Evenimentele Zilei de 20 decembrie în Istorie
Sibiu – Orașul fortificat văzut dinspre Nord, Dealul Gusteritei, circa 1750
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com, ro.wikipedia.org
20 decembrie este a 354-a zi a calendarului gregorian și a 355-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 11 zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 20 decembrie
Biserica Ortodoxă Română
Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului; Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei; Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei; Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Sf. Ignațiu Teoforul, episcop, martir († 107)
Biserica Romano-Catolică
Ss. Abraham, Isaac și Iacob, patriarhi
Sărbători internaționale ale zilei de 20 decembrie
Ziua Internațională a Solidarității Umane (ONU)
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a identificat, la 22 decembrie 2005, prin rezoluţia 60/209, solidaritatea drept una dintre valorile fundamentale şi universale care ar trebui să stea la baza relaţiilor dintre popoare în secolul XXI şi, în acest sens, a decis să proclame data de 20 decembrie a fiecărui an Ziua internaţională a solidarităţii umane. (sursă: www.un.org)
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători naționale ale zilei de 20 decembrie
România (SĂRBĂTORI ŞI TRADIŢII POPULARE) – Ignatul
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Clișoteca MAP | Tăierea porcului, Transilvania, 1880-1945 (CS-467) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
În ziua de 20 decembrie, românii, cu precădere cei din mediul rural, sărbătoresc Ignatul, ziua în care, conform tradiţiei, este sacrificat porcul pentru masa de Crăciun.
Ritualul sacrificării unui animal aminteşte de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) care jertfeau un animal în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul.
Acest sacrificiu semnifică anul ce se încheie, dar şi noua viaţă ce se naşte – noul an.
Vechii daci sacrificau un animal ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă.
Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci.
După Solstiţiu, ziua începea să crească, iar Crăciunul era o sărbătoare a luminii şi a vieţii, conform volumului ”Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Evenimentele Zilei de 20 decembrie în Istorie:
- 20 decembrie 1803 – Statele Unite ale Americii au achiziționat teritoriul provinciei Louisiana de la Franța contra sumei de 15 milioane de dolari;
- 20 decembrie 1842 – Obşteasca Adunare Extraordinară a Munteniei alege ca domn pe Gheorghe Bibescu;
- 20 decembrie 1860 – Carolina de Sud a devenit primul din cele unsprezece state care s-au separat de SUA în preludiul Războiul Civil American formând Statele Confederate ale Americii;
- 20 decembrie 1917 – Ceka, prima poliție secretă sovietică, a fost înființată prin decretul lui Vladimir Ilici Lenin;
- 20 decembrie 1937 – Alegeri pentru Parlament. Partidul Totul pentru Ţară câstigă poziţia a treia
20 decembrie 217 - A murit papa Zephyrinus si a fost succedat de papa Callixtus I, care a deținut funcția papală pana in anul 222.
Pope Zephyrinus (died 20 December 217) was Bishop of Rome or Pope from 199 to his death in 217 - cititi mai mult pe en.wikipedia.org
Pope Callixtus I (died 222), also called Callistus I, was the Bishop of Rome (according to Sextus Julius Africanus) from c. 218 to his death c. 222 or 223 - cititi mai mult pe en.wikipedia.org
20 decembrie 1191 - Prima atestare documentară a cetății Sibiului, într-un document emis de papa Celestin al III-lea.
Sibiu – Orașul fortificat văzut dinspre Nord, Dealul Gusteritei, circa 1750 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În zona actualului cartier Gușterița se presupune că ar fi existat castrul roman Cedonia.
Primele așezări în zona Sibiului ar fi fost castrul roman din zona Gusterita și o așezare de origine slavă. Orașul a fost înființat după mijlocul secolului al XII-lea de coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela.
Prima mențiune a cetății a fost făcută în data de 20 decembrie 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea, care a recunoscut la rugămintea regelui Béla al III-lea existența Prepoziturii Sibiului (praepositura Cibiniensis), scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei.
Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul 1366, dar există și o menținue mai veche a numelui Villa Hermanni (1223). În anul 1241 a fost atacat, cucerit și parțial distrus în marea invazie mongolă.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 decembrie 1192 - Richard I al Angliei este capturat și luat prizonier de Leopold al V-lea al Austriei în timp ce era în drum spre Anglia după ce a semnat tratatul cu Saladin care a încheiat cea de-a Treia Cruciadă.
Efigie (c. 1199) a lui Richard I la mănăstirea Fontevraud, Anjou -foto: ro.wikipedia.org
Richard I (n. 8 septembrie 1157, d. 6 aprilie 1199) a fost rege al Angliei în perioada 1189-1199.
Era cunoscut și sub numele de Richard Inimă-de-Leu datorită reputației sale de mare lider militar.
(…) În luna septembrie 1192, regele Anglei se îmbarca în portul Jaffa și părăsea Palestina, zorind să nu-l apuce ploile și schimbarea anotimpului în pământ străin.
Dar furtunile parcă îl aleseseră pe regele Angliei ca să-l însoțească la orice traversare a mării.
Din nou un vânt puternic a abătut corabia regelui din drum, împingând-o într-un golf al Adriaticii, Richard, imprudent, s-a hotărât să traverseze Germania, travestit în călugăr templier, crezând că astfel nu i se va bănui adevărata identitate.
Precauțiuni inutile. Iscoadele lui Leopold de Austria, care nu uitase jignirea adusă în Paslestina, l-au recunoscut, l-au prins și l-au dus în fața ducelui.
Acesta l-a ținut închis, mai bine de un an, în castelul de pe Dunăre, Triefels, și abia după aceea l-a predat împăratului german, judecătorul teoretic al tuturor regilor, pentru a clarifica diferendul.
În dieta de la Hagenau, Henric al VI-lea, după o judecată sumară și părtinitoare, îl condamna pe Richard Inimă de Leu să plătească, drept despăgubire a injuriei adusă lui Leopold, suma enormă de un milion de scuzi aur, fapt ce l-a obligat pe rege la un nou prizonierat până supușii săi l-au răscumpărat.
Contra unei răscumpărări adunate în urma presiunii exercitate de popor, în fruntea căruia s-a aflat haiducul Robin Hood (zis și „Robin al Codrilor”), Richard își reia tronul și îl atacă imediat pe regele Franței.
A murit într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges, fiind lovit de o săgeată.
Rana nu era mortală dar a fost prost îngrijită și după o săptămână s-a instalat septicemia care a provocat moartea.
A fost îngropat la catedrala din Rouen, dar revoluționarii francezi i-au distrus mormântul în 1789.
În tezaurul catedralei se mai păstrează încă într-o cutie, inima lui Richard Inimă de Leu.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 decembrie 1355 - A murit Stefan Dušan, tarul Serbiei (n. 1308). Ștefan Uroș IV Dușan (n.aprox.1308 ), a fost regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) și țar al sârbilor și grecilor (din 16 aprilie 1345).
Sub conducerea sa, Serbia și-a atins apogeul extinderii sale teritoriale, ajungand unul dintre cele mai mari state din Europa acelei vremi.
20 decembrie 1494 - S-a nascut matematicianul si cartograful francez, Oronce Fine sau Finé ( d. 8 august 1555).
În 1532 a devenit primul profesor de matematică titular la Colegiul Regal, devenit ulterior Collège de France, întemeiat de regele Francisc I cu doi ani înainte.
A studiat calculul sexagesimal și transformările figurilor geometrice si a construit o serie de instrumente astronomice.
În tinerețe s-a opus concordatului dintre Vatican si Franta, ceea ce i-a cauzat condamnarea la 6 ani de închisoare.
20 decembrie 1522 - Asediul Rhodosului. Sultanul Suleiman Magnificul accepta predarea si evacuarea Cavalerilor de Rhodos cunoscuti sub numele de Cavalerii Ospitalieri, supravietuitori ai asediului otoman al insulei. Acestia se stabilesc in Malta.
