sfântul se închina în fața lor și le săruta mâinile a binecuvântare. N
u avea nevoie să-i spună omul de ce a venit pentru că vedea înlăuntrul sufletului fiecăruia.
Obișnuia să spună că veselia nu este un păcat deoarece aceasta înlătură tristețea, din care se naște deznădejdea și nimic nu este mai groaznic decât aceea.
„Of, dacă ați ști”, spuse el odată unui călugăr, „ce bucurie și dulceață îl așteaptă în Rai pe un suflet drept! Ați fi de acord să îndurați în această viață toate necazurile, persecuțiile și umilința cu mulțumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru tot restul vieții am fi bucuroși să îndurăm numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe El”.
Motovilov
Minunata transfigurare a sfântului a fost povestită de un ucenic, cu mare evlavie pentru sfântul, pe nume: Motovilov.
Întâmplarea s-a petrecut iarna, într-o zi noroasă.
Motovilov stătea pe un trunchi în pădure iar Sf. Seraphim se afla în fața lui, povestindu-i despre sensul vieții creștine și explicându-i motivul vieții creștinilor pe pământ.
“Este nevoie să lăsăm Duhul Sfânt să pătrundă în inimile noastre. Toate cele bune pe care le săvârșim în numele lui Hristos, ni s-au dat prin Duhul Sfânt și le putem face mai ales prin rugăciune, care ne este tot timpul la îndemână,” spunea el.
“Părinte,” îl întrebă Motovilov, “cum aș putea vedea harul Sfântului Duh? Cum pot să-mi dau seama dacă este întru mine sau nu?”
Sf. Serafim a început să-i explice prin pilde din viețile sfinților și apostolilor dar ucenicul tot nu pricepea.
Atunci bătrânul îl apucă de umeri hotărât și-i spuse, “Dragul meu frate, amândoi ne aflăm acum întru Duhul Sfânt.”
Atunci parcă i s-au luminat ochii lui Motovilov care a văzut cum fața bătrânului strălucea ca soarele.
Inima i s-a umplut de liniște și bucurie, corpul i-a fost străbătut de căldură ca și când ar fi fost vară și în jurul lor se răspândea o mireasmă foarte plăcută.
Motovilov s-a speriat de acea schimbare neobișnuită, dar mai ales de fața sfântului care strălucea.
Dar sfântul i-a spus: “Nu te teme, dragă frate, că n-ai putea nici măcar să mă vezi dacă nu ai fi și tu în plinătatea Sfântului Duh. Să mulțumim Domnului că ne-a milostivit astfel.”
Atunci a înțeles Motovilov cu mintea și cu inima ce înseamnă transfigurarea prin pogorârea Sfântului Duh asupra omului.
Cuviosul Serafim din Sarov a trecut la Domnul pe 2 ianuarie 1833, la vârsta de 78 de ani.
Cugetări duhovnicești
“Cititul cuvântului lui Dumnezeu trebuie să se facă în singurătate, pentru ca întreaga minte să se afunde în adevărurile din Sfânta Scriptură și să se înfierbânte până la lacrimi; de la acestea omul se încălzește tot și se umple de daruri duhovnicești care bucură mintea și inima mai tare decât orice alt cuvânt.”
“Dumnezeu e foc care încălzește și aprinde inima și străfundurile trupului nostru. De aceea, când simțim răceala în inimi, aceea este de la diavol pentru că diavolul este rece. Atunci trebuie să chemăm numele Domnului, Care va veni și va încălzi inimile noastre cu o dragoste pură nu numai față de El ci și față de aproapele, iar răceala urâtorului de bine va dispărea din fața căldurii Lui.”
“Trupul este un sclav iar sufletul este stăpânul, deci din mila lui Dumnezeu trupul este nevoit de boli, pentru că numai așa slăbesc patimile și ne întoarcem la omul dinlăuntru. Da, uneori bolile trupului sunt cauzate de patimile sale.” — Sfaturi duhovnicești.
