14 februarie 2026 – Moșii de iarnă

Sâmbăta morților – Moșii de iarnă (Biserica Mărcuța  - foto Mihai Verzea

Biserica Mărcuța (Sâmbăta morților – Moșii de iarnă)

foto Mihai Verzea

articole preluate de pe: www.crestinortodox.ro; www.condoleante.ro; doxologia.ro; www.facebook.com/MuzeulTaranului

 

Sâmbăta morților – Moșii de iarnă


 

Astăzi este Sâmbăta părinților (Moșii de Iarnă).

Cu acestă ocazie sunt pomeniți morții, chiar și cei morți de moarte năprasnică. n unele locuri, sărbătorii i se spune Moșii de Piftii.

De sufletul morților, se trimit la casele sărace farfurii cu orez cu lapte, plăcinte cu brânză, colaci.

Femeile care dau de pomană știu că „cine dă lui își dă”, „cine face lui își face”.

Cea venită cu pomana zice: primește de sufletul lui cutare…

Persoana care ia răspunde: bodaprosti, să fie primit!

După ce îi pomenesc pe morți, viii pășesc în ciclul pascal și țin postu cel mai lung din an.

Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești (Humanitas, 1998) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR - Colecția MAP | Cimitir sătesc, Transilvania (MAP-2010) - foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția MAP | Cimitir sătesc, Transilvania (MAP-2010) – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

 

Sambata, zi de pomenire a celor adormiti


 

Sfintii Parinti au randuit ca sambata sa se faca pomenirea celor adormiti, pentru ca este ziua in care Hristos a stat cu trupul in mormant si cu sufletul in iad, ca sa-i elibereze pe dreptii adormiti.

Pe de alta parte sambata e deschisa spre duminica, ziua invierii cu trupul. Duminica este numita si ziua a opta, pentru ca este ziua inceputului fara de sfarsit, ea nu va mai fi urmata de alte zile, va fi eterna.

 

Cine poate fi pomenit?


 

Se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica.

Nu pot fi pomeniti cei care au murit in dispret cunoscut fata de Dumnezeu.

Precizam ca orice slujba a Bisericii se savarseste numai pentru cei care sunt membri ai ei, adica au devenit prin Sfintele Taine, madulare ale Trupului tainic al lui Hristos.

De aceea nu pot fi pomeniti nici copiii morti nebotezati, pentru ca ei nu sunt membri ai Bisericii.

 

Sâmbăta morților – Moșii de iarnă


 

Ziua de sambată care precede Lasatul Secului de Branza sau Lasatul Secului de Carne, dedicată morților, moșilor și strămoșilor, se numeste Mosii de Iarna. Împreuna cu Mosii de Samedru formeaza Mosii cei Mari de peste an. La Mosii de Iarnă se împart alimente (placinte, produse lactate, piftii) și, uneori, vase umplute cu mancare gătită sau cu apă.

În Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca in duminica următoare Biserica a randuit să se facă pomenire de Infricosata Judecata si A doua venire a Domnului la care ne vom înfățișa toti. Pentru că mulți creștini au murit pe neașteptate și fără pregatirea sau fără pocăința necesară, Biserica face mijlocire pentru toți aceștia, ca să se bucure de fericirea veșnică.

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea “Trilogia vietii“, “ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi”. Cuvantul “moși” vine de la “stramoși”, si se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul “moși” sunt numiti nu doar morții, ci și principalele sărbatori ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: “Moșii de primavară” (de Macinici), “Moșii de vară” (sambăta dinaintea Rusaliilor), “Moșii de toamnă” (in prima sambata din luna noiembrie), “Moșii de iarnă” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Moșii desemnează neamul nostru, persoanele mutate în lumea veșniciei, pentru care se fac rugăciuni de mijlocire. Cu privire la rugăciunile pentru cei morți, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: “Să ne rugăm pentru cei morți, iar dacă cel mort este păcătos, să i se dezlege păcatele, iar dacă este un drept, să câștige prinos de plată și să mijlocească la Dumnezeu pentru noi“. Într-o rugăciune din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, preotul Îi cere lui Dumnezeu să-i pomenească în ceruri pe cei pomeniți de el, nominal, la proscomidie, și adaugă: “Iar pe cei pe care nu i-am pomenit, din neștiință sau uitare, sau pentru mulțimea numelor, Tu Însuți îi pomenește, Dumnezeule, Cel ce știi vârsta și numirea fiecăruia, Cel ce pe fiecare îl știi din pântecele maicii lui.”

În fiecare biserică se oficiază Sfanta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiți. În ziua în care se săvarșește Sfanta Liturghie, preotul scoate miride (particele) din prescură, pentru vii și morți. Ele sunt așezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet – partea din prescura care reprezintă pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse și asupra lor. Amintim că in cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participă la sfințenie prin prezența lor alaturi de Trupul lui Hristos de pe Sfantul Disc.

În Postul Sfintelor Pasti există și randuiala sarindarelor, adică a pomelnicelor pe care credinciosii le aduc la biserică, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. Finalul acestor pomeniri se face în Sambata lui Lazar, dinaintea Duminicii Floriilor

 

Datini, tradiții și obiceiuri populare românești de Sâmbăta Morților


 

Conform tradiției populare, în această zi, toate bisericile din România îi pomenesc pe cei adormiți și care nu au avut parte de slujbe rânduite la înmormântare. Datul de pomană în Sâmbăta morților este unul dintre cele mai importante obiceiuri ale acestei zile. Așadar, creștinii duc la biserică, spre a fi slujite de către preoți, colivă, colac, sticlă cu vin, dar și pachete cu plăcinte, brânzeturi, piftie, carne, sarmale, mere şi alte fructe (în funcție de posibilitățile fiecăruia).

Se zice că tot ceea ce rămâne nemâncat în Sâmbăta Morților se aruncă și nu se păstrează pentru a doua zi, când avem Duminica Lăsatului Secului de carne, altfel iarna se va răzbuna și va trimite valuri de nămeți peste cei care nu respectă aceste rânduieli.

O altă tradiție foarte cunoscută este aceea că în această zi se mănâncă și se dau de pomană piftie și alte răcituri, Moșii de Iarnă fiind cunoscuți și ca Moșii de Piftii în unele zone ale țării.

Gospodinele din Fundu Moldovei obisnuiesc sa faca placinte si pampuste care sunt date de pomana, impreuna cu o ulcica sau cana de sticla de sufletul mortilor. Cu acest prilej se utilizeaza expresia: “Cine da lui isi da.”

În Transilvania, se obișnuiește să se dea de pomană inclusiv bucate preferate de cel pentru care se face pomana plus o prăjitură denumită “pupi” (chec de mere).

În Bucovina, pachetele de pomană includ neapărat și plăcinte cu brânză și se dau familiilor necăjite, cu mulți copii.

În Muntenia, alături de colivă se pune și un bănuț care se dă celui mai sărac cu scopul de a aduce spor atât celui care primește pomana, cât și celui care o dă.

În Banat, înainte de a pleca la biserică, femeile merg la cimitir pentru a tămâia mormintele. După slujba de Moșii de iarnă, femeile împart pomeni, printre care și vase cu cotoroage, un fel de mâncare făcut din afumătură de porc.

Alte tradiții:

- la cimitir se aprind cel puțin două lumânări

- în această zi nu se lucrează

- nu se fac nunți

- pentru cei decedați de mai puțin de un an se face un pomelnic separat, pentru a nu fi pomeniți alături de ceilalți

 

Ce sunt “sarindarele”?


 

Cuvantul “sarindar”, de la cuvantul grecesc sarantafia, înseamnă pomenirea unui raposat sau a unui pomelnic ăntreg de răposați la 40 de Liturghii in sir, mai ales în primele 40 de zile de la moartea cuiva, precum ne îndeamnă să facem Sf. Simion al Tesalonicului. (Despre sfarsitul nostru, cap. 269-370, p. 248-249). Sarindarele se dau de obicei la Sfințirea unei biserici sau a unei fantani, cand vine preot nou în sat. Ele se numesc de obste, cand pomenirea se face la 40 de Liturghii, una dupa alta, și particulare, cand pomenirea se face la 40 de Liturghii răzlețe. La sfarșitul celor 40 de Liturghii se face parastas și se pomenesc raposații tuturor credincioșilor care au dat pomelnice, ceea ce se numeste dezlegarea sau slobozirea sarindarelor.

În unele părți, se mai obișnuieste a se face pomenirea neîntreruptă a răposaților, adică la toate Liturghiile de peste an. Lucrul acesta se face mai ales în manăstirile unde Sfanta Liturghie se săvarșește neîntrerupt, în fiecare zi. Pomelnicul cu numele viilor și răposaților de pomenit, care se dă în acest caz, se numețte pomelnic anual.

 

Ce sunt pomenile si ce rost au ele?


 

Pomenile sau praznicele mortilor sunt mesele care se fac in cin-stea si pomenirea mortilor. Ele sunt ramasite ale vechilor agape sau mese fratesti, cu care era impreunata in vechime slujba inmormantarii.

Despre ele pomenesc vechile randuieli bisericesti, ca Asezamintele Sfintilor Apostoli (Cartea VIII, cap. 44), si alte scrieri vechi crestine: “Noi ii poftim pe saraci si nevoiasi la ospat, pentru ca astfel serbarea noastra sa devina pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasma bine placuta lui Dumnezeu” 576 (Talcuire la cartea Iov (atribuita lui Origen), cart. III, Migne, P. G., XVII, col. 517).

Tot pomana se numeste si orice fapta de milostenie făcută pentru pomenirea și folosul morților, ca de pildă hainele sau lucrurile care se dau săracilor și care sunt binecuvantate de preot printr-o molitva deosebită.

Parastasul nu e altceva decat o prescurtare a slujbei inmormantarii. Partea de capetenie o alcatuiesc rugaciunile de dezlegare si iertare, rostite de preot la sfarsitul slujbei, urmate, ca si la inmormantare, de “Veșnica pomenire“. Se savarseste in biserica, dupa Liturghie, iar cand e cu putinta, si la mormant. La parastas se aduc intru pomenirea celui raposat coliva, paine si vin din care se toarna jos peste mormantul celui raposat.

Exista pomenirea mortilor, pentru ca Biserica nu vede in moarte sfarsitul existentei omului.

Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo “adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Mantuitorul, cand ajunge in casa lui Iair a carui fiica de numai 12 ani murise, spune: “Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Cinstirea celor raposati se arata nu numai prin rugaciunile sau slujbele si milosteniile ce le facem pentru ei, ci si prin purtarea de grija a mormintelor lor. Se cade sa ne aducem aminte de mormintele raposatilor nostri, veghind intai de toate ca de la capataiul lor sa nu lipseasca niciodata Sfanta Cruce. Sa le ingrijim si sa le impodobim, ingradindu-le, semanand pe ele sau imprejurul lor iarba si flori. Sa le cercetam cat mai des, iar in zilele de sarbatoare, sa aprindem la morminte candele si lumanari sau vase cu tamaie, in cinstea raposatilor, asa cum ne indeamna Sf. Parinti si invatatori ai Bisericii, ca Sf. Atanasie cel Mare si Simion al Tesalonicului586 (Vezi Sf. Simion al Tesalonicului, Despre sfarsitul nostru, cap. 287, p. 186-187). Numai asa vom avea dreptul sa pretindem urmasilor nostri ca si ei sa faca la fel cu mormintele noastre, dupa ce ne vom fi mutat de pe pamant.

 

Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți


 

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

 

Cititi si:

- Sâmbăta morţilor – Moşii de vară

- Moșii de toamnă – Pomenirea morților

- Coliva

- 10 februarie – Sfântul Haralambie (Haralambie de ciumă; Haralam; Aralam; Aralampie; Aralambie)

- Luna februarie (Făurar; Faur)

- Întâmpinarea Domnului (Stretenia; Ziua Ursului; Târcolitul viilor)

Evenimentele Zilei de 8 februarie în Istorie

Bătălia de la Mansurah 8 - 11 februarie 1250 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Mansurah (8 – 11 februarie 1250)

foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

8 februarie este a 39-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 326 de zile până la sfârșitul anului (327 de zile în anii bisecți).

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 8 februarie


 

Ortodoxe

Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat; Sf. Proroc Zaharia

cititi si Calendar Ortodox 8 februarie 2026

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat, Sfântul Prooroc Zaharia. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 8 februarie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat, Sfântul Prooroc Zaharia - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul mare mucenic Teodor Stratilat (281 – 319) este un sfânt militar din secolul al IV-lea, foarte popular în Biserica Ortodoxă. Prăznuirea lui se face la data de 8 februarie, iar pomenirea aducerii moaștelor lui la Evhaita se face pe 8 iunie.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sfântul prooroc Zaharia (ebr. „Zakhar-iah”, „Iahve își amintește”) este unul din cei 12 prooroci ziși „mici” din Vechiul Testament, căruia i se atribuie Cartea lui Zaharia. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 8 februarie, iar în Biserica Apuseană la 6 septembrie.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Greco-catolice

Sf. Teodor Stratilat, martir († secolul al IV-lea); Sf. Zaharia, profet († 520 î.Hr.)

 

Romano-catolice

Ss. Ieronim Emiliani, călug. (1486 – 1537); Iosefina Bakhita, fecioară; Fer. Speranța a lui Isus, călug.