În secolul al XVI –lea, Ordinul Ospitalierilor a devenit Ordinul Cavalerilor de Malta.
20 decembrie 1722 - A decedat Împăratul Kangxi ( n. 4 mai 1654),al patrulea împărat al dinastiei Quing din China.
A condus tara din 1661 pană la 1722, domnia sa fiind cea mai lungă domnie din istorie, fiind totodată unul dintre conducătorii cu cea mai lunga domnie din lume.
Împăratul Kangxi este considerat unul dintre cei mai mari împărați pe care i-a avut China.
El a suprimat Revolta Celor Trei Feudali, a forțat Regatul Tungning din Taiwan să se supună autorității sale, a blocat expansiunea Rusiei pe fluviul Amur și a extins imperiul spre nord-vest.
De asemenea, el a patronat opere culturale importante precum elaborarea Dicționarului Kangxi.
Domnia sa a adus stabilitate pe termen lung și o relativă bogăție, după ani de război și haos.
El a inițiat perioada cunoscută sub numele de „Epoca Prosperă Kangxi – Qianlong „, care a durat generații după moartea sa.
Până la sfârșitul domniei sale, Imperiul Qing controla toată China propriu-zisă, Taiwan,Manciuria, Mongolia Interioara, și Exterioră, Tibetul.
20 decembrie 1765 - A decedat Ludovic, Delfin al Franței, tatăl regilor Ludovic al XVI-lea, Ludovic al XVIII-lea și Carol al X-lea (n. 1729)
Ludovic, Delfin al Franţei – foto: ro.wikipedia.org
Ludovic, Delfin al Franţei (n. 4 septembrie 1729 – d. 20 decembrie 1765), a fost cel mai mare fiu şi unicul care a supravieţuit copilăriei al regelui Ludovic al XV-lea al Franţei şi al soţiei sale, regina Maria Leszczyńska.
Ca fiu al regelui el a fost Fiu al Franţei.
Trei dintre fiii delfinului Ludovic au devenit regi ai Franţei: Ludovic al XVI-lea, Ludovic al XVIII-lea şi Carol al X-lea.
A murit de tuberculoza, la vârsta de 36 de ani, în timp ce tatăl său încă traia, deci n-a fost niciodată rege al Franței.
Mama sa, regina Marie Leszczyńska și bunicul matern Stanisław Leszczyński, duce de Lorraine de asemenea i-au supraviețuit.
Fiul său mai mare, Ludovic-Auguste, duce de Berry a devenit noul Delfin (print mostenitor), iar mai târziu, la moartea lui Ludovic al XV-lea, a fost încoronat ca Franței.
20 decembrie 1803 - Provincia Louisiana, cumparata de Statele Unite de la francezi cu suma de 15 milioane de dolari, este preluata oficial in urma unei ceremonii la New Orleans.
Achiziționarea teritoriului conținut în tratat acoperă astăzi aproximativ 23% din suprafața totală a Statelor Unite de azi, iar la vremea respectivă a reprezentat mai mult decât dublarea teritoriului Uniunii.
20 decembrie 1808 - S-a născut Andrei Șaguna, mitropolit, cel care prin întreaga sa activitate a întărit spiritualitatea ortodoxă a românilor din Ardeal (d. 1873)
Sf. Ier. Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei (1808 – 1873) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Andrei Șaguna (n. 20 decembrie 1808, Mișcolț, Ungaria – d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
20 decembrie 1837 - Apare la Bucureşti, in Muntenia, primul cotidian românesc întitulat “România“, sub redacţia lui Florian Aaron şi Gheorghe Hill, care oglindea viaţa politică, social-economică, ştiinţifică şi culturală a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor, precum şi evenimentele politice din întreaga lume.
Publicatia a apărut pînă în data de 31 decembrie 1838.
20 decembrie 1842 - Obșteasca Adunare Extraordinară a Țării Românești a ales ca domn pe Gheorghe Bibescu care a abdicat în iunie 1848.
Gheorghe Bibescu - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Gheorghe Bibescu (n. 1804, Craiova – d.1 iunie 1873, Paris), a fost domnitor în Muntenia (Valahia): 1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848. Gheorghe Bibescu este frate cu principele Barbu Ştirbei.
După ce-şi face studiile la Bucureşti şi Paris, intră în 1824 în administraţia publică a ţării, la Ministerul de Justiţie şi de Externe, dar demisionează în 1834, trăind pînă la 1842 la Paris şi Viena.
Reîntors în Muntenia, conduce opoziţia contra domnitorului Alexandru D. Ghica şi reuşeşte să ia tronul.
La domnia Munteniei (Valahiei) a luat unele măsuri bune: a majorat numeric armata, a făcut ordine în finanţele ţării, i-a ajutat pe sinistraţii bucureşteni care şi-au pierdut casele în urma unui incendiu în ziua de Paşti a lui 1847.
Domnia lui a suferit din cauza influenţei covîrşitoare a Rusiei.
Concesia minelor dată rusului Trandafiloff, produce mari nemulţumiri, iar adunarea ţării o anulează.
Bibescu însă, suspendă adunarea “pentru rele aplicări şi gîndiri“.
La fel de rău a fost primită încercarea lui de a introduce limba franceză ca limbă de predare în şcolile superioare.
Revoluţia Franceză de la 1848, se repercutează şi în Bucureşti.
După citirea Proclamatiei de la Islaz (9 iunie 1848), ea este impusă şi domnitorului la Bucureşti.
Bibescu a fost indecis, nu a trecut nici de partea revoluţiei şi nici nu a înăbuşit-o, astfel încît este nevoit să abdice la 13/25 iunie 1848 şi să părăsească ţara plecînd în Transilvania.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 decembrie 1852 - S-a născut Ion Mincu, arhitect, întemeietorul școlii naționale românești de arhitectură (d. 1912)
Ion Mincu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ion Mincu (n. 20 decembrie 1852, Focşani – d. 6 decembrie 1912, Bucureşti) a fost un arhitect, inginer, profesor şi deputat român.
Promotor al unui stil românesc în arhitectură, cunoscută şi ca arhitectură neo-românească, Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiţionale din România.
Exemple în acest sens sunt Bufetul din Şoseaua Kiseleff (1882-1892), vila Robescu din Sinaia.
Dupa ce a urmat cursurile liceale, s-a inscris la Scoala de ingineri de poduri si sosele din Bucuresti, iar intre anii 1877-1882 a studiat arhitectura la Scoala de Arte Frumoase din Paris.
De numele sau se leaga proiecte arhitecturale deosebite, cum ar fi Casa Lahovary, Casa Vernescu, Scoala centrala de fete, “Bufetul de la Sosea” din Bucuresti,
Palatul Bancii Comertului din Craiova, Palatul Administrativ din Galati.
Casa Vernescu este considerata o adevarat bijuterie din piatra.
Oferita ca dar de nunta pentru Lisaveta Balotescu Carpinisteanu, cladirea a fost considerata cea mai frumoasa resedinta din Bucuresti multi ani la rind.
A valorificat intr-un stil modernist elementele de constructie din perioada feudala, precum si decoratiunile din arta populara.
S-a stins din viata la varsta de 60 de ani in Bucuresti.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si www.agerpres.ro
20 decembrie 1860 - – Carolina de Sud a devenit primul din cele unsprezece state care s-au separat de SUA în preludiul Războiul Civil American formând Statele Confederate ale Americii.
20 decembrie 1868 - S-a nascut Harvey S. Firestone, industrias american, pionier al industriei de cauciuc; (d.7 februarie 1938).
20 decembrie 1879 - S-a născut Ion Gheorghe Duca, jurist si om politic român; a fost de mai multe ori ministru în guvernul român.
În noiembrie 1933 a fost numit prim-ministru însa la 29 decembrie a fost asasinat de un comando legionar.
Ion Gheorghe Duca – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ion Gheorghe Duca, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. 20 decembrie 1879, București – d. 29 decembrie 1933, Sinaia) a fost un om politic liberal român.
A fost inițiat în francmasonerie, când se afla la studii în Franța.
A deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor sale de a stăvili Mișcarea Legionară.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
20 decembrie 1880 - Lascar Catargiu este desemnat preşedinte al Partidului Conservator, în urma morţii lui Costache (Manolache) Epureanu survenită la 22 septembrie 1880.
20 decembrie 1892 - S-a înfiinţat, din iniţiativa profesorului Mina Minovici, Institutul Medico-Legal (Morga) din Bucureşti, România.
Istitutul Medico-Legal era destinat spre a servi învăţămîntului medicinii legale, expertizelor cerute de instanţele judiciare şi nevoilor oraşului.
Institutul medico-legal Profesor Mina Minovici ridicat în 1892 în Bucureşti, pe strada Cӑuzași, şi demolat în septembrie 1985 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Institutul a fost inaugurat la data de 20 decembrie 1892 de către medicul legist Mina Minovici, în prezența primarului Bucureștiului, Pache Protopopescu, și a ministrului de justiție Alexandru Marghiloman.
Denumirea inițială, „Morga orașului”, a fost schimbată șase ani mai târziu (1898), clădirea devenind „Institutul medico-legal”, primul de acest fel din lume.
Schimbarea denumirii a fost hotărâtă de către medicul Minovici, în dorința de a iniția o rețea națională de institute specializate în sectorul medicinei legale.
Se căuta izolarea serviciilor și a personalului legist de sistemul de sănătate publică și de cel psihiatric.
Institutul cuprindea o sală de autopsie cu 8 mese, o bibliotecă, un amfiteatru, săli de lucrări practice, laboratoare de anatomie patologică, criminalistică, fotografie judiciară și un muzeu alcătuit de profesorul Minovici.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
20 decembrie 1909 - Adoptarea Legii pentru înfiintarea Bancilor populare de meseriasi si a cooperativelor de productie, consum, constructie si de comert din România.
20 decembrie 1915 - Ultimele trupe australiene sunt evacuate de la Gallipoli, fiind decimate in timpul luptelor sangeroase purtate cu armata turca.
20 decembrie 1915 - Prima audiţie, la Ateneul Român din Bucureşti, sub bagheta lui Dimitrie Dinicu, a primului poem simfonic românesc “Acteon” de Alfred Alessandrescu.
20 decembrie 1917 - A început Bătălia de la Jaffa (20 – 21 decembrie 1917)
Jaffa se predă Brigăzii de pușcașe montate din Noua Zeelandă pe 16 noiembrie 1917 în fața Primăriei – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia de la Jaffa a fost un angajament purtat în timpul Ofensivei Palestinei de Sud a Sinaiului și a campaniei Palestinei din Primul Război Mondial, între Forța Expediționară Egipteană a Imperiului Britanic pe de o parte și Grupul de Armate Yildirim al Imperiului Otoman și Imperiul German pe partea alte.
Portul Jaffa fusese ocupat de Brigada de pușcașe montate din Noua Zeelandă pe 16 noiembrie, ca urmare a victoriei câștigate de acea brigadă și Brigada 1 de cai ușoare la Ayun Kara cu două zile înainte, dar forțele otomane erau doar 3. mile (4,8 km) depărtare peste râul Auju (acum mai bine cunoscut în arabă ca „râul Auja și în ebraică ca râul Yarkon).
Apropierea armatei otomane a făcut portul și orașul inutilizabile pentru transport maritim, fiind încă în raza de acțiune a artileriei otomane.
În noaptea de 20–21 decembrie 1917, Divizia 52 (Lowland) a efectuat o traversare de asalt a râului.
Cu partea îndepărtată a râului luată, celelalte divizii ale Corpului XXI cu artileria lor de sprijin au traversat și i-au forțat pe apărătorii otomani să se retragă 5 mile (8,0 km).
Odată cu forțele otomane respinse, Jaffa și comunicațiile dintre acesta și Ierusalim au fost asigurate.
Traversarea nocturnă a râului a fost considerată una dintre cele mai remarcabile fapte ale campaniei din Palestina.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
20 decembrie 1917 - A luat fiinta prima politie secreta comunista, dupa ce Consiliul Comisarilor Poporului din URSS a emis un decret in care se prevedea formarea Comisiei Extraordinare de Combatere a Contrarevolutiei (CEKA), condusă de Felix Edmundovici Dzerjinski.
Organizatia a devenit cunoscuta ulterior sub numele de KGB.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
20 decembrie 1924 - Hitler este eliberat din inchisoarea Landsberg in care fusese incarcerat 264 de zile in urma puciului esuat de la Munchen.In timpul detentiei Hitler a scris cartea Mein Kampf, devenita “biblia” nazismului.
20 decembrie 1925 - Este promulgată Legea de organizare a Curţii de Casaţie din România.
20 decembrie 1934 - S-a nascut sculptorul român George Apostu; (d. 13.10.1986).
20 decembrie 1936 - S-a tiparit la Cluj ziarul “Poporul“, organul legal de presa al Frontului Plugarilor din România. Ziarul apare pînă în decembrie 1937.
20 decembrie 1937 - Alegeri pentru Parlament. Partidul Totul pentru Ţară câstigă poziţia a treia, cu 66 de locuri în legislativ.
Liberalii nu au avut o cota de 40% din voturile necesare pentru a obţine prima majoritară.
Regele Carol al II-lea demite guvernul liberal şi il numeşte premier pe Octavian Goga.
Va fi ultimul guvern dinainte de dictatura regală.
Corneliu Zelea Codreanu și membri ai Mișcării Legionare în 1937 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Pe 20 martie 1935 a fost înregistrată în mod legal, la tribunalul București, formațiunea „Totul pentru Țară”, având ca semn electoral, pătratul cu două puncte.
Președintele executiv al partidului nou-înființat a fost generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Grănicerul, iar Corneliu Zelea-Codreanu a deținut rolul de șef suprem și lider spiritual.
Acest partid trebuia să asigure cadrul organizatoric de manifestare pentru ideologia și activitatea legionară.
Astfel, Mișcarea Legionară deținea un partid propriu cu care putea participa în alegeri.
Noua formațiune politică a participat la alegerile generale din decembrie 1937, în urma cărora a ieșit pe locul al treilea cu un procent de 15,58% din voturile exprimate.
Existența partidului a fost scurtă, fiind desființat alături de toate formațiunile politice din România, în urma loviturii de stat date de regale Carol al II-lea pe 10 februarie 1938
20 decembrie 1940 - A fost deschisă prima autostradă din California.
20 decembrie 1944 - A încetat din viaţă Nicolae Cartojan, academician, istoric literar, pedagog român; (n. 4 decembrie 1883).
20 decembrie 1945 - Un anunt al noii puteri instalate de sovietici in Romania.
20 decembrie 1946 - A fost “etatizată” Banca Naţională a României, primul pas în preluarea controlului comunist asupra pârghiilor economice.
Banca Națională a României (Palatul Vechi, imagine de epocă) – foto preluat de pe bnr.ro
Regimul comunist a impus etatizarea BNR (1946) şi apoi reorganizarea sa, potrivit noilor imperative politice.
În 1948, BNR devenea Banca RPR – Bancă de Stat, subordonată iniţial Ministerului de Finanţe, iar din 1957, Consiliului de Miniştri.
În 1965, titulatura băncii de emisiune s-a transformat în Banca Naţională a Republicii Socialiste România.
În toţi aceşti ani, Banca Naţională a îndeplinit un rol important în evoluţia sistemului monetar şi de credit prin implicarea în realizarea reformelor monetare din 1947 şi 1952, în planificarea circulaţiei monetare, în controlul asupra utilizării creditelor acordate etc.
Din 1990, BNR şi-a reluat titulatura iniţială, implicându-se în tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă şi asumându-şi funcţiile normale ale unei bănci centrale, similare celor ale unor bănci centrale din Europa şi din lume, obiectivul său fundamental fiind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
20 decembrie 1946 - Popularul film It’s a Wonderful Life a fost lansat la New York.