“Cei care au hotărât să-I slujească Domnului Dumnezeu, trebuie să exerseze rugăciunea minții închinată Mântuitorului și să o rostească neîncetat: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”!
“Când ne cuprinde deznădejdea, să nu ne lăsăm robiți. Mai degrabă întăriți și ocrotiți de lumina credinței, să spunem vrăjmașului cu curaj: “Ce ești tu nouă, tu care ai fost alungat de la fața lui Dumnezeu, un fugar din rai, un rob al răului? Tu nu ne poți atinge pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne este stăpân nouă și tuturor. Piei, blestematule. Noi credem în dreaptă Crucea sa. Şarpe, te călcăm pe cap.”
Imnografie
Troparul Sfântului Serafim de Sarov
Glasul al 4-lea:
Din tinerețe L-ai îndrăgit pe Hristos, fericite, și numai Lui, Unul, ai dorit cu înflăcărare să îi slujești, prin rugăciune neîntreruptă în pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilință dobândind iubirea lui Dumnezeu și arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm ție: Mântuiește-ne pre noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.
Condacul Sfântului Serafim de Sarov
Glasul al 2-lea:
Frumusețea lumii și cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălășluit în Mănăstirea Sarovului, și acolo, îngerește viețuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta și Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, îmbogățindu-te cu darul tămăduirilor și al minunilor. Drept aceea îți cântăm ție: Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.
Acatist
Acatistul Sfantului Serafim de Sarov, mare făcător de minuni
Viața Sfântului Cuvios Serafim de Sarov

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov (1754 – 1833) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Acest mare mărturisitor al luminii Sfântului Duh s-a înălțat ca un astru deasupra pământului rusesc la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul așa-numit „al Luminilor” invada Europa și Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului și persecuției religioase.
Fiu al unor negustori cucernici din orașul Kursk, el a crescut în smerenie și dragoste față de Biserică și a avut parte la vârsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.
La 17 ani a părăsit lumea, cu binecuvântarea mamei sale, și intră în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare și virtuți monahale. Îndeplinea cu bucurie și zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraților, postea pentru a înfrânge pornirile trupului și își păstra, ziua și noaptea, mintea ațintită la Dumnezeu, cu ajutorul Rugăciunii lui Iisus.
După câtva timp, el s-a îmbolnăvit foarte grav și, în ciuda durerilor, refuza ajutorul medicilor, cerând numai acel unic leac, care este potrivit celor ce au părăsit totul pentru Dumnezeu: Sfânta Împărtășanie. Când, crezându-se că va muri, i-a fost adusă merindea cea sfântă pentru calea din urmă, Preasfânta Maică îi apăru, în mijlocul unei puternice lumini, însoțită de Sfinții Apostoli Petru și Ioan Teologul. Arătându-i-l pe tânărul novice, ea le spuse: „Acesta este din neamul nostru!”. Puțin după aceasta, se însănătoși cu totul și construi o bolniță pe locul acelei apariții minunate.
La capătul a opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, a fost tuns monah, primind numele Serafim („înfocat”, „arzător”), nume care îi spori și mai mult zelul în a urma pe acești slujitori ai Domnului, netrupești și arzând de dragoste pentru El. Hirotonit diacon, el petrecea noaptea întreagă în rugăciune, înainte de a săvîrși dumnezeiasca Liturghie; și sporind fără încetare în sfintele nevoințe, Domnul îi dărui ca răsplată nenumărate clipe de extaz și mângâieri duhovnicești. Fiind îndrumat cu grijă de cei mai înaintați în vârstă și înțelepciune, el nu a căzut în păcatul slavei deșarte de care este pândit cel care se bucură de darurile lui Dumnezeu; dimpotrivă, ele l-au făcut să se smerească și mai mult, învinovățindu-se pe sine în tot timpul și căutând și mai mult singurătatea.