Sf. Ieronim Emiliani (Girolamo Miani) (n. 1485, Veneția, d. 1537, Somasca), s-a consacrat lui Dumnezeu ca și laic, nu a fost niciodata preot, este întemeietorul ordinului călugăresc regular Somasc. S-a născut la Veneția în anul 1486, într-o familie de patricieni. A îmbrățișat întîi cariera militară, având o viață aventuroasă. În timpul prizonieratului s-a convertit și a început o viață nouă. S-a consacrat ajutorării săracilor, împărțindu-le și averea sa. A înființat, în 1532, Ordinul clericilor regulari de la Somasca ("Padri Somaschi"), pentru a se îngriji de copiii orfani și săraci. În anul 1537, îngrijind bolnavii, s-a molipsit de ciumă și a murit la 8 februarie 1537, la Somasca (Bergamo). A fost canonizat în 1767. Sărbătorit în Biserica Catolică la 8 februarie - Girolamo Emiliani, por Daniele Crespi (pintor italiano, 1598-1630) - foto: es.wikipedia.org

Girolamo Emiliani, por Daniele Crespi (pintor italiano, 1598-1630) – foto: es.wikipedia.org

Sf. Ieronim Emiliani (Girolamo Miani) (n. 1485, Veneția, d. 1537, Somasca), s-a consacrat lui Dumnezeu ca și laic, nu a fost niciodata preot, este întemeietorul ordinului călugăresc regular Somasc. S-a născut la Veneția în anul 1486, într-o familie de patricieni. A îmbrățișat întîi cariera militară, având o viață aventuroasă. În timpul prizonieratului s-a convertit și a început o viață nouă. S-a consacrat ajutorării săracilor, împărțindu-le și averea sa. A înființat, în 1532, Ordinul clericilor regulari de la Somasca (“Padri Somaschi“), pentru a se îngriji de copiii orfani și săraci. În anul 1537, îngrijind bolnavii, s-a molipsit de ciumă și a murit la 8 februarie 1537, la Somasca (Bergamo). A fost canonizat în 1767. Sărbătorit în Biserica Catolică la 8 februarie.

cititi mai mult pe: en.wikipedia.org; www.sfinticatolici.ro; www.calendarcatolic.ro; ziarullumina.ro

 

Evenimentele Zilei de 8 februarie în Istorie


 

- 8 februarie 1587 – Maria Stuart a fost executată pentru tentativa de a o asasina pe verișoara sa, Elisabeta I a Angliei;

- 8 februarie 1856 – Barbu Dimitrie Știrbei a abolit sclavia romilor din Țara Românească;

- 8 februarie 1904 – A început Războiul Ruso-Japonez printr-un atac-surpriză al japonezilor asupra navelor rusești lângă actualul oraș Lüshunkou, China;

- 8 februarie 1907 – A început Răscoala Țărănească din 1907 (8/21 februarie – 5 aprilie 1907);

- 8 februarie 1910 – William D. Boyce a înființat Cercetașii Americii, extinzând mișcarea cercetașă în Statele Unite;

- 8 februarie 1965 – Zborul 663 al companiei Eastern Air Lines se prăbușește în Oceanul Atlantic și explodează, ucigând toate cele 84 de persoane aflate la bord;

- 8 februarie 1979 – Denis Sassou Nguesso a fost ales noul președinte al Republicii Congo după ce Joachim Yhombi-Opango a fost înlăturat de la putere;

- 8 februarie 1981 – Războiul Bush din Rhodesia: Cadrele Armatei de Eliberare Națională Africană din Zimbabwe din Gwelo au atacat trupele Armatei Revoluționare Populare din Zimbabwe, ucigând peste 60 dintre ele și declanșând revolta Entumbane din 1981.

 

8 februarie 120 – S-a născut astrologul grec Vettius Valens ( d. cca. 175), contemporan cu astronomul,matematicianul si astrologul Claudius Ptolemeu. Lucrarea sa majoră este “Antologia”, zece volume scrise în perioada 150-175 in limba greaca,cel mai amplu și detaliat tratat despre astrologie , care a supravietuit din acea perioadă.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 412 – S-a născut Proclus Lycaeus ( d.17 aprilie 485), filosof grec neoplatonician, cu o mare influenta in filosofia medievala occidentala precum și in gandirea islamica.

Proclus (d. 17 aprilie 485 d.Hr.), a fost unul dintre ultimii marii filozofi clasici fiind autorul unuia dintre sistemele cele mai elaborate și complet dezvoltate de neoplatonism

Majoritatea operelor sale reprezintă comentarii asupra dialogurilor lui Platon, printre acestea fiind: Alcibiades, Cratylus, Parmenides, Republica, Timaeus. Proclus a scris și un comentariu asupra Elementelor lui Euclid.

 

8 februarie 421 – Constanțiu al III-lea devine co-împărat al Imperiului Roman de Apus.

Dipticul consular al lui Constanțiu al III-lea - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Dipticul consular al lui Constanțiu al III-lea – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Constanțiu al III-lea (decedat pe 2 septembrie 421) a fost pentru scurt timp împărat al Romei de Apus în 421, câștigând tronul datorită calității sale de general sub Honorius . Până în 411 a atins rangul de magister militum , iar în același an a înăbușit revolta uzurpatorului Constantin al III-lea . Constanțiu a continuat să conducă campanii împotriva diferitelor grupuri barbare din Hispania și Galia, recuperând o mare parte din ambele pentru Imperiul Roman de Apus. S-a căsătorit cu sora lui Honorius, Galla Placidia , în 417, semn al statutului său ascendent, și a fost proclamat co-împărat de Honorius pe 8 februarie 421. Constanțiu a domnit timp de șapte luni înainte de a muri pe 2 septembrie 421.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1191 – S-a născut cneazul Iaroslav al II- lea al Vladimirului; (d. 30 septembrie 1246). Iaroslav al II- lea (decedat la.treizeci septembrie 1246) a fost mare cneaz al Vladimirului (1238-1246), si a reconstruit țara și capitala după invazia mongola din Rusia.

 

8 februarie 1204 – A decedat imparatul bizantin Alexios IV Angelos ( n. cca 1182). A domnit din august 1203 până in ianuarie 1204. El a fost fiul Împăratului Isaac al II-lea Angelos și al primei sale sa soții, Irene.

 

8 februarie 1250 – A șaptea cruciadă: Cruciații se angajează cu forțele ayubide în bătălia de la Al Mansurah.

Bătălia de la Mansurah 8–11 februarie 1250 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Mansurah 8–11 februarie 1250 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Mansurah a avut loc între 8 și 11 februarie 1250, între cruciații conduși de Ludovic al IX-lea, regele Franței , și forțele ayubide conduse de sultana Shajar al-Durr, vizirul Fakhr ad-Din ibn as-Shaikh, Faris ad-Din Aktai, Baibars al-Bunduqdari și Qutuz. S-a dat în Mansoura de astăzi, Egipt. Forțele cruciate au fost atrase să intre în oraș, unde au fost atacate de forțele musulmane. Cruciații s-au retras în dezordine în tabăra lor, unde au fost asediați de musulmani. Cruciații au izbucnit și s-au retras la Damietta la începutul lunii aprilie.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1347 – Războiul civil bizantin din 1341–1347 se încheie cu un acord de împărțire a puterii între Ioan al VI-lea Cantacuzen și Ioan al V-lea Paleologul.

Imperiul Bizantin la începutul războiului civil (1341) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Imperiul Bizantin la începutul războiului civil (1341) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Războiul civil bizantin din 1341–1347 , denumit uneori al doilea război civil paleolog, a fost un conflict care a izbucnit în Imperiul Bizantin după moartea lui Andronic al III-lea Paleologul pentru tutela fiului său de nouă ani și moștenitor, Ioan al V-lea Paleologul . Acesta i-a pus față în față, pe de o parte, pe ministrul șef al lui Andronic al III-lea, Ioan al VI-lea Cantacuzen , și, pe de altă parte, o regență condusă de împărăteasa văduvă Ana de Savoia , patriarhul Constantinopolului Ioan al XIV-lea Calekas și megas doux Alexios Apocaukos . Războiul a polarizat societatea bizantină pe clase sociale, aristocrația susținându-l pe Cantacuzen, iar clasele inferioare și mijlocii susținând regența. Într-o măsură mai mică, conflictul a dobândit tentă religioasă; Bizanțul a fost implicat în controversa isihastă , iar aderarea la doctrina mistică a isihasmului a fost adesea echivalată cu sprijinul pentru Cantacuzen.

În calitate de principal asistent și cel mai apropiat prieten al împăratului Andronic al III-lea, Cantacuzen a devenit regent pentru minorul Ioan al V-lea la moartea acestuia, în iunie 1341. În timp ce Cantacuzen a lipsit din Constantinopol în septembrie același an, o lovitură de stat condusă de Alexios Apokaukos și Patriarhul Ioan al XIV-lea a asigurat sprijinul împărătesei Ana și a stabilit o nouă regență. Ca răspuns, armata și susținătorii lui Cantacuzen l-au proclamat co-împărat în octombrie, cimentând ruptura dintre el și noua regență. Ruptura a escaladat imediat într-un conflict armat.

În primii ani ai războiului, forțele regenței au prevalat. În urma mai multor revolte antiaristocratice, cea mai notabilă fiind cea a zeloților din Tesalonic, majoritatea orașelor din Tracia și Macedonia au intrat sub controlul regenței. Cu ajutorul lui Stefan Dušan al Serbiei și al lui Umur Beg al Aydinului, Cantacuzen a reușit să inverseze aceste câștiguri. Până în 1345, în ciuda dezertării lui Dušan în favoarea opoziției și a retragerii lui Umur, Cantacuzen a păstrat avantajul prin ajutorul lui Orhan , conducătorul beylikului otoman. Uciderea din iunie 1345 a megasului duhovnic Apokaukos, administratorul șef al regenței, a dat regenței o lovitură grea. Încoronat oficial ca împărat la Adrianopole în 1346, Cantacuzen a intrat în Constantinopol pe 3 februarie 1347. Prin acord, urma să domnească timp de zece ani ca împărat senior și regent pentru Ioan al V-lea, până când băiatul va împlini vârsta majoratului și va domni alături de el. În ciuda acestei victorii aparente, reluarea ulterioară a războiului civil l-a forțat pe Ioan al VI-lea Cantacuzen să abdice și să se retragă pentru a deveni călugăr în 1354.

Imperiul Bizantin și statele sale vecine în 1340 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Imperiul Bizantin și statele sale vecine în 1340 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Consecințele conflictului prelungit s-au dovedit dezastruoase pentru Imperiu, care își recăpătase o oarecare stabilitate sub Andronic al III-lea. Șapte ani de război, prezența armatelor prădătoare, tulburările sociale și apariția Moartei Negre au devastat Bizanțul și l-au redus la un stat în declin. Conflictul i-a permis, de asemenea, lui Dušan să cucerească Albania, Epirul și cea mai mare parte a Macedoniei, unde a întemeiat Imperiul Sârb. Imperiul Bulgar a dobândit, de asemenea, teritorii la nord de râul Evros.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1575 – A fost fondată Universitatea din Leiden, in Tarile de Jos.

 

8 februarie 1587 - Regina Scotiei, Maria Stuart, a fost executată pentru tentativa de a o asasina pe verișoara sa, regina Elisabeta I- a a Angliei.

Maria Stuart (1542 - 1587) portret la aproximativ 17 ani, realizat de pictorul François Clouet, 1558–1560 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Maria Stuart (1542 – 1587) portret la aproximativ 17 ani, realizat de pictorul François Clouet, 1558–1560 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână.

Mary a decedat prin decapitare în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei.

Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin din istorie.

Tatăl ei, Iacob al V-lea (engleză James) era nepot a lui Henric al VII-lea, ceea ce a încurajat-o pe catolica Maria să emită pretenții la tronul Angliei.

Mary fusese educată în Franța și se căsătorise cu moștenitorul tronului Franței în 1558.

După moartea acestuia, în 1560, Maria s-a întors în Scoția, unde nu a fost agreată de popor.

S-a căsătorit cu Henric Stuart, Lord Darnley. Darnley, însă, a fost ucis, probabil de bărbatul cu care Maria s-a remăritat după un timp, James Hepburn Bothwell.

În 1568 a abdicat în favoarea fiului ei Iacob al VI-lea, și s-a refugiat în Anglia.

(…)

În 1586, Complotul Babington de a o asasina pe Elisabeta și a o aduce pe Maria pe tronul Angliei, pus la cale de Anthony Babington și John Ballard și susținut de Maria printr-o scrisoare a fost anihilat, iar Maria a fost arestată și dusă la Tixall.

Apoi, a fost mutată la Castelul Fotheringhay într-un parcurs întins pe patru zile și încheiat la 25 septembrie.

În octombrie, Maria a fost judecată pentru trădare.

A negat acuzațiile și a cerut să vadă probele împotriva sa care însă nu i-au fost dezvăluite.

La 25 octombrie, a fost găsită vinovată și condamnată la moarte.

Elisabeta a exitat să ordone executarea ei, chiar dacă a fost pusă sub presiune de către Parlamentul Angliei, fiind îngrijorată că uciderea unei regine ar fi creat un precedent cu consecințe grave, mai ales dacă fiul Mariei, Iacob, ar fi format o alianță cu forțe catolice și ar fi invadat Anglia.

Totuși, pe 1 februarie 1587, Elisabeta a semnat mandatul de execuție.

La 3 februarie, zece membri ai Consiliului Privat al Angliei au luat decizia de a executa pedeapsa imediat.

La Fotheringhay, în seara zilei de 7 februarie 1587, Maria a fost anunțată că urma să fie executată în dimineața zilei următoare.