George Bailey (James Stewart) proposes to Mary Hatch (Donna Reed): “One of the most sublimely histrionic expressions of passion in film history.” – foto preluat de pe en.wikipedia.org
O viață minunată (engleză It’s a Wonderful Life) este un film de Crăciun din 1946 în regia lui Frank Capra.
În 1998 a fost votat pe locul 11 în lista celor mai bune 100 de filme, listă realizată de Institutul American de Film; iar în 2007 s-a clasat pe poziția 20.
Scenariul se bazează pe povestirea “The Greatest Gift“, pe care Philip Van Doren Stern a scris-o în 1939 dar a publicat-o în 1945.
Filmul este considerat ca fiind unul dintre cele mai îndrăgite din cinematografia americană și a devenit o tradiție vizualizarea acestuia în timpul sezonului de Crăciun.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
20 decembrie 1950 - S-a născut Ioan Flora, poet şi traducător, poet de limba română din Banatul Sârbesc (Iugoslavia); (d. 3 februarie 2005).
20 decembrie 1957 - S-a născut Anna Vissi, cântăreaţă greacă, originară din Cipru.
20 decembrie 1963 - A decedat compozitorul român Paul Constantinescu; (n. 1909).
20 decembrie 1966 - A decedat Mihail Sorbul, dramaturg roman, primul laureat al Premiului naţional pentru literatură dramatică în 1937; (n. 16.10.1885).
20 decembrie 1968 - A încetat din viaţă John Steinbeck, scriitor american (romanele sale “Fructele mâniei” şi “La răsărit de Eden” au fost ecranizări de succes).
John Ernst Steinbeck - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
John Ernst Steinbeck. (n. 27 februarie 1902, Salinas, California – d. 20 decembrie 1968, New York), scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962.
A primit Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1962; (n. 27 februarie 1902).
20 decembrie 1973 - A fost inaugurată noua clădire a Teatrului Naţional “I.L.Caragiale” din Bucureşti.
20 decembrie 1982 - A încetat din viaţă Arthur Rubinstein, compozitor şi pianist american de origine poloneză, recunoscut ca un desăvârşit interpret al muzicii lui Chopin; (n. 28 ianuarie 1887).
20 decembrie 1985 - Papa Ioan Paul al II-lea anunță instituirea Zilei Mondiale a Tineretului.
20 decembrie 1987 - Feribotul de pasageri MV Doña Paz, care se îndrepta către capitala statului Filipine, s-a ciocnit cu petrolierul Vector în strâmtoarea Tablas, în apropiere de Marinduque.
Scufundarea navei a dus la pierderea a 4.341 de vieți omenești; doar 24 de persoane au supraviețuit.
Este considerat cel mai mare dezastru maritim pe timp de pace.
20 decembrie 1989 - Nicolae Ceaușescu a calificat într–o intervenție televizată evenimentele de la Timișoara drept opera unor „huligani”, respectiv a unor „grupuri fasciste și antinaționale”.
Timisoara, decembrie 1989 – foto: timisoaraexpress.ro
Revolutia romana de la Timisoara a luat proportii, manifestantii cerand demisia dictatorului Ceasusescu.
Centrul orasului a fost ocupat de coloane impresionante de muncitori.
Protestatari au ocupat Piata Operei (astăzi „Piata Victoriei”) şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”.
In balconul Operei a urcat, alaturi de liderii protestatarilor, si primarul orasului de pe Bega caruia i s-a inmanat lista cu revendicarile multimii: eliberarea arestatilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendicau, demisia lui Nicolae Ceausescu, circulatia libera a ideilor.
În foaierul Operei din Timişoara a avut loc, la ora 13, constituirea Frontului Democratic Român (FDR) organizatie care trebuia sa organizeze rezistenta si care il avea ca presedinte pe Lorin Fortuna, ca vicepresedinte pe Ioan Chis si ca secretar pe Claudiu Iordache.
În clădirea Consiliului Judeţean, un Comitet Cetăţenesc redactează primele liste cu revendicări, printre care: destituirea lui Ceauşescu, dizolvarea guvernului, eliberarea arestaţilor, redarea către familii a trupurilor celor ucişi în zilele anterioare, informarea corectă asupra evenimentelor de la Timişoara, alegeri libere.
Revendicările sunt înaintate primului-ministru Constantin Dăscălescu şi lui Emil Bobu, sosiţi la Timişoara (ora 14.30) din ordinul Elenei Ceauşescu;
Sub presiunea mulţimii, o parte a revendicărilor sunt acceptate (au fost eliberaţi majoritatea deţinuţilor arestaţi în zilele precedente).
Primul ministru, Constantin Dascalescu, a facut cateva promisiuni, dar a declarat ca revendicarile majore, ca demisia lui Ceausescu si a guvernului, vor trebui sa astepte intoarcerea din Iran a presedintelui.
Negocierile s-au incheiat fara rezultat, cu putin inainte de ora 19.00. La scurt timp dupa aceea, primul ministru a plecat cu avionul la Bucuresti.
Pe baza listelor de revendicări, seara este elaborată Proclamaţia FDR, primul program al Revoluţiei Române. După-amiaza şi seara manifestaţiile se extind şi în alte localităţi din judeţul Timiş: Lugoj, Jimbolia, Sânnicolaul Mare, Deta.
Reîntors in tara dupa vizita din Iran Nicolae Ceauşescu ţine o teleconferinţă cu prim-secretarii în care afirmă că situaţia din Timişoara se datorează intervenţiei străine (SUA, URSS şi Ungariei).
La ora 19:00 Nicolae Ceauşescu se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, şi condamnă manifestaţiile de la Timişoara.
Nicolae Ceausescu a emis, in seara zilei, un decret prezidential pentru constituirea starii de necesitate pe teritoriul judetului Timis, ca urmare a “gravei incalcari a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism si de distrugere a unor bunuri obstesti”, care intră în vigoare de la ora 23:00.
Victor Stănculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timişoara.
Aproape de miezul nopţii, Nicolae Ceauşescu convoacă la sediul CC al PCR din Bucureşti pe reprezentanţii ambasadei URSS pentru a le cere retragerea agenţilor sovietici din Timişoara.
În aceeasi seara, dictatorul comunist a prezentat o declaratie, transmisa in direct la radio si televiziune, in care a spus ca evenimentele de la Timisoara sunt opera unor “huligani” si a unor “grupuri fasciste si antinationaliste”.
În noaptea de 20 spre 21 decembrie muncitori din Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal au fost îmbrăcaţi în uniforme de gărzi patriotice, înarmaţi cu bâte şi trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara spre a înăbuşi revolta. Ajunşi acolo şi înţelegând despre ce este vorba, aceştia au fraternizat cu timişorenii.
cititi mai mult despre Revoluția Anticomunistă din România (1989) pe www.unitischimbam.ro
20 decembrie 1989 - Interventia militara a Statelor Unite ale Americii în Panama.
Dictatorul Manuel Noriega este arestat de trupele americane si trimis in judecata in fata unui tribunal din Statele Unite.
20 decembrie 1996 - A încetat din viaţă astronomul si scriitorul american Carl Sagan; (n. 9 noiembrie 1934).
A fost pionier al exobiologiei și fondator al programului de căutare a inteligenței in Univers ( SETI – Search for Extra-Terrestrial Intelligence).
Este cunoscut în lumea întreagă datorită cărților sale cu temă științifică, dar mai ales datorită serialului de televiziune Cosmos: Calatorie in Univers.
Odată cu acest serial a fost publicată și o carte cu același nume.
Sagan a scris și romanul Contactcare a fost ecranizat in 1997 , având-o în rolul principal pe actrița Jodie Foster si a fost de asemenea autor, coautor sau editor a peste 20 de cărți, și a publicat peste 600 de lucrări științifice și articole.
20 decembrie 1997 - A avut loc premiera filmului “La vita é bella” (regia Roberto Begnini) distins, la Cannes, cu Marele Premiu al Juriului şi cu trei Premii Oscar.