La puțină vreme după hirotonirea sa și după moartea duhovnicului său, el a primit încuviințarea de a se retrage în singurătate, în adâncul pădurii, la 6-7 km de mănăstire. Aici el își făcu o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină, pe o colină, pe care el a numit-o „Sfântul Munte”, gândindu-se la Athos. El petrecea acolo toată săptămâna, întorcându-se la mănăstire numai duminicile și în zilele de sărbătoare, stăruind în rugăciune, citirea Sfintelor Scripturi și chinuindu-și trupul pentru a plăcea Domnului.
Orice ar fi făcut, își păstra mintea înălțată la lucrările lui Dumnezeu; era cu totul lipsit de orice pângărire, nu se îngrijea deloc de trup și suporta cu răbdare asprimea iernii și năvălirile insectelor vara, fericit că poate fi astfel părtaș la suferințele Domnului, dorind să-și curățească sufletul. Căra mereu în spate o Evanghelie grea, numind-o „povara lui Hristos”, și se ducea în anumite locuri din pădure, pe care le numise după Locurile Sfinte: Betleem, Iordan, Tabor, Golgota, citind acolo pericopele evanghelice corespunzătoare. El retrăia, astfel, în mod intens, în fiecare zi, viața și Patimile Domnului nostru Iisus Hristos.
Meditația continuă pe textele Sfintei Scripturi nu-i dăruia numai cunoașterea adevărului, dar și curățenia sufletului și străpungerea inimii, în așa fel încât în afara slujbelor dumnezeiești făcute la ore fixe și în afară de miile de îngenuncheri de fiecare zi, el era în stare să se roage fără încetare, având mintea unită cu inima.
La început se hrănea cu pâinea primită de la mănăstire, apoi numai cu roadele grădinii sale; dar putea foarte bine să se lipsească de tainul său pentru a-l împărți animalelor care veneau la coliba sa, mai ales unui urs uriaș, dar ascultător ca o pisică.
Văzând viața sa atât de plăcută lui Dumnezeu și atât de apropiată de cea a netrupeștilor puteri, dușmanul de totdeauna al neamului omenesc, diavolul, ars de invidie, porni împotriva pustnicului obișnuitele lui atacuri: gânduri de slavă deșartă, zgomote infernale, apariții înspăimântătoare ș.a.; dar viteazul ostaș alunga toate acestea prin rugăciune și semnul Crucii. Cum războiul gândurilor se întețea tot mai mult, sfântul hotărî să lupte ca stâlpnicii de odinioară: el petrecu o mie de zile și o mie de nopți pe o stâncă, în picioare sau îngenuncheat, repetind fără încetare rugăciunea vameșului: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului (Luca 18, 13). Astfel, el a fost eliberat pentru totdeauna de lupta gândurilor.
Dar diavolul nu s-a dat bătut și a trimis trei tâlhari care, furioși că n-au găsit la sărmanul monah banii la care sperau, l-au bătut cu ciomegele și cu dosul unui topor, lăsându-l pe jumătate mort, cu totul însângerat și cu oasele rupte. Cu toate că avea o constituție robustă, blândul Serafim nu a încercat nici o clipă să se apere și s-a lăsat cu totul în voia lor, cu gândul că astfel se făcea părtaș suferințelor Domnului. În starea de plâns în care se afla, a reușit totuși să se târască până la mănăstire unde, după cinci luni de suferință, a fost vindecat în chip minunat printr-o nouă apariție a Maicii Domnului, asemănătoare celei din timpul uceniciei sale în mănăstire. A rămas totuși gârbov până la sfârșitul zilelor sale și nu se putea mișca decât cu mare greutate, sprijinindu-se într-un toiag.