Și-a petrecut ultimele ore din viață în rugăciune, împărțind bunurile care îi mai aparțineau, scriindu-și testamentul și trimițând o scrisoare către Regele Franței.

Eșafodul a fost ridicat în Sala Mare și îmbrăcat în pânză neagră.

Se ajungea la el prin urcarea pe trei trepte.

Pe eșafod erau plasate trei scaune, unul pentru Maria, celelalte pentru conții Shrewsbury și Kent, martori la execuție.

Călăul și asistentul acestuia au îngenuncheat în fața Mariei și și-au cerut iertare, așa cum era obiceiul.

Maria a răspuns: „Vă iert din toată inima și sper ca acesta să fie sfârșitul tuturor problemelor mele.”

Slujitoarele Mariei, Jane Kennedy și Elizabeth Curle, au ajutat-o să își scoată veștmântul acoperitor, dezvăluind o haină în culoarea roșie, culoarea liturgică a martiriului în Biserica Catolică.

A fost legată la ochi de Kennedy cu o eșarfă albă brodată cu auriu, a îngenuncheat pe pernița din fața blocului pe care i-a fost poziționat capul și i-au fost întinse brațele.

Ultimele sale cuvinte au fost: „In manus tuas, Domine, commendo spiritum meum” („În mâinile Tale, Doamne, îmi las spiritul”)

Maria nu a fost decapitată dintr-o singură lovitură.

Prima încercare i-a ratat gâtul, dar i-a atins o parte din cap. A doua lovitură a tăiat aproape în întregime gâtul, cu excepția unei mici părți pentru care a fost nevoie de a treia lovitură.

După aceea, călăul a luat de păr capul și l-a ridicat, strigând „God save the Queen”.

În acel moment, s-a dovedit că părul era de fapt perucă, iar capul s-a desprins, căzând pe podea și dezvăluind părul grizonant și scurt al Mariei.

Cererea Mariei de a fi înmormântată în Franța a fost refuzată de Elisabeta.

Corpul ei a fost îmbălsămat și lăsat într-un sicriu de plumb până la înmormântarea petrecută în rit protestant, la Catedrala Peterborough pe finalul lunii iulie 1587.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;

 

8 februarie 1601 – Robert Devereux, al doilea conte de Essex, se revoltă fără succes împotriva reginei Elisabeta I.

Robert Devereux, al doilea conte de Essex - Portretul contelui de Essex de Marcus Gheeraerts cel Tânăr - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Robert Devereux, al doilea conte de Essex – Portretul contelui de Essex de Marcus Gheeraerts cel Tânăr – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Rebeliunea din Essex a fost o rebeliune nereușită condusă de Robert Devereux, al doilea conte de Essex , în februarie 1601 împotriva reginei Elisabeta I a Angliei și a facțiunii curții conduse de Sir Robert Cecil, pentru a câștiga mai multă influență la curte.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1622 – Regele Iacob I al Angliei a dizolvat Parlamentul englez.

Iacob (n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoţia - d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoţiei ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 şi rege al Angliei şi Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa (portret de John de Critz, c. 1605) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iacob portret de John de Critz, c. 1605 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iacob (engleză James; n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoția — d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa. (…)

Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția, dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia, inclusiv Complotul Prafului de Pușcă (Gunpowder Plot) în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentul englez.

Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez.

Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

8 februarie 1696 – A murit cneazul Ivan al V-lea al Rusiei (n.1666).

Ivan al V-lea Alekseievici ( n. 6 septembrie [S.V. 27 august] 1666) a condus Rusia împreună cu fratele său vitreg mai mic Petru I), impreuna cu care a domnit între 1682 și 1696.

El a fost fiul cel mic al lui Alexis I al Rusiei și a Mariei Miloslavskaia.

Domnia sa a fost formală, el având serioase dizabilități fizice și mentale.

 

8 februarie 1725 - A murit țarul Rusiei Petru cel Mare.

Petru I (Petru cel Mare) (n. 9 iunie [S.V. 30 mai] 1672 – d. 8 februarie [S.V. 28 ianuarie] 1725) a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa - Portrait by Paul Delaroche, 1838 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru cel Mare – Portrait by Paul Delaroche, 1838 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru cel Mare a condus Rusia din 1682 şi a fost primul împărat al Imperiului Rus.

Aceasta a reformat profund ţara sa şi a dus o politică expansionistă, care a transformat Rusia într-o putere europeană importantă.

În 1722 Petru a luat titlul de împărat şi a fost repede recunoscut ca atare de către regii din Polonia, Prusia şi Suedia.

După moartea lui Petru în 1725, a urcat pe tron sotia sa, cu numele de Ecaterina a-I-a a Rusiei, care a murit doi ani mai târziu.

 

8 februarie 1796 - S-a înființat un Consulat general francez la București, în Ţările Române.

 

8 februarie 1807 - A avut loc Bătălia de la Eylau. Împăratul Napoleon s-a confruntat cu ruşii şi prusacii, lângă Königsberg în Prusia de Est, intr-una dintre cele mai sangeroase batalii pe care le-a purtat. Pe câmpul de luptă avea 55 000 de soldaţi epuizati de unsprezece zile de mars în zăpadă, care s-au confruntat cu 60.000 de ruşi şi prusaci. Napoleon a invins cu pretul unor pierderi considerabile, pierderi care au fost enorme si in randurile adversarilor sai.

Bătălia de la Eylau (8 februarie, 1807) Parte din Războiul celei de-a Patra Coaliții - (Șarja Grenadierilor Călare din Garda Imperială franceză) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Eylau (8 februarie, 1807) Parte din Războiul celei de-a Patra Coaliții – (Șarja Grenadierilor Călare din Garda Imperială franceză) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Eylau a opus, pe parcursul zilei de 8 februarie 1807 o armată franceză condusă de Împăratul Napoleon I unei armate ruse, aflate sub conducerea generalului Beningsen, susținute de un corp prusac condus de generalul L’Estocq. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii din cadrul Războaielor napoleoniene, ambele armate pierzând între o treime și aproape jumătate din efective, în funcție de estimări.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

8 februarie 1828 – Jules Verne, scriitor francez, creator al romanului științific de anticipație (d. 1905)

Jules Gabriel Verne (1828 - 1905) - Portret de Étienne Carjat, c. 1884 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Jules Verne (1828 – 1905) – Portret de Étienne Carjat, c. 1884 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Jules Verne (nume complet Jules Gabriel Verne; n. 8 februarie 1828, Nantes, Franța – d. 24 martie 1905, Amiens, Franța) a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice.

În 1863 editorul Pierre-Jules Hetzel (1814-1886) i-a publicat primul roman, Cinci săptămâni în balon, al cărui succes uriaș a dus la semnarea unui contract de douăzeci de ani pentru o serie de Călătorii extraordinare, o parte din cele 62 de romane care au format-o fiind serializate în publicația pentru tineret Magasin d’éducation et de récréation.

Minuțios documentate, romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea (Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul Pământului în optzeci de zile (1873), Mihail Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884), Vulcanul de aur etc.), cât și lumi imaginare (De la Pământ la Lună (1865), Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870), Robur Cuceritorul (1886).

Fratele său, Paul Verne, a contribuit la Ediția Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc, unde a adăugat operele colecției de povestiri ale fratelui său, Doctor Ox, în 1874.

Opera lui Jules Verne este populară în întreaga lume, conform Index Translationum, cu un total de 4833 traduceri în 148 de limbi.

Verne ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduși autori, după Agatha Christie.

În 2011, el era de asemenea autorul de limbă franceză cel mai tradus pe plan mondial și cel mai tradus scriitor de romane.

Anul 2005 a fost declarat “anul Jules Verne” cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la moartea autorului, fiind marcat în Franța și în alte țări francofone, printre care și România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

8 februarie 1834 – S-a născut chimistul Dmitri Ivanovici Mendeleev, creatorul “legii periodicităţii” şi al tabelului periodic al elementelor.

Dimitri Ivanovici Mendeleev (n. 27 ianuarie/8 februarie 1834, Tobolsk, Imperiul Rus – d. 20 ianuarie/2 februarie 1907, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un chimist rus care a publicat un tabel periodic al elementelor asemănător cu cel actual - (Dimitri Mendeleev in 1897) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dimitri Mendeleev in 1897 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dimitri Ivanovici Mendeleev (n. 27 ianuarie 1834 (S.N. 8 februarie), Tobolsk, Imperiul Rus – d. 20 ianuarie 1907 (S.N. 2 februarie), Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un chimist rus care a publicat un tabel periodic al elementelor asemănător cu cel actual.

Tabloul lui Mendeleev era o reprezentare mai completă a relației complexe dintre elementele chimice, și, pe de altă parte, cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existența altor elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici măcar bănuite a exista pe vremea sa, precum și a proprietăților lor generale.

Majoritatea previziunilor sale au fost confirmate de descoperirile ulterioare din chimie.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

8 februarie 1856 - Domnitorul Barbu Ştirbei decretează desfiinţarea robiei în Muntenia. „Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti“ a aveut drept urmare desfiinţarea robiei ţiganilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare ţigan, din Casa fondului de despăgubire. Prin lege tiganii erau obligaţi să se statornicească, iar nomazii să se aşeze în satele unde doresc, cu obligaţia de a avea locuinţe şi gospodării proprii.

Creaţie alegorică a lui Theodor Aman (circa 1845) având ca subiect Dezrobirea ţiganilor - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Creaţie alegorică a lui Theodor Aman (circa 1845) având ca subiect Dezrobirea ţiganilor – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În secolul al XIX-lea, generațiile de tineri instruiți în vestul Europei adoptă concepțiile progresiste occidentale.

Se creează astfel un puternic val antisclavagist si este desființată la jumătatea secolului al XIX-lea, ca o consecință a campaniei purtate de tinerii revoluționari care au adoptat ideile liberale ale iluminismului.

În programul progresist al Revoluției din 1848 se cerea dezrobirea țiganilor.

Arhimandritul Iosafat Snagoveanul, luând parte la această revoluție, a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea țiganilor, împreună cu Cezar Bolliac și Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Țara Românească, ajungând la Paris, unde a înființat prima capelă românească, în anul 1853.

A murit în exil, departe de țară și de rromii pe care-i prețuia.

Înfrângerea Revoluției din anul 1848 a însemnat apusul procesului de eliberare a țiganilor.

Bucuria izbăvirii a durat prea puțin.

După aproape 8 ani, la 8/20 februarie 1856 a fost votată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești“.

Va fi desființată robia țiganilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare țigan, din Casa fondului de despăgubire.

Erau obligați să se statornicească, iar nomazii să se așeze în satele unde doresc, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii.

Așadar, votarea celor două legi, în anul 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românească, va constitui practic cea din urmă etapă a dezrobirii țiganilor, fiind prima mare reformă socială, când cetățenii aceleiași țări aveau aceleași drepturi, fără nici o discriminare.

La puțin timp, în 1865 s-a desființat sclavia și de pe tot teritoriul Statelor Unite în urma Războiului Civil American.

 

8 februarie 1859 - A avut loc primirea entuziastă a domnitorului Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei Alexandru Ioan Cuza la Bucureşti, după dubla sa alegere ca domn, unde rosteşte Proclamaţia către ţară.

Cortegiul domnesc al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, trece pe sub turnul Mitropoliei (29 februarie 1860) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Cortegiul domnesc al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, trece pe sub turnul Mitropoliei (29 februarie 1860) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Duminică, 8 februarie 1859, a avut loc primirea triumfală la Bucureşti a domnitorului Principatului Moldovei, ales de curând domnitor şi al Principatului Valahiei, Alexandru Ioan Cuza.

Domnul Unirii a intrat în Bucureşti pe la Băneasa, fiind aşteptat cu pâine şi sare de oficialităţile locale şi de 100.000 de oameni, aproape întreaga populaţie a Capitalei, cu aclamaţii şi urale.

Încă din ajun, pe 7 februarie, Kogălniceanu, viitorul său prim ministru, care se afla în Bucureşti în așteptarea domnului, îi scria acestuia:

Situația este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi orașul e în sărbătoare. Toată lumea a ieșit în stradă. Veți primi o ovație cum n-a mai primit un domn în Principate, ce spun eu, cum n-au mai avut nici suveranii marilor state”.

Câteva rânduri mai jos menționează: ”Nu vă puteți închipui ce cheltuieli au făcut simpli particulari spre a vă primi în mod demn”.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

8 februarie 1880 - Franța, Germania și Marea Britanie recunosc independența de stat a României.

 

8 februarie 1894 - S-a născut filosoful german Ludwig Marcuse (d. 1971).

 

8 februarie 1904 - A început Războiul Ruso-Japonez printr-un atac-surpriză al japonezilor asupra navelor rusești lângă actualul oraș Lüshunkou, China Flota japoneză atacă pe neaşteptate fortareaţa rusă Port-Arthur, China, distrugând și blocând flota rusă Bătălia de la Port Arthur (8 – 9 februarie 1904)  Începe războiul ruso-japonez (1904-1905), încheiat prin Tratatul de pace de la Portsmouth; (1905).

Bătălia navală de la Port Arthur (8 februarie 1904 – 9 februarie 1904) Parte din Războiului Ruso-Japonez (Gravură japoneză reprezentând distrugerea unei nave japoneze) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia navală de la Port Arthur (8 februarie 1904 – 9 februarie 1904) Parte din Războiului Ruso-Japonez (Gravură japoneză reprezentând distrugerea unei nave japoneze) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia navală de la Port Arthur (8 – 9 februarie 1904) a fost bătălia de început al Războiului ruso-japonez.