La vita é bella – Afișul românesc al filmului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Viața e frumoasă (italiană La vita è bella) este o tragicomedie italiană din 1997 regizată de Roberto Benigni, care interpretează rolul principal: Guido Orefice, un evreu italian, își folosește imaginația pentru a-și proteja copilul de ororile care au loc în lagărele naziste prin care trec.
Filmul a fost un succes de critică și financiar, Benigni câștigând Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în 1999, precum și premiile Oscar pentru Cea mai bună coloană sonoră și Cel mai bun film străin.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
20 decembrie 1998 - A încetat din viaţă Alan Lloyd Hodkin, laureat al Premiului Nobel pentru medicină pe anul 1963 (n. 5 februarie 1914).
20 decembrie 1999 - Teritoriul Macao, care a fost timp de 442 de ani colonie portugheză, revine sub suveranitatea Republicii Populare Chineze, cu un statut de Regiune Administrativă Specială.
20 decembrie 2000 - Preşedintele ales al Romaniei, Ion Iliescu, a depus jurământul în faţa Camerelor Parlamentului.
Ion Iliescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița, România) este un politician român, care a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004.
Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD.
A fost președinte de onoare al PSD.
(…) În alegerile din 2000 a candidat din nou și a câștigat în turul al doilea în fața ulta-naționalistului Corneliu Vadim Tudor.
Și-a început al doilea mandat constituțional și al treilea de facto la 20 decembrie 2000 și l-a încheiat la 20 decembrie 2004 când Traian Băsescu a devenit președinte.
A câștigat alegerile din 2000 în urma nemulțumirilor populației față de reformele economice dure din precedenții patru ani duse de guvernarea de centru precum și de instabilitatea politică și de luptele interne din coaliția de guvernare.
Populația urbană având de ales între Vadim Tudor și Iliescu a preferat să se abțină sau să voteze cu Iliescu.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
20 decembrie 2001 - A decedat Léopold Sedar Senghor, poet si om politic, fost preşedinte al statului Senegal (1960–1980). Promotor al conceptului “la négritude”, Senghor a fost unul dintre luptătorii din avangarda mişcării pentru unitate africană; (n.09.10.1906).
20 decembrie 2003 - Preşedintele Ion Iliescu a declarat că “a garanta proprietatea este una şi a garanta material este alta”, referindu-se la retrocedarea imobilelor naţionalizate de regimul comunist şi la acordarea de despăgubiri foştilor proprietari.
20 decembrie 2004 - Noul preşedinte al României, Traian Băsescu, a depus jurământul în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului.
Traian Băsescu, în 2004 – foto preluat de pe adevarul.ro
Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951, Basarabi, România) este un politician român, fost președinte al României între 2004 și 2014. Anterior, din iunie 2000 până în decembrie 2004, a fost primar general al municipiului București, ales din partea PD.
În 2001 a câștigat în cursul alegerilor interne președinția Partidului Democrat, înlocuindu-l pe Petre Roman.
A fost copreședinte al Alianței Dreptate și Adevăr, formată din PNL și PD în 2003.
În urma retragerii lui Theodor Stolojan (PNL) din cursă, Traian Băsescu (PD) a devenit candidatul Alianței DA pentru președinția României.
(…) Alegerile prezidențiale din România s-au desfășurat peparcursul a două scrutinuri.
Primul scrutin a avut loc pe 28 noiembrie 2004.
Al doilea tur de scrutin s-a desfășurat pe 12 decembrie, iar învingător a ieșit Traian Băsescu cu 51,23% din totalul voturilor exprimate, devansându-l pe contracandidatul său, Adrian Năstase (48,77%).
cititi mai mult despre Traian Băsescu si Alegeri prezidențiale în România, 2004
20 decembrie 2004 - Un grup de hoți au furat 50 de milioane de dolari în lire sterline de la Banca Nordică din Belfast, Irlanda de Nord.
Jaful este considerat unul dintre cele mai mari din istoria Regatului Unit.
20 decembrie 2007 - Elisabeta a II-a devine cel mai în vârstă monarh al Regatului Unit, surclasând-o pe regina Victoria, care a trăit 81 de ani, 7 luni și 29 de zile.
Elisabeta a II-a în martie 2015 – foto: ro.wikipedia.org
Elisabeta a II-a (în engleză Elizabeth Alexandra Mary) (n. 21 aprilie 1926, Londra) este regina a șaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth.
20 decembrie 2020 - La Ordinea Zilei
Calendar Ortodox 20 decembrie 2024
foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 20 decembrie 2024
Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului;
Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei;
Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus
Sinaxar 20 Decembrie
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul) († 107).
Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei († 107) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul sfinţitul Mucenic Ignatie, urmaş al apostolilor, al doilea patriarh al Bisericii Antiohiei după Evod, a fost împreună cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan.
Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia împotriva parţilor, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui.
Împăratul l-a cercetat îndelung şi a văzut că nu poate fi întors de la credinţa în Hristos.
De aceea a fost chinuit îndelung şi în felurite chipuri; dar arătându-se mai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, ca să fie dat mâncare fiarelor sălbatice.
În drum spre Roma, a întărit Bisericile din cetăţile prin care trecea şi se ruga să fie mâncat de fiare, “ca să ajung, spunea el, pâine curată lui Dumnezeu“.
În Roma a fost aruncat în stadion şi a fost sfâşiat de leii sloboziţi asupra lui, de i-au rămas numai oasele cele mari.
Pe acestea le-au adunat creştinii şi le-au dus în Antiohia.
Se spune că Sfântul Ignatie a fost Copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis:
“De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor“;
şi: “Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte“.
De aceea a fost numit purtător de Dumnezeu.
Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şi cel între sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Filogonie, patriarhul Antiohiei.
Fericitul Părintele nostru Filogonie a învăţat dumnezeieştile Scripturi şi din copilărie s-a afierosit lui Dumnezeu.
A trecut prin toate ştiinţele şi le-a învăţat pe toate ca pe una.
Aceasta l-a făcut strălucit în viaţă.
A avut femeie şi o fiică.
Ca avocat, la tribunal, lua apărarea oamenilor nedreptăţiţi şi le întindea mână de ajutor.
Strălucea fericitul mai mult decât soarele, aşa că îndată s-a arătat vrednic de cele mai înalte vrednicii.
Mai înainte, apăra pe oameni, şi-i făcea pe cei nedreptăţiţi mai puternici decât cei ce îi nedreptăţeau; mai pe urmă, a păstorit cu dreptate turma lui Hristos.
Pe vremea când s-a urcat el pe scaunul Antiohiei greutatea era mare.
Abia se terminase prigoana împotriva creştinilor, se mai vedeau încă rămăşitele cumplitei tulburări, că au şi început ereticii să atace Biserica,
Dar atacurile lor s-au izbit de înţelepciunea fericitului Filogonie şi s-au prăbuşit aşa precum Sfântul Ioan Gură de Aur arăta mai pe larg în cuvântul de laudă cu care l-a cinstit.
Păstorind dar, Sfântul Filogonie, în chip bineplăcut lui Dumnezeu, turma încredinţată lui, ducând o viaţă îngerească pe pământ şi strălucind ca episcop, s-a mutat la Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan cel din insula Tasos, care a suferit mucenicia în Constantinopol, în anul 1652 şi s-a săvârşit de sabie.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Părintele nostru Ioan din Kronstadt (1829 – 1908).
Sfântul Ioan de Kronstadt (1829 – 1908) – fotografie preluata de pe doxologia.ro
Binecredinciosul Părintele nostru Ioan din Kronstadt (n. 19 octombrie 1829 în Sura – m. 20 decembrie 1908 în Kronstadt) a fost preot și teolog al Bisericii Ortodoxe din Rusia.
S-a născut în 1829, primind numele de Ivan Ilici Sergheiev.
Din 1855 a slujit ca preot la catedrala Sfântului Andrei din Kronstadt.
Aici s-a dedat cu multă osârdie activităților filantropice în special pentru cei înstrăinați de Biserică.