Această infirmitate l-a făcut să urce o nouă treaptă pe scara vieții lui îndreptate spre cer și să înceapă, din 1807-1810, lupta tăcerii în deplină singurătate. Odată însănătoșit, se reîntoarse în „pustia” sa și, nemaiputând veni la mănăstire cu regularitate, cum făcea înainte, el încetă cu totul să mai vorbească cu oamenii. De fiecare dată când întâlnea pe cineva în pădure, i se închina până la pământ, fără a scoate un cuvânt, rămânând așa până când omul se îndepărta. El a reușit astfel să-și păstreze mintea înălțată la Dumnezeu fără întrerupere și fără abatere.
Între timp, egumenul mănăstirii muri și unii călugări au început să se arate dușmănoși față de sfântul pustnic, acuzându-l că s-a despărțit de comuniunea cu Biserica. Până la urmă, i-au poruncit chiar să se întoarcă în mănăstire. Sfântul s-a supus fără nici o împotrivire și s-a stabilit într-o chilie strâmtă, unde a început o nouă etapă a vieții sale ascetice: recluziunea (închiderea cu totul în chilie).
În antreul chiliei a pus un sicriu în care se ruga, iar în chilie, unde nu intra nimeni niciodată, nu avea decât un sac cu pietre drept așternut, un trunchi de copac drept scaun și o icoană închipuind-o pe „Fecioara mângâietoare”, numită de el „Bucuria bucuriilor”, în fața căreia ardea în permanență o candelă. El trăia astfel într-o tăcere completă, sporind în trai aspru, citind și interpretând în fiecare săptămână întreg Noul Testament, rugându-se fără încetare, cu inima priveghind și având drept martori ai deselor extaze și răpiri în Duh ale minții sale numai pe îngeri și sfinții din cer.
La sfârșitul a cinci ani de retragere totală, deschise ușa chiliei, lăsând să intre pe cei ce voiau să-l vadă, dar fără a rupe totuși legământul tăcerii, chiar când era vorba de vizitatori importanți. Apoi, în 1826, Maica Domnului îi vesti că a sosit vremea să părăsească tăcerea și el începu să le împărtășească semenilor din roadele experienței sale ascetice: mai întâi călugărilor, pe care-i îndemna la stricta respectare a regulilor monahale și la zel desăvârșit în lucrarea lor pentru mântuire; apoi sosiră și mirenii, în număr din ce în ce mai mare.
După ce s-a făcut părtaș de bunăvoie Patimilor mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, timp de 47 de ani, trăind în asceză absolută, trecând pe rând prin starea de viețuitor în obște, sihastru, stâlpnic și zăvorit, acest bătrân mic de statură, înveșmântat în alb, încovoiat pe toiagul său, s-a întors între semenii săi plin de har și lumina Sfântului Duh, pentru a îndeplini slujirea duhovnicească superioară, a stăreției spirituale, și a devenit pentru tot poporul rus un adevărat „apostol”, martor și propovăduitor al Învierii.
Ușa chiliei sale era deschisă oricui, până târziu în noapte. Își saluta vizitatorii cu veselie, zicându-le: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”; dovedea o bucurie cu totul specială față de păcătoșii care veneau la el pocăindu-se, ca Fiul risipitor care se întoarce la Tatăl (Luca 11). Blândețea sa neobișnuită înmuia inimile cele mai aspre, umilința să îi smerea pe cei mândri, făcându-i să verse lacrimi de copil. Pentru cei mari, ca și pentru oamenii din popor, chilia „sărmanului Serafim” era asemenea unui pridvor al cerului. O convorbire cu el sau o simplă binecuvântare deveneau adevărate întâlniri cu Dumnezeu, capabile să schimbe cu totul sensul vieții lor.