Războiul a început cu un atac de noapte prin surprindere a unei grupări de nave japoneze formată din distrugătoare aparținând Marinei Imperiale Japoneze asupra Marinei Imperiale Ruse aflată ancorată la Port Arthur în provincia Manciuria (actualmente sectorul Lüshunkou al municipiului Dalian), lupta continuând pe uscat a doua zi dimineața.

Lupta s-a încheiat neconcludent și în continuare au avut loc lupte sporadice în afara Port Arthur care au continuat până în mai 1904.

Pierderea de la Port Arthur pentru ruși – și mai ales pentru țarul Nicolae al II-lea – a fost nu numai de neconceput, dar de asemenea a avut efect psihologic teribil asupra regimul imperial rus, asupras poporului rus de la nobilime în jos până la iobagii recent emancipați, care și-au pierdut încrederea în armată.

Port Arthur a fost un factor de cauzalitate directă pentru Revoluția Rusă din 1905 pe lângă încă și mai dezastruoasele înfrângeri rusești în Primul Război Mondial.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

8 februarie 1907 – (21 februarie s.n.) Începutul Răscoalei Ţărănesti din 1907

"Răscoala Țărănească din 1907" (O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculaţi lângă Buzău) - foto: ro.wikipedia.org

Răscoala Țărănească din 1907 (O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculaţi lângă Buzău) – foto: ro.wikipedia.org

Răscoala ţărănească din 1907 a început în data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoşani şi s-a răspândit, în perioada următoare, majoritatea judeţelor ţării.

Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părţi din populaţia rurală a ţării.

Principala cauză a fost nemulţumirea ţăranilor legată de inechitatea deţinerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

Răscoala a durat până la sfîrşitul lunii martie, cînd a fost înăbuşită prin forţă armată. (8/21).

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

8 februarie 1910 – William D. Boyce a înființat Cercetașii Americii, extinzând mișcarea cercetașă în Statele Unite.

Cercetași, Trupa 10, Columbus, Ohio, 1918 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Cercetași, Trupa 10, Columbus, Ohio, 1918 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Scouting America , fosta Boy Scouts of America , este cea mai mare organizație cercetașească și una dintre cele mai mari organizații de tineret din Statele Unite, cu peste 1 milion de tineri, inclusiv aproape 200.000 de participante de sex feminin. De la înființarea sa în 1910, aproximativ 130 de milioane de americani au participat la programele sale, care sunt deservite de peste 400.000 de voluntari adulți. Este membru fondator al Organizației Mondiale a Mișcării Cercetașilor . Organizația a început să funcționeze sub numele de Scouting America în 2025.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1915 - Controversatul filmul lui D. W. Griffith “Nașterea unei națiuni” (The Birth of a Nation), a avut premiera la Los Angeles.

Nașterea unei națiuni (denumire originală The Birth of a Nation, numit inițial The Clansman) este un film mut dramatic din 1915 regizat de D. W. Griffith bazat pe romanul și piesa de teatru The Clansman, ambele scrise de Thomas Dixon, Jr.. Griffith a realizat și scenariul (împreună cu Frank E. Woods) și este producător al filmului (cu Harry Aitken). A avut premiera la 8 februarie 1915. Filmul a fost inițial prezentat în două părți separate de o pauză - foto: ro.wikipedia.org

Nașterea unei națiuni – foto: ro.wikipedia.org

Nașterea unei națiuni (denumire originală The Birth of a Nation, numit inițial The Clansman) este un film mut dramatic din 1915 regizat de D. W. Griffith bazat pe romanul și piesa de teatru The Clansman, ambele scrise de Thomas Dixon, Jr.. Griffith a realizat și scenariul (împreună cu Frank E. Woods) și este producător al filmului (cu Harry Aitken).

A avut premiera la 8 februarie 1915.

Filmul a fost inițial prezentat în două părți separate de o pauză.

 

8 februarie 1916 - Conform legendei, aflat la Zürich, în cafeneaua „Cabaret Voltaire”, scriitorul Tristan Tzara creează un nou curent de avangardă: dadaismul.

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896, Moinești - d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896, Moinești – d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Dadaismul este un curent literar-artistic, apărut în Europa în anul 1916, caracterizat prin ridicarea hazardului la rang de principiu de creație, prin negarea oricărei legături între gândire și expresie.

Generația de artiști de după Primul Război Mondial, confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit a fost una din cele mai radicale din istoria umanității.

Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict, se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zürich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru.

Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice. Marcel Iancu , pictor român, va scrie:

Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creaței pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem să zguduim ideile, opinia publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ține de vechea ordine.

Astfel, manifestul dadaist a fost publicat într-un prim și singur număr al revistei Cabaret Voltaire (Zürich, 1916).

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

8 februarie 1916 - S-a născut Corneliu Mănescu, ministru de Externe al României în perioada 1961-1972, semnatar al “Scrisorii celor şase”,întocmită în martie 1989, împotriva regimului Ceauşescu; (m. 26 iunie 2000).

Corneliu Mănescu (n. 6 februarie 1916, Ploiești – d. 26 iunie 2000, București) om politic român, care a fost, printre altele, ministru de externe al României - foto: ro.wikipedia.org

Corneliu Mănescu – foto: ro.wikipedia.org

Corneliu Mănescu (n. 6 februarie 1916, Ploiești – d. 26 iunie 2000, București) a fost un om politic român, care a fost, printre altele, ministru de externe al României. (…)

La 19 septembrie 1967 a fost ales președinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU; a fost prima dată când un reprezentant al unei țări socialiste era ales în această funcție. A deținut funcția până la data de 23 septembrie 1968. (…)

În 1989 a fost unul din semnatarii „scrisorii celor șase” în care foști lideri comuniști îl criticau pe Nicolae Ceaușescu.

În timpul revoluției române din 1989 atât la Timișoara, cât și la București s-a vorbit despre el ca despre un posibil succesor al lui Ceaușescu.

La 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

8 februarie 1919 – Primul zbor comercial aerian pe ruta Paris – Londra.

 

8 februarie 1924 – În America se aplica prima executie prin gazare, in inchisoarea din Carson City, Nevada.

În prezent, in 5 state din SUA este încă legala executia prin gazare .

Gee Jon, un chinez condamnat pentru crimă, a fost prima persoană care a fost executata prin gazare.

 

8 februarie 1925 – S-a născut actorul american Jack Lemmon, laureat al Premiului Oscar în 1973; (m. 27 iunie 2001).

John Uhler Lemmon al III–lea (n. 8 februarie 1925 - d. 27 iunie 2001), cunoscut sub numele de Jack Lemmon, a fost un popular actor de filme american, câștigător a numeroase premii cinematografice - in imagine, Jack Lemmon in 1968 - foto: ro.wikipedia.org

Jack Lemmon in 1968 – foto: ro.wikipedia.org

John Uhler Lemmon al III–lea (n. 8 februarie 1925 – d. 27 iunie 2001), cunoscut sub numele de Jack Lemmon, a fost un popular actor de filme american, câștigător a numeroase premii cinematografice.

 

8 februarie 1931 – S-a născut actorul James Dean, o legenda a cinematografiei americane, mort intr-un tragic accident de automobil; (30 septembrie 1955).

James Byron Dean (n. 8 februarie 1931, Indiana – d. 30 septembrie 1955, Paso Robles) a fost un actor american de teatru și film, care a marcat tineretul american post-belic, mai ales prin rolul lui Jim Stark din filmul “Rebel fără cauză” (Rebel Without a Cause).

 

8 februarie 1932 – S-a născut Emanoil Petruț, actor român de teatru și film (d. 1983)

Emanoil Petruț (n. 8 februarie 1932, Mărășești; d. 8 august 1983) a fost un actor român de teatru și film - foto: revistateatrala.radioromaniacultural.ro

Emanoil Petruț - foto preluat de pe revistateatrala.radioromaniacultural.ro

Emanoil Petruț (n. 8 februarie 1932, Mărășești – d. 8 august 1983, București) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce.

În film, realizează cu precădere partituri istorice, pe care le interpretează cu distincție și intuiția exactă a psihologiei personajului.

În 1964 primește Premiul Festivalului Cinematografic de la Mamaia pentru filmul Tudor (r. Lucian Bratu) iar în 1971, premiul ACIN pentru filmul Frații (r. Gică Gheorghe, Mircea Moldovan).

Cu un timbru inconfundabil de un mare dramatism a ajuns să fie vocea lui Decebal sau a lui Mihai Viteazul în filme istorice de mare succes semnate de Sergiu Nicolaescu.

A fost căsătorit cu Catinca Ralea, personalitate culturală remarcabilă, fata academicianului Mihai Ralea.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org

 

8 februarie 1935 – A decedat pictorul și graficianul Max Liebermann , reprezentant de seamă al impresionismului german (n. 1847).

 

8 februarie 1941 -Este datat Testamentul lui Iuliu Maniu.

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române - cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sufletul mi-l închin atotputernicului Dumnezeu, tot devotamentul meu şi dincolo de mormânt mult încercatului meu neam românesc, iar iubirea mea o leg cu fraţii şi nepoţii mei şi cu bunii mei prieteni, care nici întru cele mai grele persecuţii nu m-au părăsit în calea grea care mi-a fost hotărâtă de soartă.”

Acesta era punctul 1 din testamentul lui Iuliu Maniu, locuitor din Bădăcin, domiciliat în Bucureşti, strada Caragea Vodă 27, pe care l-a semnat la Braşov, în faţa notarului dr. Nicolae Ioaneş, pe data de 8 februarie 1941.

Făcut într-un moment de răscruce şi pentru el şi pentru vremurile prin care trecea, a căror grozăvie o intuise, Iuliu Maniu a dorit să-şi îndrepte gândul înspre urmaşii apropiaţi, dar şi îndepărtaţi, dorind ca aceştia să devină folositori perpetuării neamului. în acest scop, punctul 2 al articolului II, grăieşte:

Întreaga moşie, toate casele, edificiile, toate imobilele din comunele Şimleu, Bădăcin, Lampert şi Ilişina, cu tot fondul, viu şi mort, ca tot ce aparţine acestor realităţi, le las şi vor deveni proprietatea venerabilului Capitlu episcopesc greco-catolic intact român din Oradea, pentru scopurile ordinului de călugăriţe române greco-catolice franciscane din care face parte sora mea Cornelia.

Dacă acest ordin de momentul morţii mele nu va fi organizat, eu doresc să fie organizat, iar averea aceasta să fie conservată sub denumirea Fundaţiei Ioan, Clara şi Cornelia Maniu.

Pe imobilul din Bădăcin să se organizeze un claustru de călugăriţe, menit să ocrotească şi să instruiască tineri români greco-catolici şi să se îngrijească bolnavi.

La educaţia băieţilor şi fetelor educaţi în acest institut să se pună fondul principal pe dezvoltarea caracterului şi a simţului de morală creştină şi de iubire de neam ca devotament pentru muncă şi altruism.

Dacă veneratul Capitlu, din orice motiv, ar fi împiedicat să înfiinţeze acest institut, averea se va folosi pentru alte scopuri culturale şi de binefacere româneşti…”.

cititi mai mult pe www.dcnews.ro si marius-andrei.ro

 

8 februarie 1942 – Japonia invadeaza colonia britanica Singapore.

 

8 februarie 1946 – Dictatorul portughez Salazar a interzis partidele de opoziţie.

António de Oliveira Salazar (n.28 aprilie 1889 — d.27 iulie de 1970), a fost fondator și președinte al partidului corporatist Uniunea Naționala.

Salazar a înființat partidul “Estado Novo”, care a condus regimul dictatorial de extremă dreaptă din Portugalia în perioada 1932 – 1974.

 

8 februarie 1946 – Este dată publicității o notă a guvernului român conținând observațiile acestuia la prevederile Tratatului de pace și se exprimă regretul că puterile invingatoare in cel de- Al II-lea Razboi Mondial, nu au recunoscut României statutul de tara cobeligerantă.

 

8 februarie 1948 – Crearea Armatei Populare din Coreea de Nord comuniste.

 

8 februarie 1948 – Se incheie Jocurile Olimpice de la St.Moritz in Elvetia. Au participat 28 de naţiuni, 669 sportivi, (77 femei, 592 barbati) intr- un numar de 22 de probe olimpice.

Jocurile au fost primele care s-au desfasurat după al doilea război mondial si s-au organizat la 12 ani de la ultimele Jocuri de iarnă în 1936.

 

8 februarie 1949 – In Ungaria comunista, Cardinalul Mindszenty a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru înaltă trădare.

 

8 februarie 1950 – A fost creata in Germania de Est comunista, politia politica (STASI).

Emblema Stasi - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Emblema Stasi – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Stasi era pe de-o parte serviciul secret al RDG (securitatea), activând atât în interiorul statului cât și în străinătate, iar pe de altă parte era autoritatea statului de cercetare și analiză a așa-numitelor contravenții politice. Avea sarcina principală de a supraveghea permanent și a oprima oponenții politici, cu scopul menținerii la putere a partidului Partidului Unificat Socialist al Germaniei (Sozialistische Einheitspartei Deutschlands, SED). Stasi folosea pentru aceasta și metode de intimidare, teroare și chiar torturare a celor ce luau poziție critică față de guvern și partidul conducător (ființau și rămășițe ale unor foste partide burgheze, conservator, liberal și național-democrat, toate însă fiind obediente orânduirii de stat).

Stasi a fost înființat la 8 februarie 1950 cu scopul oficial de a fi „scutul și spada” partidului SED, promotorul orânduirii așa-zis socialiste în RDG.