A călătorit foarte mult pe întreg teritoriul Imperiului Rusiei.
A fost membru al mișcării dreapta Soiuz Russkogo Naroda (Alianța Poporului Rus), dar nu s-a implicat în politică.
Era deja foarte cinstit încă din timpul vieții.
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei l-a proslăvit ca sfânt începând cu anul 1964, iar Biserica Ortodoxă Rusă din 8 iunie 1990.
Una din mănăstirile cele mai mari din St. Petersburg, a doua ca număr de viețuitori, este dedicată Sfântului Ioan de Kronstadt.
Prăznuirea sa se face pe 20 decembrie.
Sfântul Ioan de Kronstadt (1829 – 1908) – fotografie din 1905, preluata de pe ro.orthodoxwiki.org
Citate
„Când te rogi singur și sufletul îți este abătut, când ești ostenit și apăsat de singurătate, atunci adu-ți aminte că Dumnezeu cel Întreit Sfânt te privește cu ochii mai străluciți decât soarele; de asemenea (te privesc) toți îngerii, îngerul tău păzitor și toți sfinții lui Dumnezeu. Cu adevărat te privesc; pentru că toți sunt una în Dumnezeu și unde este Dumnezeu sunt și ei de asemenea. Acolo unde se află soarele, acolo se află îndreptate și toate razele sale. Încearcă să înțelegi ce înseamnă aceasta.”
„Nimic nu este imposibil pentru cei care cred; credința vie și neclintită poate face minuni mari cum ar fi minunile ce țin de slujbele religioase (tainele Bisericii). Taina are loc chiar dacă noi suntem increduli sau nu credem în momentul celebrării lor. „Oare necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu?” (Romani 3:3). Răutatea noastră nu poate învinge bunătatea și mila negrăită a lui Dumnezeu; tristețea noastră nu poate birui înțelepciunea lui Dumnezeu și nici slăbiciunea noastră, puterea infinită lui Dumnezeu.” – Viața mea în Hristos.
„O, ce cât de mare este fericirea și bucuria de a se adresa Veșnicului Părinte. Întotdeauna să prețuiești această bucurie ce ți-a fost dăruită de harul nesfârșit al lui Dumnezeu și adu-ți aminte de ea în timpul rugăciunilor tale. Dumnezeu, îngerii și sfinții te ascultă.”
„Dușmanul mântuirii noastre mai ales încearcă să ne îndepărteze mintea și inima de la Dumnezeu atunci când dorim sa-I slujim și se silește în mod viclean să ne facă să ne lipim inima de lucruri neînsemnate. Fii mereu, în orice moment, cu Dumnezeu mai ales atunci când I te rogi. Dacă ești nestatornic, vei trece pe lângă viață și vei cădea în tristețe și în strâmtorare.”
„Nu te descuraja atunci când te lupți cu dușmanul nevăzut, și chiar și atunci când te afli în mijlocul necazurilor și te simți copleșit, dă slavă lui Dumnezeu, Cel care te-a găsit demn de a suferi pentru El, pentru a fi luptat împotriva vicleniei șarpelui și de-a fi rănit pentru El în toată vremea; căci dacă n-ai fi trăit cu cuvioșie și nu te-ai fi silit să te unești cu Dumnezeu, dușmanul nu te-ar fi atacat și nu s-ar fi luptat cu tine.”
„Să nu-ți fie teamă atunci când apare un obstacolul și nu fugi de el; fără luptă nu există virtute. Credința, nădejdea și dragostea noastră sunt puse la încercare și se arată în încercări, adică în împrejurări dificile și amare ce ne vin atât din exterior cât și din interior pe timp de boală, necaz și lipsuri.”
„A se ruga pentru ceilalți are un efect foarte binefăcător asupra celui care se roagă; îi curățește inima, îi întărește credința și nădejdea în Dumnezeu și crește în iubirea de Dumnezeu și de aproapele.”
cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus (1912 – 1990)
Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus (1912 – 1990) – foto preluat de pe doxologia.ro
Cuviosul Serafim s-a născut în 27 octombrie 1912, în satul Totoi, din județul Alba, primind la botez numele Sfântului Dimitrie.
Părinții săi, Nechifor și Catalina, oameni simpli și mult trudiți, i-au fost primii dascăli întru cele bineplăcute lui Dumnezeu, chipul maicii sale având să îi rămână întipărit ca „floare a bunătății” și icoană a dragostei iertătoare.
Încă din pruncie, plin de dragoste pentru Hristos, căuta cele dumnezeiești, încălzindu-și inima cu sfânta rugăciune și hrănindu-și mintea cu știința de carte.
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu i-a îndrumat pașii către Academia Teologică Andreiană de la Sibiu, unde avea să fie remarcat ca
„unul dintre cei mai distinși studenți (…), la bună purtare, ca și la carte” , „un student foarte bun și foarte sărac”.
La finalizarea studiilor teologice, văzând lucrarea cea bună a studentului său, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, rector al Academiei în acea vreme, avea să îl recomande în postul de secretar.
Astfel, a intrat în atenția mitropolitului Nicolae Bălan, căruia îi va mărturisi dorința sa de a căuta mai cu fierbinte dragoste pe Hristos, prin asumarea îngerescului chip monahal, zicându-i:
„M-a preocupat de mult timp problema monahismului și m-am silit să mă formez eu însumi pentru această mare chemare, încă fiind student în Academie.
În acești din urmă doi ani mi-am pus adeseori întrebarea dacă pot să fiu întreg, cu trup și suflet, pentru această jertfă. M-am frământat singur cu această întrebare, fără să dau voie oamenilor să intervină în preocupările intime ale sufletului meu. I-am lăsat să creadă ce vor.”
În noiembrie 1938 a primit, prin mâna ierarhului său, harul hirotoniei întru diacon și, la scurt timp, a fost trimis în Sfântul Munte Athos.
Însoțit de Cuviosul Părinte Arsenie Boca, s-a așezat la Chilia Sfântul Ipatie, unde s-au nevoit vreme de șase luni, sub ascultarea ieroschimonahului Teodosie Domnariu, starețul Chiliei, luând sfat duhovnicesc și de la marele nevoitor isihast român Cuviosul Antipa Dinescu.
Mult folos duhovnicesc a câștigat în urma acestei șederi în Athos, văzând chipul de viețuire aghiorit, disciplina monahilor, râvna și jertfa acestora pentru cunoașterea și trăirea dreptei credințe.
Cu binecuvântarea mitropolitului său, a mers apoi, pentru un an, la Atena, spre a deprinde limba greacă și a audia cursurile Facultății de Teologie.
Rodul acestei ascultări a fost traducerea unor pagini din scrierile Sfinților Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare, precum și ale unor Părinți filocalici.
Întorcându-se în țară, s-a așezat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitoria Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, lucrând la rezidirea acesteia, împreună cu Sfântul Cuvios Arsenie, în vremurile tulburi ale celui de al Doilea Război Mondial.
În 15 ianuarie 1941 a primit hirotonia întru preot și, la scurt timp, de praznicul Izvorului Tămăduirii, tunderea în monahism.
Din ascultare față de ierarhul său, a mers pentru un an în Germania și Austria, unde a învățat limba germană.
În anul 1944, a fost numit stareț al Mănăstirii brâncovenești de la Sâmbăta de Sus, nevoindu-se în această ascultare timp de 10 ani, în vremurile de început ale regimului comunist potrivnic Bisericii.
Pe lângă buna chivernisire a celor din afară ale mănăstirii, Cuviosul Serafim a așezat în bună rânduială și cele dinlăuntru ale monahilor și ale fiilor săi duhovnicești.
Ca un blând povățuitor, odihnea sufletele cu dulceața cuvintelor sale și stingea arșița necazurilor cu apa cea vie a rugăciunilor sale.
Îndemna pe toți, prin cuvânt și prin faptă, ca „din toate ale noastre să se arate că Hristos este între noi și în noi”.