Datorită darului înainte-vederii, el citea în inimile păcătoșilor, dezvăluind cele ce ei nu îndrăzneau să mărturisească, răspundea la scrisori fără a le deschide și știa să dea fiecăruia sfatul, mângâierea, încurajarea și mustrarea de care aveau nevoie. Predat cu totul voii lui Dumnezeu, el le spunea, fără multă cercetare, primul cuvânt pe care i-l descoperea Dumnezeu, și acesta era, totdeauna, cel mai potrivit pentru ei. Mila lui, izvorâtă din dragostea lui Dumnezeu care era în el, se revărsa asupra tuturor. A vindecat în chip minunat pe mulți, ungându-i cu uleiul din cadela sa sau dându-le să bea din izvorul numit mai apoi „puțul lui Serafim”, aflat în apropierea mănăstirii, în „pustia cea apropiată”, unde îi plăcea să-și petreacă după-amiezele. I se aduceau atâtea cereri de rugăciune, pentru morți și vii, încât îi era cu neputință să-i pomenească pe toți; de aceea aprindea pentru fiecare o lumânare, chilia sa fiind mereu încălzită și luminată de sute de flăcări, închipuind sufletele credincioșilor.
Dumnezeu i-a acordat, de asemenea, darul profeției și el a prezis cele viitoare, atât pentru anumiți oameni, cât și pentru țara sa, ca războiul Crimeii, foametea și groaznica încercare care a răvășit Biserica și poporul rus un secol mai târziu; dar el își ascundea, din smerenie, profețiile îndărătul unor cuvinte tainice, astfel încât ele nu erau înțelese decât după împlinirea evenimentelor.
Marele proprietar Motovilov, care fusese vindecat în chip minunat de omul lui Dumnezeu și care devenise cel mai râvnitor ucenic al său, îl întrebă într-o zi: „Care este scopul viețuirii creștine?”. Părintele Serafim îi răspunse: „Dobândirea Sfântului Duh, pe care-L primim dacă îndeplinim faptele de sfințenie cerute de Biserică și mai ales prin rugăciune”.
Și fiindcă interlocutorul său îi cerea să-i spună mai precis ce este harul Duhului Sfânt, starețul îl strânse brusc în brațele sale, îl privi drept în ochi, fața lui devenind dintr-o dată mai strălucitoare decât soarele la amiază, și îi zise cu putere: „Privește-mă, prietene al lui Dumnezeu, nu-ți fie teamă! I-am cerut Domnului, din adâncul inimii, să te facă demn de a vedea cu ochii tăi trupești pogorârea Sfântului Duh; și iată ai devenit, ca și mine, cu totul luminos. Și te-ai umplut și tu de harul Sfântului Duh, căci altfel n-ai putea să mă vezi în această lumină. Ce simți?”. Motovilov a răspuns: „Liniște, o pace de nespus. Inima mea s-a umplut de o bucurie inexprimabilă”. „Și ce încă?” „O căldură și o mireasmă, pe care nu le-am mai simțit vreodată”. „Această mireasmă este bună mirosire a Sfântului Duh, răspunse sfântul, și această căldură nu este din afară, căci suntem în plină iarnă și pădurea în jurul nostru e acoperită de zăpadă; ea este în noi, după cuvântul Domnului: Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Luca 17, 21).
Această minunată întrevedere dură mai mult timp și, la sfârșitul ei, sfântul îi ceru ucenicului său să o pună în scris și s-o transmită lumii. Manuscrisul lui Motovilov n-a fost găsit decât mult mai târziu, în 1903, în preajma canonizării lui Serafim. El a cunoscut de atunci o răspândire impresionantă. Este un ultim cuvânt, un testament plin de lumină și nădejde, pe care profetul de la Sarov l-a lăsat Rusiei și întregii Biserici, cunoscând încercările ce vor fi în timpurile din urmă.
În învățăturile sale, sfătuia adesea: „Bucuria mea, câștigă duhul păcii și atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta”. Această pace interioară pe care el o dobândise cu prețul atâtor trude se răspândea în preajma lui ca bucurie și lumină; iată că Sfântul Serafim nu a lăsat urmașilor o învățătură ci, mai curînd, un model de viețuire.