În afară de Stasi în RDG au mai funcționat:

- serviciul de informații (spionaj) al Armatei Populare Naționale – Nationale Volksarmee (NVA)

- administrația spionajului militar – Verwaltung Aufklärung

- trupele de grăniceri – Die Grenztruppen

Toate acestea erau subordonate Direcției principale nr. 1 (Hauptabteilung I) a Stasi și controlată de aceasta.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

8 februarie 1957 - A murit Walther Bothe, fizician german. A studiat radiațiile cosmice și structura nucleară. Premiul Nobel pentru Fizică, în 1954, împreună cu Max Born (n. 1891)

Walther Wilhelm Georg Bothe (8 ianuarie 1891 – 8 februarie 1957) a fost un fizician, matematician și chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1954 (împreună cu Max Born) pentru inventarea circuitului coincident - foto: ro.wikipedia.org

Walther Wilhelm Georg Bothe – foto: ro.wikipedia.org

 

8 februarie 1957 - A murit John von Neumann, matematician american (n. 1903)

 

8 februarie 1960 – Primele opt stele comemorative sunt instalate în celebra Hollywood Walk of Fame.

Several stars on the Walk of Fame at 6801 Hollywood Boulevard, (near the Dolby Theatre) with Street performers and passersby - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Several stars on the Walk of Fame at 6801 Hollywood Boulevard, (near the Dolby Theatre) with Street performers and passersby – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Hollywood Walk of Fame (în traducere liberă: Aleea Celebrității din Hollywood) este o alee ce se întinde de-a lungul Bulevardului Hollywood și Străzii Vine din Los Angeles, California, în trotuarele căreia au fost încorporate la distanță de 1,8 m una de alta stele realizate din terrazzo și alamă și inscripționate cu numele diverselor vedete din industria de divertisment americană, cărora s-a dorit să li se aducă astfel un omagiu.

Orientat de la est la vest pe Bulevardul Hollywood, de la Strada Grover la Bulevardul La Brea (2,1 km), și de la nord la sud pe Strada Vine, între Strada Yucca și Bulevardul Sunset (0,7 km), Hollywood Walk of Fame a fost creată în 1958 și avea la 8 noiembrie 2011 2454 de stele în cinci colțuri cu numele unor celebrități din diverse domenii ale industriei de divertisment: regizori, actori, muzicieni, producători și chiar personaje fictive.

 

8 februarie 1960 – Regina Elisabeta a II-a emite un Ordin în Consiliu, proclamând Casa de Windsor și declarând că urmașii săi vor lua numele Mountbatten-Windsor.

 

8 februarie 1962 – Nouă protestatari sunt uciși la gara Charonne din Paris de către poliția franceză aflată sub comanda fostului oficial de la Vichy și prefect de poliție parizian Maurice Papon.

Masacrul de la stația de metrou Charonne din 8 februarie 1962 a fost un incident care a avut loc în jurul și în interiorul stației de metrou Charonne din Paris , în timpul unei demonstrații împotriva Organizației Armate Secrete (OAS) și a Războiului din Algeria, soldat cu moartea a nouă persoane strivite în ușa stației de metrou.

Manifestația, organizată de Partidul Comunist Francez și alte organizații de stânga, fusese interzisă, iar prefectul de poliție din Paris, Maurice Papon, dăduse ordinul reprimării acesteia, cu acordul ministrului de interne, Roger Frey, și al președintelui Republicii, Charles de Gaulle .

Printre manifestanții care au încercat să se refugieze în stația de metrou, opt persoane au murit din cauza sufocării sau a fracturilor de craniu, iar un al nouălea protestatar a murit în spital, în urma rănilor suferite.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1963 – Regimul generalulului de brigadă Abdul Kerim Kassem din Irak este rasturnat în urma unei lovituri de stat organizate de regimul Baas arab socialist.

 

8 februarie 1965 – După ce a luat măsuri de evitare a unei coliziuni în aer imediat după decolarea de pe Aeroportul Internațional John F. Kennedy din New York , zborul 663 al Eastern Air Lines s-a prăbușit în Oceanul Atlantic, ucigând toate cele 84 de persoane aflate la bord.

Zborul 663 al Eastern Air Lines a fost un zbor intern american de pasageri de la Boston, Massachusetts, la Atlanta, Georgia, cu escale programate la Aeroportul Internațional John F. Kennedy, New York; Richmond, Virginia; Charlotte, Carolina de Nord; și Greenville, Carolina de Sud. În noaptea de 8 februarie 1965, aeronava care deservea zborul, un Douglas DC-7, s-a prăbușit lângă Parcul de Stat Jones Beach, New York, imediat după decolarea de pe Aeroportul JFK. Toți cei 79 de pasageri și cei cinci membri ai echipajului de la bord au murit.

Ancheta Consiliului Aeronautic Civil (CAB) a stabilit că manevrele de evitare efectuate de zborul 663 pentru a evita un Boeing 707 Pan Am care se apropia au cauzat pilotului dezorientare spațială și pierderea controlului aeronavei. Accidentul este al treilea cel mai grav accident în care este implicat un DC-7.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1968 – Mișcarea americană pentru drepturile civile: Un atac asupra studenților de culoare de la Universitatea de Stat din Carolina de Sud care protestau împotriva segregării rasiale s-a soldat cu trei morți și 28 de răniți în Orangeburg, Carolina de Sud.

Masacrul din Orangeburg (8 februarie 1968) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Masacrul din Orangeburg (8 februarie 1968) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Masacrul de la Orangeburg a fost un atac armat asupra unor studenți protestatari pe 8 februarie 1968, în campusul Colegiului de Stat din Carolina de Sud din Orangeburg, Carolina de Sud , Statele Unite. Nouă agenți de patrulare rutieră și un ofițer de poliție municipală au deschis focul asupra unei mulțimi de studenți afro-americani , ucigând trei și rănind douăzeci și opt. Împușcăturile au fost punctul culminant al unei serii de proteste împotriva segregării rasiale de facto la o sală de bowling locală, marcând primul caz în care poliția a ucis studenți protestatari la o universitate americană.

Cu două zile înainte de împușcături, activiști studenți fuseseră arestați pentru un sit-in la pista de bowling segregată All-Star. Când o mulțime de câteva sute de studenți de la Claflin College și South Carolina State College (State College) s-a adunat în fața pistei de bowling pentru a protesta față de arestări, poliția a dispersat mulțimea cu bastoane . Studenții au cerut permisiunea de a organiza un marș în centrul orașului și au înaintat o listă de revendicări oficialilor orașului. Cererea de organizare a unui marș a fost respinsă, dar oficialii orașului au fost de acord să revizuiască revendicările. Pe măsură ce tensiunile din Orangeburg au crescut în următoarele zile, guvernatorul Robert McNair a ordonat ca sute de membri ai Gărzii Naționale și ofițeri de patrulare rutieră să se deplaseze în oraș pentru a menține pacea.

În noaptea de 8 februarie, studenți de la ambele colegii și de la Liceul Wilkinson au aprins un foc de tabără în fața campusului State College. Când poliția s-a deplasat pentru a stinge incendiul, studenții au aruncat asupra lor resturi, inclusiv o bucată dintr-o balustradă de lemn care a rănit un ofițer. Câteva minute mai târziu, cel puțin nouă agenți de patrulă și un ofițer de poliție al orașului au deschis focul asupra mulțimii de studenți. Zeci de studenți care fugeau au fost răniți; Sam Hammond, Henry Smith și Delano Middleton au fost ulterior declarați morți la Spitalul Regional Orangeburg .

În urma crimelor, sala de bowling și majoritatea localurilor rămase doar pentru albi din Orangeburg au fost desegregate. Procurorii federali au acuzat nouă agenți de patrulă de privare de drepturi sub pretextul legii pentru că au tras asupra demonstranților, dar aceștia au fost achitați în procesul ulterior. Statul Carolina de Sud l-a acuzat pe unul dintre protestatari, Cleveland Sellers , de mai multe acuzații de revoltă. Acesta a fost condamnat pentru acuzații legate de evenimentele cu două zile înainte de masacru. Sellers a primit o grațiere completă în 1993. În 2001, Jim Hodges a devenit primul guvernator care și-a cerut scuze oficiale pentru masacru.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1971 – Indicele bursier NASDAQ se deschide pentru prima dată.

NASDAQ este o bursă electronică din Statele Unite ale Americii, pe care sunt listate aproximativ 3.200 companii. Numele provine de la National Association of Securities Dealers Automated Quotations.

NASDAQ listează aproximativ 3.200 de companii. NASDAQ tranzacționează cel mai mare numar de acțiuni pe zi, comparative cu celelalte piețe de valori din Statele Unite.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

8 februarie 1971 – Trupele terestre sud-vietnameze lansează o incursiune în Laos pentru a încerca să blocheze drumul Ho Și Min și să oprească infiltrarea comunistă în țară.

Operațiunea Lam Son 719 sau a 9-a Rută – Campania Laosului de Sud ( în vietnameză : Chiến dịch Lam Sơn 719 sau Chiến dịch đường 9 – Nam Lào ) a fost o campanie ofensivă cu obiectiv limitat desfășurată în partea de sud-est a Regatului Laos . Campania a fost desfășurată de forțele armate ale Vietnamului de Sud între 8 februarie și 25 martie 1971, în timpul războiului din Vietnam . Statele Unite au oferit sprijin logistic, aerian și de artilerie pentru operațiune, dar forțelor lor terestre le-a fost interzis prin lege să intre pe teritoriul laoțian. Obiectivul campaniei a fost perturbarea unei posibile ofensive viitoare a Armatei Populare din Vietnam (APV), al cărei sistem logistic din Laos era cunoscut sub numele de Traseul Ho Și Min (Drumul Truong Son către Vietnamul de Nord ).

Prin lansarea unui atac preventiv împotriva sistemului logistic de lungă durată al PAVN, înaltele comandamente americane și sud-vietnameze sperau să rezolve mai multe probleme presante. O victorie rapidă în Laos ar consolida moralul și încrederea Armatei Republicii Vietnam (ARVN), care era deja ridicată în urma Campaniei Cambodgiene de succes din 1970. De asemenea, ar servi ca dovadă că forțele sud-vietnameze își pot apăra națiunea în fața retragerii continue a forțelor de luptă terestre americane din teatrul de operațiuni, în contextul vietnamizării . Operațiunea ar fi, prin urmare, un test al acestei politici și al capacității ARVN de a opera eficient de una singură.

Cu toate acestea, din cauza informațiilor și pregătirilor prealabile ale PAVN și Viet Cong (VC), a incapacității liderilor politici și militari ai SUA și Vietnamului de Sud de a face față realităților militare și a execuției defectuoase, Operațiunea Lam Son 719 a eșuat atunci când s-a confruntat cu rezistența hotărâtă a unui inamic abil. Campania a demonstrat deficiențe continue în conducerea militară a ARVN și faptul că cele mai bune unități ale ARVN puteau fi învinse de PAVN, distrugând încrederea acumulată în ultimii trei ani.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1974 – Echipajul Skylab 4, ultima misiune care a vizitat stația spațială americană Skylab, se întoarce pe Pământ după 84 de zile petrecute în spațiu.

Vederea finală a Skylab-ului , dinspre echipajul misiunii 4 care pleacă - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Vederea finală a Skylab-ului , dinspre echipajul misiunii 4 care pleacă – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Skylab 4 (numit și SL-4 și SLM-3) a fost a treia misiune Skylab cu echipaj uman și a plasat al treilea și ultimul echipaj la bordul primei stații spațiale americane .

Misiunea a început pe 16 noiembrie 1973, odată cu lansarea lui Gerald P. Carr, Edward Gibson și William R. Pogue într-un modul de comandă și servicii Apollo de pe o rachetă Saturn IB de la Centrul Spațial Kennedy, Florida, și a durat 84 de zile, o oră și 16 minute. Un total de 6.051 de ore de utilizare a astronauților au fost numărate de astronauții Skylab 4 care au efectuat experimente științifice în domeniile activităților medicale, observațiilor solare, resurselor Pământului, observării cometei Kohoutek și altor experimente.

Misiunile Skylab cu echipaj uman au fost denumite oficial Skylab 2, 3 și 4. Neînțelegerile privind numerotarea au dus la apariția emblemelor misiunilor cu inscripțiile „Skylab I”, „Skylab II” și, respectiv, „Skylab 3”.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1979 – Denis Sassou Nguesso a fost ales noul președinte al Republicii Congo după ce Joachim Yhombi-Opango a fost înlăturat de la putere.

Sassou Nguesso in 2024 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sassou Nguesso in 2024 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Denis Sassou Nguesso (născut pe 23 noiembrie 1943) este un politician congolez și fost ofițer militar, președinte al Republicii Congo din 1997. De asemenea, a fost președinte al Republicii Populare Congo din 1979 până în 1992.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1981 – Războiul Bush din Rhodesia: Cadrele Armatei de Eliberare Națională Africană din Zimbabwe din Gwelo au atacat trupele Armatei Revoluționare Populare din Zimbabwe, ucigând peste 60 dintre ele și declanșând revolta Entumbane din 1981.