Așa se face că mulțime mare de credincioși îl căutau pentru spovedanie, rugăciune, îndrumare și binecuvântare. Astfel, s-a arătat ca icoană a smereniei și a iubirii de Hristos, chip al blândeții, iubitor de aproapele și cald povățuitor, daruri izvorâte din lucrarea cea tainică a rugăciunii în inima sa.
Cu statornicie, s-a jertfit, vreme de jumătate de veac, în Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus până la trecerea sa la Domnul, în 20 decembrie 1990.
Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparul Cuviosului (Glasul 1, podobie: Locuitor pustiului…)
Pe făclia virtuții și duhovnicul cel vestit, pe dascălul răbdării din Mănăstirea Sâmbăta de Sus, pe Sfântul Serafim, cei credincioși, cu laude veniți să îl cinstim și, ca unui iscusit părinte și rugător, să-i zicem cu evlavie: Slavă Celui pe Care L-ai slujit! Slavă Celui ce te-a luminat! Slavă Celui ce te-a împodobit cu minunate daruri!
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Ignatul porcilor; Înătoarea – paradoxul purificării prin post și sânge (20 decembrie)
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Clișoteca MAP | Tăierea porcului, Transilvania, 1880-1945 (CS-467)
foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
articole preluate de pe: azm.gov.ro; www.agerpres.ro; www.facebook.com/MuzeulTaranului
Ignatul – paradoxul purificării prin post și sânge (20 decembrie)
Ritualul sacrificial al porcului, ce are loc înaintea Crăciunului, prezintă o legătură evidentă între mitologia Greciei antice și religia populară românească.
Nu numai romanii credeau că sângele scurs la sacrificiul porcului putea spăla crimele sau nelegiuirile oamenilor, cât de mari ar fi fost acestea.
Puterea sa purificatoare, asimilată celei a focului, e ilustrată și în mitologia greacă.
Medeea este izbăvită de păcatul fratricidului prin sângele unui purcel de lapte sacrificat de Circe. Oreste este purificat de matricid de Apollo tot prin sacrificiul expiator al unui porc.
În calendarul popular românesc, Ignat, este considerat patronul acestui animal și unul dintre paricizii panteonului nostru, fiind cunoscut și în calitate de zeu al focului terestru, sacrificial, și al luminii solare.
Legătura cu formele precreștine de cult al soarelui reiese chiar din numele său derivat din latinescul ignis, foc.
Mitul Ignatului relatează un paricid a cărui ispășire are loc în fiecare an la 20 decembrie, în preajma solstițiului de iarnă, când se celebrează cele mai importante sărbători ale soarelui.
Ignat, gospodar de frunte în satul lui, se spune ca și-a omorât tatăl, însă nu pentru ca a fost îndemnat de Diavol, ci aparent din greșeală:
„Ignat, cu ta-său, s-au apucat să taie și ei porcul. Când a vrut Ignat să dea cu securea în capul porcului, nimerește pe ta-său și-l omoară! El, ce să facă? L-a omorât, l-a omorât!… Începe a se văieta: că ce-a greșit de-a omorât pe ta-său?!”
Această greșeală este de fapt cea care a dat voie manifestării unui nou și puternic ritual de sacrificare, practicat în pragul de înnoire a timpului, înainte de Crăciun.
Moartea părintelui este cea care regenerează lumea, care forțează trecerea spre regimul înnoit de existență.
Deși el este cel care execută sacrificiul, Ignat-omul nu are îndreptățirea de a fi autorul acestei renașteri prin jertfă, ci este numai unealta unei instanțe supraumane.
De ziua lui a rămas statornicit obiceiul sacrificiului ritualic al porcului.
Porcul va fi, de aici înainte, substitutul părintelui sacrificat în scopul resacralizării lumii.
Sângele porcului (substitut al tatălui), este cel care salvează, care purifică lumea și care readuce lumina solară și armonia cosmică.
Asemenea razelor soarelui, sângele are darul de a purifica spațiul și făpturile, de a încuraja renașterea soarelui, de a risipi amenințările malefice.
Există, la români, ”superstiția” ca în ziua de Ignat trebuie să vezi, ba chiar să te mânjești cu sânge.
De asemenea, sângele scurs după sacrificiu nu trebuie risipit.
Mai cu seamă dacă porcul era negru, tot sângele i se strângea într-o strachină, amestecat cu mei, pentru a fi folosit în restul anului la descântat.
Iată cum, potrivit religiozității populare, sângele porcului, adică tocmai ceea ce, în timpul postului, se crede că ne spurcă, în timpul acestei sărbători ne purifică.
Este paradoxul purificării prin post și sânge al poporului nostru, fenomen foarte rar de sincretism religios.
Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei († 107) – foto preluat de pe doxologia.ro
Obiceiuri de Ignat
Sărbătoarea din 20 decembrie, închinată Sfântului Ignatie al Antiohiei, este cunoscută în popor sub denumirea de Ignatul porcilor sau Înătoarea.
Se crede că în noaptea de Ignat porcii visează că vor fi tăiați.
De acum încolo nu se mai îngrașă, nu mai pun carne pe ei și nu mai mănâncă, pentru că și-au visat tăierea.
Singura activitate permisa în această zi era tăierea porcului.
Femeile însărcinate, de teama de a nu naște copii cu infirmități, respectau cu strictețe interdicția de a lucra.
Persoanele care lucrau în această zi, erau pedepsite de cea care patrona ziua: Înătoarea – o femeie bătrână, lacomă și urâtă.
Potrivit credinței din popor, ea le ispitește pe femei să lucreze, după care le opărește.
Prin multe parți porcii sunt tăiați în această zi.
O credință musceleană ne îndeamnă:
“Chiar de n-ai tăia un porc, taie cel puțin o pasere: găină, rață, gâscă; ori înțeapă creasta la o găină neagră ca să dea sângele, că așa e bine: să vezi sânge în ziua de Ignat, că numai atunci vei fi ferit de boale“.
La tăierea porcului nu trebuie să stea nimeni prin apropiere, dintre cei care sunt miloși din fire, căci se crede că porcul moare cu mare greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va mai fi bună.
Cel ce taie porcul, nu trebuie să strângă din dinți, ca să nu iasă carnea porcului tare și să fiarbă cu greutate.
Exista și obiceiul ca porcul tăiat să fie încălecat.
Ion Creangă mărturisește în “Amintiri din copilărie”:
“La Crăciun, când tăia tata porcul, și-l pârlia, și-l opăria, și-l învălia iute cu paie, de-l înădușii, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei“.
Tudor Pamfile menționează că “Prin unele parți se crede că dacă se dă copiilor cari se scapă, noaptea în pat cu udul, să mănânce coada porcului și vor scăpa de această slăbiciune”.
În credința populară, diferite organe sau părți din carnea porcului tăiat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor boli ale oamenilor și animalelor:
- Untura de la porcul negru e bună pentru sănătatea oilor.
- O bucată din untura de porc negru era dusă la biserică de Bobotează, pentru a fi sfințită. Cu aceasta se ungeau cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri.
- Sângele porcului, amestecat cu mei și lăsat să se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai.
- Cu părul de porc se afumau copiii atunci când erau deochiați.
- Gospodarii cred că pot cunoaște dacă în viitor nevestele lor vor naște fete ori băieți, după cum se arată o bucată de carne așezată în osânză. Dacă în inima porcului se va găsi mult sânge închegat, aceasta era semn că stăpânul va avea noroc de mulți bani.
- Splina porcului este cea care descoperă durata iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă, însă, dacă este subțire, arată că va fi iarna săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelșugat.
foto preluat de pe www.stiripesurse.ro
Tradiţii şi obiceiuri în ziua de Ignat (20 decembrie)
Ziua de 20 decembrie – Ignatul – este încărcată de obiceiuri şi de tradiţii la români, ea reprezentând, cu precădere în mediul rural, ziua în care este sacrificat porcul din care se pregătesc apoi toate preparatele pentru masa de Crăciun.