Pe când era numai diacon, fondatoarea mănăstirii din Diveievo, situată la câțiva kilometru de Sarov, i-a încredințat părintelui Serafim conducerea duhovnicească a obștii sale abia înființate. De-a lungul întregii sale vieți, el s-a purtat ca un părinte cu fiicele sale duhovnicești. Cu toate dificultățile economice, obștea a sporit repede. Sfântul Serafim a organizat-o după regulile stricte ale vieții de obște, dându-le drept îndrumar cuvintele: „În tot timpul să aveți mâinile ocupate cu lucrul și buzele cu rugăciunea”.
La porunca Maicii Domnului, el a mai înființat o a doua mănăstire, zisă a „Morii”, în care viețuiau fiicele sale duhovnicești cele mai sporite, cărora le-a dat o regulă de viețuire având în centru „Rugăciunea lui Iisus”. Din nefericire, după moartea starețului, diavolul ațâță un călugăr pizmaș și intrigant, care se strădui din toate puterile să ruineze renumele și lucrarea Sfântului Serafim; el închise „Moara”, călugărițele fiind supuse multor strâmtorări și necazuri.
Odată, cu puțin timp înainte de săvârșirea călătoriei pământești, Serafim ceru să vină o călugăriță de la Diveievo și, acoperînd-o cu rasa sa, îi spune: „Maica Domnului va veni acum la noi”. Curând se auzi un sunet asemănător unui vânt violent în pădure, apoi cântări bisericești; ușa se deschise singură și chilia fu brusc inundată de lumină și de o mireasmă delicată. Sfântul căzu în genunchi și Maica Domnului apăru, urmată de doi îngeri, însoțită de Sfântul Ioan Teologul și de douăsprezece sfinte fecioare mucenice. Călugărița a căzut la pământ, înspăimântată de moarte, dar Sfântul Serafim a stat drept, vorbind duios cu Împărăteasa cerurilor, ca și cu un prieten. Ea îi făgădui să aibă mereu în grijă sa pe surorile de la Diveievo și, dispărând, Preasfânta Fecioară îi zise: „Iubite Serafime, în curînd vei fi cu noi”. Rămași singuri, starețul îi mărturisi călugăriței că este a douăsprezecea vedenie de care Domnul i-a făcut parte.
Ajuns la vârsta de 70 de ani, suferind cumplit de pe urma rănilor, dar neslăbind cu nimic în lucrarea sa, Sfântul Serafim vorbea din ce în ce mai des despre apropiata sa moarte, cu bucurie și cu fața strălucind de lumină. La 1 ianuarie 1833, după ce s-a împărtășit, el s-a închinat la toate icoanele din biserică, aprinzând în fața fiecăreia o lumânare și i-a binecuvântat pe toți frații, zicându-le: „Lucrați pentru mântuirea voastră; vegheați! Cununile vă sunt pregătite”. Apoi, după ce merse să-și vadă mormântul dinainte pregătit, se închise în chilie și, îngenunchind și cântând imnele Învierii, își dădu duhul în mâinile lui Dumnezeu chiar în aceeași noapte.
Tot poporul din împrejurimi se strânse la înmormântarea sa. Și chiar și după moarte, omul lui Dumnezeu a continuat să viziteze și să-și îmbărbăteze fiii duhovnicești prin numeroase apariții și vindecări minunate, astfel că evlavia poporului dreptcredincios nu a încetat să sporească, cu toate împotrivirile vrăjmașilor.
Lupta să a fost încununată prin canonizarea care a avut loc la 19 iulie 1903, în prezența familiei imperiale, a numeroșilor ierarhi și a unei mulțimi de sute de mii de persoane, venite din toate părțile Rusiei. Aceasta a fost ultima manifestare a unității de suflet a poporului rus, înainte de marea încercare ce avea să fie. Moaștele sale, purtate atunci în procesiune, au făcut multe minuni. În 1926, bolșevicii le-au confiscat, vrând să le expună într-un muzeu al ateismului! Dar ele n-au ajuns niciodată în acel loc și se presupune că ar fi păstrate de un credincios pios, în așteptarea unor zile mai bune.