Revolta de la Entumbane din 1981, cunoscută și sub numele de Bătălia de la Bulawayo sau Entumbane II , a avut loc între 8 și 12 februarie 1981 în și în jurul orașului Bulawayo, Zimbabwe, pe fondul tensiunilor politice din noul stat independent. Gherilele Armatei Revoluționare Populare din Zimbabwe (ZIPRA), aflate în principal în suburbia vestică a orașului, Entumbane, s-au revoltat, creând o situație care amenința să se transforme într-un nou război civil, la nici un an după sfârșitul Războiului Bush. Pușcașii Africani Rhodesieni (RAR) și alte elemente comandate de albi din fostele Forțe de Securitate Rhodesiene , care luptau pentru guvernul zimbabwean ca parte a noii Armate Naționale Zimbabwe , au înăbușit revolta. Grupuri de luptători ai Armatei Naționale de Eliberare Africană din Zimbabwe (ZANLA) au atacat atât ZIPRA, cât și forțele guvernamentale în timpul revoltei, care a urmat unui focar de lupte mai mic între gherile în noiembrie 1980.

Revolta a început cu adevărat în jurul orei locale 20:00 (CAT) pe 11 februarie, când au izbucnit lupte între cele două facțiuni de gherilă din Entumbane, fiecare dintre acestea atacând și sediul local RAR. Când transportoarele blindate ZIPRA s-au deplasat spre Bulawayo din Essexvale , spre sud-est, patru mașini blindate din fostul Corp Blindat Rhodesian, susținute de Compania A, 1RAR, le-au atacat și le-au învins. Între timp, Companiile C și D, 1RAR au fost înconjurate de grupuri de luptători ZIPRA numeric superioare. Până în seara zilei de 12 februarie, revolta se încheiase; Companiile C și D au fost înlocuite, ZIPRA și-a încetat atacurile, iar grupul lor blindat de luptă de la Essexvale s-a predat Armatei Naționale.

Numărul oficial al celor uciși în timpul revoltei a fost de 260 de persoane; istoricii plasează numărul morților la o valoare mai mare. Armata Națională din Zimbabwe nu a suferit victime fatale. Binda numește bătălia cea mai mare victorie a RAR, scriind că trupele au fost mult depășite numeric, dar au câștigat prin profesionalism și disciplină superioare. Mai mulți analiști comentează ironia faptului că Mugabe și ZANU-PF au fost salvați de o rebeliune majoră de către trupe foste rhodeziene conduse de albi. Bătălia a fost ultima a RAR; personalul său a fost reatribuit altor unități când a fost desființată mai târziu în 1981. Între timp, înfrângerea rebeliunii a determinat dezertări în masă ale gherilelor ZIPRA, temându-se de represalii din partea administrației Mugabe. Într-adevăr, revolta a alimentat parțial sângeroasa campanie Gukurahundi a lui Mugabe împotriva Matabelelandului mai târziu în anii 1980.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1983 – O furtună de nisip lovește Melbourne, provocând cea mai gravă secetă înregistrată vreodată și condiții meteorologice severe în oraș.

Furtuna de praf de la Melbourne din 1983 a fost un fenomen meteorologic care a avut loc în după-amiaza zilei de 8 februarie 1983, în mare parte din Victoria, Australia , și a afectat capitala statului, Melbourne . Solul roșu, praful și nisipul din centrul și sud-estul Australiei au fost ridicate de vânturi puternice și transportate spre sud-est prin Victoria. Furtuna de praf a fost una dintre cele mai dramatice consecințe ale secetei din 1982/83, la acea vreme cea mai gravă din istoria Australiei și, privind în retrospectivă, este considerată un precursor al incendiilor de vegetație de Miercurea Cenușii , care urmau să aibă loc opt zile mai târziu.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1983 – Calul de curse irlandez Shergar a fost furat și se presupune că a fost ucis de oameni înarmați într-o tentativă de răscumpărare a PIRA.

Shergar în 1981 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Shergar în 1981 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Shergar (3 martie 1978 – cca.  februarie 1983 ) a fost un cal de curse pursânge , crescut în Irlanda și antrenat în Marea Britanie . După un sezon de mare succes în 1981, a fost retras la Herghelia Ballymany din comitatul Kildare , Irlanda. În 1983 a fost furat de la herghelie și s-a cerut o răscumpărare de 2 milioane de lire sterline; aceasta nu a fost plătită, iar negocierile au fost curând întrerupte de hoți. În 1999, un cal de curse supergrass , fost membru al Armatei Republicane Irlandeze Provizorii (IRA), a declarat că a furat calul. IRA nu a recunoscut niciodată vreun rol în furt.

Aga Khan , proprietarul lui Shergar, a trimis calul la antrenament în Marea Britanie în 1979 și 1980. Shergar a început primul său sezon de curse în septembrie 1980 și a participat la două curse în acel an, câștigând una și ocupând locul doi în cealaltă. În 1981, a participat la șase curse, câștigând cinci dintre ele. În iunie a acelui an, a câștigat cea de-a 202-a ediție a Epsom Derby la zece lungimi – cea mai mare diferență de câștig din istoria cursei. Trei săptămâni mai târziu, a câștigat Irish Sweeps Derby la patru lungimi; o lună după aceea, a câștigat King George VI și Queen Elizabeth Stakes la patru lungimi. În ultima sa cursă a anului, a terminat pe locul patru, iar Aga Khan a decis să-l retragă pentru a se antrena în Irlanda.

După victoria lui Shergar la Derby-ul de la Epsom , Aga Khan a vândut patruzeci de acțiuni ale calului, evaluându-l la 10 milioane de lire sterline. Păstrând șase acțiuni, a creat un sindicat de proprietari cu cei treizeci și patru de membri rămași. Shergar a fost furat de la herghelia Aga Khan de către o bandă armată pe 8 februarie 1983. Au fost purtate negocieri cu hoții, dar banda a întrerupt orice comunicare după patru zile, când sindicatul nu a acceptat ca adevărată dovada furnizată că calul era încă în viață. În 1999, Sean O’Callaghan , un fost membru al IRA, a publicat detalii despre furt și a declarat că a fost o operațiune IRA pentru a strânge bani pentru arme. El a spus că, foarte curând după furt, Shergar a intrat în panică și și-a rănit piciorul, ceea ce a dus la uciderea sa de către bandă. O anchetă a The Sunday Telegraph a concluzionat că, după patru zile de la furt, calul a fost împușcat. Nu au fost efectuate niciodată arestări în legătură cu furtul. Corpul lui Shergar nu a fost niciodată recuperat sau identificat; Este probabil ca trupul să fi fost înmormântat lângă Aughnasheelin, lângă Ballinamore , comitatul Leitrim .

În onoarea lui Shergar, Cupa Shergar a fost inaugurată în 1999. Povestea sa a fost adaptată în două dramatizări, mai multe cărți și două documentare.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1984 – Deschiderea oficiala celei de-a XIV-a editii a Jocurilor Olimpice de iarna de la Saraievo, Iugoslavia de catre presdintele Mika Spiljak.

În 1984, Jocurile Olimpice de iarnă au avut loc pentru prima dată într-o ţară socialistă. Ospitalitatea oamenilor din Sarajevo a fost extraordinara.

La vremea aceea nu exista nicio indicaţie privind, razboiul care va devasta oraşul câţiva ani mai târziu.

Au participat 49 naţiuni, 1272 sportivi (274 femei, 998 barbati).

România s-a prezentat cu o delegație de 19 sportivi (trei femei și 16 bărbați). Nu s-a obținut nici un punct.

 

8 februarie 1986 – Douăzeci și trei de persoane sunt ucise când un tren de pasageri VIA Rail se ciocnește cu un tren de marfă Canadian National în apropierea orașului Hinton, Alberta, ceea ce definește unul dintre cele mai grave accidente feroviare din Canada.

Coliziunea feroviară de la Hinton a fost un accident feroviar care a avut loc în ceea ce este acum comitatul Yellowhead, Alberta, Canada, pe 8 februarie 1986. Douăzeci și trei de persoane au fost ucise când un tren de marfă al Căilor Ferate Naționale Canadiene s-a ciocnit cu un tren de pasageri Via Rail numit Super Continental.

O anchetă publică de 56 de zile a concluzionat că, din cauza faptului că echipajul de marfă nu a reușit să oprească trenul la timp din cauza incapacității de muncă sau a altor factori necunoscuți, coliziunea a evidențiat, de asemenea, deficiențe grave în cultura și practicile de siguranță de la Canadian National Railway.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1989 – Zborul Independent Air 1851 lovește muntele Pico Alto în timp ce se apropia de aeroportul Santa Maria din Azore , ucigând toți cei 144 de pasageri aflați la bord.

Pe 8 februarie 1989, zborul Independent Air 1851, un Boeing 707 aflat pe un zbor charter american de la Bergamo, Italia, la Punta Cana, Republica Dominicană, a lovit Pico Alto în timp ce se apropia de aeroportul Santa Maria din Azore pentru o escală programată. Aeronava a fost distrusă, toate cele 144 de persoane aflate la bord pierzându-se, rezultând cel mai mortal accident aviatic din istoria Portugaliei. Toți pasagerii aflați la bord erau italieni, iar toți membrii echipajului erau americani. Accidentul este cunoscut și sub numele de „Dezastrul din Azore” (în italiană: Il disastro delle Azzorre).

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 1990 – Prin Decretul nr. 111 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a fost reorganizat CIE (dată la care se aniversează ziua Serviciului de Informaţii Externe).

 

8 februarie 1990 – Consiliul F.S.N. emite Decretul-lege privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor categorii de salariați.

 

8 februarie 1991 – Parlamentul adoptă noua lege a salarizării (Legea nr.14/1991).

 

8 februarie 1993 – Un Tupolev Tu-154 al Iran Air Tours și un Sukhoi Su-24 al Forțelor Aeriene Iraniene se ciocnesc în aer lângă Qods, Iran, ucigând toate cele 133 de persoane aflate la bordul ambelor aeronave.

Pe 8 februarie 1993, zborul 962 al Iran Airtour , un Tupolev Tu-154 , s-a ciocnit în aer cu un avion de atac Sukhoi Su-24 al Forțelor Aeriene ale Republicii Islamice Iran (IRIAF) în apropierea capitalei iraniene Teheran , ucigând toate cele 133 de persoane aflate la bordul ambelor aeronave. A fost cel mai mortal accident aviatic din 1993.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 2000 – A murit politicianul comunist Ion Gheorghe Maurer (n. 23 septembrie 1902, București).

Ion Gheorghe Maurer (n. 23 septembrie 1902, București - d. 8 februarie 2000, București), prim-ministru al României în perioada 1961-1974 și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne în perioada 11 ianuarie 1958 - 21 martie 1961 - foto: ro.wikipedia.org

Ion Gheorghe Maurer – foto: ro.wikipedia.org

A fost prim-ministru al României în perioada 1961-1974 și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române între anii 1958 – 1961.

Tatăl său a fost alsacian, profesor de limba franceză în București.

Ion Gheorghe Maurer a studiat științele juridice și a activat ca avocat, calitate în care i-a reprezentat în instanțele juridice pe ilegaliștii comuniști români.

A fost membru al Academiei Romaniei.

 

8 februarie 2003 - Bagdadul predă inspectorilor ONU documentele referitoare la programele de armament nucelar și biochimic de pe teritoriul Irakului.

 

8 februarie 2006 - Egiptologul american Otto J. Schaden a dat publicității descoperirea unui nou mormânt de faraon în Valea Regilor.

 

8 februarie 2009 – A murit asasinat handbalistul Marian Cozma (n. 8 septembrie 1982), campion al Romaniei si Ungariei la handbal masculin si castigator al Cupei Cupelor EHF.

Marian Cozma (n. 8 septembrie 1982, București — d.8 februarie 2009, Veszprém) a fost un handbalist român, campion al României și Ungariei la handbal masculin și câștigător al Cupei Cupelor EHF - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Marian Cozma (n. 8 septembrie 1982, București — d.8 februarie 2009, Veszprém) a fost un handbalist român, campion al României și Ungariei la handbal masculin și câștigător al Cupei Cupelor EHF – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

În noaptea de 7 spre 8 februarie 2009, Marian Cozma se afla în discoteca Patriota Lokal din orașul maghiar Vesprem împreună cu alți colegi, pentru a sărbători nașterea copilului unuia dintre colegii săi.

A avut loc o altercație, Cozma fiind atacat de un grup de trei tigani, fiind înjunghiat de trei ori, inclusiv în inima.

Alți doi colegi,croatul Ivan Pesic si sarbul Zarko Sesumau fost și ei atacați, primul fiind înjunghiat în rinichi, iar cel de-al doilea suferind un traumatism cranio-cerebral.

Un alt handbalist maghiar născut in Romania, Ferenc Ilyes, a încercat să-l salveze făcându-i respirație gură la gură, dar nu a reușit.

Cozma mai fusese implicat într-un incident asemănător în 2005, când a fost înjunghiat de un grup de opt persoane, suporteri ai unei echipe adversare, la Bucuresti, scăpând cu viață și reușind să revină în scurt timp pe teren.

Procesul criminalilor a durat doi ani la tribunalul din Veszprem, principalul acuzat sustinandu-si nevinovatia.

Verdictul in procesul asasinilor lui Marian Cozma a fost: Raffael Sandor şi Nemeth Gyozo au primit pedeapsa cu inchisoare pe viata, in timp ce Sztojka Ivan, 20 de ani inchisoare, fara drept de eliberare mai devreme de 15 ani.

În memoria lui, Comitetul Director al Federatiei Romane de Handbal a decis ca Centrul National Olimpic de Excelenta de la Sighisoara sa poarte numele sportivului, iar in Veszprem i s-a ridicat o statuie.

 

8 februarie 2010 – Peste 3,2 km de drum sunt blocați după ce o furtună din munții Hindu Kush din Afganistan declanșează o serie de avalanșe , ucigând cel puțin 172 de persoane și prinzând alte peste 2.000.