În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă (ziua de 21 decembrie).
Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci.
După aceea, ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii, conform volumului ”Cartea de Crăciun” (Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997).
În desfăşurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiţii de timp şi spaţiu.
Sacrificarea nu putea fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu putea depăşi apusul soarelui.
Trebuia să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina putea ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice care ar putea anula virtuţile sacrificiului.
Pe de altă parte, locul ales pentru sacrificarea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate.
Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul.
Într-un moment cum este pragul dintre anul vechi şi anul nou, prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, o nouă viaţă se naşte, aceea a noului an.
Folcloristul Petru Caraman considera că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat îşi află rădăcinile în tradiţiile antichităţii romane.
Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor.
Porcul era considerat drept o întruchipare a acestei divinităţi, a cărei moarte şi reînviere se consumă la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou.
Însă este vorba despre un “transfer” al obiceiului/tradiţiei – de la data la care se celebra iniţial anul nou în lumea romană (începutul primăverii, al semănatului, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii), precizează cartea amintită.
În prezent, momentul sacrificării porcului a devenit un prilej de reunire a familiei.
De obicei, mai ales la sat, la acest eveniment participă toţi membrii familiei şi el este pregătit în cele mai mici amănunte.
Cu o seară înainte, oamenii de la sat pregătesc mai multe cuţite bine ascuţite, o butelie de gaz sau paie – pentru pârlit, dar şi vasele în care vor pune carne, slănină şi şoric.
Cei care se ocupă de sacrificarea animalului sunt bărbaţii.
După sacrificare, porcul este spălat, apoi este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat.
În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc şi de iasomie, ca să iasă şoricul aromat, mai scrie volumul ”Cartea de Crăciun”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
foto preluat de pe playtech.ro
Crăciunul nu poate fi redus la trei zile!
Ce fel de Crăciun ar fi acela fără porc?
Porcul se taie de Ignat, care cade în 20 decembrie.
Cine a fost Ignat?
Cică a fost un om care, cândva, într-un an, vrând să taie porcul, dat greșit cu securea și l-a lovit pe tată-său în cap.
L-a omorât.
Acum, ce să facă?
Îl îngroapă, îi face pomeni și pleacă în lume.
Pe drum se întâlnește cu un preot.
Își povestește păcatul.
Preotul îi zice să construiască o luntre cu care să treacă, fără plată, oameni peste râu și să îngroape în pământ un tăciune de lemn de tufă, așteptând până o înverzi.
Ignat se așează lângă râu, face luntrea, pune tăciunele în pământ și se însoară.
Anii trec.
Într-o noapte, omul aude strigăte de ajutor de pe malul celălalt.
Trece apa, dar nu găsește pe nimeni.
Se întoarce.
Iar aude.
Pleacă din nou.
Tot nu e nimeni.
Revine acasă.
Aude a treia oară strigăte de ajutor.
Urcă în barcă, trece râul și găsește doi moșnegi pe care îi aduce acasă.
Imediat le povestește primul lui păcat și pe celelalte două din chiar noaptea aceea – când, neajungând la timp, niște oameni s-or fi înecat.
Moșnegii sunt Dumnezeu și Sfântul Petre.
Îl ascultă fără să zică nimic.
În casă, sărăcie mare.
Copiii plâng de foame.
Mama, ca să-i amăgească și să-i adoarmă, le arată că a pus ceva la copt sub țest.
Un moșneag o întreabă ce a pus acolo și femeia îi răspunde cinstit că nimic.
Atunci îi poruncește să ridice țestul și ea găsește acolo o pâine foarte mare.
În acest timp, în fața moșneagului s-au aprins singure două lumânări înalte.
Ignat și-a dat seama pe cine are oaspete și a sărutat tălpile celor doi moșnegi.
Atunci, Dumnezeu i-a zis: hai cu noi!
Ignat ar fi venit, dar se gândea la copii, cine se va ocupa de dânșii?
Dumnezeu îi zice că grija copiilor o s-o poarte el.
Când ies din casă trec pe lângă tufa înverzită care crescuse din cărbune, semn că păcatul îi fusese iertat.
Au mers ani în șir.
Într-o zi, au întâlnit o trăsură cu boieri urmată de măgari încărcați cu mărfuri scumpe.
Dumnezeu îl întreabă pe Ignat dacă îi recunoaște pe acei oameni.
Ignat nu îi recunoaște.
Dumnezeu se miră – păi sunt copiii tăi!
Stau de vorbă și este chiar așa,se recunosc și pleacă împreună.
O poveste încâlcită cu sfârșit fericit…
În ziua de Ignat nu se lucrează, se taie porcul.
Se crede că omul care n-are porc gras de Crăciun și cuțit în vremea pepenilor nu a cunoscut fericirea.
Dacă totuși n-ai porc, tai măcar o găină, căci trebuie să vezi sânge în ziua de Ignat.
Când tai porcul, zici „Ignat, Ignat/ Porc umflat”.
Se crede că în noaptea de dinaintea Ignatului porcul își vizează cuțitul sau se visează la gât cu mărgele roșii.
Care porc n-a fost tăiat de Ignat nici că se mai îngrașă…
La tăiatul porcului nu trebuie să fie de față oameni miloși.
Atunci porcul moare greu și carnea lui nu mai e bună.
Ca să nu se strice sămânța porcului din casă, adică pentru a asigura porcul din anul care vine, femeia moaie în sânge un smoc de păr din coada lui și îl pune la păstrare.
Cu sânge de porc se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca să fie sănătoși.
După ce a fost tăiat, capul porcului se cântărește.
Trupul se zice că este de zece ori mai greu.
Când porcul este negru, se adună sânge într-o strachină cu mei.
După ce se usucă, femeia aprinde meiul și afumă cu el copiii ca să-i scape de sperietură.
Untura de la porc e bună de vrăji.
Cei care au ajutat la porc primesc pomana porcului.
Femeile care nu țin ziua de Ignat sunt pedepsite.
În Muscel se vorbește de o ființă lacomă și rea care se numește Înătoarea.
Într-o povestire se arată că Înătoarea a încercat s-o opărească pe o femeie care voia să toarcă de Ignat.
Femeia a scăpat numai cu un sfat bun primit de le o vecină.
Sărbătorile, între alte funcții, o au și pe aceea de a ritma munca.
Există un timp al torsului, alt timp al țesutului…
Femeile știu aceste lucruri.
Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor româneşti (Humanitas, 1998) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Începând de la Ignat și sfârșind cu zilele Crăciunului, prin unele părți, începând cu zilele Crăciunului, cu întâia sau cu a doua, iar prin altele obișnuindu-se numai în ziua de Sf. Vasile până seara, tineretul român umblă cu turca, capra sau brezaia, nume ce-l poartă unul din flăcăii mascați.
Turca o fac flăcăii, umblând prin sat ca să capete bani.
Turca e un bot de oaie, cu piele de iepure pe la barbă, cu urechi de iepure și coarne de lemn, împodobite cu bete și înfășurate cu plantici de la fete; în coarne cu clopoței de cioaie.
Botul și coarnele sunt două lemne ca un cioc de rață, de-l deschide și iar îl închide, și clănțănește din el, pentru că are o ață și de ața aia trage de bate.
Botul și coarnele sunt înțepenite într-un lemn ca o măciucă de mare, pe care o ține de mână omul care joacă turca.
Omul nu se vede, numai picioarele i se văd, pentru că el stă plecat de mijloc și acoperit cu o pânzătură de pe masă, una ori două (una de o parte și alta de altă, prinse cu coarne și adusă dindărăt la fețe, o ocolește de cârpe, de nu se mai vede alb, cârpele cusute una de alta; pe spinare, cu curele cu nasturi, puse încrucișate pe pânzătură.
În coarne, în vârf, câte o cârpă acățată cu un căpătâi și cu altul prinsă de spetele furcii, de pânzătură.
Sursa foto: #ArhivaDeImagine M.A.P. 1654 – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
cititi si:
- Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei († 107)