Avalanșele Salang din 2010 au constat dintr-o serie de cel puțin 32 de avalanșe care abordează până la tunelul Salang, la nord de Kabul. Acestea au fost cauzate de o furtună de zăpadă neobișnuit de intensă care a călătorit prin munții Hindu Kush.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 2013 – Un viscol ucide cel puțin 18 persoane și lasă sute de mii de oameni fără electricitate în nord-estul Statelor Unite și în anumite părți ale Canadei.

Viscolul nord-american din februarie 2013 , cunoscut și sub numele de furtuna de iarnă Nemo și viscolul din 2013, a fost un viscol puternic care s-a dezvoltat din combinarea a două zone de presiune joasă, afectând în principal nord-estul Statelor Unite și părți din Canada, provocând ninsori abundente și vânturi de forță de uragan. Furtuna a traversat Oceanul Atlantic, afectând Irlanda și Regatul Unit. Efectele furtunii de nord-est în Statele Unite au primit un rang de categoria 3 pe Scara de impact a ninsorilor din nord-est, clasificându-l drept furtună de iarnă „majoară”.

Primul sistem de joasă presiune, originar din Câmpiile de Nord ale Statelor Unite, a produs cantități moderate de zăpadă în regiunea Marilor Lacuri din SUA și Canada. A doua depresiune, originară din statul Texas, a produs ploi abundente și inundații în mare parte din părțile de sud-est și mijlociu ale Atlanticului ale SUA. Pe măsură ce cele două sisteme s-au unit în largul coastei de nord-est pe 8 februarie 2013, acestea au produs ninsori abundente pe o regiune extinsă din nordul Jersey și în interiorul țării, de la New York City, prin estul New England până la coasta statului Maine și în interiorul țării până la Ontario.

Cantitatea totală de zăpadă din Boston, Massachusetts , a atins 63 cm, al cincilea cel mai mare total înregistrat vreodată în oraș. New York City a înregistrat oficial 29 cm de zăpadă în Central Park, iar Portland, Maine , a stabilit un record de 81 cm. Hamden, Connecticut, a înregistrat cea mai mare ninsoare a furtunii, la 100 cm, iar al doilea cel mai mare total din Connecticut a fost înregistrat în Milford, la 97 cm. Multe orașe din jur au acumulat cel puțin 30 cm. Pe lângă totalul semnificativ de ninsori, s-au înregistrat și rafale de vânt cu forța unui uragan, atingând 164 km/h în Nova Scotia, 143 km/h la Mount Desert Rock, Maine și 135 km/h în largul coastei orașului Cuttyhunk, Massachusetts. Bostonul a înregistrat o creștere a nivelului de 1,3 m, a patra cea mai mare valoare a sa. Furtuna a afectat Atlanticul Canadei după ce a lovit nord-estul Statelor Unite.

Au fost emise alerte și avertizări în pregătirea furtunii, iar guvernatorii statelor au declarat stare de urgență în toate statele din New England și în New York. Zborurile pe multe aeroporturi importante din regiune au fost anulate, iar interdicțiile de călătorie au fost puse în aplicare pe 8 februarie în mai multe state. Sute de persoane au rămas blocate pe Long Island seara trecută, pe 8 februarie, din cauza ninsorilor care se acumulau rapid. O combinație de vânturi puternice și zăpadă abundentă și umedă a lăsat 700.000 de clienți fără electricitate în punctul culminant al furtunii. Cel puțin optsprezece decese au fost atribuite furtunii.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 2014 – Un incendiu la un hotel din Medina, Arabia Saudită, ucide 15 pelerini egipteni și alți 130 sunt răniți.

Incendiul hotelului Medina din 2014 a fost un incendiu care a avut loc într-un hotel din Medina, Arabia Saudită. Incendiul a ucis cel puțin 15 persoane și alte 130 au fost rănite.

Aproximativ 700 de pelerini se cazau la hotelul din Medina pentru a efectua Umrah . Un scurtcircuit electric a provocat un incendiu în hotel. Potrivit unui comunicat al guvernului local, incendiul a fost raportat pentru prima dată la ora 18:30 ET, iar flăcările au fost ținute sub control până la ora 21:00 ET. Cincisprezece pelerini egipteni au fost uciși, iar alți 130 au fost răniți în urma incendiului. Indicațiile preliminare au sugerat că cei uciși au murit prin sufocare. Consulul general al Egiptului în orașul Jiddah a declarat reporterilor că majoritatea răniților erau egipteni și că printre morți se numărau doi copii. Echipelor de salvare le-a luat aproximativ două ore să stingă complet incendiul.

 

8 februarie 2020 – Un soldat deschide focul într-o tabără militară și un centru comercial din Nakhon Ratchasima, Thailanda, ucigând 29 de persoane și rănind alte 58 înainte de a fi împușcat mortal de poliție a doua zi. Este considerat cel mai sângeros atac armat în masă din istoria țării.

Între 8 și 9 februarie 2020, a avut loc un atac armat în masă în apropierea și în Nakhon Ratchasima, Thailanda, cunoscut colocvial sub numele de Korat. Un soldat al Armatei Regale Thailandeze a ucis 29 de persoane și a rănit alte 58 înainte de a fi în cele din urmă împușcat mortal.

Atacul a început când făptașul l-a împușcat mortal pe comandantul său și pe alte două persoane în Tabăra Militară Suratham Phithak, baza în care era staționat. Făptașul a furat apoi arme militare și un Humvee și a condus până la centrul comercial Terminal 21 Korat, care avea un număr mare de cumpărători din cauza sărbătorii legale Magha Puja, unde a deschis focul asupra cumpărătorilor. Pe drum, a tras și asupra mai multor persoane de pe stradă și asupra Wat Pa Sattha Ruam, un templu budist. În timpul atacului, făptașul a postat actualizări și a distribuit o transmisiune live pe contul său de Facebook. Majoritatea victimelor au fost împușcate în centrul comercial Terminal 21 al orașului, aceeași zonă în care a avut loc schimbul de focuri.

A fost cel mai sângeros atac armat în masă din istoria Thailandei, înainte de a fi depășit de masacrul de la Nong Bua Lamphu din 2022.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

8 februarie 2023 – Doi copii sunt uciși și alți șase sunt răniți când un autobuz s-a prăbușit într-o creșă din Laval, Quebec, Canada. Șoferul este arestat și acuzat de omor și conducere periculoasă.

Pe 8 februarie 2023, șoferul de autobuz Pierre Ny St-Amand a izbit în mod deliberat autobuzul Société de transport de Laval (STL) de o creșă din Laval, Quebec, Canada, ucigând doi copii și rănind alți șase. St-Amand a fost rapid imobilizat de martori și arestat. Familiilor și locuitorilor afectați li s-a oferit sprijin în urma traumei. Premierul Quebecului, François Legault , și prim-ministrul canadian Justin Trudeau au vizitat zona pentru a-și aduce omagiile în zilele care au urmat incidentului.

St-Amand, tată a doi copii fără antecedente penale, a fost arestat pentru opt capete de acuzare. O Curte Superioară din Quebec a dispus o evaluare psihiatrică pentru a-i evalua starea mentală în timpul accidentului. În martie 2024, instanța a decis că există suficiente dovezi pentru proces, iar St-Amand a rămas deținut la Institutul Philippe-Pinel în așteptarea procesului. Procesul a început pe 7 aprilie 2025 și s-a încheiat 22 de zile mai târziu, judecătorul stabilind că St-Amand nu era responsabil penal din cauza psihozei temporare suferite la momentul incidentului.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Răscoala Țărănească din 1907

Ciocnire înte cavaleria regală și țăranii în Comănești - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ciocnire înte cavaleria regală și țăranii în Comănești

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Răscoala Țărănească din 1907


 

Răscoala țărănească din 1907 a început în data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara.

Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părți din populația rurală a țării.

Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

 

Cauze


 

În perioada medievală, în teritoriile românești (ale României până în 1918: Țara Românească și Moldova) țăranii posedau pământul în comun și acesta nu putea fi înstrăinat, iobăgia era absentă și taxele percepute de domnitori de la țărani erau destul de mici, majoritatea fondurilor provenind din taxele vamale de tranzit sau import-export.

Invazia și cucerirea principatelor de către turcii otomani va duce la schimbarea radicală, în sensul rău, a situației pre-existente: în căutare de fonduri pentru plata tributului, clasa boierească va introduce birul și iobăgia (servitutea, statutul de șerb).

La mijlocul secolului al XVIII-lea, pentru o scurtă perioadă, iobăgia a fost abolită, însă instituția corvoadei a rămas; iobăgia va fi reintrodusă o dată cu transformarea agriculturii dintr-o formă agro-pastorală într-o agricultură cerealieră, destinată exporturilor, la începutul secolului al XIX-lea.

O dată cu deschiderea comerțului în Marea Neagră de către vasele de război britanice, franceze și rusești, în 1828 (după bătălia navală de la Navarino), și perspectiva atrăgătoare a exporturilor, boierii români devin proprietarii pământurilor din simpli colectori de taxe.

"La impartitul porumbului" (Ștefan Luchian) care reprezintă un grup de țărani, îndreptându-se spre conac pentru a primi rațiile de porumb - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

“La impartitul porumbului” (Ștefan Luchian) care reprezintă un grup de țărani, îndreptându-se spre conac pentru a primi rațiile de porumb – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iobăgia este din nou abolită o dată cu reforma agrară din 1864, care transformă definitiv pământul în proprietate privată, satele devălmașe (proprietatea comună a pământului) fiind desființate.

Cu această ocazie boierii au primit pământul cel mai fertil, țăranii posedând prea puțin pentru a putea supraviețui de pe lotul lor de pământ, obligați fiind astfel să muncească pe pământul boierilor pentru o cotă-parte din recoltă.

Acest sistem agrar permitea boierilor să exporte cereale, sistemul astfel constituit fiind numit neo-iobăgie (Mytrani, 1951:27): țăranii erau obligați să muncească întâi pământul boierilor, și doar după aceea pe propria fâșie de pământ.

Asta făcea ca în perioada recoltei, țăranii erau obligați să muncească întâi pentru profitul boierilor, și doar după aceea și dacă mai rămânea timp, înainte de îngheț sau ploi devastatoare, să culeagă și recolta de pe propriul lor pământ.

Țăranii își asumau astfel cele mai mari riscuri în agricultură, aceștia folosind propriile lor unelte pentru muncă, adesea fiind obligați să împrumute cereale, la niveluri cămătărești de dobândă, pentru a-și hrăni familiile și a-și asigura semințele pentru semănatul din primăvara următoare. Sistemul asigura astfel îndatorarea din ce în ce mai accentuată a țărănimii.

În plus, prin măsurători incorecte, țăranii erau adesea pur și simplu furați de către oamenii boierilor (arendași), administrația lăsând însă furtul nepedepsit, pentru că trăgea avantaje din situația dată, ea fiind de partea arendașilor.

În 1905, aproximativ jumătate (48,7%) din pâmântul cultivabil era în proprietatea a 0,6% dintre proprietarii de pământ, acest teren cultivabil fiind în proprietatea coroanei (monarhului), a câtorva mii de familii de boieri care-și duceau viețile în capitală și marile orașe, și a Bisericii Ortodoxe Române (mânăstirilor), în timp ce restul de 95,4% din proprietari (aproximativ un million de familii) erau țărani, care ei posedau 40,3% din pământul arabil.

Sistemul agrar din perioada premergătoare Marii Răscoale (1907 a fost doar una dintr-o serie de răscoale țărănești, care au fost însă reprimate în fașă, ele necăpătând caracterul general al celei mai mari dintre ele: 1888, 1889, 1900) mai avea o trăsătură care a fost de natură de a duce exploatarea țărănimii până peste limitele suportabilului: totalitatea pământurilor în proprietatea coroanei și majoritatea pământurilor în proprietatea Bisericii Ortodoxe erau date în arendă, la fel ca cea mai mare parte din pământul aflat în proprietatea boierilor; aproape 59% din întreg pământul arabil al moșierilor se afla în regim de arendă.

Arendașul plătea o sumă fixă pentru pământul în chirie și administrație, încercând apoi să scoată un profit maxim prin exploatarea țăranilor. În Moldova, de unde a izbucnit răscoala, 40% dintre arendași erau evrei și alți 10% indivizi de altă etnicitate decât cea română. În România anului 1905, neoiobăgia prevala și disparitatea între marea și mica proprietate era fără egal în Europa, chiar și atunci când considerăm Rusia.

Majoritatea marilor proprietari funciari în anii premergători răscoalei preferau să locuiască în orașe, și nu doreau să se ocupe direct de administrația proprietăților lor. Prin urmare, închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă). Arendașii, la rândul lor, încercau să obțină profituri cât mai mari într-o perioadă cât mai scurtă de timp.

În acea perioadă țăranii formau până la 80% din populația României și circa 60% aveau pământ foarte puțin sau nu aveau deloc, în timp ce latifundiarii aveau mai mult de jumătate din pământul arabil.

În opinia majorității experților, chiar și după mai bine de un deceniu de la marea răscoală, România rămânea o țară primitivă, cu un analfabetism situat undeva între 43 și 60 procente, cu o mortalitate infantilă de 17,4 %, un venit pe cap de locuitor de 60 dolari, în care 80 % din populație trăia sub limita săraciei, țăranii fiind marile victime și perdanți ai sistemului.

Nicolae Iorga însuși considera dealtfel că țărănimea română era cea mai primitivă din toată Europa, și că nici măcar în Turcia această clasă n-a fost lăsată atât de mult în urmă ca aceea din Regatul României.

S-a încercat în epocă, în anumite medii, să se dea o tentă antisemită răscoalei, prin afirmația că evreii ar fi fost de vină pentru asuprirea cruntă a țăranilor. În realitate, puțini erau evreii care se ocupau cu arenda, iar în țară erau și mulți arendași români.

Dacă răscoala ar fi fost o mișcare antisemită, ea ar fi trebuit să se limiteze la nordul Moldovei, unde arendașii evrei predominau. Ori, răscoala s-a extins în zone cu foarte puțini arendași evrei, printre care și Oltenia, unde s-a atins chiar apogeul și unde represiunea a fost deosebit de feroce.

În opinia unor istorici, răscoala a fost deci o mișcare socială, și nicidecum una xenofobă, o mișcare pentru care proprietarii și arendașii – arendașii evrei și arendașii români deopotrivă – sunt în egală măsură răspunzători. Alți istorici subliniază însă faptul că răscoala a început în nordul Moldovei, acolo unde evreii controlau peste 40% din pământurile moșiilor și un sfert din tot pământul, răscoala însăși fiind inițial direcționată contra evreilor.

Că răscoala a început în Moldova, adică acolo unde arendașii evrei predominau (40% dintre arendași), este perfect explicabil: factorul etnic și religios n-a făcut decât să întărească frustrarea maselor de țărani români exploatați crunt de-un sistem injust, așa cum se întâmplă peste tot unde nemulțumirea economică este complicată de componente etnice și religioase cu rol de factor agravant.

Cât timp antisemitismul românesc în epoca modernă a avut în mod sistematic și o cauzalitate economică, alături de mai vechile prejudecăți religioase sau xenofobe, ar fi practic o minune ca inversul să nu fie și el valabil, și atunci când crizele economice lovesc o populație, antisemitismul – sau orice altă formă de xenofobie relevantă – să nu se adauge și el ca factor agravant.

 

Desfășurare


 

Răscoala Țărănească din 1907 - Un pichet de avertizare al armatei lângă Brăila - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Răscoala Țărănească din 1907 – Un pichet de avertizare al armatei lângă Brăila – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Potrivit istoricilor Dinu C. Giurescu și Constantin C. Giurescu, în anii în care recoltele au fost îmbelșugate (între 1902 și 1905), moșierii au crescut arenzile foarte mult, o dată cu ele crescând și exploatarea țăranilor, astfel încât nemulțumirea lor a crescut și ea, fapt care a dus în cele din urmă, în martie 1907, la răscoală.

Cei doi istorici români arată că tulburările au început „în partea de miazănoapte a Moldovei, unde arendașii erau puternici”, și spune că numai trustul fraților Fischer, care deținea moșii și păduri, totaliza 236.863 hectare, adică 2.368 kmp, ceea ce reprezenta aproape suprafața unui județ întreg, arendând la acea vreme circa 75% din pământul arabil din trei județe din Moldova (așa-numita „Fischerland”).

Mochi Fischer poseda cel mai mare trust arendășesc din țară, având în arendă 11 moșii între care și moșia Flămânzi. Pe data de 1 septembrie 1906, Mochi Fischer reînnoi pentru încă 7 ani contractul de arendare pe care-l avea pentru moșia Flămânzi cu mandatarul legal din România al boierului Mihalaki Sturdza, adică până în anul 1914.

Un cumnat al lui Mochi Fischer, pe nume Berman Juster, care uneori era un asociat al său, a încercat de această dată să-l concureze și să-i smulgă moșia Flămânzi. Pentru aceasta s-a deplasat la Dieppe și i-a oferit lui Mihalaki Sturdza o sumă cu 60.000 lei peste valoarea contractului deja semnat în România de prepusul său, obținând de la acesta un alt contract de arendare.

Mochi Fischer a supralicitat, oferind alți 60.000 lei boierului Mihalaki Sturdza și garanția că în cazul pierderii unui eventual proces cu Berman Juster, el, Mochi Fischer, va suporta toate consecințele financiare. În final, pe data de 20 ianuarie 1907, Mochi Fisher a avut câștig de cauză în Tribunal.

Între timp, încheierea contractelor de subarendare cu țăranii din cele 22 de sate care formau moșia Flămânzi, de care depindea viața acestora și a familiilor lor, erau suspendate în așteptarea rezolvării disputei din justiție. Mochi Fisher pretindea că procesul l-ar fi costat 1.000.000 de lei.

Țăranii, deși neorganizați formal, prin solidaritatea impusă de interesul comun, se aflau într-o înaltă stare de tensiune și alarmă. În satele moșiei Flămânzi se organizaseră pichete de țărani care să-i împiedice pe agenții arendașului de a exercita presiuni asupra celor slabi de înger, în scopul spargerii solidarității cu privire la condițiile învoielilor ce urmau să se încheie.

În „Raportul către Prefectul Județului Botoșani al Inspectorului Comunal al Plășii Hârlău, care comunică rezultatele cercetărilor întreprinse în urma telegramei lui Gheorghe Gh. Constantinescu” se detaliază evenimentele ce au dus la izbucnirea răscoalei, precum și trupele trimise pentru a restabili ordinea:

Răscoala Țărănească din 1907 - Infanteria escortează țăranii prin Piatra Neamț. - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Răscoala Țărănească din 1907 – Infanteria escortează țăranii prin Piatra Neamț. – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În ziua de 4 februarie, Gheorghe Gh. Constantinescu (administratorul moșiei Flămânzi), s-a întâlnit la iarmarocul din Flămânzi cu mai mulți locuitori din comuna Frumușica, cărora le-a spus că pe ziua de 8 februarie să se adune în ograda administrației moșiei Flămânzi pentru a face cu ei învoielile agricole pentru vara anului curent.

În noaptea de 7-8 februarie, le-a făcut cunoscut prin vătăjei și feciori boierești a se aduna pe ziua de 8 februarie. În ziua de 8 februarie s-au adunat la Primăria comunei Flămânzi, de dimineață, 400-500 de locuitori și o parte din comuna Copălău și alte sate ce cad pe teritoriul moșiei Flămânzi cu anexele ei.

Între orele 10 -11 a trecut pe dinaintea primăriei Gheorghe Gh. Constantinescu, administratorul, cu trăsura, la administrația moșiei; ajunși aice, după ora 12 p.m., li s-a comunicat că „nu este aici, ce a plecat la cumnatul său C. Ciornei, secretarul primăriei, la masă…”;

țăranii s-au sfătuit să-l aducă cu forța; pe la orele 13 și jumătate, Ciornei pleacă de acasă înspre primărie; locuitorii i-au spus să-l cheme; „sătenii erau foarte mulți adunați în drum, înaintea porții”; un locuitor s-a dus să-l cheme afară; apoi s-a dus un altul, care amenință că, „dacă nu iese afară să vorbească cu ei, îi devastează casa (casa secretarului Ciornei) și îi dau foc”.

Gheorghe Gh. Constantinescu a ieșit spunând că va veni arendașul Fischer pentru a încheia învoielile; unii au ripostat, că „dacă e administrator, pentru ce i-a chemat să stea flămânzi toată ziua”; unul din ei, Ioan Dumitru Dolhescu, l-a smucit de pe cerdac și apoi alții, pentru a-l aduce cu forța la primărie;

Ioan N Dolhescu susține că Gheorghe Gh. Constantinescu l-a lovit pe dânsul cu o piatră în ochi. Grigore Th. Roman Grosu, Trifan Th. Roman Grosu, și pe urmă cu toții l-au maltratat foarte grav cu bețele în cap, Gheorghe Gh. Constantinescu având incapacitatea de lucru 15 zile după certificatul medico-legal. După ce l-au maltratat pe Gheorghe Gh. Constantinescu, s-au dus o parte din ei în ograda administrației moșiei, pentru a-l găsi pe contabilul moșiei, pentru a trata cu domnia sa și negăsindu-l, au luat la goană pe doi evrei.

Cancelaria moșiei n-au devastat-o. S-a cerut ajutorul armatei în ziua de 4 martie. Ni s-au trimis două escadroane de cavalerie în Hârlău; azi se află 1 batalion din Regimentul 13 „Ștefan cel Mare” în Hârlău, 1 escadron din Regimentul 8 Călărași la Deleni, 1 la Târgu Frumos, 50 vânători din Batalionul 8 la Cristești, pentru a-i împiedica pe răzvrătiții din comuna Bălușeni ce voiau să vie la Cristești, și o companie de 180 de oameni în comunele Tudora și Poiana Lungă, pentru a-i împiedica pe răzvrătiții din plasa Siret și județul Suceava ce încercau a răscula aceste două comune.”

Țăranii, speriați că vor rămâne fără locuri de muncă, și, mai ales, fără mâncare, au început să se comporte violent. Mochi Fischer s-a speriat și a fugit la un prieten de-al său din Cernăuți, lăsându-i pe țărani fără contracte semnate. Teama de a-și pierde locul de muncă, împreună cu niște presupuși instigatori austro-ungari, a provocat răscoala țăranilor.

Aceasta s-a răspândit în curând în întreaga Moldovă, mai multe proprietăți ale latifundiarilor fiind distruse, și numeroși arendași fiind uciși sau răniți. Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încât liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea.

La 18 martie a fost declarată starea de urgență, apoi mobilizarea generală, până la 29 martie numărul soldaților mobilizați ajungând la 140.000.

Armata română a deschis focul asupra țăranilor, armata folosind chiar artileria în Oltenia, sate întregi fiind literalmente rase: aparent, 11.000 de țărani au fost omorâți și mai mult de 10.000 arestați.

Istoriografia occidentală contemporană vorbește adesea de 10.000 de morți în rândul țăranilor. Alte surse vorbesc însă de o cifră probabilă a morților de 9.000 de țărani.

În epocă, chiar și un istoric cu vederi de dreapta precum Constantin C. Giurescu, care a fost un devotat slujitor al monarhului Carol al II-lea în perioada dictaturii regale instituită de acesta după lovitura de stat din 1938 (din septembrie 1939 până în martie 1940 Giurescu a fost membru în guvernul partidului unic (F.R.N.) creat de Carol al II-lea în timpul Dictaturii Regale), admitea într-o lucrare de istorie publicată în 1943 că represiunea armatei a fost excesivă.

Numărul exact al victimelor nu este cunoscut, și nici măcar desfășurarea evenimentelor nu e clară, deoarece guvernul a ordonat distrugerea tuturor documentelor referitoare la aceste evenimente, pentru a ascunde dimensiunea măcelului.

Numărul de morți raportat de diplomații aflați în România la acea dată au fost, după cum urmează: între 3.000 și 5.000 (cifrele diplomaților austrieci) și între 10.000 și 20.000 (cifrele diplomaților francezi). Istoricii pun cifrele între 3.000 și 18.000, cea mai des întâlnită fiind aceea de 11.000 de victime.

 

Consecințe


 

Consecințele răscoalei au fost:

- Adoptarea unor măsuri pentru ameliorarea situației țărănimii: o lege nouă privind contractele agricole, înființarea unei bănci pentru creditul rural și a Casei Rurale sau abolirea trusturilor de arendași

- Demolarea mitului „țărănimii fericite”, docile și servile, așa-numită „talpă a țării”.

- Crearea în Occident a unei impresii nefavorabile despre România, considerată până atunci o țară pacifistă și aceasta datorită durității represiunii.

- Elita conducătoare a fost nevoită să-și revizuiască concepțiile și astfel a apărut o nouă generație în cadrul clasei politice.

 

Impactul în literatură și artă


 

"Răscoala", tablou de Octav Băncilă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

“Răscoala”, tablou de Octav Băncilă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Evenimentele au continuat să răsune în conștiința română, fiind subiectul unuia dintre cele mai bune romane interbelice, Răscoala, de Liviu Rebreanu, publicat în 1932.

În ceea ce privește artele plastice românești, imaginea țăranului începe să apară în arta românească în secolele XIX și XX și aceasta sub influența romantismului francez.

Dacă Nicolae Grigorescu (care a murit chiar în 1907) a reprezentat idilic viața rurală, Ștefan Luchian este primul artist plastic român care zugrăvește dramele cu care se confruntau țăranii din perioada Belle Époque.

Astfel, tabloul La împărțitul porumbului, expus în 1906, devine un simbol al modificării modului în care este văzut țăranul în pictura română.

Răscoala Țărănească din 1907 - "Țărani", Abgar Baltazar - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Răscoala Țărănească din 1907 – “Țărani”, Abgar Baltazar – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Surprinzând momente semnificative și dramatice ale răscoalei, operele pictorului Octav Băncilă au fost cenzurate în acea epocă, fiind acuzate în presă de tendință spre socialism morbid.

Cea mai celebră astfel de lucrare este cea intitulată chiar 1907 reprezintă un țăran fugind disperat, printre răniți, de ploaia de gloanțe cu care fusese înăbușită răscoala.

Alte asemenea lucrări ale lui Băncilă au fost: Înainte de 1907, Execuția, Recunoașterea, Pâinea noastră cea de toate zilele, Povestea răscoalelor, La sfat, Cap de țăran bătrân, Sub escortă, Înmormântarea, După răscoale, Historia.

Alți pictori care și-au îndreptat atenția către această temă socială au fost: Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Ion Theodorescu Sion, Francisc Șirato, Apcar Baltazar.

Răscoala din 1907 a fost de asemenea sursa de inspirație și a unei statui monumentale care încă mai poate fi văzută la București.

 

cititi despre Răscoala Țărănească din 1907 si pe en.wikipedia.org